Mă tot întreb care au fost resorturile ce i-au determinat pe împachetători să purceadă la o astfel de solutie. Se zugrăvea în tipografie sau în depozit şi a fost nevoie să se descotorosească rapid de afişe, iar dintr-o pudoare excesivă, ca să nu sesizeze careva conţinutul carnal al hârtiei, au ales să le sustragă din locaţie în acest mod? Sau au înlocuit hârtia dedicată iniţial împachetării cărţilor cu filele din revistele pentru adulţi din considerentul că putorile alea despuiate şi-ar lăsa transpiraţia pe bucata de brânză prospătă? Ori poate au vrut să scoată în evidentă ţâncilor strânsa legătură ce a existat între matematică şi pronunţarea vocalelor încă de la începuturi, şi anume: un număr bine dat atrage după sine o simfonie a vocalelor.

Imi cer scuze pt eventualele greseli de orice natura cauzate de oboseala.

postat de Ben

Imi imaginez ca va aduceti aminte de micile mele noastre comentarii la adresa conducerii acestui oras. Recunosc (de ce m-as ascunde?) ca eram pregatit sa scriu azi un articol in care sa critic dur organizarea evenimentului astuia. Vroiam sa scriu si o postare denumita sugestiv "Numele prostilor pe toate gardurile", despre cum bravul nostru primar se semneaza pe toate afisele care ii anunta proiectele - chestie aroganta si chiar enervanta, dat fiind ca 1)nu e nevoie sa ne spuna cine e, doar nu am trait sub o piatra in ultimele luni si 2)fostul primar (care, v-as aduce aminte, a scapat orasul de gunoaie, caini -s-au intors abia recent-, trotuare jegoase, dar si de ordinea in circulatie :P) nu isi prea punea numele la vedere, daca bine imi aduc aminte. Plus ca auzisem si despre oarece conflicte de culise si decizii surprinzatoare/revoltatoare...

Dar s-a intamplat ceva. Sa fim bine intelesi: in mare, Zilele astea ale Cetatii sunt in fiecare an cam aceeasi Marie (pun intended :D) cu alta palarie, variabila cea mai evidenta fiind muzica. Deci, o critica a Zilelor de anul asta ar cam trebui sa se axeze pe asta. Asa ca...

Nu stiu ce sa zic. Poate ma asteptam la prea putin, poate ma enerva prea tare primarul, dar pot sa spun ca spectacolul de sambata seara (singurul la care am fost/intentionez sa merg) mi-a placut. Pe bune. Adica m-am distrat. M-am simtit bine. Recenzie? Who gives a rat's ass?! A FOST MISTO. End of story.

Dar n-as fi eu daca n-as mai debita cateva vorbe suplimentare, nu? :D Deci, fara sa lungim vorba:

1. am ajuns destul de tarziu (9 juma', chiar mai mult) si am auzit de departe (daca ma strofoc putin, as putea urmari concertele si de la mine, din vestul extrem) o formatie care parea sa abordeze un stil destul de energic, chiar dur, un hard-alternative as zice (a nu se intelege ca interpretau bine). am fost surprins cand am aflat identitatea "rockerilor": Animal X. Uat za fac? Ori nu i-am auzit bine cantand, ori m-am tampit de tot. (cica s-ar fi "maturizat" animalele tipii)
2. MC-ul (altfel un tip care chiar stia sa stea de vorba cu publicul) nu a irosit NICIO ocazie de a ne aminti pe cine trebuie sa ridicam in slavi pentru organizarea concertului. daca nu mi se acrise de monsieur boriga, atunci tipul asta a incheiat contractul, daca imi este permis sa ma exprim astfel. o anecdota: tipul intreaba cine a votat cu GB. cateva maini timide se ridica. apoi intreaba cine voteaza cu el data viitoare. 3/4 din public ridica mana. nu stiu daca asta spune ceva despre prostia electoratului sau despre varsta celor aflati in public.
3. cei de la Hi-Q... nu offense, dar chiar nu m-au interesat. au stat dublu fata de alte formatii (si au cantat jumatate, daca ma intrebati pe mine), dar in afara de un nor de confetti pseudo-metalice si lipicioase, nimic interesant nu s-a intamplat cat au fost ei pe scena.
4. sonorizarea... se auzea atat de tare, incat abia puteai face diferenta intre sunete. cel mai bine se auzea din spatele Prefecturii sau de la cinema (dar nu vedeai nimic, ofc). din punct de vedere tehnic insa, a fost mult mai complexa organizarea ca altadata ('jdemii de ecrane, camere pe brate robotice, pirotehnica).

