sceptik « WordPress.com Tag Feed

"QUALIS ARTIFEX PEREO!"

sceptik — Sat, 22 Mar 2008 23:45:05 +0000

A sosit vremea...

"Vreme este sa te nasti si vreme sa mori; vreme este sa sadesti si vreme este sa smulgi ceea ce ai sadit.

Vreme este sa ranesti si vreme este sa tamaduiesti; vreme este sa darami si vreme este sa zidesti.

Vreme este sa plangi si vreme este sa razi; vreme este sa jelesti si vreme sa dantuiesti.

Vreme este sa arunci pietre si vreme este sa le strangi; vreme este sa imbratisezi si vreme este sa fugi de imbratisare.

Vreme este sa agonisesti si vreme sa prapadesti; vreme este sa pastrezi si vreme sa arunci.

Vreme este sa rupi si vreme este sa cosi, vreme este sa taci si vreme este sa graiesti.

Vreme este sa iubesti si vreme sa urasti. Este vreme de razboi si vreme de pace..." (Eclesiastul)

In final va invit sa vizionati acest screen saver (4 M), facut cu ocazia retragerii mele: o poezie (Intoarcerea din cruciada) a lui Radu Gyr, insotita de o coloana sonora... Dati dublu click si se va instala in Program Files - sceptik. De asemenea, poate fi accesat din panoul pentru screen savere din Windows (click dreapta pe desktop - screen savers). Fac precizarea, pentru a inlatura orice confuzie, ca fisierul este gazduit prin amabilitatea si bunavointa amicului meu Bogdan Stanciu care nu are nici o legatura cu articolele scrise pe acest blog. Vizionare placuta si... ramas bun!!

Păstraţi Curată Biserica !

Hristofor — Mon, 03 Mar 2008 14:51:46 +0000

PRECIZĂRI :

1. Nu conteaza cine a lansat-o, ci daca e dreapta sau nu. Consideram ca a venit vremea sa ne unim, astfel, intr-o atitudine comuna, unitara, puternica, toti cei care suntem in acelasi cuget si Duh, spre slava lui Dumnezeu si a Sfintei sale Biserici (care suntem cu totii!).

2. Este important sa dovedim ca cei interesati de ce se intimpla in Biserica sintem si in stare sa marturisim adevarul si sa ne opunem, dupa puteri, unor masuri care fac rau Bisericii - adica noua, tuturor.

3. Este esential sa fim solidari. Cu orgolii si cirteli nu vom face niciodata nimic. Este necesara strangerea randurilor, a tuturor celor mici sau mari care suntem nelinistiti cu privire la orientarea actuala a Bisericii. Campania este un strigat, fie si in pustiu, si o chemare catre toti cei care impartasesc durerea pentru situatia in care aflam. Este un apel pentru constientizare, respoonsabilizare si solidaritate intru Adevar.

4. Nu facem pe procurorii in Biserica; noi trebuie sa cintarim totul cu dragoste si cu grija la care ne obliga insasi calitatea de membri ai Bisericii. Noi nu condamnam, ci marturisim.

5. Nu vrem sa demolam, ci sa marturisim nelinistea cea buna cu privire la mantuirea noastra de obste.

6. Nu am consimtit la aceasta campanie pentru ca ne consideram cei mai buni dintre cei buni, ci pentru ca am crezut ca e si de datoria noastra sa raspundem prezent acum si pentru ca, iata, aceia care vor fi fiind mai buni decit noi inca se lasa asteptati.

7. Curajul este caracteristic pentru un crestin. Daca nu avem astazi curajul sa rostim adevarul, nici sa nu ne asteptm ca lucrurile sa se schimbe in bine de la sine.

8. Nu ne rafuim cu nimeni, ci doar instituim un grup de veghe si marturisire.

ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI

1) Sînteţi extremişti. N-au mai fost asemnea precedente în Biserică.

- Adevărul este extremist, tocmai pentru faptul că nu tolerează minciuna. Minciunile se pot tolera, pe cand Adevărul este exclusivist şi absolut. Dacă e vorba de extremism, atunci primul extremist a fost însuşi capul Bisericii, Hristos: "Înapoia mea, Satano!". Au fost şi o sumedenie de precedente: in disputa iconoclasta, calugarii au marsaluit pe strazile Constantinopulului, intr-o procesiune tacuta, insotiti de icoane. Apoi ar mai fi Sfantul Afraat , care si-a lasat pustia si a coborat in cetate pentru intarirea oamenilor dreptcredinciosi. Milioane de crestini au marsaluit pe strazile Atenei pentru a protesta impotriva introducerii codurilor de indentificare. Exemplele pot continua… Si sa nu uitam cum au fost intampinati ierarhii proaspat intorsi de la Ferrara-Florenta, oamenii au refuzat unirea semnata de ei!

2) De unde ştim că BORo a luat-o pe un făgaş greşit ?

