4.00 AM... o oră mult mult prea mică, din punct de vedere numeric. Nu ştiu dacă pur şi simplu m-am trezit eu, sau m-a trezit telefonul, care la ore fixe face precum un ceas cu cuc. În fine... m-am trezit. O oră lenevesc.. după care îmi prepar ceva de mâncare, un 3 în 1 intense, şi mă aşez în faţa computerului.

Termin rapid de mâncat. Încarc playlist-ul cu Richard Clayderman şi încep uşor să-mi sorb cel 3 în 1. Închid uşor ochii şi nu pot decât să-mi aduc aminte dimineaţa unei nopţi de iarnă nedormite, undeva în zona Predeal, cu un mic dejun într-o pensiune, a cărei deţinător a fost drăguţ să ne permită să mâncăm separat de restul grupului, într-una din ceea ce se poate probabil numi "cea mai intimă încăpere" din pensiunea aia. Şi asta nu datorită faptului că îţi permitea să mai furi un sărut persoanei iubite.. era un fel de sală de mese modestă(4 mese) amenajată undeva în subsolul clădirii: pereţii erau "căptuşiţi" cu piatră; grindele de susţinere erau nişte trunchiuri de copaci daţi cu lac, dar expuşi f clar la vedere; mesele, făcute din lemn brut, aproape nefinisat, împreună cu bancuţele lor la fel, din lemn aproape nefinisat... unele scaune fiind chiar nişte buturugi, finisate numai cât să nu îţi strici hainele cât te aşezi pe ele.. şi cireaşa de pe tort.. undeva în dreapta mesei la care mancam noi, un mic gemuleţ care să ne aducă la cunoştinţă că afara e zi.. sau că e noapte.. sau că e înnourat.. sau că e soare. Vremuri fără griji... vremuri în care credeam că l-am prins pe Dumnezeu de picior. Alunecos picior mai are Dumnezeu...

Ironic.. cât derulam amintirea asta, în căşti îmi răsuna Richard Clayderman - Do you know where you going to... pentru cei care nu sunt familiari cu Richard Clayderman... e un pianist foarte talentat, iar melodia menţionată e o variantă aproape numai în pian a melodiei astea.

Trag aer în piept, deschid ochii şi observ că mai am 2 sau 3 guri de imitaţie de cafea. Cobor ochii din tavan pe birou unde 2 manuale de biologie aşteaptă deschise, împreună cu un caiet, pix şi o foaie din cartea de teste pe care scrie mare, boldat "ANALIZATORII". Nu-i capitolul meu preferat.. dar pentru a treia oară trec prin el.. şi e doar o foaie din carte pentru că de la atâta răsfoit, săraca mea carte a început să "năpârlească". Într-un final am improvizat o îndosariere a ei.. aveam nevoie neaparat de cartea asta.

Cam atât pentru acum.. e 5.26 AM.. mă apuc de învăţat.. şi revin mai târziu cu alte articole..

To be continued...

pasarile-ascunse-n ramuri,

lumina soarelui ca mierea

intinsa de-un sarut pe pleoape;

miroase-a vara, a departare

miroase dulce-a pieptul tau,

atat de usor, cu aripi noi

ea zboara spre tine.

~by me

.

cand se intorc pasarile

si cade ultimul fulg

pe-un obraz de copil,

cand ochi mari te privesc

in noapte, calea lactee

drumul, trup de luna,

au atatea sa-ti spuna,

cand se frange vantul

intre flori de par si

margarete. cand buze

soptesc dulceata sarutului

nascut pe-un colt de piatra,

cand aripi de fluturi deschid

portile visului, sifrangand

trupurile pe pat de trupuri,

de parfum de tei si miez de cires,

cand zambetul spune

povestea, toate cuvintele

inimii mele sunt eternitate.

Tu.

.

by me

Un sot ii scrie sotiei:

"Draga mea,

Nu-ti pot trimite salariul luna aceasta, asa ca iti trimit 100 de sarutari. Tu esti iubirea mea!