Va las deci cu un album foto si niste clipuri.

Iar acum, doua clipuri stupide. Imi cer scuze pentru sunetul penibil (am incercat totul, dar sonorizarea...) si pentru filmarea haotica. Primul clip e cu dedicatie pentru maestrul Elbu (care probabil e momentan mai interesat de Baltimore decat de Targ').

Vank - Regele soselelor

Zdob si Zdub - Nunta extremala

...puteti citi asta. Nu are sens sa mai comentez nimic, articolul mi se pare foarte expresiv. Si retineti ceva: teatrul nu e singurul domeniu mancat de baiatul asta. Fraier cine l-a votat...

Si inainte sa se simta cineva revoltat, tin sa fac niste precizari. Da, teatrele de pe la noi consuma mult. Da, lumea nu prea le frecventeaza, si prin urmare banii aia se duc... Da, si cei din teatru au partea lor de vina. Si da, actul asta a fost adoptat de Consiliul Local, nu de primar. Dar gestul asta a reusit sa imi dea frau frustrarii legate de tipul asta. Atata tot. Asta e primul si penultimul articol despre acest personaj (urmeaza unul foarte scurt pe care tin neaparat sa il fac public).

Ziua  2007-02-24

Mai jos aveti lista cu persoanele care au fost admise la studii in Romania.

AICI gasiti numele elevilor care vor intra in clasa a IX-a de liceu, iar AICI gasiti numele studentilor care vor merge la facultate in anul I.

Notati ca aceasta lista se refera doar la prima sesiune de admitere, urmand ca in scurt timp sa apara si cea de a doua parte, cu referire la optiunea a doua aleasa de candidati.

Conform unor surse din interiorul ministerului, in acest an va fi suplimentat numarul de burse oferite. Nu cunosc detalii.

O alta veste buna se refera la marirea cuantumului burselor basarabenilor. Astfel, elevii si studentii din cilul licential vor primi 65 Euro, masteranzii vor avea 75 Euro, iar doctoranzii - 85 Euro. Initial, declaratia a fost facuta de catre ministrul Cristian Adomnitei in cadrul Scolii de Vara “Comunitati romanesti si identitate europeana” de la Sulina.

E ciudat că prima mea recenzie de muzică este la un album pe care nu l-aş fi ascultat în mod normal. Cu o muzică ambientală întunecată şi atmosferică, 1989 nu mi-ar fi stârnit cine ştie ce interes, dacă nu ar fi fost titlul (în caz că nu e evident despre ce e vorba, aruncaţi un ochi în dreapta, la coperta albumului - get it?).

Sunt surpins că în România obsedată de muzică electronică nimeni nu s-a gândit să facă aşa ceva până acum. De fapt, nu ştiu câte albume-concept despre Revoluţie s-au făcut în muzica românească în general. Să vezi (pardon, să asculţi) însă o lucrare pe tema asta făcută de un artist străin (în cazul de faţă, puţin cunoscutul american Disparition) e probabil mai relevant.

Să o spun pe faţă: albumul m-a înspăimântat. Întunericul melodiilor îţi inundă creierul cu imagini sinistre. E ca şi cum muzica trezeşte fantomele trecutului - o senzaţie surprinzătoare, pentru că nu am trăit vremurile alea şi deci, chiar dacă înţeleg despre ce e vorba, n-ar trebui să simt asta. Nu pot decât să concluzionez că 1989 (albumul) sondează cumva memoria colectivă a unui timp întunecat.

În orice caz, e greu de pus în cuvinte senzaţia terifiantă resimţită ascultând albumul ăsta în 2008, ziua în amiaza mare, sub un soare arzător. Recenzia asta e mai mult o recomandare: vă las să judecaţi singuri. Albumul îl găsiţi gratis pe site-ul oficial sau îl puteţi asculta integral pe last.fm.

