They say it is a cross between Cirque du Soleil and Blue Man Group.

Slava was the original Cirque's clown genius. He is also the genius of this spectacle. I'm not really sure what to call it. Art in motion...comedy...musical production...snow storm... lots and lots of SNOW.

Check out the YouTube clip to get an idea of what the show feels like and then call the Adrienne Arsht center for tix. Quickly. This show sold out in Buenos Aires, Mexico City, Barcelona, Madrid and London so expect tickets to sell out quickly here too.

Slava's Snow Show

Adrienne Arsht Center for the Performing Arts
1300 Biscayne Blvd
Miami FL
(305) 949-6722

Tickets are $55. Show runs from July 24 - Aug 17. Show time is 8pm with Sat and Sun have a 2pm show.

1 Tesaloniceni 2

4 Ci, fiindcă Dumnezeu ne-a găsit vrednici să ne încredinţeze Evanghelia, căutăm să vorbim aşa ca să placem nu oamenilor, ci lui Dumnezeu, care ne cercetează inima.
5 În adevăr, cum bine ştiţi, niciodată n-am întrebuinţat vorbe măgulitoare, nici haina lăcomiei: martor este Dumnezeu.
6 N-am căutat slavă de la oameni: nici de la voi, nici de la alţii, deşi, ca apostoli ai lui Hristos, am fi putut să cerem cinste.

1. Căutăm să vorbim aşa ca să placem nu oamenilor

- niciodata n-am întrebuinţat vorbe măgulitoare. Oare de câte ori în evanghelizările masive sau personale nu se folosesc metode de manipulare a maselor, oare în vorbele înţelepte şi măgulitoare care sensibilizează inima trebuie să se înfiripe credinţa celor ce ascultă sau e mai uşor aşa decât să căutăm cu tot dinadinsul să vorbim cu putere, cu Duhul Sfânt şi cu mare îndrăzneală (1Tes 1:5).

Obişnuim să minţim şi să credem această înşelătorie a celui rău că generaţia de acum are nevoie de ceva mai mult, de unde teologia asta eretică? Cine poate face o lucrare mai măreaţă decât Duhul Sfânt? Însă acum am găsit metode mai interesante şi mai uşoare decât acelea învechite de a stărui înaintea lui Dumnezeu pentru ca El să lucreze cu putere prin noi şi să reverse râuri de binecuvântare şi Duhul Sfânt.

Cred că am găsit surogate, am căutat şi am găsit - lupi care se îmbracă frumos în piei de oaie şi care alterează învăţăturile Scripturii, şi care caută prin propria lor înţelepciune să înveţe şi să propovăduiască Evanghelia care nu are nevoie de acestea ci de o dovadă dată de Duhul şi de putere (1Cor2:4). Nu sunt împotriva culturii, a oamenilor care studiază, învaţă şi se pregătesc însă toate acestea nu trebuie să înlocuiască adevărul despre primirea Evangheliei cu bucuria care vine de la Duhul Sfânt.

- nici haina lăcomiei: martor este Dumnezeu. Ştim cu toţii o sumedenie de cazuri în care oameni aleşi, hăruiţi, plini de putere au căzut în această cursă a satanei care se pare că prinde la cei care îl slujesc pe Domnul mai ales prin predicarea Cuvântului

- n-am căutat slavă de la oameni: Vai! dacă am înţelege aceste lucruri! Nu am mai fi ca fariseii despre care Domnul spune că şi-au primit răsplata. (Matei 6:2,5,16) . Dacă ne-am fixa ochii asupra lui Hristos şi am face toate lucrurile pe care le facem de dragul Lui, dacă am merge la serviciu, dacă am face curăţenie, dacă am face şcoala ca pentru El, oare cum ar arăta toate lucrurile? Suntem nemulţumiţi nu? Aproape că avem reproşuri pentru Dumnezeu datorită circumstanţelor grele în care ne găsim adesea. A cui slavă o cauţi? Pe cine anume vrei să împlineşti?  De ochii cui faci ceea ce faci?

Trebuie să căutăm să fim plini de Duhul, atunci totul va fi mai uşor.

Domnul să aibă milă de noi.

Dumnezeu nu este hamalul nimănui şi nici nu are nevoie de vreunul din noi, însă chiar dacă ar avea, tot pământul e al Lui, se va descurca ... dar noi!? avem o nevoie disperată de El!

Esenţa păcatului? chiar şi a celuia de a dori să fii prieten cu lumea e mândria - Dumnezeu stă împotriva celor mândri dar dă har celor smeriţi.

Când credem că ne descurcăm şi singurei, că putem merge, vorbi şi trăi oricum. Când credem că am făcut destul, şi că noi într-adevăr merităm o pauză, când sunte mândri ni se ia HARUL. Harul de a fi ascultaţi, de-ak experimenta şi cunoaşte pe El, de a primi răspuns la rugăciuni şi totuşi ni se răspunde la o rugăciune, ce fascinant si bun e Dumnezeu, rugăciunea pocăinţei.