- De unde stim ca Biserica a luat-o pe-un fagas gresit? Pai in primul rand ar trebui sa amintim de Concertul din Catedrala din Sibiu, de ceremonia oficierii Cavalerilor de Malta in Catedrala din Timisoara, sau de slujba Bobotezei, savarsita anul acesta de PS Sofronie impreuna cu ierarhul greco-catolic. Fraudarea alegerilor de Mitropolit la Sibiu si acum de la Iasi, comunicatele pline de impertinenta si dispret emise de Patriarhie fata de cei ce indraznesc sa-i conteste actiunile (vezi Dan Ciachir) sau sa faca sugestii; musamalizarea de catre Patriarhul Daniel a celor intamplate in cazul mortii Patriarhului Teoctist (vezi Ziua, unde Victor Roncea citeaza pe un vicar de la Patriarhie care a dezvaluit ca PF Daniel a cerut sa se pastreze tacerea asupra celorlalte taieturi de pe corpul fostului Patriarh, care n-aveau ce cauta acolo). Ar mai fi amenintarea unora, ca PS Sofronie, care nu numai ca schimba din functii pe cei “traditionalisti” dar indrazneste chiar sa le sicaneze familiile, opinia unor Prea Sfintiti, cum ca P Arsenie sau P Iustin sunt niste focare de ura, niste extremisti, si asa mai departe, opinii facute publice. Sicanarea/timorarea si deningrarea unora ce aleg sa nu slujeasca acestor scopuri meschine si acestor interese proprii sau sprijinirea de catre unii ierarhi la actiuni sectante. Ar mai fi lepadarea de enoriasi si clerici, cum a fost si in cazul Parintelui Corogeanu, prigonit datorita vederilor anti-ecumeniste si anti-masonice. Un alt lucru de-a dreptul ciudat este moda excluderii din monahism: nu exista asa ceva si nici nu poate exista. Adica Dumnezeu cheama, dar tu opresti? Il poti pedepsi prin scoaterea din staretie, prin mutare disciplinara, dar excludere din monahism nu exista! Si pe langa toate acestea ar mai fi nemultumirea preotilor de mir, mita care se cere la instalarea in parohie (simonia - pacat impotriva Sfantului Duh) si nemultumirea duhovnicilor de mai peste tot.

3) Se vor schimba lucrurile ?

- Probabil nu se vor schimba, pentru ca toate acestea trebuiesc implinite, sminteala trebuie sa vina dar vai de cel prin care vine; Taina Faradelegii trebuie implinita dar asta nu inseamna ca trebuie sa stam cu mana in san si sa acceptam sa fim manipulati si dezinformati. Ce spune Sfantul Ioan? Cercetati duhurile!… Asta facem, cercetam.

CUM PARTICIP: Dumneavoastra, carora va pasa de mantuirea dvs si care nu puteti ramane indiferenti, ca si noi, de ceea ce se intampla in Biserica, la urma urmei si noi suntem trupul Bisericii, veti trimite urmatorul mesaj pe adresa patriarhiei ( presa@patriarhia.ro ).

“Ma declar solidar cu campania initiata pe internet de bloggerii si webmasterii ortodocsi. Prenume - Oras”. (Actualii sustinatori: Bacauanu Mihail, Claudiu Tarziu, blogul “Razboi intru Cuvant”, Revista Gand si Slova Ortodoxe, blogul “Oltenians”, etc.)

CUM SUSŢIN: Cei dintre dumneavoastra care aveti site/blog si doriti sa participati la aceasta campanie, preluati logo-ul si publicati-l pe site-ul dumneavoastra alaturi de textul si precizarile noastre. De vreme ce campania nu se termina la o data anume, va rugam sa afisati tot timpul pe situl/blogul dvs., undeva la vedere, nu conteaza unde, logo-ul acestei campanii, redimensionat dupa criteriile fiecaruia.

ALTE MOTIVE, LĂMURIRI, PRECIZĂRI

+++

In primul mileniu, nemultumirile mirenilor erau exprimate chiar si cu “execes de zel” si cu atitudini pline de verva si hotarare, care semanau a “tulburare”, dar care se dovedeau pana la urma ca o reactie normala si necesara!

Asa s-au manifestat oamenii cand a fost exilat Sf. Ioan Hrisostom, sau cand a fost exilat Sf. Atanasie cel Mare! Poporul a reactionat si a luat atitudine!

Si, la fel, pe vremea marilor dispute hristologice si soteriologice de pe vremea Sf. Maxim Marturisitorul, poporul simplu a “protestat”, “vociferat” si dezaprobat atitudinea conciliatorie (fata de ereticii monotelisti) atat a Scaunului Imperial de la Constantinopol, cat si a Scaunului Patriarhiei Ecumenice!

Sf. Maxim a fost “un incitator” si un “instigator” la “nesupunere”, si la “impotrivire” fata de erezia, lasitatea si anormalitatea care infasurasera atat scaunul imperial cat si cel patriarhal!

Credem ca si azi a-i urma pe Sfintii Parinti, precum Sf. Maxim Marturisitorul, chiar si in felul de purtare si vietuire si mai ales de MARTURISIRE PUBLICA A ORTODOXIEI, de manifestarea a unei atitudini demne fata de insititutiile …”tot mai putin demne de respect”, fie ele si eclesiastice, este un lucru bun, caci Sf. AP. Pavel ne spune in Epistola catre Evrei, cam asa: “Aduceti-va aminte de mai-marii vostri, care v-au grait voua Cuvantul lui Dumnezeu; priviti cu luare aminte cum si-au incheiat viata si URMATI-LE credinta” (cf. EVREI, cap.13, vers.7).

Daca “mai-marii” nostri de acum, NU VOR sa mai ia aminte la MAI MARII CRESTINISMULUI si ai ORTODOXIEI din vecurile trecute, atunci SA NU NE PIERDEM MACAR noi, simplii mireni, CINSTEA ACEASTA de a calca pe urmele SFINTILOR PARINTI!