O singură observaţie în plus. În mod firesc, în ultimii ani au apărut destule filme despre Revoluţie. Nici unul însă (cel puţin din câte am văzut eu) nu a mizat pe întuneric, pe fantomatic, pe paranoic. Am văzut reprezentări realiste, groteşti (dar groteşti doar de dragul spectacolului ieftin), chiar amuzante ale evenimentului, dar nici unul cu adevărat sinsitru şi apăsător. Dacă cineva se va trezi vreodată să facă un asemenea film, să ştiţi că aveţi deja coloana sonoră.

P.S. : Special pentru Dez - una din piesele de pe un alt album Disparition se numeşte "Locke and Demosthenes", dacă asta îţi spune ceva...

Misterele Pucioasei (LIII)

Cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa ( Partea a XXXIX-a. Texte modificate : Anul 1978.)

Studiu independent despre fenomenul religios NIP

( ”Noul Ierusalim de la Pucioasa” )

“Fiule, să nu pierzi şi să nu uiţi nici

un cuvânt, că de toate vei fi întrebat”

(din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 6 februarie 1959)

Anul 1978

369. Ediţia 1995: “ Aceasta e agonisita Domnului pe pământ: focul care în curând va arde totul…” (7 ianuarie 1978.)

369. Ediţia 2006: “ Aceasta e agonisita omului pe pământ: focul, are în curând va arde totul…” (25 decembrie 1977/7 ianuarie 1978.)

370. Ediţia 1995: “ …O, ce de bani la CEC! Ce e acela CEC? Un loc drăcesc. Fii secret. Ce de bani la CEC!!! Da,şi Eu la CEC te voi trimite după moartea ta; ia-ţi banii ca să ţi se deschidă poarta cea mare. Cui să spun Eu “iubitul Meu”, când tot avutul tău e la CEC, e la duhul rău?...” (7 ianuarie 1978.)

370. Ediţia 2006: “ …O, ce de bani la C.E.C.! Ce e acela C.E.C.? Un loc drăcesc. Dar şi Eu la C.E.C. te voi trimite după moartea ta: “ Ia-ţi banii, ca să ţi se deschidă poarta cea mare”. Cui să spun Eu “iubitul Meu”, când tot avutul tău e la C.E.C., e la duhul rău?...” (25 decembrie 1977/7 ianuarie 1978.)

371. Ediţia 1995: “ …Nu vă înfricoşaţi. Că va veni vremea să nu mai puteţi vorbi decât prin scris. Ai citit şi imediat ai rupt, căci te vede cel cu ştiinţificul…” (7 ianuarie 1978.)

371. Ediţia 2006: “ …Nu vă înşelaţi, că va veni vremea să nu mai puteţi vorbi decât prin scris. Ai citit, şi apoi ai rupt, căci te vede cel cu ştiinţa…” (25 decembrie 1977/7 ianuarie 1978.)

372. Ediţia 1995: “ …Tragi la loto să câştigi bani, dar trage la loto să câştigi şi oiţe pentru cer. Dacă ai face aşa, toate le-ai câştiga… ” (3 februarie 1978.)

372. Ediţia 2006: “ …Tragi la “loto”, să câştigi bani, dar trage să câştigi şi oiţe pentru cer. Dacă ai face aşa, toate le-ai câştiga, dar tu doreşti numai bani şi numai bani şi nu ne potrivim; şi n-ar fi să fie aşa, ci ar fi să ne asemănăm la cunună, să ne asemănăm la chip, să ne asemănăm la hăinuţe, la blândeţe, la smerenie. ” (21 ianuarie/3 februarie 1978.)

Îndemnul de “a trage la loto pentru a câştiga oiţe pentru cer” este cel puţin bizar. De aceea liderii pucioşi, stânjeniţi de ridicolul situaţiei, mai întâi au tăiat “în carne vie”, apoi au oblojit şi ei cum s-au priceput mai bine, această prostie.

373. Ediţia 1995: “ …Copilaşii Mei, nu mai sunt mult cu voi în această învăţătură, în această profeţie. Pentru că loviturile ce s-au dat acestui trup l-au nimicit, l-au distrus şi sunt hotărât să întrerup legătura cu acest pământ, adică cu voi…” (23 februarie 1978.)

373. Ediţia 2006: “ Copilaşii Mei, nu mai sunt mult cu voi în această învăţătură, în această profeţie, pentru că loviturile ce s-au dat acestui trup l-au nimicit, l-au distrus, şi sunt hotărât să întrerup legătura cu acest pământ, adică legătura cu voi.” (10/23 februarie 1978.)

