am spus ce vroiam sa fac sambata in mare a trebuit sa fac singur acele lucruri pentru ca.... nu a venit, am asteptat pe scarile de la tnb destul de mult... soarele era singurul care ma incuraja sa mai stau un pic, inca un pic, fiecare por din mine fiecare celula imi spunea nu mai sta profita de timpul tau, iluziile nu hranesc sufletul... si la un moment dat nu am mai putut sta... drumul in acest fel mi-a fost sugerat...

incerc sa merg mai departe, oricum nu am cum sa uit nimic, fiecare amintiri este pus bine acolo sus in cutiuta ei aurita... iar din cand in cand am sa deschid acele cutiute am sa sterg amintirile de praf... o sa am grija de amintirile noastre ingeras...

stiu sigur ca cineva se va supara pe mine, sper sa nu o faca si daca da astept sa vb pe mess.

De ce oare nu suna? de ce oare nu imi da macar un telefon? de ce dracu nu imi spune ca nu ma iubeste sau ca nu ii pasa de mine de ce dracu... de ce?

deci eu nu mai supoar; gata aceasta este ultima data cand mai astept este ultima data cand imi mai pasa, este ultima data... ultima... dar nu pot,

Se intoarce pe partea cealalta si isi simte capul si mai gol de idei, se simte si mai goala si mai singura, fiecare intrebare in loc sa ii redea putere o apasa si mai tare...

unde dracu o fi? sau de ce?

O lacrima apare in ochiul ei... gustul ei... si intunericul din ea... nu mai poate sa planga nu mai poate sa se intrebe nu mai poate nimic, uneori se intreaba ce e defapt in stare sa faca, are nevoie de protectie de iubire de intelegere mangieri si .... multe multe alte lucruri care tin de o relatie.... dar oare are o relatie...

telefonul vibreaza in fata ei, suna... iar disperarea ei este inecata de speranta... ma iubeste....

- alo da

-imi cer scuze ca nu am sunat mai devreme, dar acum am terminat la birou, soarbe cu putere din tigare.

-vi la mine te rog am nevoie sa te tin in brate...

-imi pare rau dar sunt foarte obosit si nici nu mai am chef, stii si tu cat de obositor este sa termin munca la ora asta...

-te rog, sunt singurele cuvinte care le poate scoate, si valul de lacrimi rasare in ochi ei.

-tu chiar nu intelegi din prima...

furia o impinge sa inchida telefonu... dupa 5 secunde se razgandeste si incearca sa sune inapoi... telefonul lui este inchis...

plange singura in noaptea amara din jurul ei, plange si spera ca se vor ivi odata zorile si pentru ea.

Arhivatorul

de fiecare data cand ma intreb ce vreau sa se intample nu am sa stiu sa iti raspund; nu am sa stiu sa raspund nimanui, imi place sa fiu iubit, imi place sa ma simt protejat, sa ma simt important. eu nu ofer mai nici odata nimic in schimb, nu ma simt dator in fata nimanui... dar poate ca trebuie sa ma simt in fata ta ingeras; sau in fata oricui care ma ajutat pana in acest moment.

imi place sa fumez acea ultima tigara; imi place privirea pe care mi-o tragi atunci cand ma imbrac si spun ca trebie sa plec; are un farmec specific, este foate sexy de cele mai multe ori dar este si o privire trista si plina de intrebari: "oare o sa mai se intoarca vreodata?".

poate ca va veni odata si acea zi in care sa nu mai pot veni; dar pana atunci savurez fiecare secunda petrecuta in bratele tale; in protectiectia pe care mi-o oferi. in aceasta dim am simtit dorul fata de tot ce era frumos acum o vreme; ce era pur simplu si fara interes, din pacate acele lucruri sunt doar amintiri, unele placute dar sunt doar amintiri.

ascult my sweet prince; si .... amintiri.

