Emil Cioran

ps: va recomand Bolero-ul lui Ravel :)

Acum, când ajungi acasă, deschide-ţi inima şi îmbrăţişează prima fiinţă ce-ţi iese în cale. Nu-i aşa că e minunat să te întâmpine cineva, o persoană dragă, un animăluţ, fie şi-o broscuţă ţestoasă? De multe ori uităm cât de repede pierdem anumite stări de spirit, sentimente, vârste, iar vacanţele trec şi ele. Repede! Chiar nu mai poţi sta pe gânduri - e timpul să iubeşti!

Nu. Incep altfel.

Fetele au facut un lucru maret :)) acum multi ani. Au impartit baietii in doua categorii. Baieti buni si Baieti rai. 

Dintre aceste doua categorii, din motive diverse mai mult succes si mai mare cautare au cei din a doua categorie.

Dar ce se intampla atunci cand in sufletul si in mintea unei fete are loc o avalansa care o deruteaza teribil si un val urias ii arunca in suflet un baiat bun care, cu sau fara voia lui, il pune in umbra pe  cel rau care ii tulburase ultimele luni de viatza? Stiti ce se intampla?

Lucrurile se complica!

El este ..ceva de vis... Comunicare perfecta, senzatii care te fac sa te simti printesa printeselor. Ai putea vorbi cu el ore intregi fara sa va plictisiti vreo secunda..Ati putea sta imbratisati la infinit fara sa amortesti. El nu este frumos. Nu este atragator. Singurul lucru care te poate atrage la el este inteligenta lui nemarginita. Realismul lui privind viata. Umorul lui. Si poate... Situatia lui financiara care nu este deloc de ignorat :))

EL...celalalt el...baiatul rau..El este baiatul-papusel. Toate fetele sunt invidioase pe prietena lui. Din pacate el are grija sa nu mai fie atat de invidioase, oferindu-le si lor atentie, mai multa decat ar trebui chiar :) Cu el comunicarea este la pamant. Cu el nu poti vorbi ore intregi..nu are timp de prostii de-astea. Cu el nu poti sta imbratisata la infinit pentru ca el va vrea mai mult de atat... lucruri mai "interesante". Senzatiile pe care ti le ofera el fac mai degraba parte din categoria "senzatii tari". Acum, in timp ce scriu articolul realizez ca de cele mai multe ori baiatul rau o pune in umbra pe iubita lui..pentru ca este prea frumos, prea sharmant ..prea nu stiu cum. Lucrul asta nu e deloc placut si totusi nu te gandesti niciodata la astfel de detalii atunci cand esti cu el.

Ce poti face cand te indragostesti de doi baieti total diferiti? Faza cu lista cu defecte si calitati, avantaje si dezavantaje nu merge...e chiar mai complicat de atat? ... Uff

Viata E Super!

Deodata, desi pe jumatate adormita, ea simti mangaierile lui: la inceput timide, ca si cum ar fi avut oarece retineri... Apoi, mangaierile devenira mai indraznete. Din ce in ce mai mult, pe tot corpul ei, mainile lui se plimbau cu nesat asa cum se intimpla cu... nu-si aducea aminte exact, probabil cam cu 4-5 ani in urma. Simtea lucruri pe care le credea uitate, se intorceau navalnic, memoria sentimentelor si senzatiilor era inca vie si o ajuta sa raspunda la fel. Mangaierile se precipitau, se repetau, el ba o invaluia, ba o intorcea... Simtea un vartej de senzatii de nedescris. Si, deodata... nimic... Absolut nimic!...

- Ce s-a intimplat? intreaba ea, surprinsa. Te rog, nu te opri, mai vreau!

- Shhhh... incerca el sa o linisteasca, gata, am terminat!

- Cum adica ai terminat???!!!

- Gata, am gasit telecomanda, dormi linistita!...

Decolteu

...fereastra triunghiulara catre fantezii fierbinti.

Desi stiu ca este cu mult diferit fata de incercarea initiala, ceea ce mi se pare acum deosebit este faptul ca ideea de baza a conceptului poate fi aplicata si in creativitate - fereastra catre minte, catre gandire si imaginatie. O fereastra catre un teritoriu in care, plecand de la un "dat" placut, atragator, poti ajunge la elemente dezirabile, la posibilitati nelimitate si neingradite.