GHEORGHE VELEA, OASTEA DOMNULUI

+++

O INTAMPLARE POVESTITA SI TALCUITA DE PARINTELE PAISIE AGHIORITUL

În viaţa Sfintei Teodosia aflăm alte amănunte despre această întâmplare: „Pe acel chip al Mântuitorului patriarhul Anastasie vrând să-l lepede la pământ şi să-l dea focului, ca un luptător de icoane ce era, a trimis ostaşi cu tesle la acel lucru; şi, când un ostaş oarecare cu dregătoria spătar s-a suit cu tesla pe scară spre a lua chipul lui Hristos şi a îndeplini lucrul său cel potrivnic lui Dumnezeu, atunci l-au văzut nişte femei dreptcredincioase, care se întâmplaseră acolo, între acelea fiind şi Cuvioasa Teodosia. Acelea s-au aprins cu râvnă după icoana lui Hristos, îndemnate fiind de Cuvioasa Teodosia, care avea mai multă râvnă şi osârdie spre Domnul şi, fiind insuflate de sfătuirile cele de Dumnezeu şi pline de vitejeasca îndrăzneală către Dumnezeu, au alergat la scară, au răsturnat-o la pământ împreună cu ostaşul acela, care căzând de sus, a fost ucis, iar ele, trăgându-l şi bătându-l, îl batjocoreau pentru acea nelegiuire. Apoi, ducându-se cu sârguinţă la patriarhul Anastasie, îl defăimau pentru păgânătatea lui şi îl ocărau cu vorbe ce i se cuveneau, numindu-l lup răpitor, eretic şi vrăjmaş al Bisericii lui Hristos, aruncând astfel cu pietre asupra lui. Deci, patriarhul Anastasie, umplându-se de ruşine şi temându-se ca să nu se scoale cu mare tulburare poporul întreg contra lui, a alergat la împărat şi i-a spus de necinstea cu care l-au înconjurat acele femei şi de uciderea spătarului lângă porţile cele de aramă. Din această pricină, împăratul s-a umplut de mânie şi de iuţime contra dreptcredincioaselor. Deci, a trimis îndată pe ostaşii săi cu săbiile scoase, ca să răzbune necinstea adusă patriarhului şi pentru moartea spătarului” [102; 471]. După câteva zile, Sfânta Teodosia a primit moarte mucenicească… A intrat în Împărăţia Cerurilor. Iar ceilalţi mucenici– Iulian, Mavrichie şi cei dimpreună cu ei – i-au călcat pe urme… (Pentru cei care nu cunosc suficient de bine învăţătura creştină, trebuie făcută o precizare: îndemnându-ne să luăm pildă de la cei zece mucenici iconoduli, Avva Paisie Aghioritul nu recomandă uciderea spătarilor contemporani care vor să dea jos icoanele lui Hristos la porunca mai marilor zilei. Mucenicii nu au vrut să îl omoare pe spătar, ci să îl împiedice să dea jos icoana. Învăţătura creştină e cea a iubirii, şi nu a crimei).

Părintele Paisie observă însă cu tristeţe moliciunea care îi caracterizează pe cei mai mulţi dintre creştinii de astăzi: „Dacă noi, `cei plini de discernământ` şi `cunoscători`, am fi trăit pe atunci, am fi spus celor zece mucenici: «În felul acesta nu acţionaţi duhovniceşte. Mai bine nu-l băgaţi în seamă pe spătar, care urcă să dea jos icoana lui Hristos, iar când se va schimba situaţia, vom pune în locul ei altă icoană, şi, desigur, una mai bizantină». Acest lucru este înfricoşător! Căderea, laşitatea şi aranjarea noastră le prezentăm ca pe o înfruntare mai duhovnicească” [42; 287]. Avva Paisie are dreptate: dacă ar fi trăit atunci, marea majoritate a creştinilor de astăzi ar fi fost de părere că spătarul trebuia lăsat să îşi facă datoria de serviciu, ascultând porunca împăratului şi a patriarhului iconoclast. Ne dăm seama de asta văzându-i pe mulţi cum asistă indiferenţi la apostazia contemporană, fără să se gândească să îi stea împotrivă. Spiritul acesta: „Lasă, că răul va trece şi dacă noi vom sta cu mâinile în sân”, arată însă o înţelegere greşită a lucrării lui Dumnezeu în istorie: noi nu suntem nişte piese de şah cu care se joacă Făcătorul lumii sau puterile cereşti. Noi suntem fiinţe libere, avem libertatea de a alege între bine şi rău. Şi, dacă nu simţim nevoia să ne opunem răului, înseamnă că am pactizat deja cu el, fără să ne dăm seama.Lumea merge din rău în mai rău, şi sunt din ce în ce mai puţine glasuri care să răsune laolaltă împotrivă… Nu este nevoie însă să aşteptăm mitinguri de amploare – cum au fost cele din Grecia când s-a pus problema modificării buletinelor şi zeci şi zeci de mii de oameni au ieşit în stradă, alături de păstorii lor. Părintele Gheorghe Metallinos, unul dintre cei mai mari teologi ai vremurilor noastre, arăta că mărturisirea jertfelnică a lui Hristos trebuie făcută de fiecare creştin în parte, că „mărturisirile individuale sunt cea mai teribilă împotrivire, deoarece presupun gândire obştească şi unitate a inimilor. Prin urmare refuzul, întru Hristos, al supunerii faţă de unele hotărâri îndreptate împotriva lui Dumnezeu, ca de pildă cele din perioada prigoanelor, constituie cea mai explozivă împotrivire. Să nu uităm că întotdeauna creştinii se împotrivesc cu Crucea, iar nu prin mijloace lumeşti. Reamintesc exemplul Sfântului Ioan Botezătorul. Protestul său împotriva nelegiuitului Irod a fost făcut în mod public, însă nu organizând «miting». Nu a organizat un protest de masă, adunări.