“Corecţia” este de fapt o precizare inutilă. Ea vine dintr-o temere excesivă a liderilor pucioşi că vreun cititor ar putea înţelege greşit, cum că “Domnul de la Pucioasa” pune semnul egal între “pământ” şi “copilaşii săi”.

374. Ediţia 1995: “ …În alte ţări, a început să condamne pe creştini. A început. Dar nu îi acoper pentru că e spiritism. Tată, pune crucea pe masă, pune lumânări şi tămâiază ca să le arate semne la voile lor. Nu este primit. Acestea se pedepsesc. Credinţa voastră să fie adevărată, curată. Credeţi că atunci când ai zis “Doamne” tot cerul s-a coborât! Dar mulţi zic Doamne o dată şi de două ori şi apoi doarme. Iată semnul. E păcat strigător la cer să chemi pe “Doamne” şi apoi să dormi… ” (23 februarie 1978.)

374. Ediţia 2006: “ …În alte ţări a început să-i condamne pe creştini. A început, dar Eu nu-i acopăr, pentru că e spiritism. Tată, pune crucea pe masă, pune lumânări şi tămâiază, ca să le arate semne, la nevoile celor care cer. Nu este primit. Acestea se pedepsesc.

Credinţa voastră să fie adevărată, curată. Credeţi că atunci când ai zis “Doamne!”, tot cerul s-a coborât? Dar mulţi zic “Doamne!” o dată şi de două ori, şi apoi dorm. Iată semnul. E păcat strigător la cer să-L chemi pe Doamne şi apoi să dormi. ” (10/23 februarie 1978.)

375. Ediţia 1995: “ …Creştine, separă jaful de la tine, că mai sunt două minute şi ce vei vedea, te vei îngrozi, nu ai unde te ascunde ca să scapi de durerea cea grea…” (4 aprilie 1978.)

375. Ediţia 2006: “ …Creştine, repară jaful de la tine, că mai sunt două minute, şi ce vei vedea, te vei îngrozi. Nu ai unde te ascunde ca să scapi de durerea cea grea…” (22 martie/4 aprilie 1978.)

“Reparaţia” făcută de corectorii pucioşi este stupidă şi caraghioasă. Mai sugestivă era varianta iniţială (separă): semnificaţia ei era că are loc o despărţire, o separare între creştin şi răul care îl “jefuieşte” de tot ce are mai bun. Obiceiul (larg răspândit numai în ediţia a doua a cărţii) de a pune virgulă înainte de “şi” este semnalat încă odată şi cu acest prilej.

376. Ediţia 1995: “...Şi prin multe a vorbit Dumnezeu. Şi prin piatră şi prin lemne şi prin păsări a vorbit Dumnezeu. Copilaşii Mei şi mai vorbeşte şi prin trăznete şi prin ape şi prin potoape şi prin cutremure.” (11 mai 1978.)

376. Ediţia 2006: “...Prin multe a vorbit Dumnezeu: şi prin piatră, şi prin lemne, şi prin păsări a vorbit Dumnezeu, copilaşii Mei, şi mai vorbeşte şi prin trăsnete, şi prin ape, şi prin potopuri, şi prin cutremure.” (28 aprilie/11 mai 1978.)

377. Ediţia 1995: “…Mănâncă preotul în altar, unde nu are voie decât numai cina Mea s-o ia. Nu se bagă altă mâncare în gura sa.”(11 mai 1978.)

377. Ediţia 2006: “…Mănâncă preotul în altar, unde nu are voie decât numai cina Mea s-o ia, nu să bage altă mâncare în gura sa.” (28 aprilie/11 mai 1978.)

378. Ediţia 1995: “…Chiar prin mâna ucenicilor se făceau minuni. Voi de ce nu faceţi? Uite-l pe ucenicul Haralambie, care a făcut pe cel ce l-a scuipat, să-i fie gura la ceafă.”(25-26 mai 1978.)

378. Ediţia 2006: “…Copilaşii mei, pe vremea moşilor şi strămoşilor voştri chiar prin mâna ucenicilor se făceau minuni. Voi de ce nu faceţi? Uite-l pe ucenicul Haralambie, care l-a făcut pe cel ce l-a scuipat să-i fie gura la ceafă.” (12/25 mai 1978.)