Arhivatorul

Zambesc, imi spun in gand ca asta e solutia. oricum acum ar fi prea tarziu, telefonul suna deja. raspunde, la fel de calma, la fel de rece, la fel ca intodeauna, vocea ei plictisita inseamna muzica din urechile mele, nu o aud ce zice, nici nu am nevoie, deja ma simt mai bine, doar sa o aud si imi e bine...

nu cred in dragoste nemarginita, si nu cred in juramintele de genu "pana cand viata ne va desparti"... dovada tocmai am avut-o...

uneori dupa ce un timp dispari si te dai la fund o faci tocmai pt a vedea daca "partenerul" a invatat dansul, dansul lor dansul dansatorilor...

da a invatat, deorece atunci cand nu ai decat o singura cale si teama de a sari de pe acest drum, esti nevoit sa inveti.

imi doresc sa vad acest dans al mieilor de plumb; nu vreau sa mai vad dansul lacrimilor pe fata ta...

Arhivatorul

Suntem amandoi la fel! Gandim la fel si avem aceeasi minte bolnava!Stiu ca e greu sa recunosti...si mie mi-a luat mult timp... Dar stii foarte bine ca e asa cum spun eu!

Mi-a ajuns sarada asta...stii ce vreau de la tine dar stii ca mai mult nu e posibil...Stii foarte bine cum mintim amandoi doar pentru a ne simti bine pe moment...pentru a ne minti... pentru a ne preface ca viata asta nu e asa mizerabila...Ce cacat...iluzii ...Eu am amintiri placute cu tine si rad de mine cand imi amintesc ce ganduri, ce dubii aveam...Cand de fapt totul era simplu.Eu am viata mea, tu a ta. Eu ma "muncesc" cu EL, pe care stii ca il ador, iar tu cu EA...care nu mai stiu ce e pentru tine pentru ca esti foarte evaziv...desi mi-ar placea sa intru in mintea ta, sa vad daca gasesc aceleasi lucruri ca la mine...aceleasi frustrari si intrebari!

De ce ne complicam?Ia spune tu mai pui mic si ametit!... Ce vrei tu de la mine? Te astept...

~Ada~

Arhivatorul

oare asa de repede zboara timpu, vad copacii care plang deja cu lacrimi ruginii. oare deja a venit toamna.

ma uit la copacii si imi dau seama ca a mai trecut o vara, a mai murit un vis frumos... realizez trist ca nici in acest an nu am avut timp pentru mine, pentru noi, pentru nimic... e trist, sunt trist si imi pare rau ca nu am resurse sa mai plang odata de fericire...

stau si ma chinui sa imi amintesc ultima data cand am ras cu pofta, cand m-am simtit cu adevarat bine, cand am fost calm, cand a fost bine...

e trist, toate sunt triste in jurul meu, o toamna prea devreme, caldura prea multa si nu in ultimu timp prea putina ploaie, prea putina zapada care sa mascheze gunoiul din jurul meu, din jurul nostru...

vreau sa o strang in brate si sa o sarut, e departe, poate ca iar plange din cauza mea, te rog nu te transforma si tu in copac... te rog nu plange cu lacrimi ruginii...

Arhivatorul

stau acum si ma uit la cer... nori mari si pufosi imi aduc aminte de primele mele zile... sunt confuz...

iubesc ploaia, imi iubesc ingerasul, iubesc apa... stii ca de multe ori ti-am zis ca esti precum o oaza in mijlocul desertului... atunci cand sunt trist, suparat, lipsit de sperante... vin si ma adap din tine... doar tu reusesti sa ma faci sa zambesc, doar tu ma poti face fericit... nu va mai dura mult pana va suna telefonul si soarele se va ivi pe cer... toti norii negri si grei vor disparea... iar noi doi vom dansa...