Soluţia? - treci la fapte, acceptă harul, smereşte-te, supune-te, apropie-te de Dumnezeu.

Adevărata şi profunda apropiere de El aduce curăţire, simţi ticăloşia şi nevrednicia proprie, şi gravitatea păcatului tău, Duhul Lui te cercetează, te zdrobeşte şi atunci plângi, atunci te rogi şi te tânguieşti!!! e ceva ce Duhul face! Cunoşti tu aşa ceva?

Vorbim despre acelaşi text după cum urmează, Iacov 4:7-10

7 Supuneţi-vă dar lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi.
8 Apropiaţi-vă de Dumnezeu, şi El Se va apropia de voi. Curăţiţi-vă mâinile, păcătoşilor; curăţiţi-vă inima, oameni cu inima împărţită!
9 Simţiţi-vă ticăloşia; tânguiţi-vă şi plângeţi! Râsul vostru să se prefacă în tânguire, şi bucuria voastră în întristare:
10 Smeriţi-vă înaintea Domnului, şi El vă va înălţa.

Partea noastră în apropierea de Dumnezeu e dorinţa şi atunci El se va apropia de noi.

Mă văd nevoit să repet şi să accentuez, Rugăciunea omului EGOIST este împiedicată. Dragostea noastră faţă de Dumnezeu se concretizează şi în faptul că ne iubim semenii, aproapele, fraţii, sau cel puţin una din dovezile care sprijinesc aceasta este tocmai că ne rugăm pentru ei, ne rugăm pentru nemântuiţi, ne rugăm pentru cei rătăciţi şi ne rugăm pentru necazurile lor, bolile şi problemele fraţilor noştri (Iacov 5:16,17)

De asemeni, Dumnezeu nu răspunde oamenilor dezinteresaţi, oamenilor lipsiţi de dragoste, devotament, de pasiune şi de foc, oamenilor care nu se roagă pentru a primi răspuns.

Iacov 4:3 Sau cereţi şi nu căpătaţi, pentru că cereţi rău, cu gând să risipiţi în plăcerile voastre.

Continuare de aici

Care sunt gândurile bune sau care este gândul bun?

În aceeaşi epistolă în capitolul 1, apostolul Iacov spune dacă vreounuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu ... - înţelepciunea e un gând bun. În acelaşi capitol urmează câteva versete despre smerenie care cu siguranţă că este un gând bun.

Ce înseamnă să ceri cu gând rău? E acelaşi lucru cu a cere cu gând de a risipi, de a te distra, de aţi satisface propriile dorinţe egoiste şi fireşti. Şi chiar aşa, de ce nu le primim? - pentru că aceste lucruri întotdeauna ne îndepărtează de Dumnezeu (ci fiecare este ispitit când este atras de pofta lui însuşi şi momit 1:14, apoi pofta dă naştere păcatului şi păcatul odată înfăptuit aduce moartea).

E cât se poate de clar şi limpede, Dumnezeu nu vrea ca să păcătuim, pentru că El este vechea antiteză a păcatului, îl urâşte, îi este scârbă de el şi nu-l suportă, nu poate sta în prezenţa pervertirii, de aceea nu poate îngădui să primim ceva care ne-ar momi spre păcat.

E posibil totuşi să cerem de exemplu, daruri care sunt bune, de la Dumnezeu, şi a cere daruri nu este un lucru greşit pentru că Dumnezeu dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare şi orice ni se dă bun şi orice dar desăvârşit este de sus însă putem să facem aceasta cu un scop sau o motivaţie greşită, şi anume: aceea de a creşte în ochii oamenilor de exemplu, aceea de a ne aduce nouă slavă, de a deveni cunoscuţi - şi toate acestea sunt scopuri egoiste şi demonice pentru că Satan de la început a căutat slava sa proprie. Duhul Sfânt este cel care ne dă daruri, cel care ne botează însă EL întotdeauna o face pentru glorificarea lui Hristos, dacă aşteptămminuni din partea lui Dumnezeu şi daruri şi suntem în acelaşi timp mânaţi de scopuri greşite, riscăm să cerem stăruind poate şi totuşi să nu primim nimic; pe lângă aceasta putem să cădem şi în deznădejde din cauză că nu primim ceva bun.