Sotul tau"

Dupa cateva zile, sotia ii raspunde:

"Dragul meu,

Iti multumesc pentru cele 100 de sarutari si iti trimit detaliile cu privire la cheltuieli:

1. Laptarul a fost de acord sa primeasca doua pentru lapte, pe o luna de zile;

2. Electricianul nu a fost de acord, decat dupa 7 sarutari;

3. Proprietarul vine in fiecare zi si cere 2-3 sarutari, in loc de chirie;

4. Proprietarul supermarket-ului nu a acceptat numai sarutari, asa ca i-am oferit si "alte articole"...;

5. Alte cheltuieli: 40 de sarutari.

Nu-ti face griji pentru mine, mi-au mai ramas vreo 35 si sper sa ma descurc luna aceasta. Sa-mi fac la fel planul de cheltuieli pentru luna viitoare? Te rog mult, sfatuieste-ma!

Iubirea ta"

Pană când, a întâlnit Dragostea, ce... i-a umplut Sufletul de Fericire.

A te îndrăgosti, e uşor. A rămâne îndrăgostit, e ceva special.

Pe curând.

Pentru tine lady R... Sunt eu în liniile chipului tău...

Ma dezmiarda cu atingeri lacome,umede,apasate si repezi...

nu aruncati pietre, nu huliti, e meritul ei si o felicit personal. Se intituleaza Mirelush, ma rog, contul ei pe Hi5 si are indrazneala de a-si publica niste poze de amanunt ... picant. mie sincer sa fiu... mi-a ridicat putin parul pe maini :)

vb lui Chinezu... si-a asumat o responsabilitate publicand poza... si bine-a facut. pacat insa ca responsabilitatile, tipic PD-Lului is si nu-s. Adica-s facut doar de dragul imaginii. SUTEM responsabili... my ass... cum da-ti cu curu de beton tzushti si nu mai recunoasteti nimic. zic asta fiindca binenteles ca poza a disparut de pe hi5, intr-un mod cat se poate de suspect... ar spune unii. Nu ea... nu noi... evident ca nu. Avem noi niste prieteni cu ochelari si destul de isteti care le fac sa dispara pentru voi :)

pana una alta, inca odata felicitari, succesuri depline, fereste-te de eshece si sfatuieste-l pe presh CJ sa-si faca o imagine buna. HA... i`m eager to see that good looking MAN:))

Restul e cancan.

Faza futere este că am fost odată la ea acasă, în Iaşi, să dorm acolo şi în loc să dorm cu ea, am ajuns să dorm cu o colegă de apartament, cu care dealtfel m-am sărutat în noaptea aceea. Acum nu mai ţin minte care din cele 2 situaţii s-a petrecut prima.

Pentru concursul visurât şi pentru amuzamentul meu

Deci oameni buni !!!!

Tone de cuvinte pe secunda se scriu despre emotia sentimentului de indragostire, a iubirii, a sarutului si a momentului culminant cand in fine EA devine a LUI.... dar nimic nu poate si mai simpatic cand lucrurile serioase sunt comentate cu naivitatea si puritatea adolescentei, de multe ori ridicol de tampe. Iata peste ce minunatii poti da pe acelasi google pe care fiecare dintre noi il cunoastem:

''Help me pls trebuie sa raspund la o intrebare grea : "de ce?"
povestea este despre mine si o colega de clasa si ca sa nu o lungesc eu o plac si cred ca si ea ma place ne-am sarutat de cateva ori ... asta pana cand a pus intrebarea " De ce ne sarutam ? " cand am auzit am ramas ... Ea are o gandire un pic ciudata (pe putzin spus) ea vrea sa fie impreuna numai cu persoane care nu se ataseaza de ea chiar daca stie ca in final ea o sa fie cea care sufera ... nu stiu daca am avut vreo logica in ceea ce am scris dar sper ca cineva o sa imi raspunda si mie si sa imi dea vreun sfat ....''