Arhivatorul

…n-am sa te mai astept pe tine, n-am sa mai sper ca ma vei putea iubi, nu te mai chem…nu vreau sa mai adorm privind la telefon, asteptand un semn de la tine…asa n-am sa mai cunosc gustul dezamagirii,a viselor spulberate, a minciunilor tale…

Te las sa faci ce vrei…las si eu timpul sa treaca peste tot…il las pe el sa decida ce va fi cu noi…

N-am motive sa regret…eu am luptat pentru iubirea noastra, am incercat sa te pastrez ca prieten dar tu m-ai alungat…faptele tale m-au ranit desi ti-am spus mereu ca fiecare lacrima ce-am sa vars pentru tine va fi o fila inchisa din cartea povestii noastre…

Stiu ca intr-o zi te vei lovi de-o amintire cu mine, iti vei aminti de noi…si-atunci te vei intreba DE CE S-A TERMINAT ASA? Daca atunci vei fi mai responsabil ca azi, vei sti unde ai gresit…

Ramai o amintire de care ma voi feri in fiecare zi…raman o enigma purtata in calea ta de vant…

Chiar daca inca te iubesc…DE AZI invat sa traiesc fara tine…

Ingerasha

niciodata nu m-am simtit ca acum... prins ca un sobolan inr-o cutie de carton... fara scapare... drumul ma duce inevitabil incet incet spre ce urasc cel mai mult... spre ochi albastrii... iar ingerasul meu sufera si plange... imi doresc sa nu te fi cunoscut niciodata, imi doresc sa nu te fi pangarit cu veninul si problemele mele... imi pare rau ca exist...

aseara in parc ma uitam in ochii tai calmi si vedeam dragoste, liniste, placere, tandrete... vedeam tot ce imi doresc... dar se pare ca esti fructul interzis si toata lumea sa aliat impotriva noastra... sper doar ca dragostea simpla si pura sa ne ajute sa trecem peste... imi doresc acuma o mangaiere din partea ta... imi doresc sa ma ti in brate sa ma saruti si sa imi juri ca nu ma lasi... nu vreau sa ma lasi dar imi e frica ca am sa iti aduc doar suferinta si zile intunecate...

te sarut ingerasul meu mic dulce si drag
Arhivatorul

Ratiunea imi rataceste prin suflet…ganduri prin sentimente … am strans cu greu toate visele,toate sperantele,toate sentimetele, toate amintirile cu tine…le-am asezat intr-un cufar si l-am inchis…dar inca nu am puterea sa incui lacatul…

te iubesc dar nu te mai vreau…pentru ca nu ma meriti…dar oare de ce traiesc inca in trecut? de ce ma mai gandesc asa profund la tine? ELIBEREAZA-MI INIMA…LASA-MA SA TRAIESC…nu-ti mai cer ce nu-mi poti da…nu-ti mai cer iubire…dar nu te pot lasa-n trecut daca nu ma ajuti si tu…

NU mai stiu ce vreau! Totul a pornit de la tine…esti un neinteles si ai facut din mine o neinteleasa…

Ingerasha

ochi albastri ma uraste, imi uraste ingerasul, uraste faptul ca am un ingeras, uraste ca ma simt bine, uraste ca mi-am gasit atceva... fumez si imi aduc aminte de cum sa purtat ea cu mine... semeni vant culegi furtuna...

ma simt folosit, stie care imi este coarda sensibila, stie ca nu suport sa vad o fata plangand, stie ca nu suport sa o aud vb despre moarte, stie ca nu imi place sa fiu santajat...

imi pare rau, ca nu te-ai trezit mai devreme, dar eu in acest moment nu am de gand sa imi parasesc ingerasul pt tine...

Arhivatorul

ma doare capu... stiu ca m-ai fi strans in brate... un sarut ar fi alungat durerea, pacat ca ea ar fi revenit mult mai puternica.

imi aduc aminte de fiecare mangaiere a ta, fiecare atingere ma face sa tremur... imi sorb atent tigara, stiu ca daca ai fi fost aici ai fi fumat cu mine... fumurile noastre sar fi imbratisat intr-un dans mortal si ar fi disparut incet in aerul cald de afara...

simt un gol in stomac... simt ca sunt usor gol... dar ma simt si mai usor... stiiu ca mai rau nu poate sa fie...

astept sa treaca starea asta.

Arhivatorul

Ploaia se inteteste... opresc masina si cobor... vreau sa ma spal de pacate... vreau sa ma purific... vreau sa nu te ranesc... imi aduc aminte de mangaierile tale... am mirosul tau imprastiat prin venele mele... ma urasc... vreau sa musc din buzele tale... vreau sa te vad razand... dar nu vreau sa te fac sa depinzi de mine... vreau sa ai viata ta... vreau sa fii tu si eu sa fiu eu si intersectarea drumurilor noastre sa nu se transforme intr-un singur drum... ci sa devina doua drumuri comune pt amandoi...

