2. cutremur 1977 wikipedia - pai ce cauti, frate, pe blogul meu, daca tu ai vrut sa obtii informatii de la wikipedia ? cand mai treci pe aici sa vii cu flori, poate te iert....

3. mircea badea personaj desene animate - e o idee foarte buna :))... acum sa vedem cine o s-o puna in practica :))

4. cum a inceput google? - pai...cam cum incepe si acum ...cu g... de fapt a inceput cu o lucrare de licenta..dar poti cauta si tu dupa "google history", ca e mult de spus.

5. setari performanta calculator - scoti placuta de memorie de 256 KB si pui una de 4GB, scoti placa aia de baza prafuita si pui una noua, scoti procesorul ala vechi si pui unul nou, daca vrei sa te joci, scoti placa aia grafica veche si pui doua noi, si, pentru moment cred ca e destul...pentru fineturi, schimba si hard-ul si unitatea optica...iar daca vrei sa scoata scantei, schimba-i si sursa...

6. xp nu mai are sunet - eu zic sa bagi boxele in priza...

7. de unde vin norii? - din cer, de la capatul pamantului...acolo e un zmeu care sufla flacari cand e nervos(si atunci e cald afara), scoate aburi cand are nasul infundat (si asa apar norii), stranuta cand mananca inghetata (si atunci ninge), se gudura cand il mangaie sotia(si atunci sunt cutremure), alearga in toate partile ca nebunul cand o gaseste in pat cu alt zmeu(si atunci bate vantul), se distreaza copios facand poze(si atunci fulgera), etc. (spuneti-mi ce alte fenomene naturale vreti sa va mai explic, ca ma duc la zmeu si el ne lamureste).

8. blogul meu - sa nu spui ca ai uitat cum il cheama si ai sperat sa te ajute google-ul :)))

In acest post am insirat o serie de intrebari fara raspuns:

• Cate frunze are un copac?
• Cate fire de iarba sunt pe un camp?
• Cati copaci se afla intr-o padure?
• Cate fire de par avem pe cap?
• Cate stele sunt pe cer?
• Cate combinatii de culori putem deosebi cu ochiul liber?
• Ce viteza poate atinge sunetul? dar lumina?
• Cati pesti se afla intr-un ocean?

...si am ales sa insiram doar intrebari mai putin complicate! Vom reveni la aceasta problema in alt post!

Vara.

Vacanta.

Grecia.

Paralia Katerini.

Ora 4 a.m.

Nu stiu din ce motiv ma trezesc.

In camera este o atmosfera oarecum stranie, sau asa mi s-a parut atunci, trezit oarecum prin surprindere.

Sotia mea doarme adanc, lumina se strecoara fabulos printre perdele, o racoare placuta vine dinspre mare si se aude ceva ciudat, un sunet, o tanguire, ce Doamne iarta-ma, imi spun, este asta?

Ma ridic usor din pat, dau deoparte perdeaua grea care acopera usa si ies in balcon.

Marea incepe sa se trezeasca, din balconul meu vad doar o parte din ea, dar in aceasta ora matinala este de un albastru metalic, este linistita de parca sta in stalul Operei si asculta. De ce, Doamne, iarta-ma, am mereu impresia asta de sala de spectacol?

Copacii, etaland un verde greu de seva, stau neclintiti de parca... ah, asta am mai spus, da, am mai spus, scrasnesc din dinti, nervos ca ma repet,  dar trebuie sa recunosc ca m-am gandit din nou la o sala de spectacol.

Cerul se inchide deasupra noastra... si abia acum cobor ochii si constat ca nu sunt singur, nu, nu, deloc nu sunt singur, suntem multi, suntem foarte multi pentru aceasta ora imposibil de matinala si suntem nemiscati, ca niste statui suntem, si avem capetele date pe spate, ca statuile din Insula Pastelui suntem noi toti, noi, barbatii, caci numai barbati suntem, noi : soferul si ajutorul de sofer al camionului care aduce carnea la restaurantul hotelului, nu, nu, sunt mai multi soferi si mai multi ajutor - de soferi care aduc carnea la restaurantele hotelurilor din vecinatate, cativa laptari, langa masinutele lor caraghioase, zarzavagii langa caruturile lor si mai caraghioase, astia, grecoteii, au un fel al lor special de a fi caraghiosi, bucatarii de la restaurantele hotelurilor, receptionerul nostru, pe ceilalti nu-i vad, dar este posibil sa ma insel, cativa insi prin  balcoanele de langa mine, de peste drum, mama Doamne, sunt chiar in fiecare balcon daca stau bine si ma gandesc, stau si bine ma si gandesc, si, evident, eu.

