Primul telefon l-am primit într-o marţi, pe la ora 8 şi 10 dimineaţa. Tocmai ajunsesem la birou, deschisesem calculatorul, mă simţeam bine, şi sună mobilul de serviciu. Răspund.

- Da.

- Domnu’ Nicu?

- Nu, zic.

- Doamnă, am intrat acum cu tirul în Bucureşti. Ce fac, unde îl descarc?

- Domnule … aţi greşit. Nu aştept nici un tir şi nici nu mă ocup cu descărcarea.

- Staţi aşa. Sunteţi 072x xxx xxx?

- Da.

- Pai şi eu ce fac cu marfa?

- Îmi pare rău. Aţi greşit.

Mi se face totuşi milă de bietul om şi-l întreb:

- Ce firmă căutaţi?

Îmi spune numele unei cunoscute firme care activează în domeniul farmaceutic. Intru pe net şi caut un contact de la firma respectivă. Îi dau omului numărul de telefon, îmi urează sănătate şi închid. În următoarea jumătate de oră mă mai sună încă 3 tirişti, căutându-l tot pe domnul Nicu X, anunţându-mă că ei acum au ajuns în Bucureşti cu marfa din Italia. Îi lămuresc politicoasă că ei au un număr de telefon greşit şi îi direcţionez către numărul de telefon de la firma respectivă. Să îi spunem de acum „Firma X”. Bun.

Pe la 11 mă sună o doamnă.

- Bună ziua. Mă sună nişte domni şoferi, îmi spune.

- Bună ziua, şi pe mine. Numai că la mine e o greşeală.

- Aha.

- I-am direcţionat la depozitul dumneavoastră.

- Vă mulţumesc.

- Nicio problemă, zic. Bine că au ajuns oamenii săracii, tocmai din Italia, cu tirul plin cu marfă, fără alt contact … Dar vă rog să rezolvaţi la depozit, să schimbe numărul de telefon …

- Mda, mulţumesc, zice.

Totul bine şi frumos, cam la 2 zile mă sunau oamenii, alţii mereu, că au ajuns cu tirul în Bucureşti. Eu amabilă îi tot direcţionam către numărul de telefon pe care îl memorasem.

Acum vreo 2 zile, mă ia unul din pat direct, pe la şapte fără zece. Am crezut că înnebunesc. Îl lămuresc, mă iau de el că m-a trezit, îi dau telefonul de la Firma X şi-i zic să nu mă mai sune. Plec nervoasă spre birou. Pe drum mă sună „Luigi” de la Pirelli, că a venit cu încărcătura. Nu prea înţelegea el română, aşa că nu ştia de ce sunt supărată. Tacticos, a tras tirul pe dreapta ca să noteze numărul pe care i l-am dictat.

Ajung la birou. Sun la numărul cu pricina de la Firma X. Îmi răspunde o doamnă. Mă iau de ea. Îi zic că nu mai suport şi că nu sunt dispecera lor, plus că m-am săturat să le direcţionez camioanele la depozit. Săraca femeie îşi cere scuze, spune că ea e la sediul central, că sună la depozit şi rezolvă.

Mă sună doamna peste jumătate de ora şi îmi spune fericită că nu e vina lor şi că unde au ei depozitul, mai e o firmă de papetărie. Ei fiind o firmă cunoscută, toţi şoferii care vin în vamă pentru adresa depozitului acela, primesc punct de reper numele Firmei X. Ceea ce poate face ea e sa îmi dea telefonul de la depozit ca să rog pe cineva să meargă la celălalt depozit să ia un contact de acolo. Îi mulţumesc, uşor jenată că m-am luat de biata femeie pe nedrept. Sun la depozit, repet povestea, o doamnă amabilă îmi spune să o sun într-un sfert de oră. O sun iar. Îmi dă un contact. Sun acolo. Îmi răspunde un domn. Îi explic uşor iritată ce păţesc cu tiriştii lui, că mă trezesc precum cocoşii la răsărit de soare. Omul buimăcit îşi cere scuze, îmi promite că rezolvă în Italia cu numărul de telefon. Îi spun că domnul Nicu X, colegul lui, are un număr de telefon asemănător cu al meu, poate cu diferenţă de o cifră, ocazie cu care aflu că domnul Nicu X chiar există. Într-un final îl întreb:

- Dar ce depozit este, ce firmă?

Îmi spune. Cade cerul pe mine.