Ploaia ma trezeste la viata... este rece... este curata... este pura; la fel ca si visele si sperantele pe care ti le-ai pus in gand...

Asteapta-ma... am sa ma intorc...

Arhivatorul

Ii arunc o ultima privire, zace dezbracata in cearsafuri, fata ei este plina de lacrimi, ii tremura si mainile, nu nu e corect nu vreau ca asta sa fie ultima ei amintire despre mine. ma apropii si vreau sa ii fur un sarut, un sarut amar, ma roaga sa raman... nu pot sau poate... in cap imi infloreste imaginea Ei.

Sarutul ei este veninul de care m-am indragostit, sarutul ei este vinul ce imi curge prin vene.

Mana ei se agata de gatu meu... nu nu pot sa o las sa sufere asa... musc usor din urechea ei, -am sa ma intorc promit.

Aprind tigara, fumul este mult mai amar ca deobicei, oare si tigarile imi sunt otravite de catre ea... sunt vulnerabil, speriat, gol, trist...

Drumu pana la autostrada este lung... poate ca a trecut o vesnicie pana am ajuns acolo... o sun, atunci am stiut, nu asta e solutia...

Arhivatorul

Azi am fumat ultima tigara , ultima tigara cu un om drag mie. Dar nu ma doare.Il stiu atat de fericit incat nu ma marcheaza despartirea asta. Eu mi-am cautat toata viata fericrea.M-am bucurat de lucruri marunte, de flori, de fluturi , de muzica.

Dar acum cativa ani mi-am gasit si eu fericrea...fericire ce e inca alaturi de mine, fericire ce ma pazeste si are grija de mine.Insa fiind atat de pesimista,tot am mai avut si mai am momentele mele de depresie.Momente cu care m-am invat sa traiesc.Le accept.Sunt parte din mine.

Ador sa fiu trista.Dar l-am cunoscut pe acest om.M-a frapat tristetea lui ,m-am regasit in gandurile si intrebarile lui.

Si azi ne-am fumat ultima tigara. Gata... i-am dat drumul. Si il vad fericit si ma bucur atat de mult, imi vine sa plang de fericire.

Prieten scump, nu mai am nici un sens acum.Te sarut... like always...

~Ada~

placebo... my sweet prince, prietena oamenilor deziluzionati dar in acelasi timp demna de o partida de sex

pat... nu doar bun sa iti odhinesti oasele invechite si mult prea batrane pt a mai fi folositoare...

mana lui se infige in parul ei si o smuceste violent, geme de placere, ii place senzatia de a fi dominata, femeia care nici o data nu e dominata este dominata aici in pat de acest tanar. buzele lui se apropie de urechea ei si musca usor din lobul ei, geme si mai absurd, nu se poate controla. mainile lui framanta sani ei mici dar plini de viata.

sta deasupra si se simte superior, din pacate ea este cea care are picioarele incolacite in jurul lui...

transpiratiile lor se contopesc pentru a fi precursori unui final abstract plin de fericire pt amandoi. el continua sa pulseze in ea cu putere si cu ura de a fi subalternul ei, ea il priveste cu dispretul sefei careia i se indeplineste orice dorinta...

a doua zi ea este aruncata de la etajul 7 al cladiri in care lucreaza, el face 13 ani de inchisoare

Arhivatorul

dar inca o data timpul, linistea si incerederea mi-au scos in viata un alt om… un inger alb, care are intelegere din belsug… care are iubire de oferit si mai mult de atat incredere oarba… dupa fiecare intalnire sunt impresionat de sinceritatea ei sufleteasca… sincer nu credeam ca mai exista in aceste tipuri un asemenea ingeras…

ma simt dezarmat… ma simt bine… ma simt dezbracat… ma simt bine…

imi trec prin minte multe idei, am atatea de facut, atatea locuri de vizitat, atatea sticle de baut, atatea pachete de fumat… sper sa le facem impreuna… iar seara cand suntem obositi sa cadem unu in bratele celuilalt si noaptea sa ne inveleasca sufletele…

Arhivatorul

Vreau sa plang si mi-e ciuda ca nu pot, lacrimile nu mai vor sa curga... Stau acolo, nu curg, ma ustura ochii...am un nod in gat.Si altadata plangeam cu atata usurinta, ma descarcam, ma simteam eliberata... dar acum nu mai pot.