Stam ca statuile din Insula Pastelui, ah, asta am mai spus-o, ce dracu, sunt cam confuz, dar asa stam, stam si ascultam, pentru ca daca imi aduc bine aminte si imi aduc aminte perfect, toti, dar absolut toti, chiar si eu, dupa ce am inspectat scena cat de cat, stam cu ochii inchisi si ascultam.

Undeva, la mansarda hotelului de peste drum, geamul este deschis, iar perdeaua atarna nemiscata ca o cortina de teatru.

Da-o dracului, numai la teatru ma gandesc! Asta chiar este o problema cu mine si incep sa ma enervez!

De dincolo de perdea se aude... si abia acum imi dau seama ce ascult, ce ascultam cu totii, infiorati, la ora 4,00 a.m., Paralia Katerini, Grecia : ascultam tanguirile fabuloase ale unei nemtoaice, doar nemtoaicele au aceasta capacitate interesanta, care face amor cu un grec, cu un afurisit de grec cu mustata in furculita, fir-ar mama lui a dracului de grec norocos, asta ascultam noi si ce tanguiri, mama, mama, ce tanguiri, ce dracului ca este deja o simfonie, o minunata simfonie, asta esteeeee, urlu fara glas, este o Simfonie Albastra, cantata de o uriasa orchestra pe valuri de mare, pe fosnet de frunze, pe rauri de lapte, pe dealuri de carne, printre livezi de hoteluri, dracul dracului ca vad aiureli, dar sunetele curg valuri, se lipesc de timpane, se strecoara pe strazi, mangaie cauciucurile camioanelor, care se umplu imediat de atmosfere, desfac capacele bidoanelor cu lapte, imprastiind duios mandria vacilor elene, mangaie majestuos zarzavaturile aliniate ca la parada, urca pe acoperisuri, zboara si se izbesc duios de cupola cerului, intr-o armonie demna de Bach, se intorc, ne mangaie fetele intepenite, ne flutura imperceptibil pletele netunse ale vacantei, ma rog, cei care le au, mie si altora ne mangaie dracului cheliile, se duc inapoi, dincolo de perdea, dispar, Doamne, s-a terminat, ne disperam fara sa clipim, nu, nu, nu, nu, nu s-a terminat, strigatele revin, mai tare, si mai tare, tot mai tare, fierbe apa marii, cad frunzele inca neingalbenite ale copacilor, se reinchid capacele bidoanelor cu lapte, se ofilesc zarzavaturile si se sparg fara sunet cauciucurile camioanelor, dar noi stam ca statuile din Insula Pastelui, cu capetele in sus stam, cu ochii inchisi stam, cu gandurile la Zeul Indic stam, ca un bici al lui Dumnezeu se aude o farfurie sparta, scapata cine stie cum de unul dintre noi, ma rog eu sunt scos din cauza pentru ca, printr-o ironie a sortii, in acel fatidic clip - aici trebuia sa scriu clipa, dar am apucat sa scriu naibii fatidic, trebuia sa faca acordul cumva si am ales calea unei licente poetice, scuze pentru balbaiala, eu, sunt scos din cauza, spun, pentru ca, printr-o ironie a sortii nu am nicio farfurie in mana, liniste, linistea aceea dinaintea dezastrului, il injur pe grecotei, si cred ca toata lumea, noi toti il injuram, si, de departe, vine tunetul, tunetul acela care zguduie tariile, care splendorizeaza mandriile noastre ale tuturor, tunetul se coboara zguduitor din inclestarea zidurilor unei camarute minuscule a unei mansarde inghesuite a unui hotel cochet din Paralia Katerini, perdeaua se sfasie toata de durere, cerul tremura ca de o spaima nebuna, marea se gandeste extrem serios la un tsunami, apoi totul se cufunda in cea mai profunda, mai beznoasa liniste pe care mi-a fost dat sa o admir vreodata.