Uneori cerem, fără înţelepciune, ne grăbim în a primi - la fel, fără înţelepciune şi Dumnezeu refuză să ne dea, iar în urma refuzului său suntem pasibili de o depresie spirituală, pentru că noi credem că gândul nostru a fost bun şi motivaţia la fel. Însă în acest caz, e posibil să ne lipsească înţelepciunea de a administra bunurile primite de la Dumnezeu şi ne-am face un mai mare rău dacă le-am primi, pentru că le-am risipi. E bine să cere înainte de toate înţelepciune pentru o administrare şi folosire corectă a tot ceea ce primim din mâna lui Dumnezeu. Gândiţi-vă de exemplu la exagerările care existau în Corint în urma botezului cu Duhul Sfânt şi la dezordinea din Biserică, nu insinuez că Dumnezeu a greşit dându-le daruri credincioşilor acelora însă nu putem nega că mulţi dintre ei nu deţineau o înţelepciune pentru folosirea lor.

Cum putem fi atât de făţarnici şi să cerem lucruri de la Dumnezeu când inima noastră tânjeşte după lucrurile lumii? Oare nu-L cunoaştem pe Dumnezeu? Oare credem că-L putem păcăli? Oare nu ne ştie El mai bine decât noi înşine? Cum credem că va trece Domnul Isus pe lângă făţărniciile noastre - priviţi cum s-a comportat cu fariseii, Dumnezeu nu se schimbă, în El nu este umbră de mutare ... se pare că vom avea parte de acelaşi tratament, de asemeni priviţi la cazul lui Petru, Barnaba şi confruntarea cu Pavel.

Nu e de mirare că Dumnezeu nu te ia în seamă, nu e impresionat şi nici cicălit de rugăciunile tale, cel mai probabil îi este scârbă. şi oricât de mult v-aţi ruga, n-ascult: căci mâinile vă sunt pline de sânge

Poate ceri lucruri bune, dar unde ai fost până acum?

O încurajare până la următorul post? Să ne pocăim, să fim realişti, sinceri şi să nu o facem în grabă pentru a ajunge tot la ce vrem noi ...

Am vrea ca El să vină şi să ne dea o odihnă trândavă, dar El vine ca să ne înveţe să renunţăm la păgânătate şi să luptăm lupta cea bună a credinţei; ori nouă lucrul acesta nu ni se pare tocmai plăcut. Firea noastră vrea să păşească imediat pe tron, dar Hristos se oferă să ne ţintuiască întâi pe lemn şi să ne răstignească carnea cu plăcerile şi poftele ei; însă noi ne temem de aşa ceva ca de moarte. Noi aşteptăm să fim purtaţi de îndată pe muntele Tabor, ca să vedem slava Sa negrăită; El ne conduce la Ghetsimani ca să veghem şi să ne rugăm, sau la Calvar ca să suferim şi să murim alături de El; astfel noi dăm înapoi, şi nu alegem să-L cunoaştem. Nerăbdarea noastră dictează că El trebuie să schimbe imediat noaptea în zi; însă, în loc să se arate ca soarele la amiază, El poate să apară doar ca Luceafărul de dimineaţă. Acest lucru ne distruge speranţele, dispreţuim ziua începuturilor slabe, şi nu considerăm că o manifestare atât de sărăcăcioasă este demnă de luat în seamă sau apreciat.

Dacă tu, ai căutaqt vreodată să-L cunoşti personal pe Isus, nu te opri până nu vezi că soarele tău nu mai apune. Totuşi între timp, nu trece cu vederea nici cea mai slabă rază de lumină cerească; cea mai neînsemnată strălucire îţi poate deschide ziua senină a veşniciei. Nu te mai baza pe falsa ta înţelepciune şi transformă-te într-un copil, dacă vrei să intri în Împărăţia Cerurilor, şi să-L vezi pe Rege în strălucirea Sa.

BUTT No. 23 is a damn good one. Not only does it come with a clear plastic cover to protect it from, uh, sweat, they replaced the back section "Buttstuff" with a more focused but still random set of photos and short articles. Both of these things really hammer home another collectible edition of the quarterly magazine, and the articles aren't too bad either. Nudie pics and interviews with Andy Butler from Hercules & Love Affair, a sock fetishist, fashion designer and objectifier Thom Browne, the former manager of Wham! and cover boy Slava Mogutin are all in there, something good for the toilet and beyond.

1 Al Domnului este pamantul cu tot ce este pe el, lumea si cei ce o locuiesc!

2 Caci El l-a intemeiat pe mari, si l-a intarit pe rauri.

3 Cine va putea sa se suie la muntele Domnului? Cine se va ridica pana la locul Lui cel Sfant?

4 Cel ce are mainile nevinovate si inima curata, cel ce nu-si deda sufletul la minciuna, si nu jura ca sa insele.

5 Acela va capata binecuvantarea Domnului, starea dupa voia Lui data de Dumnezeul mantuirii lui.

6 Iata partea de mostenire a celor ce-L cheama, a celor ce cauta Fata Ta, Dumnezeul lui Iacov.

7 Porti, ridicati-va capetele; ridicati-va, porti vesnice, ca sa intre Imparatul slavei!

8 "Cine este acest Imparat al slavei?" - Domnul cel tare si puternic, Domnul cel viteaz in lupte.

