Dupa biliard, am fost la unul dintre fostii colegi sa vedem meciul. A.S. Roma - CFR Cluj, fireste. Meci la care am pronosticat scorul corect in cadrul concursului organizat de Cristi. Daca imi iese si meciul din seara asta, m-am scos cu un premiu. :D Meciul a fost marfa, am trait emotiile alea unice de genul: "am pus la pariuri pe meciu asta. nu da gol baaaaa, ca ma scoti!!!!". Foarte tare.

Asta de pana acum a fost introducerea. Acum urmeaza partea interesanta. Pe la 2 jumate, cand am plecat de la coleg, am luat un taxi spre casa. Soferul era un tip la vreo 25 de ani care mi-a "marturisit" ca el e programator si ca s'a apucat de taximetrie la sfatul fratelui sau. Cica a fost plecat cativa ani in Elvetia si de cateva luni s-a intors in tara din cauza gagicii. Individa care a tinut neaparat sa faca masterul in Romania. :| Ca'n Elvetia era naspa. :|

Bun. Omul asta mi-a zis ca el castiga in medie 800 de euro pe luna si isi face singur programul. Insa de ce s-a apucat de taximetrie? Pentru ca un programator in Romania castiga mai putin decat un taximetrist. D'aia. La primul interviu la care fusese i s-a oferit un salariu de rahat si asa s-a reprofilat. Plus ca omul in Elvetia tot programator era. Deci are si ceva experienta pe afara. Foarte interesant... :| Si foarte naspa pentru noi, astia care traim aici. Noroc de taximetristu' meu de aseara ca dupa ce termina viitoarea nevasta masterul, se cara iar in strainatate. Nu inteleg de ce s-au mai intors, da' ma rog.

Daca tot am ajuns la subiectul taximetristi, tre' sa amintesc si de jegosii aia de la gara. Fiind cunoscut faptul ca n-am masina, ma deplasez la munca folosind troleul 96. Asa ca de cel putin 2 ori pe zi dau de hapciupaliticii aia care stau in statia din fata Garii de Nord si se roaga sa gaseasca vreun prost pe care sa-l tepuiasca. Si culmea e ca gasesc. Chiar sunt unii care dau 35-50 de mii (lei vechi) pe kilometru, doar pentru ca le e lene sa mai mearga 100 de metri pana la alta statie de taxi. Si nu sunt straini, romani plini de bani... sau din provincie. Sunt doar prosti. Doar un prost da 50.000 pe km; e o chestie de bun simt. Si cum Romania e plina de cretini, cum sa nu stea tiganii nostri cu curu'n taxi, asteptand pomana. Nu c'ar fi numai tigani in statia aia, insa sunt majoritari. Pentru ca, nu-i asa, daca nu e de munca, tiganii sunt primii la angajare. Pe santier nu gasesti asa multi. Ei stiu sa conduca taxi-uri.

La urma urmei nici nu e vina lor. E vina noastra ca suntem delasatori. Si ca le permitem orice si ca'i pupam in cur si le dam locuri la buget in facultati. Locuri pe care oricum nu le ocupa. Desi pe liste sunt mereu trecuti cate unii care au intrat pe locurile rromilor. Dar daca n-ar fi, cum ar mai face manevre decanii? Intrebari sunt multe, raspunsurile aceleasi.

Ne meritam soarta...

LE: mi-am adus aminte si de oamenii fara viata care se "joaca" Second Life. Dobitocii astia dau bani pe chestii virtuale. Adica daca eu ma bag in comunitatea lor si imi deschid un magazin de roboti din pachete de tigari, sigur se gaseste unul care sa cumpere. Trebuie doar sa zic ca sunt ultima fitza, sa le trag un pret astronomic si sa spun ca si Tom Cruise are unul acasa. Si GARANTAT apar doritori dispusi sa-mi plateasca bani reali pentru un robotel virtual. Doar ca sa fie ei cool in micuta lor lume VIRTUALA!!! Asta cred ca e maximul de prostie. Mai prost de atat nu poti sa fii... Sincer.

"CAND SE STINGE LUMINA"

Scenariul şi regia: Igor Cobileanski
Producător: Thomas Ciulei

(Recenzie de VLAD PARAU)

"Într-adevăr, filmul porneşte de la o idee năstrujnică, dar perfect valabilă într-o lume asemeni celei contemporane, unde fuga după bani reprezintă unica raţiune de a fi a indivizilor: un tânăr propune contra sumei de 100 de dolari pariul că nimeni care bagă un bec în gură nu va mai reuşi să-l scoată întreg. De aici, totul se declanşează într-o explozie de umor şi peripeţii tragic-comice, experienţă savuroasă care, în ciuda superficialităţii aparente, va lăsa spectatorului câteva semne de întrebare asupra înţelesurilor de adâncime pe care le ascunde această peliculă şi asupra mesajului ei, în general.