Dupa o clipita cat o vesnicie, frunzele se trag la loc pe crengile rusinos de dezgolite, marea cade in tampa si impotenta ei meditatie albastru metalica, cerul isi deschide, undeva catre sud, un Velux urias prin care aerul, incins ca un ulei in care s-au sfarsit tone de cartofi proaspat prajiti, se repede vijelios pentru a pluti la dracu-n patru pe aripi de vant solar.

 Soferii si ajutor - de soferii, laptarii, zarzavagii, bucatarii, receptionerul nostru, poate si ceilalti, dar nu-i vad, posibil sa nu pot de aici din balcon, aia din balcoanele de langa al meu si de peste drum, la dracu, am impresia ca de peste tot si, evident eu, deschidem usor ochii. In ei se citeste ceva, nu reusesc sa inteleg, este ca un fel de multumire, ca un fel de hotarare a unei armate fantastice, ma gandesc la titlul unei carti pe care urma sa o citesc peste cativa ani, - Armata lui Kambises -n-are sens sa va spun acum despre ce este vorba, dar este ceva ca un imn, da, da, asta este, ca un imn este, ca un cor barbatesc inchinat Zeului Aluia, si Eminescu asta, ce manuitor de cuvinte, cum a pus el alaturi un substantiv si un adjectiv ca sa dea nastere la o chestie care, ehei, ce mai dibaci, ...

Deschidem ochii, spun, plecam capetele in semn de salut, mai frate, uite care este chestia, eu sunt nebun cu sincronul in teatru,(vezi ce am scris pe blogul teatrului Masca) dar nu l-am izbutit niciodata, oricat de mult am repetat, si acum, noi, sa fi fost vreo cincizeci de insi, am plecat capetele in acelasi timp, toti, absolut toti, asta, ma gandesc, pentru ca salutam performanta, salutam eroismul, salutam sacrificiul, salutam forta, salutam mandria grecului, fir-ar mama lui a dracului de neispravit, de mustacios, de belit, de dracu sa-l ia, dar noi am avut puterea, taria, barbatia, generozitatea de a saluta toate acestea ca niste barbati, e drept, de multe natii, dar barbati adevarati ce eram.

Se petreceau aceste fapte marete, de neuitat, demne de a fi inscrise cu litere de foc in cartea recordurilor noastre ale tuturor :

Vara,

in

Vacanta

in

Grecia,

in

Paralia Katerini

la afurisita si nemernica, in veci blestemata

Ora 4,00 a.m.,

Cand am avut privilegiul sa am bilet la cea mai Albastra Simfonie executata la doua instrumente si o mansarda, fir-ar ma-sa a dracului de grecotei!

E in Amsterdam pentru o buna bucata de vreme. Invata inginerie de sunet si productie de electro.

Deal-ul am fost sa nu se mai intoarca daca nu ia coronitza.

Daca nu-l ai in tine, nu-i pentru tine."

M. Eminescu

www.viatalascurt.ro

Ma doare dragostea ce-i neimplinita,

Iubirea, iar, se-nchide toata-n urlet,

Si inima mea pururea-i zdrobita...

Un minut am rezistat noi impreuna...

Cand te-am privit, am simtit ca te-am avut,

Ca pentru o dragoste de-o saptamana,

Imi pare rau ca te-am pierdut...

Ne revedem dupa o lunga viata...

In care dragostea pe langa noi s-a dus,

Revenim in a iubirii piata,

In care pe tine pata mi s-a pus...

Ai primit cu bine aceasta veste,

Iubirea noastra, azi, s-a stins,

Mie, viata imi rezerva draga cinste:

Sa ies din trup, de tine sa stau prins...

Si trupul meu ramane gol,

Aud un sunet vag de tun,

M-aduce cu picioarele pe sol,

Ce vroiam de fapt sa-ti spun?

La sah, numarul deschiderilor este de 170 000 000 000 000 000 000 000 000 000.

O furnica poate ridica pana de 50 de ori greutatea proprie.

Ariciul are 36 000 ace.

Omul are cca. 76 000 de fire de par pe cap.

Cainii percep mirosuri pe care le emana obiecte aflate la 15 m sub pamant .

Veverita este singurul animal cu cristalinul ochiului colorat.