O confirmare concretă că la Pucioasa nu s-au făcut minuni, aşa cum pretindeau unii creştini mai exaltaţi în “mărturisirile” lor. Merită reflectat însă la apetitul maladiv al Verginicăi spre “minunile” pedepsitoare, care ies din tiparele obişnuite ale milei creştine propovăduite de Hristos: “Celui ce te loveşte peste obraz, întoarce-i şi pe celălalt; pe cel ce-ţi ia haina, nu-l împiedica să-ţi ia şi cămaşa” (Luca 6,29)

379. Ediţia 1995: “…Când vei pleca din casa ta, va rămâne semnul şi acest semn îl vei purta ca Isaac Lackedem, care nu M-a primit când treceam pe Golgota. Şi va fi lipsit omul acela de tot lucrul Meu. O, poporul Meu, uite pustia.”(25-26 mai 1978.)

379. Ediţia 2006: “…Când voi pleca din casa ta, va rămâne semnul şi acest semn îl vei purta ca Isaac Lachedem, care nu M-a primit când treceam pe Golgota, şi va fi lipsit omul acela de tot lucrul Meu. O, poporul Meu, uite pustia.” (12/25 mai 1978.)

Modificarea vei - voi nu salvează câtuşi de puţin incoerenţa ideilor. Care este “semnul”? Cine este “omul acela”? Care este “lucrul Meu”? Ce are a face cu “pustia”? Mister…

380. Ediţia 1995: “ A pus stăpânire şi pe slujitorii lui Dumnezeu, care slujeau slujba Sa…”(25-26 mai 1978.)

380. Ediţia 2006: “Au pus stăpânire şi pe slujitorii lui Dumnezeu, care slujeau slujba.” (12/25 mai 1978.)

381. Ediţia 1995: “ …Iată, i-am dat boală crâncenă lui Justin, pentru că a ursit dărâmarea mănăstirilor şi desfiinţarea multor preoţi.” (25-26 mai 1978.)

381. Ediţia 2006: “…Iată, i-am dat boală crâncenă lui Iustin patriarhul, pentru că a ursit dărâmarea mănăstirilor şi desfiinţarea multor preoţi. ” (12/25 mai 1978.)

382. Ediţia 1995: “ Ai să vezi şi ai să te convingi de cuvântul pe care îl grăiesc… ” (25-26 mai 1978.)

382. Ediţia 2006: “Ai să vezi şi ai să crezi cuvântul pe care-l grăiesc… ” (12/25 mai 1978.)

383. Ediţia 1995: “ O, tată, copilul Meu, te roagă Dumnezeu să cunoşti pe duhul rău şi să rupi legătura cu el şi să te desparţi de el.” (25-26 mai 1978.)

383. Ediţia 2006: “ O, copilul Meu, te roagă Dumnezeu să cunoşti pe duhul rău şi să rupi legătura cu el şi să te desparţi de el.” (12/25 mai 1978.)

384. Ediţia 1995: “ Copilaşii Mei, bărbatul răspunde de soţia sa şi răspunde şi soţia de soţ…” (25-26 mai 1978.)

384. Ediţia 2006: “ Copilaşii Mei, bărbatul răspunde de soţia sa şi răspunde şi soţia de soţul său. ” (12/25 mai 1978.)

385. Ediţia 1995: “ Copilaşii Mei, nu vă înduraţi să părăsiţi casa, sau ce aţi agonisit, dar Eu am părăsit cerul şi pe Tatăl şi toate cele din cer şi am coborît în cel mai adânc loc după tine.” (25-26 mai 1978.)

385. Ediţia 2006: “ Copilaşii Mei, nu vă înduraţi să părăsiţi casa sau ce aţi agonisit, dar Eu am părăsit cerul şi pe Tatăl şi toate cele din cer şi am coborît după tine în cel mai adânc loc. ” (12/25 mai 1978.)

386. Ediţia 1995: “ Tată, copilul Meu, te-ai amăgit! După cine alergi? Ridică-te sus creştine, că din câte ţi s-a dăruit, puteai să zbori ca o păsărică prin câte te-ai sfinţit. Nu e păcat să te duci aşa de adânc? Unde vă sunt aripile? Unde vă sunt aurorile? Că puteaţi să aveţi aripi şi auroră. ” (25-26 mai 1978.)