Deci zau acum...ce sfat sa ii dai???  El o saruta pe ea; Ea il saruta pe el; ..... se consuma curiozitatea si ramane intrebarea..... ''ok dar de ce ne sarutam???''... penibilul situatiei nu il face varsta cruda si naivitatea celor doua personaje in cauza, ci raspunsurile cu care unii si altii  se ataseaza postului cu pricina.... primul apare cam asa...:).. ''ori n-ai tu logica, ori n-are ea, ori n-aveti nici unul. 14 ani aveti? Mai zi o data, da' mai rar.'' ... acesta raspunde ca are 18 ani iar prietena lui cu doua luni mai putin si mai adauga el un mic detaliu (asta ca sa incurce si mai mult opinia publica ..:)) ...)..''"ea vrea sa fie impreuna numai cu persoane care nu se ataseaza de ea chiar daca stie ca in final ea o sa fie cea care sufera " ... si acu' sa te tii... pareri care mai de care mai traznite venite de data acesta din partea unor oameni ce se cred ei si destepti si experimentati aratandu-i in cuvinte bietului copil ce tre' sa faca el cu d'nsoara in cauza si explicand in termeni cat mai ''romanesti'' cu putinta motive pentru a se saruta...duuuuh ... iata cateva exemple..:)...

• 1'...''de ce vă sărutaţi? că  la vârsta asta şi câteva minute de sărut îţi ajung să ţi se scoale.'' ...
• 2...LOL ba, da' ce numa' la 18 ani e asa? pai mie si la varsta mea cateva minute de sarut imi ajung si am 38....
• 3...''Vârsta mea”...de parc-ai fi boşorog impotent.
  Ce diferenţe hormonale (majore) pot fi între 18 şi 38 ?
• 4...v-ati sarutat pentru ca ati vrut si putut. daca faceti atata filosofie ca de ce v-ati sarutat mi-e groaza de discutiile care o sa apara cand o sa ii tragi o buca. Sa vezi atunci analiza!
• 5...Daca la intrebarea asta nu prea ai stiut sa raspunzi... cum va fi cand o sa te intrebe de ce ne f-tem???
• 6...Intrebarea asta cu de ce ne sarutam a fost o invitatie adresata tie ca sa spui ceva profund, sa-i marturisesti dragostea pe care i-o porti blablabalala. Prea dificil. Are nevoie de o sceneta din vreo telenovela la care se uita. Asa ca data viitoare cand iti mai pune o intrebare de genul de ce ne sarutam sau crezi ca vom regreta asta maine dimineata da-i si tu un raspuns din ala romanticos
• 7...Sa va dau si io niste detalii despre situatie, ca nu degeaba sunt atoatestiutor: asta are probleme cu taica-sau.  Asta ori e betiv, ori a dat coltu, ori e nebun., ori a violato.... AAAAAAA ....sau poate ii EMO si nu vede partea pozitiva din princina parului ce ia intrat in ochi
• 8...Unde puii mei se livreaza modele dintr-astea ca am incercat si eu vre-o doua, dar erau cu stelute.Oricum eu ii raspundeam cu o intrebare. De ce nu?

...si bine'nteles, lista continua la disperare cu astfel de snoave culese din popor, semnate cu fel de fel de nick-uri cu personalitate, si in doar 4 zile se aduna in conferinta pentru dezbaterea unei impertinente intrebari  ''de ce ne sarutam''   peste 30 de persone fara nici o scuza a naivitatii varstei, dovedind o ignoranta colosala si o imbecilitate dobandita pe maidanul din spatele blocului ... in fine apare si baiatul cu pricina, postand intr-un fel de multumire pentru bunavointa generala urmatorul anunt:

''Deci topicu se poate inchide ca nici nu raspuns nu mai poate avea vreo relevantza in momentu de fatza ..... mam certat (rau) cu respectiva asa k ea a ajuns deja un capitol inchis ..... va multzumesc ptr raspunsuri dar asta este ..... sau mai bine zis asta a fost''....

Si totusi .... intrebarea inca exista ....de ce ne sarutam???...:))

Aia sunt eu. Am idei puţine, dar fixe. Tot ce fac, tot ce gândesc, tot ce plănuiesc trebuie să fie sub forma unei idei fixe, care să se repete în creierul meu iar şi iar şi iar, ca o moară stricată, până la epuizare, până e înlocuită de altă idee fixă. Nici una din ele nu apucă să ajungă un pitic pe creier adevărat, asta pentru că Nadia e totuşi un om cât de cât normal, chiar dacă loveşte serios în pereţii perimetrului unde stau oamenii normali. Un om normal, cu o fire uşoor….dar uşor de tot…obsesivă.