Drepneaua (asemanatoare randunicii, nefiind ruda cu ea) zboara batand alternativ din aripi.

Caii comunica intre ei folosind peste 100 de sunete.

Greierele reuseste sa cante frecandu-si aripile una de alta. Cu cat aerul este mai cald, cu atat numarul cri-cri-urilor este mai mare. Puteti masura temperatura aerului numarand cate cri-cri-uri auziti in 15 secunde. Adaugati 37 la acest numar si rezultatul va arata cat de cald este aerul unei seri de vara. Cu exactitate!

Soia contine 40% proteine si 20% grasimi, cu un procent ridicat de calorii, minerale si vitamine. In 500g faina de soia se gasesc 182 g de proteine, in timp ce in aceeasi cantitate de carne de vaca se gasesc doar 90 g, la peste - 80 g, iar la oua - 56g.

Singura tara din Europa cu o limba unitara (fara dialecte sau minoritati nationale) este Islanda.

Exista o specie de musca (Cephenomia) al carei zbor depaseste viteza sunetului. Ea se deplaseaza cu 1300 km/h.

Pamantenii consuma intr-o secunda: 10 tone de grau; 9,5 tone de cartofi; 1 tona de citrice; 2 tone de zahar; 20 hl de bere; 40 kg de ceai.

Plantele cultivate pe Terra ocupa in prezent cam 71% din suprafata uscatului, adica ceva mai putin de 950 milioane ha.

Fluturele de camp are o greutate de 0,025 g; totusi, catre sfarsitul verii, urmasii sai, adica omizile luate laolalta (numai cele produse de un singur fluture!) cantaresc 225 kg.

Pe globul pamantesc exista nu mai putin de 800 000 de specii de insecte. S-a calculat ca pe un km patrat de pamant se afla 2 miliarde de insecte diferite.

Sunetul vietii, datorita tie,

Sunetul fericirii ce in suflet il gasesc

Sunetul tristetii ce il preamaresc.

Auzi si tu,

Nu e prea greu,

Sunetul vietii,

Ce e cu tine mereu.

Auzim impreuna,

Exact asa cum suna,

Sunetul vietii noastre,

O viata foarte buna...

Surd raman dupa o clipa,

Aud... aud cum pica,

Pica inima,

Pica imaginea...

Sufletul nu mi-l recunosc...

Sunetul tristetii pune stapanire pe tot,

Lumea s-a stins... nu mai traieste deloc...

Sunetul vietii, gandirea mi-a stins,

Sunetul vietii, sufletul mi-a aprins...

Sunetul vietii, un sunet mult prea cautat,

Lumea inca nu l-a uitat...

Traieste-ti viata,

Traieste-o fericit,

Prin sunetul vietii,

Sunet mult iubit...

Sunetul de vioara,

Ce ma incordeaza din nou,

Sentimentele in lume zboara,

Nu si-n sufletul meu...

Vioara, sunet trist al vietii,

Transformat de noi, oamenii,

In sufletul cel fericit,

Ce prin noi toti a trait.

Sunet,

Te simt cu fericire,

Sunet,

Iti spun cu multumire...

Sunetul vietii,

Trebuie sa il auzi,

Exact atunci cand trece,

Pe langa a ta ureche...

Fericirea trebuie sa ti-o imaginezi,

Pe urma sa o traiesti...

Trebuie sa o simti,

Lumea sa o schimbi,

Sa o schimbi in mai bine,

Intr-o lume plina de iubire

In care nimic nu conteaza, cat timp exista fericire

O lume plina,

O lume ce simte ca trebuie sa traiasca din inima,

Sa iubeasca si sa tina la ceilalti,

Sa iubeasca si sa stie

Ce inseamna fericire.

Sufletul gol mereu sa il umpli cu bucurie,

Sa dispara orice urma de agonie,

Sa fie fericire...

Traim prin iubire...

.. daca mi-ai cere sa ma las prada unei taceri adanci, ti-as spune ca e inutil.. oricum n-aud nimic decat ecoul sufletului tau batand febril. De cand ti-am auzit intaia oara glasul, traiesc intr-o tacere-adanca, se sparg de mine alte voci precum se sparg undele marii de o stanca. Si daca pan-acum nu am stiut de sentimentul are-un sunet, marturisesc c-acum mi-e cunoscut.. e vocea ta spunandu-mi pe nume.