9 Porti, ridicati-va capetele; ridicati-le, porti vesnice, ca sa intre Imparatul slavei!

10 "Cine este acest Imparat al slavei?" - Domnul ostirilor: El este Imparatul slavei!

[Versete din Biblie, Psalmul 24]

1918

Edmond Bouchie de Belle on the Macedonians

(Edmond Bouchie de Belle, born August 23, 1878, Doctor of Law, was a high financial official in Paris, advisor at the Ministry of Finances, and during W.W.I occupied a prominent position in the Headquarters of the French East Army in the Balkans. In its way, de Belle had the opportunity of spending a substantial period of time near the great bend in the River Crna, following the movement of the Army in the vicinity of lake Ostrovo, Lerin, Bitola, Prilip and finally Skopje, where he died on October 20, 1918. During his stay, de Belle wrote a book about Macedonia, which was printed posthumously in Paris under the title Le Macedoine et les Macedoniens in 1922. The book was awarded by the French Academy of Sciences.)

The Macedonian question is not a question of yesterday or today. Macedonia has had a
long past behind it, and it will not cease to interest Europe in the future. Europe has come
to know Macedonia mainly owing to two facts: one, its geographical position as a
crossroads of world routes -the first, from Belgrade and Novi Pazar through the Vardar
valley to Salonika, and the second, the ancient Via Egnatia from Durazzo to Salonika
again, while Salonika as Macedonia's port and according to its importance does not lag
behind Constantinople or Suez. Salonika has a dominant position over the East
Mediterranean and the routes to Asia.
The second reason is: the population is different in nationality according to its origin and has long since been an object of the tactics of influence by the neighbouring Balkans
states, with the support of the Great Powers, the interests of which have been linked with
the situation in the Balkan countries. ..
Macedonia is populated by three groups of nationalities. One of them is the disputed
nationality of the Macedonian Slavs, or briefly, Macedonians, which comprise the core of
the rural population. Then follow three other nationalities which aim to dominate the
Macedonians -the Bulgarians, Serbs and Greeks -and still another three nationalities
detached from the dispute -the Wallachians, Turks and Jews. But none of these
nationalities populates a defined territory, but appears here and there throughout the
country .In all the fields of Macedonia there is a nationality of peasants with a Slav
language and of the Orthodox religion. The Bulgarians consider them as being their own
"in language and heart," even citing the Greater Bulgaria, created by the Treaty of San
Stefano and the name "Bulgarians" under which the victims of the Treaty of Berlin fought
against Turkish oppression. The Serbs consider them as "Serbs" .-since Dusan's state
formerly included "the whole of Macedonia," according to the manuscripts surviving
Turkish subjugation, and since the language was allegedly "Old Serbian" and since the
Macedonians celebrated the family "slava" or Saint's day. Finally come the Greeks,
according to whom neither the origin nor the language are of decisive significance, but
only the "spirit" and culture, which are allegedly Greek; just as no one can say, for
instance, that the French are not Latins, so, too, no one can say that the Macedonians are
not "Greeks." It is obvious that the Macedonian Slavs are not Greeks. And in spite of the
fact that they bear some similarities in their character, faith and language with the
Bulgarians and the Serbs, they differ from both. You may ask a peasant from the district of Ostrovo, or Bitola, what he feels himself to be, and in nine instances out of ten, he will
answer you -Macedonian! Accordingly, the Slav population of Macedonia should be
considered as a separate nationality, the name of which would be Macedonian Slavs, or
briefly, Macedonians ...

Taken from Edmond Bouchie de Belle, La Macedoine et les Macedoniens, Paris, 1922, 80, IV, 303.

  Dragii mei, de mult astept sa imi apara un articolas intr-o revista; din pacate, "nasterea lui" (prin cezariana, se pare! :D ) s-a petrecut cu o intarziere de vreo 1/2 an (din motive obiective). Slava Domnului ca s-a intamplat asa, ca altfel nu mai aveam eu acum motiv sa ma laud (avand in vedere ca, la acea data, blog-ul meu nu exista nici macar in stare de proiect)! ;). In plus, acum revista respectiva a aparut in format electronic, nu pe hartie... lucru care imi place (am eu o slabiciune pentru calculatoare, ce sa fac?!)...

Mentionez ca eventualele greseli gramaticale sau de formulare (inclusiv utilizarea cuvintelor NICIO/NICIUN, cu care nu voi fi niciodata de acord) nu imi apartin (presupun ca textul a fost introdus din nou pe calculator ori "corectat" de catre cineva care nu a fost suficient de atent)! Asadar, incercati sa faceti abstractie de erori: oameni suntem cu to(n)tii! :)

Iata, asadar, unde puteti citi "creatia mea": http://www.top-assistants.ro/cat-conteaza-diploma.html

M-ar bucura tare mult daca ati exprima pareri vis-a-vis de acest subiect, pe blog, in revista sau in ambele... chiar este o tema care m-a preocupat intens...