Dacă mă apuc să citesc o carte (da, mai fac şi asta din când în când), atunci cartea în cauză devine noua mea obsesie. Primul lucru pe care îl fac când mă trezesc dimineaţa-sau mai pe la prânz: apuc cartea. Citesc în timp ce mă îmbrac, citesc în timp ce mănânc. Mă uit la televizor şi citesc. Car cartea după mine oriunde ies. Citesc în timp ce fac baie, ceea ce supune nu de puţine ori cartea la accidente care o deteriorează iremediabil. “Dar mai lasă cartea aia, Nadia, că nu fuge nicăieri!”zice maică-mea. Degeaba. În ritmul ăsta, lectura se încheie repede, iar nefericitul roman, sedus şi abandonat, e azvârlit undeva într-un colţ. Cât despre Nadia, ea, epuizată de efort, nu mai citeşte absolut nimic cu săptămânile.

Faptul că, de exemplu, în ultimul an sau cam aşa desenez aproape numai elefanţi nu înseamnă (doar) că-s un căţel care ştie un singur truc, ci pur şi simplu elefanţii sunt obsesia momentului. O să urmeze altceva, când mă aştept mai puţin.

Când eram în gimnaziu (perioada celor mai mari frustrări din viaţa Nadiei, când avea maximum 2 prietene şi în jur de 50 de duşmani, precum şi vreo enşpe porecle diferite şi nu tocmai măgulitoare), izolarea socială îmi dădea atâta timp pentru fixaţii, că deveniseră ocupaţia principală. Erau la modă pe vremea aia frumoasele reviste Cool Girl, Bravo şi altele dedicate fetiţelor cu neuroni puţini. Respectivele fetiţe stăteau adunate cârd în pauză şi citeau un articol despre sărut- oamenii de la Cool Girl alcătuiesc adevărate manuale pentru aşa ceva. „Nu e nimic în neregulă dacă n-aţi primit încă primul sărut”, zicea acolo o tanti. „Hai, nu pe bune”,a strâmbat din nas neîncrezătoare o colegă de-ale mele. „Mai e cineva care să nu se fi pupat la vârsta asta?” (noi aveam vreo 14 ani). După cum puteţi ghici, mai era cineva, şi anume eu. Bineînţeles că asta a devenit noua mea obsesie! (putem detecta aici şi o doză serioasă de conformism) Şi am devenit brusc convinsă că nimeni, niciodată, nu va dori să mă sărute şi că nici o metodă nu va fi suficient de eficientă pentru a ascunde această anormalitate. Conversaţia avută chiar în acea perioadă cu o tanti de vreo 40 de ani care mi-a mărturisit cu candoare că şi ea e în aceeaşi situaţie n-a fost în măsură să mă liniştească (ba chiar dimpotrivă). Şi totuşi, lucru cu totul ciudat, la un moment dat s-a găsit unul care să vrea să mă sărute- iar după aceea, şi alţii. Totuşi, pionierul în domeniu a avut de suferit de pe urma fixaţiei mele temporare. Pentru că am reacţionat cu totul neromantic, râzându-i în nas vreun sfert de oră. Bietul de el, cred că l-am lovit serios în amorul propriu. Dar era dinamovist, şi dinamoviştii merită orice li s-ar putea întâmpla.

Şi acum am obsesii, care se perindă ca de obicei şi se agaţă de cele mai stupide mărunţişuri. Căci la ce m-aş mai gândi dacă n-aş avea o idee fixă? Dar despre ideile fixe de acum o să vorbesc mai puţin spre deloc, doar nu sunt toate la fel de inocente.

Ori de câte ori obsesia se apropie însă vertiginos de patologic precum cămila cu trei viteze din bancuri de marginea prăpastiei, neuronii mei se agaţă cu cu disperare de normalitate. Adică se întâmplă ceva care coteşte situaţia spre o nouă fixaţie, proaspătă, care porneşte de la zero, de la sute de kilometri distanţă de prăpastie. Iar obsesia aia veche nu mai există decât ca o amintire. Cam ca în episodul ăla din „Dexter's Lab” când părinţii copiilor nu mai au cafea şi se dau de ceasul morţii că n-or să mai aibă de unde să capete vlagă ca să poată ieşi din lume, dar până la urmă apare o cutie de cafea de rezervă. Şi Nadia îşi găseşte cafeaua într-un final glorios, şi toate sunt bune şi frumoase.