- Mda, zic. Acum înţeleg de ce eu şi domnul Nicu X avem telefon din aceeaşi plajă de numere. O zi frumoasă vă doresc.

Lucrez într-o companie mare, care are mai multe linii de business. Una dintre acele „linii” deţine acel depozit. În concluzie eu cu domnul Nicu X suntem colegi…Poate că la petrecerea de Crăciun o să-l cunosc în sfârşit pe omul mulţumită căruia m-au sunat pe mine timp de două săptămâni Luigi&company.

Cert e că domnul Nicu X a rezolvat. De două zile telefonul meu de serviciu sună normal, numai după ora nouă dimineaţa. Cine ştie … poate peste alte două săptămâni, mă vor chema de urgenţă să depanez ceva calculatoare sau să mă ocup de turnarea şapelor. Nu se ştie niciodată cum e cu telefoanele astea de companie.

]]> http://cllodvl.wordpress.com/?p=1231 Thu, 28 Aug 2008 03:30:17 +0000 cllod http://cllodvl.wordpress.com/?p=1231 Urc in microbuzul care merge din Cluj la Oradea.

Ocup ultimul loc liber.

Peste vreo 10 min de mers, microbuzul opreste.

Se urca o doamna, soferul ii spune "loati loc doamna", eu ma mai uit inca odata sa vad daca chiar mai erau locuri libere.

Nu vad nici un loc liber.

Nu va spun ce am gandit.

Femeia vine pana in spatele microbuzului (unde eram eu) si dupa penultimul rand de scaune, scoate un scaun rabatabil, il pune pe culoar si se asaza.

Peste putina vreme se urca o alta doamna.

Deja eram curios, m-am uitat sa vad daca mai exista scaune.

Nu, nu mai erau.

Totusi, soferul scoate un alt scaun (din spatele scaunului sau) il pune pe culoar si femeia se asaza.

Ma uitam atent la sofer, mi se parea ca e un fel de magician.

La urmatoarea oprire, sa nu iti vina sa crezi, am coborat eu :)

Despre ce e vorba...pai Politia Rutiera a trimis spre aprobare in parlament, modificarea codului rutier astfel incat sa fie inclusa si starea de ebrietate.

Adica, chiar daca ai alcolemie sub limita permisa de lege poti fi acuzat de conducere in stare de ebrietate. Testele acelea pe care le vedeam la tv. Mersul pe o linie, atingerea nasului cu ambele degete, etc

Intrebarea mea suna cam asa.... daca eu am alcolemia mult peste limita admisa dar trec acele teste fara probeleme... ce se intampla atunci.

La intrebarea asta o sa imi raspund singur. Nu o sa ma urc baut la volan. SI asta v-o recomand si voua.

Altfel pueti ajunge cam asa:

adica sursa de amuzament pentru un politist plictisit.

Dar sa speram, daca aceasta lege v-a fi impusa si in Romania, politisti sa nu faca exces de zel si sa ia exemplul urmator:

Culmea e ca, acum cand noi vrem sa "imprumutam" aceasta metoda americani au inceput lupa sa o combata.

Legea se va dezbate in parlament dupa vacanta de vara.

Pana atunci drive save.

Cam, naşpa, spun şi asta cu toată guriţa! Era nebunie, oricum! Acum, peste nebunia şantierelor...nesfărşitelor şantiere, s-a aşezat şi aşa numita restricţionare !

 ...Drumul Sării...

...Dealul Politehnicii...

...mai intra câte unul...

...Grozăveşti...da, e şi pe sensul opus...

...norocul meu, timp de 1 h jumate, am avut la ce privii, sigur, ştiu şi câţi dinţi are în gură, nu, toţi sunt de lapte, niciunul schimbat!

Ei, să nu te bucuri că e lumea, încă, în concediu?!! Ba, să te bucuri! 

Şi da, noaptea se bâzâie în cartier. Tare. Uneori chiar şi termopanele, vibrează!

Mai demult era obiceiul sa se mosteneasca, de la alt sifer care prinsese experienta si implinise anul de la examen. Cica purtau noroc, deh. Acu' eu ce sa fac, ca n-am pe nimeni care sa-mi doneze mamaligile... Pot sa ma bazez numai pe bafta mea si pe ce m-a invatat nenea ala la scoala. Adica destul de putin...

   ...Mă întreb: toţi avem un preţ ?