Ei, am apucat sa ma vad si "utilizator de plaivaz" (ma rog, vorba vine, ca l-am scris la tastatura!)...

Netlabel: http://momentsound.com
Keywords: jazz, downtempo, indie, ambient, deep house, instrumental hip hop
Details: http://www.archive.org/details

Moment Sound celebrates the release of "Sunflower", a diverse collection of songs from one of our primary founders, Slava.

Stream

VBR M3U

Download

VBR ZIP (68 MB)

Yes, on the Third Monday of Pascha yesterday morning - May 12 (NS)! - some snow stuck to the ground in higher elevations of southwestern Pennsylvania (link may break), the Commonwealth where I and alot of other Orthodox live!

This discussion goes back to my recent post occasioned by the (Western) Good Friday Blizzard in the U.S. Midwest,* pointing out that the (small-T) traditional Western association of Easter with Spring is actually more likely to be fulfilled by Orthodox Pascha - for the next few thousand years anyway, if the Lord doesn't return in Glory first - because at this time it's usually one, two, or five weeks later than Easter, and will gradually get later vis a vis the seasons, over time, until of course it reaches Northern Autumn, at which point it will start moving back behind the other way, so to speak, toward Northern Spring.  Anyway, that means it's alot less likely to snow in the Northern Hemisphere, or be wintry-cold; not impossible, just less likely!

I've been prevented by circumstances from replying to A Simple Sinner's challenge there until now, among them my own continued study of the Calendar situation within Orthodoxy, and between Orthodoxy and Catholicism / Protestantism.  What I've learned is that Old Calendar Christianity - ie, most of Christendom before 1582 - essentially knowingly sacrificed, and continues to sacrifice, a little bit of astrological** accuracy in favor of perfect Liturgical convenience.  (As one calendar expert opines [quoted here], "However accurate we might try to make them, calendars should be judged not by their scientific sophistication, but by how well they serve social needs."  Or as Another putteth it, "The Sabbath was made for people, not people for the Sabbath.")

As a result of the determination of the Orthodox Paschalion or scheduling of Easter during the first Christian millennium (pursuant to the decision of the First Ecumenical Synod, the Council of Nicea, in AD 325), Western and Byzantine Christian worship services fell into a 532-year cycle discussed briefly and relatively simply here with relatively little polemic.  NB: Father Alexander, with the staunchly Old-Calendar Russian Orthodox Church Outside Russia, misspoke at one point: the 19-year cycle is lunar, and the 28-year cycle is solar, not the other way around.  Vis a vis the Julian calendar of dates and leap years, the dates of the moon phases calculated for planning purposes - approximate to the observed phases - follow a sequence that repeats every 19 Julian years.  And as the same linked paragraph also notes, Julian dates recur on the same days of the week every 28 years.  28 times 19 equals 532, the two cycles resynchronizing together every 532 years.

It wasn't just about Easter / Pascha.  For medieval Byzantine Christians, nearly every day of the year was - and for all Orthodox still is - describable in relation to Pascha, whether it's a day of a week of the Triodion (pre-Lent), the Great Fast (Lent), Holy Week, the actual Pascha Season, or weeks after Pentecost for the rest of the year and early the following year until the Triodion comes around again.  Most people don't make this connection - it took me a while - but literally every day is a Moveable Feast!  For medieval Western Christians, only the Season(s) of Advent / Christmas / Epiphany were taken out of the relationship to Easter, days of these weeks being defined specially.  (Byzantine Christians didn't have such a liturgical Advent [just our Nativity Fast], nor an Epiphany / Theophany 'season' really.)  When I was going through Catholic schools and seminaries, even "Ordinary Time" was discussed Pentecostally in terms of "the life of the Spirit in the Church," even if the name "Ordinary Time" seems like "generic/not exciting"!

Therefore, for Byzantine and High-Church Western Christians then and today still, any given day has two aspects.  Easterners characterize these as the Menaion and the Paschalion, ie, the Fixed and the Moveable - the commemoration of the numerical calendar date, and that of the relation to Pascha.  (This is why some of us consider it imprecise to call the Old Calendar as used in most of the Orthodox Church "the Julian Calendar."  Caesar didn't know about the Resurrection of Christ, because JC - the earlier one who only thought he was god - died too soon!  OC Orthodox' Menaion is Julian, but the Paschalion is Hebrew.)  Westerners traditionally thought of them a little differently, the Liturgical Season (Advent, Christmas, Lent, Easter, Pentecost) or "Temporal Cycle," and the saint's feast of the numerical calendar date otherwise, the "Sanctoral Cycle."