Nu mai gasesc eliberare in nimic...inainte un anumit cantec ma facea sa ma simt mai bine, dar acum nimic nu mai merge.Si vreau sa scap de povara asta de pe suflet, vreau sa ma simt iar bine.

Vreau sa dorm, dar in momentul in care stau in pat, somnul trece.Si ma uit la tavan, ma gandesc la toate prostiile din lume si totusi somnul nu se lipeste de mine.Si incep o alta zi fara nici un sens... fara nici o logica.De doua saptamani sunt pe pilot automat; nu mai vad oamenii pe strada, nu mai vad soarele, nu mai stiu nimic de mine.

Si iar vine noaptea, si ma zbat cautand solutii, cautand explicatii...De ce nu mai pot sa dorm??De ce e totul atat de gol, atat de trist?

Acum imi chinui creerul incercand sa scot un proiect...am examen sambata si trebuie sa aberez pe baza cuvantului "cetatean"...Habar nu am ce sa scriu...dar mai am doua nopti in care sper sa iasa ceva.

Somn usor...

~Ada~

atunci apar deciziile cele mai grele, sa iti asculti instictul sau sa actionezi pe baza logici. de cele mai multe ori e bine sa o iei pe calea instinctului, pentru ca ne tragem din animale si ele nici-o data nu au gresit.

am descoperit un nou inger, un inger timid si ascuns in propriile frustrari , dar la urma urmelor este tot un inger, imi place si imi doresc sa impart o tigara cu acest inger, partial am si reusit, pacat ca uneori timpul este cel mai mare dujman al omului, la un moment dat am sa io coc acestui individ dubios numit timp.

astept, astept un semn, astept un minut sau o viata, poate ca astept ce e normal sa astept sau ca e normal dar oare cat va trebui sa astept. ma gandesc uneori ca nu timppul este problema...

de abia astept sa imi revad noul ingeras...

arhivatorul

te-am zarit... oftez, nu te-am mai vazut de 3-4 luni, imi fac curaj imi aprind o tigara si ma apropii de tine... ochii tai mari si albastri ma fac sa ma pierd in ei ca si un pescar care se pierde in mare pe furtuna, ma fastacesc si palmele imi transpira... trag din tigara... si incerc sa gasesc o abordare...

zambetu tau ma lasa dezarmat, si simt ca genunchi mei sunt cu mult in urma, ma hotarasc brusc sa ma intorc... din pacate m-ai zarit, numele meu strigat din gura ta este ca un tunet peste un camp de oglinzi, produce numai durere.

esti neschimbata, aceasi tunsoare, culoarea buzelor roz natural, gropita din obraji tai de catifea, tot timpu am fost obsedat de gura si obrajii tai. erau puntele mele sensibile... acuma sunt doar amintiri reci...

ne prefacem amandoi ca discutam despre servici, despre ce ne fac parinti, defapt amandoi am vrea in aceasta secunda sa ne aruncam intr-un pat si sa o facem toata noapte, sa nu mai existe timp si oameni, sa nu mai exista vise si sperantel; deziluzii si durere... tigara... nu te-am mai vazut vreodata fumand si sa iti tremure mana.. este o slabiciune... imi plac victimele slabite...

Arhivatorul

Amintindu-ne am devenit melancolici, am fi vrut sa retraim acele momente pline de emotii la gandul ca il vom saruta pe cel care ne place...Nu stiu cand mi-am dat seama ca mana lui o mangaia pe a mea.L-am privit dar el se uita in gol , zambind unei amintiri.Am continuat sa ne jucam cu mainile, simtind nevoia de mai mult.I-am simtit rasuflarea calda pe ceafa , buzele lui mangaind-o incet.Am vazut ca mi se ridicase pielea pe tot corpul.Cand in sfarsit buzele lui m-au sarutat, am scapat un geamat care nu stiu de unde venea.