...în sine, un showroom, pe cinste!...Evident, astea sunt doar cele de la trotuar, cu celelalte (pentru că, există şi celalalte!!) ...sunt plecaţi...la serviciu...

Da, o zi plină, de extreme...O zi, în care să-i mulţumeşti lui Dumnezeu, pentru că te iubeşte. Şi ţi-o arată. Salvându-te. De moarte. Inevitabilă, măsurată în miimi de secundă. Am avut o întâlnire de gradul III cu o ambulanţă, ea, venea pe sens opus, eu ...făceam stânga, după o perdea de maşini, oprite la un semafor. Adică, ea perpendicular pe mine. Ce-a fost în capul meu, în acea secundă? Nu ştiu. Cert este că reacţia a fost promtă, că am ţâşnit şi cu restul maşinii din calea ambulanţei. Nu, în maşină nu eram nici singură, dar sigur eu eram acum, undeva dincolo de nori. Am oprit maşina, ne-am făcut cruce, am mulţumit celui de Sus...

Am avut de  rezolvat problemele importante, pe cele urgente, le-am strecurat printre. Da, am dus şi ultimii saci cu cărţi, prietenilor noştri, am plătit, la capătul celălalt al oraşului rata la CASCO, apoi ceva facturi (fireşte primul bacomat, a fost blocat), am făcut şi cumparăturile de rigoare, inclusiv cadourile ,  mi-am luat din alt capăt al oraşului niscai hârtii, ce-mi erau necesare...şi între aceste drumuri, în care maşina s-a stricat din nou, am dus-o şi pe ea la reparat. Da, ea e bine acum. Ce-mi ţine tonusul sus, e, că după azi vine un mâine, după mâine vine un poimâine, când sigur, soarele răsare, iar gaura în cer, nu se face. Că aşa vrea El, doar mi-a arătat.

Mi-a înflorit iasomia mov-roze. Ar fi trebuit să înflorească în primăvară, dar aşa a vrut ea, acum.

Pe un colţ al mesei un maldăr de dosare jerpelite arăta distracţia ce urma. Multe aşa-zise cauze, unele tergiversate, altele actuale, unele ridicole, altele pregătite să distrugă destine, toate la grămadă.

Grefiera, planturoasă, chiar frumoasă, disonant de străină acestei săli, se ridică şi uitându-se cu milă la jandarmul plantat la uşă, tânăr, cu o privire speriată şi ridicol de jenat de postura sa, anunţă: “Ridicaţi-vă, intră Curtea!”.

Trei judecători îşi fac apariţia, ajung la masă, doi bărbaţi încadrează şefa, parcă îmbrâncită intră şi procuroarea de serviciu, o femeie mai mult bărbat. Cei patru privesc un moment sala. În faţă avocaţii, corbi adunaţi pe pradă, unii mai graşi, alţii mai slabi, toţi hămesiţi după bani, oameni cu treabă, alţii aflaţi în treabă, în fundul sălii (bineînţeles) o ceată de amabili alegători: ei tuciurii, bronzaţi gen măsliniu super-negru, mustăţi pe oală, clop pe cap, ele brunete, blonde de import, zece fuste colorate per bucată, salbe de aur pe două trei rânduri după avere, gureşe ca vrăbiile adunate în ograda găinilor autohtone prostite de farmece, toţi din etnia conlocuitoare oropsită. Poporul oprimat să trăiască în palate cu zeci de turnuleţe, ce fac deliciul urbanistico-sătesc al noii Europe.

Curtea îşi face loc pe scaune. Şefa, o femeie trecută de prima ei tinereţe, coafată gen sbârlit – de, e la modă să fii emo – preia absentă primul dosar, gândindu-se cu nostalgie la agapa din noaptea ce trecuse.

Cauza, proces de calomnie. Şefa se uită la pârâcios, un demn ales al neamului. Tânăr, bine făcut, pantofi italieneşti, costum la două rânduri, vestă, cămaşă de poplin, cravată de mătase import Ceaina, ceas Rolex original şi nu făcătură, aftăr şeiv Denim, deodorant Axe incitant, o ţinută rece, închisă, plină de viitor politic.

Pârâta – tânără, ziaristă la început de carieră jurnalistică, pantofi simpli cu toc, gleznă fină, gambă cabrată în aşteptare, rochia făcută cu dragoste de croitoreasa mamei scotea în evidenţă formele atrăgătoare dăruite din plin de mama natură, o eşarfă fină înnobila gâtul suplu ce susţinea cu încredere un cap plin de idei cu o figură fină, liniştitoare, un model al frumuseţii autohtone.