Why is all this important?  Because as I said, the sequence of services - not just Eucharistic Liturgy, but also the Hours and some other Church services - repeated every 532 years.  Each day's services were also complicated by multiple commemorations on many days of the year, and because of the Menaion and Paschalion (to use the Eastern terms) seeming to jump with regard to each other yearly, a priest needed help putting together any given day's services.  He didn't invent them himself eventually, but had the accumulated Holy Tradition in this regard to guide him.  As Fr. Alexander said in the linked article, for Orthodox the key to this (big-T) Tradition is called the Typikon (or Typicon), a big book that describes all the possible combinations of feasts and fasts for the 532-year cycle.  ISTM the Church of Rome had something similar whose most common name seems to have been the Ordinarius, the basis of the Ordo, although as this (old) Catholic Encyclopedia article emphasizes, it varied a bit with the addition of local, regional, or national feasts, or those pertaining to a particular religous or monastic order, and their interaction with the universal (Latin) feasts; this is also true in Orthodoxy, without vitiating the reliance on the Typicon as a whole.  Examples of Orthodox versions of the annual extracts from the Ordinarius that were eventually printed by dioceses, provinces, nations, and orders of the Church of Rome (as the CE discusses) include these from the (Old Calendar) Diocese of Alaska of the Orthodox Church in America (OCA), and the "2008 Tipic" currently available on the homepage of the OCA's (New Calendar) Romanian diocese.  (I don't know if all the OCA's dioceses do their own Orders of Divine Services; the Romanian diocese's commemorations might vary from those of the rest of the OCA due to their Romanian traditions, most of the rest of the OCA being of Russian or Carpatho-Russian heritage.  And Alaska is their only remaining OC diocese, so its Menaion would differ from most of the rest of that jurisdiction [though they also have a few dozen OC parishes in other dioceses].)

So what?  I believe Fr. Alexander exaggerates when he complains that parishes and jurisdictions on the Orthodox New Calendar "throw the Typicon in the trash."  IIUC, they will only gradually, over the centuries, accumulate combinations of feast-days not currently covered by the Traditional Orthodox Typikon.  But most usage of the Typicon t/Traditionally didn't consist of the 'dartboard' approach he and others often employ - impressively - to prove its usefulness, but instead just marching through it day by day, week by week.  The Typikon in a sense was the calendar, covering both Menaion and Paschalion.  The same for the Ordinarius in the West.  I can't find discussion of the impact of the Gregorian Calendar reform on the Ordinarius and the Ordo, but since the Western Church went from a 532-year cycle to a nearly 6-million-year one, it has had to require increasing intervention by Rome to account for unaccounted-for combinations of universal (Latin) and other feasts, a significant departure from Tradition.  Or massive depletion of feasts from the calendar, as has happend in the last few generations, with the liturgical "reform's" increased focus on the Seasons, and the 'lay-off' of certain well-known but ancient Saints now questioned, such as Christopher and Philomena, and the Great-Martyr George for God's sake!  (Sorry, I almost never take God's Name in vain; but here, is it?!  In any case, Orthodox often include prayers and especially hymns from more than one saint-of-the-day, as well as from the season, in Liturgy, similar to what the Tridentine Mass did.)  As Dr. Roman points out in the linked article, this approach too is highly not-Orthodox - and he's an Eastern Catholic!  Or even a dramatic simplification of the calendar and approach to feasts: for instance, I have no idea what most of this even means, since I have no memory of the Latin Liturgy before Vatican II.  "Semi-double of the Second Class"?!!  Today Latin observances are in order of increasing importance: Commemorations (ie, de-emphasized Optional Memorials during Lent), Optional Memorials, Obligatory Memorials, Feasts, and Solemnities ... period.  In fairness, I don't know what most of the Orthodox Orders of Services I linked to above are talking about either, since I haven't had a chance to study the finer points of Orthodox Liturgy yet.  But I've probably seen or heard it in church, and I know it's all hugely valued by Orthodox Holy Tradition, so much that if you touch the Liturgy, there's rioting in the streets of Greece, even deaths ... or (successful) mass resistance to Communist-backed "renovationism" in the USSR in the '20s.  (I never heard that in "History of the Soviet Union" in college!)  And again in fairness, as Fr. Alexander points out, in the Orthodox New Calendar aka Revised Julian, there's no cycle, it's completely open-ended, so that it will require updating at the beginning of just about every century by dioceses or jurisdictions or synods.