Intr-un fel, este ceea ce face Robert Dilts in cartea "Strategies of Genius (vol. II) - Albert Einstein" despre care pot sa spun ca este cea mai importanta carte ce mi-a trecut prin mana. In urma a zeci de ani de munca, strategia gandirii creative a lui Einstein este sintetizata intocmai ca un poem hai-ku. Pentru Einstein, procesele psihologice fundamentale pentru gandire erau "sense experiences", "memory pictures", "images", "feelings" si "language". Acestea erau folosite in felul urmator:

1. Experientele senzoriale formau input-ul pentru demersul creativ/strategie.
2. Aceste experiente senzoriala lasa in memorie imagini care intra intr-un joc al combinarilor cu constructele imaginate, printr-un proces de asociere stimulat de senzatiile kinestezice si de activitatea musculara (/ideea de miscare).
3. Numeroasele siruri de imagini care rezulta din aceste combinari sunt observate apoi de la un nivel superior prin prisma unor concepte despre care se observa ca se repeta, niste pattern-uri care constituie elemente ordonatoare prin faptul ca realizeaza conexiuni intre serii de imagini care anterior nu aveau vreo legatura.
4. Un sentiment va indica apoi (la un moment dat) gradul de completare, de conexiune intre elemente, furnizand un feedback si o intarire pentru jocul combinarilor care este astfel modelat si directionat.
5. Conceptele vizuale care rezulta din interactiunea dintre jocul combinarilor, pattern si sentiment sunt apoi evaluate si exprimate cu ajutorul conceptelor logice (matematice sau verbale). 

Cine doreste sa citeasca "Strategies of Genius" ma poate contacta.

Dar sa revenim. Ajungem la locul faptei, "Curve" si pentru ca am vrut sa-l facem concomitent (masajul), eu am intrat pe mina d-nei. Va aduceti aminte de "purcelusul chinezesc" la care ma masam anul trecut. E, asta-i nevasta-sa. Dau mina cu ea si brusc imi aduc aminte de Litoral si meduzele de care-mi era o sila teribila. Intrebarea care incepuse sa ma framinte inaintea framintatului propriuzis, era cu ce-o sa ma framinte? Cu piftiile alea de miini? Sau oi fi dat mina cu o tita? Intru. Ma dezbrac la chilotei, si zdup pe patul de masaj. Bai si unde nu ma ia gagica la niste frecusuri ca m-am intors sa vad daca e tot nevertebrata cu care dadusem mina. Ea era. Frecusu-n general a fost ca cel al "purcelusului", barbat'-sau dar cind a dat de buci, a schimbat tactica. Daca ala imi bagase cotu'-n ele, de ma secase la inima, asta s-a apucat sa mi le framinte ca in brutariile mici de familie. S-a jucat ea ce s-a jucat cu ele, de incepuse sa ma doara "patul" in zona opusa bucilor, dupa care a trecut la pulpa (nu, nu-i nici o greseala, e cu doi de "p"). E aici masajul a devenit mai mult un a propos. Parca-mi lua masurile pentru pantaloni. Mi se ducea cu mina direct in rect. In rect si-n oua. Norocul ei e ca nu a durat mult, altfel s-ar fi trezit cu harta Romaniei apretata pe cearceaf.  Au urmat mai apoi, genunchii, gambele si talpile, dar asta cred ca era mai mult pentru relaxarea celor trei madulare greu incercate. E si uite asa am plecat eu de la curve, cu fata pleostita, cu dosul amortit, dar cu nucile ca piatra.

Drumul nu este o modalitate de a cuceri fericirea , ci de a intelege ca aceasta se afla deja in noi  

In suferinta , in intunericul inimii si al mintii,

se ascunde sensul vietii.

Si cu cat noaptea iti va fi mai neagra,

cu atat, in zori, vei fi izvor de viata…..”

Valerio Albisetti

ma simt mai aproape ca niciodata de natura in expresia ei absoluta...cu imagini si sunete , cu adierea vantului proaspat ce-mi mangaie fruntea si gandurile

oare este o chemare ancestrala spre un primitivism reconfortant sau este o plictiseala fata de mai toate exprimarile societatii actuale