Martiriul şi mărturisirea sunt, prin urmare, de trebuinţă din partea fiecăruia dintre noi, individual. Şi acesta este cel mai straşnic cataclism, deoarece se face de către mulţi, deşi individual, şi generează un protest obştesc. Iar Cezarul de aceasta se temea, mai tare decât de mitinguri de protest” [77; 94]. Se poate afirma chiar că mitingurile de protest ale creştinilor faţă de hotărârile apostaţilor zilei se pot întoarce împotriva Bisericii. Diavolul, Marele manipulator, poate întoarce repede inimile cele slabe ale celor care şi-au găsit puterea mărturiei numai în numărul mare al însoţitorilor. Când se pune problema suferinţei, mulţi dintre manifestanţi sunt gata să o rupă la fugă… E uşor să scandezi lozinci, e uşor să porţi icoane, dar e greu să suferi… Sfântul Teodor Studitul, în plină prigoană iconoclastă, scria: „Cel care nu e gata de bătaie, [acela] nu se luptă pentru Hristos, nu poate să fie creştin” [83; 86]. „Să nu tăcem, ca să nu ne facem strigare a Sodomei; să nu cruţăm cele de jos, ca să nu pierdem cele de sus; să nu punem piatră de poticnire Bisericii lui Dumnezeu, care poate fi limitată chiar şi la trei ortodocşi, după sfinţi, ca să nu fim osândiţi de hotărârea Domnului” [83; 43].

+++

“Oamenii nu-şi dau seama că preţul compromisului e riscul de a-ţi asuma iadul”.

Acestea sunt cuvintele Parintelui Arsenie Papacioc, cuvinte care ar trebui sa ne puna pe ganduri pe fiecare dintre noi. La fel si exemplul lui de traire ortodoxa ar trebui urmat. Este un exemplu viu pt noi,traieste impreuna cu noi aceste vremuri tulburi si are curaj sa iasa si sa ne indrume. Cat de frumos si de clar ne spune: “Nu apărăm un cozonac frumos de Paşte. Apărăm adevărul, care reprezintă Biserica şi veşnicia, Creatorul! Sfânta Treime: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. Apărăm adevărul”.

“Nu ştiu ce va fi, dar adevărul trebuie apărat cu orice chip. Pentru că tu, apărându-l, toate cerurile ştiu, toată Împărăţia de sus ştie că tu ai apărat adevărul, şi nu te lasă. Da, Dumnezeu dă harul, dar nu le dă la milogi, le dă la eroi.

Păstrează-ţi mai departe poziţia, că nu mai contează viaţa. Nu vezi cum se pune problema? „Domne’, ori te omor, ori te dau afară…” Dă-mă afară! Că tu ai ieşit ca un prost din ordinea cerească, nu eu! Ce mai contează viaţa?”

“Eu, peste câţiva ani împlinesc o sută. Ce-ar fi să mă vând ca un prost, acuma, de frica unei săbii? Nu, domne’! Nu!”

Cu adevarat viata lui se aseamana unei lumanari: se jertfeste pe sine pt a ne lumina pe noi. Dar daca vom ramane in dormitare si in ignoranta pt a ne fi mai usor si mai bine, este doar alegerea noastra… Insa la Judecata nu vom putea spune ca nu am stiut, pentru ca nu ne-a spus nimeni…

MIOARA, COMENTARIU PE BLOGUL RAZBOI INTRU CUVANT

Iniţiatorul

Nu dor nici luptele pierdute,
nici rănile din piept nu dor,
cum dor acele braţe slute
care să lupte nu mai vor.
Cât inima în piept îţi cântă,
ce înseamnă-n luptă-un braţ răpus?
Ce-ţi pasă-n colb de-o spadă frântă
când te ridici c-un steag mai sus?
Înfrânt nu eşti atunci când sângeri,
şi nici când ochii-n lacrimi ţi-s.
Adevăratele înfrângeri
sunt renunţările la vis.

Radu Gyr, Îndemn la luptă

PROTEST îMPOTRIVA SANCTIFICăRII DEţINUţILOR POLITICI NEORTODOCşI

Hristofor — Mon, 21 Jan 2008 19:06:16 +0000

Dintru început poporul roman s-a nascut crestin si a pastrat credinta crestina originara. Spiritualitatea echilibrata si de sinteza a poporului roman se datoreaza caracterului latin si rasaritean în acelasi timp. El a pastrat hotararile Sinoadelor ecumenice neschimbate, la fel randuielile slujbelor si a celor legate de viata de zi cu zi. Astfel se explica rezistenta romanilor împotriva invaziei catolice-maghiare, ai carei regi au urmarit sistematic catolicizarea, deci pierderea identitatii nationale. Pana astazi majoritatea numelor maghiarizate si a maghiarilor din Romania sunt de fapt urmasii fostilor romani deznationalizati.