But what if she didn't??

Dar pana sa revin, o sa mai treaca putin timp... caci acum sunt mult prea egoist.. am prins o farama de fericire (o farama mai mare) si o vreau numai pentru mine, nu vreau sa o impart cu nimeni, vreau sa fie doar a mea, doar eu sa iau gheata si sa o racesc... doar eu... doar eu...

Si astfel am respectat si sfatul unei persoane, si am devenit "mai rau" .... :D .... iar mi s-a facut dor "sa cad in verde" ...

Iar ieri, cocotata intr-un echilibru instabil pe pervarzul geamurilor, cu Ajax-ul intr-o mana si cu carpa in alta, am avut o aruncatura de ochi (nu 'deochi' :) )catre parculetul pe care-l vad pe geam si iata ce-a iesit:

Am avut mai multe incercari, dar tocmai foto-urile care surprindeau momentul sarutului mi-au iesit tremuerate ca naiba! V-am zis: am febra musculara. :(

Prestaţia noastă relativ bună ne-a adus din partea străinezilor aprecieri entuziaste precum: „Franţa s-a împiedicat de România”, apoi „Italia s-a împiedicat de România”- observaţi că România nu e niciodată subiectul. Partea proastă e că nu mai putem să ne plângem de arbitru, de gazon, de conspiraţia internaţională şi de soarta crudă. Partea bună e că putem să ne glorificăm eroii de pe teren, ale căror performanţe se aseamănă cu jertfa soldaţilor de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz. Uite ce zice un nene ziarist sportiv despre Rădoi: “V-aţi gîndit că, fără sacrificiul lui Rădoi, golul lui Mutu, şuturile lui Chivu şi Tamaş, în general aerul acela proaspăt pe care l-am expirat şi l-am inspirat nu ar fi fost posibile fără sîngele lui Rădoi?” Care e sacrificiul lui Rădoi? Păi, a dat cap în cap cu alt băiat şi celălalt băiat, care era tot de-al nostru, a avut scăfârlia mai tare. (Chiar, ce se tot dau fotbaliştii noştri cap în cap ca ouăle de Paşti?) Aceste vorbe ne aminteşte de un alt sacrificiu eroic al lui Rădoi, care cu sângele lui a spălat fotbalul românesc şi altădată, când a dat un pumn în geam de supărare că Steaua a mâncat bătaie de la Gloria Bistriţei. Ce-i drept, atunci a fost o vărsare de sânge intenţionată.

Un alt erou naţional este desigur, omul orchestră Adrian Mutu, care a dat gol, că altul pentru treaba asta nu prea avem, dar n-a mai avut vlagă şi pentru un penalty satisfăcător. Îngrijoraţi că Briliantu ar putea să aibă o depresie blegoasă în urma eşecului, cică vreo 1300 de fani au trimis mesaje prin Gazeta Sporturilor ca să-l încurajeze. Premiul de „cel mai emoţionant” a revenit următorului: “Atunci cand crezi ca ti-ai revenit si ca lucrurile incep iarasi sa aseze trecutul vine si te agata din spate... Lacrimile tale de tristete adanca vor fi de fericire fiindca TU esti ADI MUTU, fenomenul si briliantul. “ Amin. Fie numele Tău binecuvântat.

2. Politică. Nu-mi place de dl Blaga, nu-mi place de dl Oprescu. Cred că am mai zis asta. Or mai fi zis-o şi alţii, dar ei măcar ştiu care le displace mai mult. Eu nu ştiu. Nu-mi place de dl Oprescu pentru că vorbeşte cu gura într-o parte, pentru că se îmbracă în culorile Rapidului şi pentru că vrea să dea bilete gratuite pensionarilor la teatru şi la film. De dl Blaga am mai spus de ce nu-mi place- în special pentru că nu-i încape capul în afiş. (Ce pot spune, sunt un om cu o înţelegere profundă a scenei politice.) Cel mai mult nu-mi place că toţi candidaţii sunt ocupaţi să spună cât de prost şi hoţ e ălalalt, de parcă asta n-am şti şi noi fără să se arate ei cu degetul între ei ca nişte copii tăntălăi la ora de dirigenţie. Deci, probabil, nu mă duc nici la votarea asta. Până luni, totuşi, mai am încă un teanc superb de materiale electorale la fel de (sau şi mai) superbe. Într-un flyer al dlui Bodu, am găsit următoarea replică a susţinătorului său Silviu Prigoană: “Credeţi-mă, mă pricep la gunoaie! Ca expert în salubrizare, îl susţin pe Sebastian Bodu!” Dacă eram eu Sebastian Bodu, m-aş fi simţit jignit.