Zburlita se uită admirând în sinea ei această combinaţie de viitor şi hotărăşte: dacă amân procesul de două ori, frumuseţea asta îi pune zgarda dulăului. Ia dosarul, se preface că îl studiază cu atenţie, îl închide şi se uită încruntat la avocatul pârâciosului:

“Dosar incomplet, se amână, data va fi anunţată!”.

Ia cu fermitate ciocanul şi îl aplică pe nicovala enormei ei plăceri de judecător, fixând în cuiul dreptăţii eterne frumoasa ei intenţie.

Apetisantul ales al neamului, adică dulăul, se ridică şi oferă executiv braţul frumoasei pârâte, aceasta, tandru, apucă toarta viitoarelor plăceri. Sub privirea haotică a jandarmului, cei doi - pârâcios şi pârâtă - ies graţios din zoioasa incintă.

Afară, şoferul ce conducea luxoasa limuzină cu număr consfinţind apartenenţa ei la instituţia aleşilor neamului aruncă grăbit chiştocul şi se repede să deschidă cuviincios portiera.

El şi ea se urcă, dulăul cu o privire mângâietoare privi viitorul de lângă el şi porunci:

“La primărie, şofer!”

GeF

Publicitate________________________________________________________________

Săpunul CHEIA - cel mai bun săpun!

Ingrediente naturale, coajă rasă de lămâie.

________________________________________________________________________

Copyright © 2008 Editura TERRAGO Cont RO06BRDE410SV75234834100 BRD Societe Generale Romania

]]> http://transitstar.wordpress.com/?p=51 Sun, 03 Aug 2008 05:02:14 +0000 TRANSIT STAR http://transitstar.wordpress.com/?p=51 Angajam urgent conducator auto categoria B cu experienta minim 5 ani.
Oferim salariu, bonuri de masa, prime, bonusuri.
Relatii intre orele 9.00 - 17.00 la telefon 0314059969 sau 0213166199.

De ce spun ca sunt si boi in trafic (desi recunosc ca femeile sunt afurisite si rele!)? Eram la semafor. Rosu. Astept. Se schimba culoarea. Verde.  Pornesc, totul e in regula. Numai ca de pe contrasens imi apare un taximetrist sa imi taie calea, fiindca se grabea el sa faca stanga. Nu fusesem prima masina la semafor, iar distanta dintre mine si cel din fata era foarte mica. Chiar nu am inteles ce a fost in mintea lui! Franand, am ajuns pana in botul lui (daca nu imi era mila de masina, poate il paleam si cu siguranta ramanea fara permis si paine pentru neacordare de prioritate). Individul, in varsta de altfel, nu un  puiut teribilist cu ochelari cat toata fata, a oprit pur si simplu, desi, asa cum era pozitionata masina,  bloca traficul pe ambele sensuri de mers. Ii fac semn sa inainteze, bineinteles, cu un deget mai intins decat celelalte. Ca sa il vad, tot pe el- el vinovatu'! -ca da marunt din buze. Am injurat si eu in sinea mea si mi-am vazut de drum, fiindca nu vreau sa fiu inca o bovina in trafic.

ma gandesc in urma: daca era un motociclist care franand de urgenta ar fi trebuit sa sara peste motoreta?!!!

E baieti macar acum avem o scuza cand intoarcem capul sa ne uitam dupa cate o domnisoara imbracata mai sumar.

Asa ca de acum incolo cand primim intrebarea "Ai vrea sa arat si eu ca ea sau vrei sa ma imbrac si eu asa?" putem sa dam vina pe mama natura (si nu vorbesc de cea de la Antena1) ca ne-a conceput asa. Deci dragilor imbractiva cat mai sumar ca sa ne atageti atentia noi ne vom uita si ne vom scuza.

Dar va rog evitati intersectiile aglomerate... risca dracu soferii sa faca acidente!!!