Mistica poporului roman este cea a luminii, nu a întunericului ca în Occident. Lumina înseamna randuiala, transparenta, bucurie, bunatate si cunoastere. Fetele sfintilor nostri sunt transfigurate de o lumina parca necreata, din alta lume. De aici diferenta fata de spiritualitatea apuseana, straina de noi, cu picturi „renascentiste”, fara legatura cu cerul si cu totul pamantesti. Este dovada lipsei energiei necreate (harul) din viata Occidentului, energie înlocuita cu prezenta papei, „mijlocitor” între Dumnezeu si om, ridicat la treapta de „cap” al Bisericii, de „sfant infailibil” si prezent alaturi de Hristos în potirul Sfintei Euharistii (de la Conciliul II Vatican, 1960-1965, în Euharistie Hristos este numai jumatate prezent, cealalta se gaseste în papa si este chiar mai necesara; Biserica este condensata toata în fiinta „sfanta si dumnezeiasca a papei”) [I. Todoran, I. Zagrean, Dogmatica ortodoxa, Cluj, 1997, p. 289].

Antecedentele schismei de la 1054 urca pana în secolul IV cand Sfantul Vasile cel Mare (+379) scria un tratat contra lui Filioque – despre purcederea Duhului Sfant. În timpul Sfantului Ierarh Fotie, patriarhul Constantinopolului (+891, pomenit la 6 februarie) are loc prima schisma a Bisericii de Apus, cand papa Nicolae I avea pretentia de stapanire peste scaunul constantinopolitan. Fotie (858-867; 877-886) va si scrie despre inovatiile si ereziile Bisericii de Apus.

A doua faza a schismei a culminat în anul 1054, cand cardinalul Humbert, trimisul papei Leon IX (1049-1054) a aruncat anatema asupra patriarhului ecumenic Mihail Cerularie (1043-1058) si a întregii Biserici a Rasaritului.

Anatemele s-au ridicat în anul 1965 de papa Paul VI (1963-1978) si patriarhul ecumenic Athenagoras (1948-1972), dar urmarile schismei n-au disparut prin simplul motiv ca apusenii (catolicii) n-au renuntat la niciuna din ereziile lor. Reaparitia hibridei „biserici” greco-catolice, aparuta la 1701 din scopuri pur politice ale regilor, aristocratilor si clerului papistas, a dat nastere la noi conflicte. Propaganda si prozelitismul catolic dupa 1990 lucreaza în ascuns si pe fata prin uniti.

Pe langa originea eretica a acestei parti rupte la 1701, ea are si o origine antiromaneasca. Rand pe rand s-au impus bietilor uniti cu Roma, renuntarea la dogmele, canoanele si randuielile Bisericii Ortodoxe. Strainii stiau ca este periculos sa schimbi de la început credinta. Abia dupa un timp s-au impus, cum afirma unul din mai marii iezuitilor: „va fi apoi datorinta noastra pe viitor, sa schimbam încetul cu încetul multe din obiceiurile lor, si anume sa le schimbam chiar si liturghia si forma cultului divin spunandu-le ca obiceiurile acestea s-au introdus la ei din prostia si nestiinta preotilor lor din tarile aceste” [Spiridon Candea, Limba veche liturgica si inovatiile introduse în ea de fosta Biserica Unita, Sibiu, 1954, p. 31].

Originea antiromaneasca a uniatismului reiese si din modificarea limbajului cartilor de cult. Oare nu poti fi roman daca zici sluga în loc de serv, slobod în loc de liber?

Dam exemple de schimbare si inovatii introduse ulterior sub influenta strainilor de neam si credinta, în locul limbii romane simple:

- în loc de „mila pacii, jertfa laudei” – o schimba cu „îndurarea pacii, sacrificiul laudei”

- „si ne iarta noua datoriile noastre precum iertam si noi detorilor nostri”

- „Doamne Dumnezeule, administratorul cel bun, care … pui termen vietii pre repausatul servul Tau acesta, care cu cuvant adevarat te-a docmatisit pe tine, enumara-l cu dreptii si-l iarta, ear trupul lui cel fara figura repauzeaza-l la ape de repaus”

- în loc de „bucurati-va… ca plata voastra multa este în ceruri”, au pus: „ca salarul vostru mult va fi în ceruri”

- în loc de „vezi dara suflete al meu, sa nu dormitezi! Si vei ramane afara ca cele cinci fecioare”, s-a pus „si vei ramanea afara ca cele cinci dame”

- în loc de „din paza diminetii pana în noapte” s-a pus „din sentinela diminetii pana la nopte”

- „cu dinadinsul procadem tot-îndurate la a Ta misericordie si producand Tie doxologie, imploram filantropia Ta, cu care alungi demonii si insinuirile lor si toata contrarietatea, întonand cu glas armonios actuala ruga a noastra…; ai îndesit multimea stelelor pe firmament punandu-le în ordine si ai dat profetului David putere împotriva gigantului Goliat, iar corifeului Petru si discipolilor Christosului Tau pe cari i-ai înzestrat cu armonia oratorica a limbelor le-ai zis…” [ Silviu Dragomir, Istoria dezrobirii religioase a românilor din Ardeal, vol. II, Cluj, 2002, p. 204].

Curat-murdara limba romaneasca! Adica pasareasca.

Iar cuvintele „Sfantul Spirit” si „Doamne îndura-te spre noi” au fost sistematic folosite si mentinute cu intentia de a desparti pe uniti de ortodocsi.