Long story short, nearly all the world's Orthodox keep the Traditional Orthodox Paschalion,*** and the overwhelming majority of the world's Orthodox keep the Traditional Orthodox Calendar aka Julian (though a minority in the Western world), among many, many other reasons, because this Menaion and Paschalion are, mathematically speaking, internally perfect.  They trade one day every 134 years vis a vis the sun and stars and climatic seasons, for the convenience of continuing to follow the Services sanctified by centuries of Orthodox Fathers and Mothers of the Church, Saints, and the All-Holy Spirit of God, without requiring any more novel Hierarchical intervention than necessary (eg, when new Saints are added to the calendar), or the gutting of the calendar or its feasts and Saints (most of the world's Orthodox treat their Saint's name-day more importantly than their "birthday according to the flesh"), or of the Liturgical Tradition itself.  And it's not rare among Orthodox to express doubt that the Lord will delay His Return in Glory long enough to let us seriously worry about Pascha in Northern Autumn - though if He does, there's always the Southern Hemisphere!  (I guess then they'll trade kielbasa at the parish Pascha bash after late-night Liturgy, for "shrimps on the barbie"!  Or wait, they're shellfish and not part of the Fast.  You get what I mean though....)

Think of it computerwise: The raw data are (1) the universal calendar, (2) the elements of the Liturgies (Eucharist, Hours, etc.), (3) a national or regional calendar, and (4) a local calendar.  The Typikon or Ordinarius is/was the database assembled from these raw data.  Holy Tradition is/was the software.  And the annual Ordo's or other printouts are the output.  Michael Purcell (Orthodox) says his Menologion 3.0 software (both calendars) is ready for download and use on your computer, but generally speaking, the Typikon is in some ways similar to that, and in other ways different, as you could see sampled at the Alaskan and Romanian links above.  To really see it computerwise, a Melkite Catholic priest (Gregorian Calendar) has computerized (5.6 MB) an unofficial software version of his diocese's typicon for the next 1,000 years(!), and although he says the Hours will be added in a software update expected at the end of next year, the list of options just for Eucharist is more than the Menologion provides, because the Menologion isn't intended to provide those things.

(*--As well as part of a long-term ongoing attempt to get my head around Orthodox calendar stuff for the sake of explaining it here.)

(**--As they called it a long time ago.)

(***--Metropolitan KALLISTOS [Ware] in The Orthodox Church says Finland's Orthodox are required by the government to follow the Gregorian Calendar, ie, not even the Revised Julian.  I don't know why Constantinople's Estonians do, representing one in eight Orthodox in that country.)

Din gura copiilor si a celor ce sug la tâtã, Ti-ai scos o întãriturã de apãrare împotriva potrivnicilor tãi, ca sã astupi gura vrãjmasului si omului cu dor de rãzbunare.
Când privesc cerurile - lucrarea mâinilor Tale - luna si stelele pe care le-ai fãcut,

îmi zic: "Ce este omul, ca sã Te gândesti la el? Si fiul omului, ca sã-l bagi în seamã?

L-ai fãcut cu putin mai prejos decât Dumnezeu, si l-ai încununat cu slavã si cu cinste.

I-ai dat stãpânire peste lucrurile mâinilor Tale, toate le-ai pus sub picioarele lui:

oile si boii laolaltã, fiarele câmpului,
pãsãrile cerului si pestii mãrii, tot ce strãbate cãrãrile mãrilor.
Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este Numele Tãu pe tot pãmântul!

Să-I spun pe Nume ar fi ca şi cum
Cu lancea aş putea ţintui norii.
Sau plasa retiarului s-o pun
Gladiator pe zâmbetul splendorii.

Să-I spun pe Nume? Către El urcând
Atâta doar cuvine-se a fi…
Cu pasul meu desprins de la pământ
Ascensiune înspre veşnicii.

Înveşmântat în carnea mea cum sunt,
Săpat de râul morţii defileu,
Pe munţii nenumiţi, cu mers cărunt,
Îl pot ajunge eu pe Dumnezeu?

Doar dragul Lui de inimă de om,
Doar faţa Lui, pe mine când îmi plec
Către ţărână chipul, ca un pom
Cu închinarea, rod melhisedec,

Abia atunci şi doar aşa Îl ştiu,
Doar mângâiere şi deznodământ
A tot ce-n lumea asta este viu…
Iubirea care vine pe pământ.