Deci pe romaneste "Pula locuri!!"
"Norocul" meu a fost ca autocarul care venea din Bucuresti sa aiba intarziere mai bine de o ora. Asa ca cei cu rezervare au renuntat si eu sar si imi iau bilet si ocup loc.
Toata lumea la tren dar trenul a fost anulat. Eu fericit ca am loc astept cuminte sa plecam. Intre timp se intorc si cei cu rezervare si raspunusul soferului e urmatorul "Nici daca vreti sa veniti in picioare nu va mai pot lua." GHINION!!!.
Acum cand scriu asta sunt in microbuz si astept sa treaca timpul.
Langa mine din acelasi motiv un calator recalcitrant ameninta soferul altui autocart ca ii baga cutitul in spate pentru ca nu mai vrea sa il ia.
Ce vina are omul daca nu mai sunt locuri??
Dar na cum a fost si cazul mai devremme cu microbuzul cu care merg eu toata lumea se ia de sofer.
Tati, intr-o tara civilizata se face o solicitare conducerii in speranta ca se va solutiona.
Soferul nu are nici o vina!!!!

P.S Nu am reusit sa public toate acestea mai devreme. & NU UITATI DE CONCURS

Am stabilit ca ne vom asuma riscul de merge prin Bulgaria si de a fi pradati de celebrii hoti de masini. In varianta prin Ungaria drumul este cu 700 km in plus si tot trebuie sa mergem 1000 km pe drum national. Sa speram ca nu ne este pregatita o ambuscada! :)

In orice caz, regulile drumului au fost stabilite clar si sunt dure :)) Citez din Toma:

Pentru plecare sugerez sambata 2 Aug ora 00:00
Prefer noaptea pentru ca e mai liber decat ziua & castigam timp.
Opriri cel mult prin benzinari in Bulgaria
Eu vreau sa merg pana la iesirea din Bulgaria (vreo 700 KM ). Sofer 2 va fi Silviu

A fost cineva de curand pe drumul Romania - Croatia via Bulgaria?

Prostie nelimitată. Doar la americani...Voi îmi puteţi spune un stat care începe cu R? :)

Noroc cu căruţa...

Da' halatu'? Cât e halatu'?

Toate 3 la un loc. Voi decideţi ce naiba a fost asta... Eu nu mai ştiu ce să cred. Bine că pe la noi nu sunt asemenea şoferi că mi-era frică să mai merg şi cu autobuzul.

Vă plac şerpii? Mie nu prea... de fapt chiar zilele trecute am văzut unul, şi mi-a îngheţat sângele în mine. De-abia plouase şi era cam frig... :)

Off-topic: Week-end plăcut în continuare! Mergeţi să vă bronzaţi că e destul de cald afară!

Poate aşa văd eu lucrurile acum, dar se pare că întotdeauna lucrurile pe care nu ştim să le apreciem sunt cele mai valoroase. Cei mai norocoşi îşi dau seama de asta la un moment dat...uneori poate fi prea târziu. Cu toate că totul e relativ, oamenii se ghidează dupa anumite seturi de valori. Priveşte bine în jurul tău...

Ştiu că e ambiguu şi de neînţeles. Dar nu pot să concretizez lucrurile. Pentru că vreau să rămână numai ale mele. Vă împărtăşesc şi vouă ceva, noţiuni care poate le veţi asocia cu întâmplări pe care le-aşti trăit şi voi, dar care nu au nicio legătură cu ceea ce am gândit eu. Dar fiecare om e unic şi filtreză ceea ce citeşte prin ochii propriei experienţe. De aceea, trebuie să învăţăm să simţim, să iubim, să înţelegem.

Rareori i se vede fata (desi-s convins c-ar face cat o mie de cuvinte), si se-aude destul de bruiat, dar se intelege. Anyway, vocea lu' nenea asta frustratu' (aparent ramane fara permis - "Si ce? Nu-l iau inapoi?" :D ) are momente in care ma distreaza la maxim.

Asta e "Caragiale material" all the way ... slava Domnului, e destul si de criticat, dar ma opresc la partea amuzanta.

<object width="425" height="344"><param name="movie" value="http://www.youtube.com/v/0nYr75zx0Vs&hl=en&fs=1&color1=0x006699&color2=0x54abd6"></param><param name="allowFullScreen" value="true"></param><embed src="http://www.youtube.com/v/0nYr75zx0Vs&hl=en&fs=1&color1=0x006699&color2=0x54abd6" type="application/x-shockwave-flash" allowfullscreen="true" width="425" height="344"></embed></object>

P.S. E de-aia cu "hear no evil", asa ca acoperiti urechile copiilor, bunicilor, sau persoanelor mai ... "pudice", sa le spunem :)