Cand în vara anului 1761 au fost prinsi în Maramures zece tarani romani refugiati din Ardeal, urmare a revolutiei lui Sofronie de la Cioara, Curtea imperiala staruia sa afle daca ei sunt „schismatici”. Raspunsul comitelui Maramuresului este: „marturisesc sincer maritului consiliu locotenential ca n-as îndrazni sa formulez o asemenea întrebare pentru valahii si rutenii mei, caci e sigur ca toti orientalii urasc mai rau numele unirii decat al sarpelui” [Spiridon Candea, Limba veche liturgica si inovatiile introduse în ea de fosta Biserica Unita, Sibiu, 1954, p. 31].

Legea romaneasca si stramoseasca a romanului este cea rasariteana pentru care au murit martirii din primele secole si pana în ziua de astazi. Începand cu episcopul Efrem al Tomisului – Constanta de azi – martirizat pe la anul 300; preotul Epictet si tanarul Astion – ucisi prin 298-303 la Halmyris (azi Murighiol, Tulcea) sau martirii de la Niculitel Zoticos, Attalos, Kamasis si Filippos descoperiti într-o basilica din secolul IV, cu mai multe inscriptii grecesti. Sub cripta lor se afla resturile unui mormant martiric si mai vechi, din timpul împaratului Decius (249-251), ceea ce dovedeste o viata crestina organizata, cu episcopi si preoti. Nici o mentiune despre misionari trimisi de Roma spre încrestinarea daco-romanilor!

Catolicii se folosesc de numele Sfantului Niceta de Remesiana pentru evanghelizarea acestora (romanilor). Este cat se poate de fals!

Episcopul Niceta a predicat si încrestinat la sudul Dunarii (Remesiana este azi în Serbia), nu la nord, pe teritoriul de azi al tarii; canoanele sinoadelor nu permiteau predicarea unui episcop în alte teritorii straine, iar în nordul Dunarii erau deja scaune episcopale. El a predicat în latineste caci originea lui era daco-romana (iar nu ca ar fi venit de la Roma, mult prea îndepartata de noi), la sfarsitul secolului IV si începutul secolului V, deci dupa anul 400. Apoi, el se foloseste de scrierile Sfintilor Parinti rasariteni. Cum ar fi putut încrestina Sfantul Niceta si înca în forma „latina, deci catolica”, cum spun papistasii de azi, un popor care avea ierarhie bisericeasca cu cel putin 150 de ani înainte de el??

Continuam sirul marturisitorilor pentru credinta cu voievozii binecredinciosi, de la Gelu Romanul (sec, IX), la Mircea cel Batran, Stefan cel Mare si Sfant, Mihai Viteazul sau Sfantul Constantin Brancoveanu care nu-si lasa legea crestina ortodoxa, cu toate ca – rand pe rand – i se taie copiii în fata lui si la urma este jupuit de piele si i se taie capul (+15 august 1714).

Contra persecutiilor catolice din Transilvania secolului XVIII aratam doar pe Sfintii Visarion (calugar de origine sarba), Sofronie (roman), Oprea (taran roman), preotii Ioan din Gales si Moise din Sibiel (martiri), batranul Tanase Todoran din Bichigiu, Bistrita-Nasaud (dupa unii 104, dupa altii 120 de ani; tras pe roata), apoi sutele si miile de credinciosi si calugari stiuti doar de Dumnezeu. În Transilvania zac moastele a mii de calugari omorati de diabolicul personaj Bucow, din ordinul Mariei Tereza (1761-1763). Apropo: de ce nu s-a facut pana acum o canonizare colectiva a acestor sfinti? […]

Daca trecerea din 1948 era din „interese superioare de stat”, cum am zice trecerii fortate la uniatie a poporului roman din Transilvania? Daca trecerea din 1948 a produs „eroi si martiri ai credintei catolice si ai Vaticanului”, ce au produs persecutiile, linguselile maghiarilor catolici de la 1700 sau tunurile diabolicului personaj Bucow la 1760? Ce au produs masurile de viclenie ale papilor si împaratilor austrieci, bataile, confiscarile de pamant, case si averi ale romanilor în scopul trecerii la catolicism? De ce nu am cere retrocedarea pamanturilor confiscate de la bietii romani ortodocsi în decursul veacurilor? De ce nu am cere despagubiri pentru cele peste 150 manastiri si schituri ortodoxe distruse de Bucow si ceilalti?

În sfarsit, de ce nu am cere canonizarea marturisitorilor luptatori contra catolicismului si maghiarismului?

Cei ce doresc azi restituirea imobilelor si terenurilor, sa nu uite cum au intrat în posesia lor! Ei sau înaintasii lor.

Referitor la suferinta din închisorile comuniste lucrurile se repeta. Ei – catolicii – fac pe victimele, iar pe ortodocsi îi fac niste calai. Exact ca în vremea lui Bucow! Doar ca atunci ei controlau situatia prin violenta si silnicii. Acum (la 1948) încearca sa controleze prin viclenie si minciuni, daca prin forta nu se mai poate.

Nu se compara batosenia lor egoista – ca „numai noi catolicii am suferit”- cu profunzimea trairii unui Valeriu Gafencu, unui Mircea Vulcanescu, unui preot Dumitru Staniloae sau calugar ca Iustin Parvu. Diferentele de învatatura au crescut mereu. Cum poate fi unitate fara marturisirea aceleiasi credinte adevarate? Cum poate fi unitate în minciuna? Sa acceptam o unire cu aceiasi eretici de ieri, pe care stramosii nostri au refuzat-o? Si asta în numele „dragostei” crestine si sa uitam trecutul dureros – cata perfidie si viclenie!