Am inceput sa ne sarutam ca doi copii care fac lucrul asta pentru prima data;ne exploram reciproc, in timp ce ne tineam in continuare de mana.

Nu stiu cand am ajuns la el acasa, cand a tras jaluzelele lasand doar o lumina obscura in camera, cand am inceput iar sa ne sarutam...Stiu doar ca m-am trezit in bratele lu, ca ma mangaia incet pe par, ca m-a sarutat incet...Mi-am lasat capul pe mana lui si am inceput sa zambesc...Eram copil , sarutam, atingeam , faceam pentru prima data dragoste cu cineva...

~Ada~

Uite...trebuie sa iti fac o marturisire;o fac pentru ca ma apasa si tu esti cea mai potrivita persoana.Deci...iti spun sau nu?Dar daca imi fac curaj si marturisesc,nu o sa razi de mine,nu-i asa?Nu o sa razi de naivitatea mea?...Bine...hai sa iti spun.Inca mai ascult Lacuna Coil.Si ea inca ma duce cu gandul la tine.Te asociez mereu cu melodia "Within Me".Poate pentru ca tu mi-ai aratat-o.Sau poate pentru ca...Uff,nici eu nu mai stiu.

Tu poate m-ai uitat de mult.Am fost o faptura mica in viata ta,care ti-a adus uneori un zambet pe buze. Atat si nimic mai mult.Stii ca ma indragostesc stupid de cate o persoana si dupa aia imi trece.De tine nu cred ca m-am indragostit dar ne-am apropiat atat de mult,incat acum simt un loc gol in inima.Imi placea atat de mult sa iti spun toate prostiile care imi treceau prin capul asta aiurit,fara sa imi fie teama ca o sa ma judeci sau critici.

Poate te intrebi pentru ce toate astea...toate gandurile astea adunate aici.Pai numai asa poate o sa iti amintesti si de mine.

Si la sfarsit...doua versuri only for you: "Si nu vei sti niciodata cum ar fi fost/sa zambim pana la capat,intr-o lume fara rost."Daca iti mai amintesti astept un semn.

Te sarut,like always...

~Ada~

Ma prefac ca nu il observ(scuzati cacofonia dar nu am ce face)... dar nu am putut sa nu vad ce ochi are.Ma obsedeaza ochii la un om...nu imi plac persoanele cu ochii goi,de parca nu ar vedea sau simti ceva.Dar el are niste ochi atat de calzi si de intensi...Trec pe langa el de parca nu il observ,dar dupa doi metri ma intorc sa il mai vad o data...si vad ca si el ma priveste.Ma intorc speriata,continuandu-mi drumul.Ce joc stupid...parca as fi copil...

In alta zi il vad in statia de tramvai.Ma priveste cu coada ochiului,analizandu-mi orice miscare.Si eu continui sa il ignor...ce treaba am eu cu el?Se aseaza aproape de mine,iar eu ma prefac iritata.Ce vrea de la mine?

Peste cateva zile vine la mine acasa,cu un prieten de-al meu.Raman blocata,dar am totusi puterea sa ii invit in casa. Fumam cateva tigari..bem o cafea...si amicul meu se face nevazut,in urma unui telefon.Ma simt stinghera alaturi de acest om...ma intimideaza si ma simt ca la o prima intalnire cu cineva.Imi zice ca a vrut sa ma cunoasca...de aia a recurs la metoda asta...Zambesc si mai aprind o tigara cu mainile tremurande.Nici el nu e in apele lui...

In sfarsit isi face curaj si ma invita la o plimbare in parc. Accept.Ajungem pe aleile pustii si dupa cateva schimburi de cuvinte ajungem la concluzia ca avem multe lucruri in comun.Ma ia de mana si ii simt caldura...ma simt bine,protejata...alaturi de acest om pe care practic nu il cunosc.

~Ada~