386. Ediţia 2006: “ Copilul Meu, te-ai amăgit! După cine alergi? Ridică-te sus, creştine, că din câte ţi s-au dăruit, prin câte te-ai sfinţit, puteai să zbori ca o păsărică. Nu e păcat să te duci aşa de adânc? Unde vă sunt aripile? Unde vă sunt aurorile? Puteaţi să aveţi aripi şi auroră. ” (12/25 mai 1978.)

387. Ediţia 1995: “ … Generaţia de astăzi prosteşte pe părinţi, că nu au ştiut să trăiască.” (25-26 mai 1978.)

387. Ediţia 2006: “… Tineretul de astăzi îi prosteşte pe părinţi, că nu au ştiut să trăiască.” (12/25 mai 1978.)

388. Ediţia 1995: “ O, tată, când am plecat la Tatăl Meu, am spus să nu muriţi şi să fiţi veşnic vii, şi să lucraţi. Că în locul Meu va veni Mângâietorul, care nu va mai pleca. N-a pus punct în locul unde să se oprească apostolii şi ucenicii, şi a spus: lucraţi până la venirea Mea. Şi iată tată, a venit Domnul în Duh şi vă vorbeşte la cei din urmă născuţi…” (25-26 mai 1978.)

388. Ediţia 2006: “ Când am plecat la Tatăl Meu, am spus să nu muriţi, şi să fiţi veşnic vii şi să lucraţi, că în locul Meu va veni Mângâietorul, Care nu va mai pleca. N-am pus punct în locul unde să se oprească apostolii şi ucenicii, şi am spus: “Lucraţi până la venirea Mea”. Şi iată tată, a venit Domnul în Duh şi vă vorbeşte la cei din urmă născuţi…” (12/25 mai 1978.)

O nouă situaţie de clivaj de personalitate în vorbire, tipică schizofreniei, prin care Verginica trece pe nesimţite de la “vorbirea Domnului” la propria sa vorbire. Şi o nouă încercare disperată a pezevenchilor pucioşi de a ascunde prin “corecţii” meşteşugite acest lucru. Într-adevăr, în versiunea iniţială , în timp ce “vorbea Domnul” (…am plecat la Tatăl Meu…am spus… în locul Meu va veni Mângâietorul…) se pomeneşte şi Verginica vorbind de la sine despre “Domnul” (N-a pus punct… şi a spus: lucraţi până la venirea Mea… a venit Domnul… şi vă vorbeşte…) Liderii pucioşi ce fac? Adaugă litera m în două locuri, schimbând direcţia vorbirii şi lăsând să se înţeleagă că mereu a vorbit Domnul prin Verginica, şi niciodată invers, adică Verginica în numele “Domnului”. O lecţie de virtuozitate lingvistică, dar un eşec răsunător de la moralitatea creştină.

389. Ediţia 1995: “…Să ştiţi căci cu voi, voi face lucruri minunate în ultimile clipe şi Dumnezeu îşi va arăta minunile Sale prin copiii Săi din urmă. […] Daţi milostenie şi sărindare ca să scăpaţi pe cei răposaţi…” (25-26 mai 1978.)

389. Ediţia 2006: “…Cu voi voi face lucruri minunate în ultimele clipe şi Dumnezeu Îşi va arăta minunile Sale, prin copiii Săi din urmă. […] Faceţi milostenie şi sărindare, ca să-i scăpaţi pe cei răposaţi…” (12/25 mai 1978.)

390. Ediţia 1995: “…Pace ţie poporul Meu cel de pe urmă. Pace ţie poporul Meu cel ce îţi grăieşte Dumnezeu cuvântul Său. Pace ţie poporul Meu. Ia pacea care ţi-o dăruiesc Eu şi împarte-o la cei ce nu sunt de faţă.” (25-26 mai 1978.)

390. Ediţia 2006: “…Pace ţie, poporul Meu cel de pe urmă! Ia pacea pe care ţi-o dăruiesc Eu şi împarte-o la cei ce nu sunt de faţă.” (12/25 mai 1978.)

391. Ediţia 1995: “…Cel ce ştie că e întinat, să nu se atingă de acest pat. Nu mereu, ci numai atunci. Ştiţi de ce este vorba, de femeia cu bărbat, pentru că aduce multă supărare şi multă durere trâmbiţei Mele…” (25-26 mai 1978.)