« Doamne,  ce  bine  e  să  fii  oaspetele  zidirii  Tale:  vântul  bine  înmiresmat,  munţii  care  tind  spre  cer,  apele  ca  nişte  oglinzi  nemărginite  în  care  se răsfrâng  aurul  razelor  şi  curgerea  lină  a norilor.  Întreaga  fire  şopteşte  tainic,  toată  e  plină  de  mângâiere,  păsările  şi  dobitoacele  poartă  pecetea iubirii  Tale.  Binecuvântat  este  pământul  cu  frumuseţea  cea  degrab  trecătoare  care  deşteaptă  dorul  de  veşnicul  locaş  unde  întru  nestricăcioasa  frumuseţe  se  aude  cântarea:  Aliluia! »

Condacul II din Acatistul de mulţumire - "Slavă lui Dumnezeu pentru toate"  [*]

[*] Scris de mitropolitul Trifon ( prinţul Boris Petrovich Turkestanov, +1934)  , dar atribuit protopresbiterului-martir Grigorie Petrov (+1942,  într-o închisoare sovietică), probabil pentru că s-a găsit între efectele acestuia. Imn de slavă lui Dumnezeu de o deosebită frumuseţe compus în mijlocul celor mai teribile suferinţe. Titlul său reproduce ultimele cuvinte rostite în exil de Sf.Ioan Gură de Aur , Doxa to theo panton eneken 

Când aripi rup din zbor câte-un hulub
Şi îl aştern aşa de lin privirii,
Atuncea, Doamne, mă visez un cuib
La căpătâiul preahălăduirii.

Atuncea vreau, din aerul ce-l sorb
Să mă desfăşuri ca pe o mantie
Un sceptru orizont suit din colb
Şi drept şi tandru ca o poezie.

Un psalm de mine răsfirat pe ani
Să scriu cu pana unui sentiment
Sau cu albaştri îngeri diafani,
Ca ape limpezi pe un continent.

Un psalm de slavă cât incendiul cel
Al unei inimi arsă de iubiri
Aş vrea să fiu... Iar glas să fie El
Să-mi facă flăcări din mărturisiri.

Non vi tedierò con una recensione per spiegarvi quello che ho visto e come perfetta fosse la scenografia o il c#§+ che volete.

voglio solo dire  che per le 2 ore dello spettacolo mi sono sentito investito da una serena, ottimistica e psichedelica malinconia.

un bello schiaffone meritato in pieno volto.

L'ometto in questione si chiama SLAVA.

Buon weekend a tutti. passatevela bene.
:-*

1. în urma mulţumirii vizitatorul răspunde: o, nu e nevoie să-mi mulţumeşti, e datoria mea de prieten, aşa se cade, aşa e frumos...şi-atunci cel vizitat zambeşte puţin forţat, evident nemulţumit de raspuns. deci nu a venit pentru mine, e venit pentru că trebuia să vină, aşa ca să-şi facă datoria, din obligaţie...

2. în urma mulţumirii vizitatorul răspunde: o, a fost plăcerea mea! de data asta poate că celui vizitat îi trece prin cap..."atunci a venit pentru plăcerea lui sau pentru plăcerea mea?" sau pentru plăcerea noastră reciprocă? (John Piper- Let the Nations be Glad)

cat de asemănătoare e viaţa în multele ei situaţii. mă căsătoresc pentru fericirea mea sau pentru fericirea soţiei mele? aş tinde să zic că primul interes pe care-l caut e al meu, fiind în felul acesta cat se poate de egoist. mai există pe lume altruism, sau e doar o manifestare subtilă a egoismului? atunci cand cautarea interesului meu împlineşte şi interesul tău, egoismul meu e unul etic :)

daca urmăresc binele oraşului în care locuiesc, ştiind că de fericirea lui atarnă şi fericirea mea, oare nu-mi urmăresc în primul rand propriul interes fără să fac un lucru rău...

oare Pastorul nu îşi paşte oile în păşuni verzi şi le duce la ape de odihnă "din pricina Numelui Său" prima dată şi doar mai apoi pentru odihna şi satisfacţia oilor? cu cat mai interesat e ca reputaţia lui să fie mai bună, cu atat nevoile oilor sunt mai satisfăcute!

oare dacă vreau să învăţ să-mi iubesc aproapele, nu trebuie mai întai să mă iubesc pe mine? sau ştiu să mă iubesc în mod instinctiv?

am fost oarecum furios cand am citit si inteles ca Dumnezeu nu mă iubeşte cel mai mult pe mine, ci se iubeşte cel mai mult pe El. El nu e idolatru. El nu calcă prima şi cea mai mare poruncă din Lege. iubindu-se pe El cel mai mult, in valoarea net superioară ce o are, El mă iubeşte pe mine. urmărindu-şi reputaţia îmi urmăreşte binele suprem pentru că cu cat sunt mai implinit şi mai bucuros datorită Lui cu atat îl voi lăuda mai mult, deci scopul Lui prim e împlinit.

tot ce face El deci, (nu) pentru mine face!

This year we had with us Fr Evsevije (Eusebius), a monk from Sopochani monastery in Serbia, who recently came to work with Father Pantelejmon at St Thomas's parish in Sunninghill, Johannesburg.

Also present were Fr Athanasius, deputy dean of the Catechetical School in Yeoville, Johannesburg, and Simon Shabangu, a former student of the Catechetical School, and Deacon Irenaeus (Brian) Macdonald and his wife Cathy.