Unii vor spune că este vorba despre o parodie a situaţiei actuale din „Republica” Moldova şi chiar din întreaga Românitate, pentru că prostia, oportunismul şi goana după îmbogăţire sunt vectori ce caracterizează îndeobşte societatea românească şi, în general, omenirea per ansamblu. Eu însă propun o abordare mult mai îndrăzneaţă: filmul acesta este o parabolă şi vorbeşte în special despre „Republica” Moldova, un tărâm aflat într-un spasm continuu al prefacerilor şi răsturnărilor, un teritoriu românesc pus sub semnul permanentei căutări a identităţii (vedeţi omul îmbrăcat în halat albastru şi cu bască pe cap care întreabă în jurul său: „N-aţi văzut pe-aici un bărbat cu halat albastru şi bască pe cap?”). „O ţară second-hand”, dependentă de lăturile aruncate de ruşi (becul, energia), aflată la marginea şi în afara României, în şanţul de frontieră al Europei şi balansând constant între preţul rublei şi cel al dolarului. „O ţară second-hand”, aflată la picioarele Rusiei şi în braţele larg închise ale României. „O ţară second-hand”, care pluteşte în derivă, oscilând după curenţii cursului valutar, legănându-se între Vest şi Est şi rămânând, totuşi, ancorată la est de Vest. Din acest punct de vedere, adresa spre care se îndreaptă protagoniştii este mai mult deecât sugestivă – INDEPENDENŢEI 13. „Zi cu ghinion”, adaugă cu scârbă şoferul. Într-o astfel de lume bolnavă, scăparea este căutată peste Ocean, acolo de unde dolarul decide raportul de forţe, şi vindecarea mesianică este primită răsunător în persoana Doctorului American, „nobil venit în Moldova”.
Motorul filmului, şi anume imaginea becului băgat în gură, are şi el semnificaţiile sale: este adusă în prim-plan o societate care se zbate să supravieţuiască unui conflict moral şi existenţial – compromisul dintre chemarea lucidităţii şi chemarea stomacului, dintre cap (care primeşte becul, simbol al iluminării) şi burtă (care pofteşte după suta de dolari), într-un cuvânt, lupta dintre demnitate şi pofta profană, nevoia de ascensiune, conflict al trecutului şi prezentului ţărilor ex-comuniste.
Panorama finală, centrată asupra turmei umane cu becuri în gură, mi-a adus aminte de peisajul oamenilor conectaţi şi exploataţi de sistem din filmul „Matrix”. Numai că, în cazul de faţă, la capătul becurilor nu există niciun fir. Ciudată imagine a independenţei, în spatele căreia se ascund legăturile „wireless” (fără fir) ale Moscovei!
Morala este excelent conchisă de replica „Nu cu pumnii, băi, cu capu’, poate-ţi cade din gură!”. Iar titlul nu este ales deloc întâmplător: „Când se stinge lumina” nu are nicio legătură cu electricitatea, ci cu un alt tip de forţă care întreţine de această dată buna funcţionare a Omului – Conştiinţa. Astfel, titlul s-ar traduce natural „Când se stinge raţiunea”…
Un îndemn la meditaţie, reiterând etern-valabilul … „DEŞTEAPTĂ-TE, ROMÂNE!”"

Monologul taximetristului x, un tip cu o pasiune pt bratari si lanturi groase din aur, tanar, gras, ras in cap si barbierit cu model se rezuma la indignarea ca orice taran si sarantoc isi permite sa ia taxiul, ca e prea ieftin. Si pe langa asta, ca daca tot se simte smecher luand taxiul, de ce nu ii lasa si lui pentru deranj dublul sumei afisate de ceas. Si cum de isi permite cate unul sa il jigneasca dandu-i un pumn de fise, ce, el are mutra de numarat fise? Si a mai expus o teorie pe care nici nu am inteles-o prea bine, ca deja nu il mai ascultam: ca el a fost in America si acolo lumea e civilizata, pt ca intelege ca toti trebuie sa traiasca, asa ca omul nu este platit pentru ce si cat munceste, ci doar pentru ca societatea ii admite dreptul de a trai.

A fost un efort suprem tacerea mea, si acum ma intreb cum de am reusit sa ma abtin de la vreun comentariu, as fi vrut sa il intreb doar ca daca tot se simte sluga ma considera suficient de doamna pt a catadicsi sa-si faca meseria pe care singur si-a ales-o? Voi ramane cu intrebarea asta. Mai bine.

cand sa plec de pe loc in fata mea un taximetrist cu masina romaniului din sec 21, Logan, ramasese prins pe banda pe care eu o evitasem cu agilitate, respectiv cea de a doua....cu politetze il las sa treaca in fatza mea....el pune avariile si in inocentza-mi ma gandesc ca e un domn si imi multumeste....nuuuuu, el a oprit, imediat dupa giratoriu, in curba de langa Golden matz....blocandu-ma pe banda 1, in spatele lui. Evident ca nu-l puteam depasi, ca aia treceau ca la curse pe banda 2....l-am claxonat si, tupeu 2008, tot el s-a dat jos nervos, injurand de mama focului si despre mama mea....totu pana la maica-mea....i-am urat si eu de sanatate si el si mai abitir.....in timp ce injura ca un birjar nenorocit, am gandit: sa nu-l loveshti cu masina??!!!...ba da, ba da, mi-a spus ala cu coarne de pe umarul stang....mi-a suras gandul, drept pentru care am purces catre realizarea lui....viteza intai, volan stanga, accelaratie ushoara, volan dreapta, obstacol sub forma de taximetrist impertinent....trantit taximetristu cat colo, strambat oglinda partea dreapta....moment isteric de amuzant!!! plecat mai departe spre Plaza razand in hohote

intersectie Plaza, coada cat zidu chinezesc...taximetristu ma prinde din urma, merge in paralel cu mine si imi face semn sa las geamu jos...in continuare cu zambetu cat casa, deschid geamu. Imi spune ca nu stiu sa conduc ca am plecat atat de prost de pe loc ca am intrat in el. Ma simt de-a dreptu in stangu si il anuntz cu emfaza: peste tine am dat intentzionat si din contra, conduc foarte bine, ca altfel erai in spital acum!

rasul meu: isteric...expresia de pe fatza lui: cat o mie de cuvinte!!!!!

a fost aproape la fel de amuzant ca atunci cand i-am bushit unuia, de data asta masina, dar la fel de intentionat! dar asta in alt episod....

Sfat:
- Prietene! Stai acasă şi joacă-te NFS, e mai simplu şi nici nu încurci pe nimeni.