Bonus: Religie. O reflecţie despre sărut a părintelui Savatie Bastovoi:„ O fata sarutata nu mai poate fi numita fecioara, pentru ca ea a depasit bariera psihologica a fecioriei, care este mai grea decat cea fizica, vointa ei a fost infranta. Eu as asemana-o cu un ou din care s-a supt, pe o gaura facuta cu acul, tot continutul. Aceasta dispozitie i se inoculeaza fetei odata cu primul sarut si nimeni niciodata nu-i mai poate reintoarce fecioria, decat poate doar moartea.” Am descoperit această cugetare de duh de demult, dar n-am scris-o aici, şi e de departe cea mai măreaţă mostră de gândire ortodoxă pe care am citit-o vreodată.

Ce inseamna de fapt fidelitatea? Conform dexonline, fidelitatea reprezinta "statornicie in convingeri, in sentimente, in atitudine etc.; devotament, credinta". Conform lui Steinhardt, "a jura ceremonial sau launtric credinta unui om". OK, astea sunt doar definitii. Dar in practica, unde este granita dintre fidelitate si infidelitate?

Revin la punctul meu de vedere. Sa spunem ca esti implicat(a) intr-o relatie (preferabil de lunga durata, pentru o mai mare profunzime a conceptului de fidelitate). Se intampla, la un moment X, sa "ti se puna pata" pe cineva, desi tu esti inca indragostit de actualul partener. Nu-l cunosti prea bine pe acel "cineva", dar nici nu iti doresti neaparat asta. Mai trece o perioada de timp, si realizezi (sau asa ai impresia), ca "cineva" iti cam acapareaza gandurile. Si trec la pasul urmator: vrei sa afli mai multe despre el (sau ea). Si afli. Odata satisfacuta aceasta curiozitate, exista doua variante: fie inchei capitolul (ai aflat ce ai vrut), fie - daca "sentimentele" se adancesc - mai faci un pas. Iar acest pas de obicei poarta numele de flirt. Nimic neobisnuit pana aici. Flirtul este, pana la urma, ceva natural si, as adauga eu, instictiv. Nici aici n-ar fi o tragedie, daca totul ar ramane la stadiul de conversatie. A flirta iti intareste "selfesteem-ul", nu? Te simti inca "in forma", atragator, cuceritor si asa mai departe. Insa, in momentul in care tu si "cineva" ajungeti intr-o postura mai intima, se intampla "neprevazutul" si va sarutati, ei bine, din acel moment eu te consider infidel. Si sa nu mai vorbesc de sex.

In tot acest timp, aproape ca am exclus "cealalta parte". Adica partenerul, hai sa-i spunem oficial. Aici voi lua in considerare informatia aflata in ultimele zile, desi initial nu am fost de acord cu ea, iar in plus, am sa incerc sa gasesc si o explicatie. A-ti place de altcineva, afara de partenerul oficial = infidelitate. De ce oare? Faptul ca esti interesat (si) de alta persoana reprezinta un semn ca relatia pe care o ai fie se afla intr-un punct critic, fie nu mai merge. Imi vine acum sa dau un citat din Biblie (unul din putinele pe care le stiu), care mi se pare relevant intr-o oarecare masura acestei situatii, "Nu puteti sluji Lui Dumnezeu si lui mamona" (Luca 16:13). Adica, presupunand ca iti doresti o relatie monogama, nu te poti rupe in doua, nu poti avea aceleasi sentimente pentru amandoi. Unul dintre ei, mai devreme sau mai tarziu, va avea de suferit. Ii vei acorda, probabil fara sa vrei, mai putina atentie si mai putin din timpul tau. Iar lucrul asta se simte. Si asa se nasc suspiciunile, care pot degenera...