Ultima blasfemie este afirmata odata cu scoaterea unei carti profund ecumeniste: „Martiri pentru Hristos, din Romania, în perioada regimului comunist”(Ed. Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, 2007, 812 p.) sau publicarea pe internet a vietii unor „martiri comuni ecumenisti”. În aceasta carte episcopul unit Alexandru Mesian de Lugoj, face afirmatii la care suntem datori sa luam atitudine chiar cu pretul unei noi prigoane contra noastra:

- „comemorarea ecumenica a martirilor sec. XX”- ziua de 7 mai, spune unitul Alexandru

- martirologiul va cuprinde crestini romano-catolici, ortodocsi, greco-catolici si reformati

- ei „devin martiri, indiferent daca au fost catolici, ortodocsi, reformati, anglicani sau de alta confesiune”

- sunt 340 de „martiri ecumenici”: 120 ortodocsi, 50 romano-catolici, 150 greco-catolici si 20 evanghelici.

Asta înseamna ca în curand vom avea în calendarul nostru „sfinti” catolici, uniti, evanghelici si chiar … evrei, nu?

Ni se va cere sa cinstim ca „sfinti” pe episcopii catolici care au luptat toata viata împotriva Ortodoxiei? Pe episcopii uniti Frentiu de la Oradea, Alexandru Rusu de la Maramures, Vasile Aftenie de la Bucuresti, fanatici înraiti care au continuat politica de maghiarizare si catolicizare a romanilor din acele tinuturi? Pe un Iuliu Hossu, episcop de Cluj-Gherla (1885-1970), care nici la sfarsitul vietii n-a vrut sa intre într-o biserica ortodoxa – sa nu se spurce! – si a fost împartasit de un romano-catolic? Un Vladimir Ghika, ce a trecut la catolicism, avea legaturi cu Nuntiatura Apostolica din Bucuresti (un fel de ambasada a Vaticanului la noi, total independenta de statul roman si cu actiuni oculte contra unitatii poporului roman si a credintei ortodoxe; a se vedea concordatul cu Vaticanul); a murit în numele „libertatii Bisericii catolice locale”, precizeaza cartea de fata („Martiri…”).

Nu contestam suferintele celorlalte confesiuni. Dar a-i declara „sfinti” pe cei morti în ereziile religiei lor este cea mai mare nerusinare la adresa marturisitorilor pentru credinta, a canoanelor si dogmelor ortodoxe. Nu exista sfintenie în afara de Biserica Ortodoxa, singura pastratoare a Adevarului revelat. Daca se mantuiesc si cei de alte confesiuni, e problema si voia lui Dumnezeu. Problema noastra este sa ramanem în corabia mantuirii, ca prima si necesara conditie. Dar sa spui ca mortii de alta religie sunt sfinti si trebuie cinstiti ca atare de Biserica Ortodoxa, este o EREZIE! O erezie IUDEO-MASONICA, de tip new-age-ist si ca atare orice crestin dreptmaritor este dator sa ia aminte, sa se fereasca si sa marturiseasca adevarul – chiar cu pretul vietii – ca nu exista sfinti de alta credinta decat cea ORTODOXA.

Sursa

Mare ti-e gradina Doamne ...

darcu — Sun, 28 Oct 2007 11:41:38 +0000

Iata un post interesant (nu asta de il scriu :) ... adica si asta da' .... asta e evident ... da' nu la asta ma refer). Poate pentru unii dintre voi o sa fie cunoscut. Desi nu cred ca targetul (o da ... avem un target /:) ) nostru se intersecteaza prea mult cu targetul lui.

Citez:

"CE SE INATMPLA IN TARILE ROMANESTI COMPARATIV CU RESTUL LUMII IN ANUL:

1360

Sf Nicolae - Radauti
Sf Treime - Siret

Andrei Rubliov
Univ Viena

1376

Biserica Mirauti Suceava
Sf Ioan Botezatorul - Siret

John Wycliff
Univ Heidelberg
Johann Gutenberg
Leonardo da Vinci

1467

Sf Gheorghe - Baia
Putna

Niccolo Machiavelli
Vasco da Gama

1488

Cele 4 Evanghelii - Humor
Biserica Sf Ilie - Suceava
Voronet

Batalia de la Bosworth
Calatoria lui Columb spre America

1503

Biserica Sf Ioan Botezatorul - Man Arbore

Lumea cea Noua
Nostradamus

1519

Biserica tuturor Sfintilor - Parhauti
Man Sf Ioan cel Nou - Suceava
Man Humor
Man Probota

Inceputul Reformei protestante
Calatoria lui Magellan
Cucerirea imperiului Incas

1534

Man Moldovita
Man Risca
Man Slatina

Martin Luther
Ignatiu de Loyola
Inchizitia
William Shakespeare

1607

Man Sucevita
Man Dragomirna
Psaltirea lui Anastasie Crimca

Galileo Galilei
Peter Rubens
Blaise Pascal "

Citesc prima data si zic ... hmm ... imi place ... ce misto subtil. Fara explicatii, fara sa fie prea evident. Hai ca le zice bine asta. Adica in timp ce astia cucereau lumea noi construiam manastiri. Si zic sa mai citesc si alte posturi. SURPIZE ... omu chiar vorbea serios. Adica ... ce tari suntem noi romanii. In timp ce Anglia il avea le Shakespeare noi construiam Man Moldovita. O da ... suntem ... PESTE (expresie pt insideri (nu peste as in stiuca btw (da as putea folosi diacritice da' unde ar mai fi dipstractia).