391. Ediţia 2006: “…Cel ce ştie că e întinat, să nu se atingă de acest pat. Nu mereu, ci numai atunci. Este vorba de femeia cu bărbat, pentru că aduce multă supărare şi multă durere trâmbiţei Mele…” (12/25 mai 1978.)

Verginica stătea întinsă pe un pat, în timpul vorbirilor “programate” ale “Domnului” (căci în cele “neprogramate” o apuca vorbitul prin somn în cele mai neaşteptate locuri şi situaţii: în tren, în maşină, la popasuri, etc.). În acest text se sugera adepţilor că până şi patul ei era sfânt atunci când Verginica zăcea pe el, încât nu oricine se putea atinge de pat. În acest fel cei veniţi erau ţinuţi la respect, iar eventualele curiozităţi sau îndrăzneli venite din partea celor “spurcaţi”, care ar fi dorit să vadă mai de aproape “fenomenul” şi astfel ar fi deranjat-o pe Verginica în timpul creaţiei sale nocturne, erau excluse.

Două luni mai târziu, restricţia devine şi mai aspră: nu numai femeia cu bărbat, ci şi bărbatul cu femeie este scos din rândul celor admişi:

“…Fiilor, în patul vasului meu nu are voie să doarmă femeia care are bărbat sau bărbatul care are femeie decât numai văduvele şi copiii care nu sunt întinaţi, fiicele fecioare…” (21 iulie 1978.)

Două întrebări rămân nelămurite:

1. De ce ar trebui femeile sau bărbaţii să doarmă în patul Verginicăi? Nu puteau să doarmă în patul lor, acasă? Iar dacă erau în vizită, veniţi mai de departe, era normal să doarmă toţi claie peste grămadă?

2. Cât de mare era patul Verginicăi, ca să încapă în el şi să doarmă (cităm): “văduvele şi copiii care nu sunt întinaţi, fiicele fecioare…” ?

392. Ediţia 1995: “[…]că uite, se pregăteşte defiinţarea şi degradarea celor aleşi ai Mei. S-a pregătit desfiinţarea şi degradarea celor aleşi ai Mei. S-a pregătit dezbrăcarea celor cu veşminte sfinte. ”(13 iunie 1978.)

392. Ediţia 2006: “[…]că uite, se pregăteşte defiinţarea şi înjosirea celor aleşi ai Mei. S-a pregătit desfiinţarea şi degradarea celor aleşi ai Mei. S-a pregătit dezbrăcarea celor cu veşminte sfinte. ”(31 mai/13 iunie 1978.)

393. Ediţia 1995: “ Plâng duhurile. De ce plângeţi măi copilaşi? Plângem Tată, că nu avem sălaş. Nu avem masă şi casă, şi viscolul ne aşteaptă. Nu mai plângeţi, copilaşi, că cineva Mi-a spus că va veni cineva şi vă va lua în patria sa. Unde vă sunt casele? S-au pustiit şi pe noi ne-au alungat şi am trăit afară în frig, fără adăpost şi fără hrană.Amin grăiesc vouă…” (13 iunie 1978.)

393. Ediţia 2006: “ Plâng duhurile. De ce plângeţi, măi copilaşi?

– Plângem, Tată, că nu avem sălaş. Nu avem masă şi casă şi viscolul ne aşteaptă.

– Nu mai plângeţi, copilaşi, căci un îngeraş Mi-a spus că va veni Cineva şi vă va lua în patria Sa. Unde vă sunt casele?

– S-au pustiit, şi pe noi ne-au alungat şi am trăit afară, în frig, fără adăpost şi fără hrană.” (6/19 iunie 1978.)

394. Ediţia 1995: “ Nu va zace ca un om de boală, căci din această boală nu se mai scoală.[…] Dar voi nu veţi fi, că mâna Domnului vă va răpi şi vă va înălţa sus de pământ ca să nu mirosiţi putoarea lor.” (13 iunie 1978.)

394. Ediţia 2006: “ Nu va zăcea un om de boală, căci din această boală nu se mai scoală.[…] Dar voi nu veţi fi, că mâna Domnului vă va răpi şi vă va înălţa mai sus de pământ, ca să nu mirosiţi putoarea lor.” (31 mai/13 iunie 1978.)