Si acestea fiind zise, acum, cand, sub ochii vostri, se deruleaza aceste cuvinte, e dimineata, va spun ca astazi nu e astazi. Astazi e ziua despre care n-as putea vorbi. Vorbesc ca sa nu tac si inca am impresia ca acum 15 minute deschisesem ochii orbit de ceea ce gasisem deasupra mea. Deasupra mea ningea cu bolovanii aruncati de mine intr-o copilarie labirintica si plina de indicii. Indicii fara nascator si care nu reusesc a da nastere nici macar la intrebari, sa nu mai zic de raspunsuri. Raspunsuri pentru ceea ce va ramane in urma mea. Urma mea are doar numele de rest. Restul pe care l-am primit astazi de la un borcan de gogosari in otet avea tendinta de a-mi crea o gaura imensa in creier si in suflet, si poate ca a si reusit. Si reusita la care lucrez de cand ma stiu cel de acum imi pare din ce in ce mai imposibila si penibila in privirile care conteaza. "Conteaza sa stii ca in viata esti singur si ca trebuie sa te trezesti din ceea ce esti acum in fiecare dimineata". Dimineata asta e doar un simplu ghiveci fara fructe, fara aripi, fara aluat, fara blat, fara faina, fara apa, fara viata, fara toate. Toate cele care reusesc a-ti corupe spiritul si fata si de a le transforma in ceea ce te face vesnic. Vesnicia nu sta intr-un sir de cuvinte care sa demonstreze vesnicia, ci in zambetele care se intind la 2 capete de telefon. Telefonez in Iad si primesc tonul ocupat. Ocupat sunt acum pana peste cap si nu stiu de ce nu reusesc a le imparti pe toate in categorii de timp. Timpul nu mai ia in spate infinitul. Infinit de mic mi se pare capul meu cand ma gandesc la cel al unei furnici cu ganduri. Ganduri, ganduri, randuri, randuri. Randuri. Randuri. Randuri. Randuri. Randuri. Randuri. Randuri. Randuri. Randuri. Randuri...

Si pentru fiecare dimineata (in care cu siguranta se gadila eternitatea):

4 Non Blondes - What's Up

E genul de muzica pe care l-as acunde in buzunarul camesii si l-as lasa sa-mi ude pieptul. Nu ma satur de-al transforma in viciu.

A... sa nu uit. L-am citit ieri pe Adrian Ciubotaru si sincer am plans in pumni, in toti pumnii pe care-i am, da` nah acu ca barbat ce sunt, mascul feroce, zic ca nu. Ba, asta parca ma cunoaste. Sunt sigur ca le-a scris la general si intr-un context cu totul altul, iar in afara de asta de unde naiba sa ma stie el pe mine, dar in alea cateva cuvinte imbracate a reusit sa-mi descrie viata in 24 de secunde cat iti ia sa le citesti. Viata mea in 24 de secunde. Bagami-as... Hai ca ma duc sa-ncerc sa ma sinucida altu` a nu-stiu-cata oara si sa ma dezgrop apoi. Am inceput sa mor ca Pasarea Phoenix.

Ba, ne vedem diseara la un ceai, pe la 2 cucosi, stii tu unde. Hai respect. Pssss: ascult piesa aia de dimineata pana dimineata, e genul ala de piesa pe care o ascult pana nu o mai aud.

Florin."

Am gasit biletul asta infipt intre usa si toc cand m-am intors de la piata. Am lasat plasa jos, cheia in broasca, si-am citit de 3 ori biletul. Nu sunt prea multe de zis, doar ca acesta era textul pe care il citise Florin: " Era un tip care lua bataie de la toti pentru ca, ne povestea mai apoi, ii era frica sa loveasca, se enerva atat de tare incat daca-ar fi lovit, s-ar fi lasat cu moarte de om. Toata existenta lui se purta in prealabilul unor gesturi neinfaptuite, pe spinarea unor consecinte imaginate. Uita-te la tine si intreaba-te cate romane ai scrie, cate scenarii ai scoate daca ai povesti istoria neimplinirilor tale, balada gesturilor pe care puteai sa le faci, dar te-ai cacat prematur pe tine. ", si piesa pe care o asculta de cateva zile incoace:

Counting Crows - Rain King