Hai sa facem niste adaugiri.

1360

Sf Nicolae - Radauti
Sf Treime - Siret

Notre Dame

1607

Man Sucevita
Man Dragomirna
Psaltirea lui Anastasie Crimca

Basilica di San Pietro

As da mai multe exemple. Da' mi-e lene.
Daca totusi in asta se masoara credinta unui neam, in cate biserici pe metru patrat sunt ... sau cat de mari sunt, atunci stam chiar bine. Pai am avut pe Stefan cel Mare ... si Sfant. Ce daca avea nspe amante. E SFANF fra. Si acum il avem pe Jiji. Care peste vreo 200 de ani o sa fie si el SFANT. Nici nu ma astept la altceva de la neamul nostru supers... adica ... credincios.

In fine. M-am lamurit si cu asta zic. Si apoi vad niste linkuri in coltul paginii.

eresulcatolic despremasonerie despreharrypotter

O da!!!! This is going to be good.

Cateva citate pentru cei care nu au stomacul / rabdarea / timpul necesar:

Chiar doriti ca satana sa detina cheia lacatului dumneavoastra sau a copiilor dumneavoastra ?
Autoarea Constance Cumbey este de parare ca anumite simboluri vor pregati efectiv lumea pentru Antihrist. "Simboluri specifice new-Age, cum ar fi: curcubeul, pegas-ul, unicornul, ochiul-masonic-atotvazator, 666, vor fi afisate din ce in ce mai des"

Dar despre ce simboluri este vorba ? Iata:

UNICORNUL-simbol Antihristic.

"Unicornul reprezinta un simbol al transformarii, fiind in cautarea unei lumi mai bune... prin puterile purgative, purificatoare ale distrugerii. Scopul sau este acelasi cu al zeului hindus Shiva, acela de a darama pentru ca apoi sa recladeasca".

PASAREA PHOENIX-simbol Iluminist pentru Antihrist.

Pe coperta cartii "Harry Potter si Camera Secretelor" il putem vedea pe Harry Potter prins de coada unui phoenix rosu, care pare a cobori si ca isi scapa sabia. In toata camera se observa serpi, simbol cunoscut. Pasarea Phoenix a fot inventata de egipteni, fiind unul din cele mai vechi simboluri oculte. Ocultistii cred ca numai o singura pasare de acest fel se afla in viata, pe o perioada de 500 ani. Apoi trupul ei se preface in cenusa din cara o noua pasare prinde viata. Manly P. Hall, " The Phoenix: An Illustrated Review of Occultism and Philosophy. Se mai crede ca phoenix-ul traieste intr-un cuib plin cu mir si tamaie. Acum pare usor de sesizat de ce masonii confera acest simbol Antihristului. In primul rand, tamaia si mirul ocupa un loc important in Biserica. Apoi faptul ca pasarea moare ca sa reinvie, seamana cu Invierea Domnului nostru Iisus Hristos. Prin urmare, masonii pregatesc terenul pentru venirea falsului Hristos.

OAAAAU ... acum vad ... dar e evident ... intradevar ... masonii, MASONII deci, pregatesc terenul pentru venirea falsului Hristos. Am fost atat de orb. Am trecut prin viata legat la ochi. Dar acum VAD.

Si acum despre masoni:

Pentru a insela vigilenta omului, Satana foloseste diferite tertipuri. Cel mai puternic viclesug pus la cale de vrajmasul omenirii, este Masoneria: o forma contemporana de satanism. Radacinile Masoneriei se gasesc in cele mai vechi timpuri, chiar daca sub alte nume, cum ar fi: Sionisti, Iluministi, sau, mai recent, Nazisti, Comunisti, New-Age-isti, etc. In ziua de azi ea stapaneste totul; tentaculele ei s-au intins in toate ramurile sociale, infiltrandu-se pana si in Biserica.

Masonul este initiat treptat in grad, ca sa nu sufere un soc cand ar afla ca se-nchina lui Lucifer.

In cursul existentei lor, masonii au intampinat opozitie din partea Bisericii, a catorva fosti masoni (care au platit cu pretul vietii) sau a unor deputati din Franta, Italia, Romania. Dar fiindca liderul spiritual al Francmasoniriei este Satan, singurele arme eficiente impotriva masoniriei sunt postul si rugaciunea. Totusi, semenii nostri trebuie avertizati de acest pericol ca sa nu se afle inchinandu-se lui Lucifer.

Your weapons are of no use here.
-Vasile lasa dreacu pistolu. N-auzi ca nu ai ce face cu el. Jeez. Pay attention MAN.

Cat despre catolici ... m-am plictisit ...
Am facut un screen-shot totusi. Punctul de interes e pollul :P.

Are dreptate omu in ceva totusi: "Pentru a insela vigilenta omului, Satana foloseste diferite tertipuri.". Ma rog ... eu nu vad asa simplu lucrurile. Dar ca sa ii raspund pe nivelul lui. Fra ... tu esti unu din "tertipuri". Lasa dreacu indoctrinarea ca sunt destui Jiji in tara asta.