395. Ediţia 1995: “ Pe acela să-l considere mort…” (19 iunie 1978.)

395. Ediţia 2006: “ Pe acela să-l numească mort.” (19 iunie 1978.)

396. Ediţia 1995: “ Credinţa e o cămaşă fină şi care o îmbracă nu se rupe şi ţine, apără trupul şi duhul de rugină şi de orice durere.” (3 iulie 1978.)

396. Ediţia 2006: “ … Credinţa e o cămaşă fină, şi cine o îmbracă, nu se rupe, şi ţine, apără de rugină şi de orice durere trupul şi duhul.” (1/14 iulie 1978.)

397. Ediţia 1995: “ Dacă ai fi fost aur, ai fi fost distribuit. Dacă ai fi fost aramă, te-ai fi topit. Dacă ai fi fost argint, te-aş fi găsit. ” (3 iulie 1978.)

397. Ediţia 2006: “ Dacă ai fi fost aur, ai fi fost împărţit; dacă ai fi fost aramă, te-ai fi topit; dacă ai fi fost argint, te-aş fi găsit. ” (20 iunie/ 3 iulie 1978.)

398. Ediţia 1995: “Că tot ce a murit, s-a întâmplat în acel ceas, a luat glas şi Mi-a răspuns când am strigat.” (3 iulie 1978.)

398. Ediţia 2006: “; că tot ce a murit, s-a întrupat în acel ceas, a luat glas şi Mi-a răspuns când am strigat.” (20 iunie/ 3 iulie 1978.)

399. Ediţia 1995: “… Vai de omul care va fi lipsit de acest semn. Iubitul Meu popor, ai să porţi în loc de cruce un topor, ai să porţi în loc de cruce o secure; ai să porţi în loc de cruce un semn pe frunte şi să ştii că cine îşi va părăsi crucea, va muri. Va muri odată pentru totdeauna…” (14 iulie 1978.)

399. Ediţia 2006: “…Iubitul Meu popor, ai să porţi în loc de cruce, un topor; ai să porţi în loc de cruce, o secure; ai să porţi în loc de cruce un semn pe frunte. Şi să ştii că cine îşi va părăsi crucea, va muri; va muri odată pentru totdeauna. Vai de omul care va fi lipsit de acest semn!” (1/14 iulie 1978.)

400. Ediţia 1995: “ Şi te rog iubeşte mana care îţi dă putere, cel puţin de trei ori pe săptămână. Ia şi bagă în tine, că e tămăduitoare…” (21 iulie 1978.)

400. Ediţia 2006: “ Şi te rog, iubeşte mana care îţi dă putere, cel puţin de trei ori pe săptămână, că e tămăduitoare…” (8/21 iulie 1978.)

Liderii pucioşi se pare că au fost vădit incomodaţi de limbajul “elevat” cu care li se recomandă mana noilor creştini, creştinii pucioşi. Aşa că au şters pe furiş expresia neelegantă, fără să pună nimic în schimb. Acum sună chiar foarte bine, deşi puţin cam neclar: Ce se face “cel puţin de trei ori pe săptămână”? Se iubeşte mana? Sau, se primeşte putere de la ea? Sau, tămăduieşte doar de trei ori pe săptămână (cel puţin)?

401. Ediţia 1995: “ Şi zic: faceţi-vă pâine şi aluat[…] să aveţi voi făcut în cuptor. Şi ţineţi secretul acesta…” (21 iulie 1978.)

401. Ediţia 2006: “ Şi zic: faceţi-vă pâine şi aluat[…] să aveţi voi făcut în cuptor. Şi ţineţi tainic aceasta …” (8/21 iulie 1978.)

402. Ediţia 1995: “ …Tată, pe cine să pun Eu să arate lucrul lui Dumnezeu oamenilor? Să arate slujba Domnului? Pe mulţi aş putea încadra la locul acesta, dar nu are şcoală, nu are examinare. Că dacă îi spun Eu să facă, nu face şi dacă îi spune acela să tacă, tace…” (21 iulie 1978.)

402. Ediţia 2006: “ …Tată, pe cine să pun Eu să arate oamenilor lucrul lui Dumnezeu, să arate slujba Domnului? Pe mulţi aş putea încadra la lucrul acesta, dar nu are şcoală, nu are examinare; că dacă îi spun Eu să facă, nu face, şi dacă îi spune acela să tacă, tace.” (8/21 iulie 1978.)

403. Ediţia 1995: “ Rugăciunea ta creştine va fa