Acum pune-te tu in locul partenerului. Mai precis, tu este cel/cea care brusc (sau gradual) beneficiaza de mai putina atentie. Ti se pare suspect, nu? Si constati dintr-o data ca parca nu va mai vedeti asa de des, iar calitatea momentelor petrecute impreuna fie ramane la fel, fie se degradeaza, dar in niciun caz nu se imbunatateste. Pana la urma, el/ea iti tradeaza increderea. Tradeaza relatia. Si incet-incet, dispare sentimentul de coeziune. Si nu trebuie neaparat sa aiba loc acel sarut, dar parca nimic nu mai e la fel. Exista chiar riscul ca tu sa treci pe locul doi. Si normal ca nimic nu mai e la fel, doar tu ai "decazut" din centrul universului sau.

Cam asa vad eu ca stau lucrurile. Desi inca nu sunt sigura unde se sfarseste fidelitatea si unde incepe infidelitatea.

Imi vine in minte acum melodia lui Gareth Gates, Anyone of Us (Stupid Mistakes). Oare fata chiar l-a inteles pana la urma?

Later edit: Mai aveam ceva in minte ce imi ridica semne de intrebare. Fanteziile se iau in considerare? Presupun ca oricine a avut sau are fantezii. Dar "uitatul" la fete/baieti pe site-urile de socializare (gen HI5)? Se pun aceste doua chestii pe lista cu potentiale "tehnici" de inselat?

Filmul care trateaza inteligent aceasta problema este “Naissance des pieuvres”, in cazul in care simtiti nevoia sa percepeti intimitatea unei adolescente.

Datorita lui dupa mult timp am reusit sa simt primavara, sa ma bucur de un zambet sa fiu asa cum nu mai fusesem de multe luni.

Nu stiu daca il iubesc, dar stiu ca m-am indragostit de tot ce este el si as fi cea mai fericita sa-l stiu in preajma mea, sa-i simt rasuflarea. Este inima mea si il simt ca facand parte din existenta mea.

Pacat... pacat caci nu am curajul sa-i spun toate astea privindu-l in ochii. Datorita unor intamplari anterioare ma port ca o adolescenta cu toate ca ceea ce simt este foarte patrunzator, nu am curajul sa-i spun celui dupa al carui sarut tanjesc...

In primul rand nu sunt in totalitate de acord cu ideea:

Daca ar vedea 2 barbati care se saruta pe strada, ar fi in stare mai mai sa ii ia la bataie si sa arunce in ei cu pietre. Daca ar vedea 2 femei, insa pe strada sarutandu-se… mai mai ca si-ar cumpara si popcorn eventual un servetel sa-si stearga balele.

© Animalu` de Mihnea
(dar imi place exprimarea )

In urma cu vreo cativa ani am facut un sondaj pe aceasta tema... in randul fetelor , astfel ca am intrebat 21de fete cunostiinte sau nu... "Aveti de ales intre a privi cum se saruta un cuplu de homosexuali sau un cuplu de lesbiene.. ce ati alege?... doar astea sunt optiunile"

Acum iata rezultatele din 20 de persoane intervievate:

18 cuplul de lesbiene

3 cuplul e barbati (1 fata considera asta hot, iar 2 din curiozitate)... ce memorie buna am :)

Nu spun ca e un "studiu" relevant....

Acum sa trecem la ceva mai serios....

In zilele noatre e la moda sa faci un party sau sa organizezi o parada, miting ca sa promovezi,combati ceva, indiferent de ce anume e vorba.

ieri in Bucresti sa desfasurat Gay Fest 2008 de data asta fara acte de violenta sau prea mare tam-tam iar ca raspuns capitala a fost ieri si scena unei contramanifestatii la parada gay, organizata de Asociatia Noua Dreapta.

Azi Partidul Conservator a organizat un astfel de miting (un miting de aparare a valorilor traditionale) care pana la urma s-a transformat in miting electoral... dar asta e alta problema.

Ca sa imi spun si eu parerea ca am scris mult si am spus putin... nu am nimic cu comunitatea de gay de oriunde din lume.. nu as arunca cu pietre in 2 tipi care se saruta pe strada dar servetele si popcorn tot imi iau in cazul in catre se saruta 2 fete :)

O mica completare... daca se mai da tip la mine fac urat.... oameni buni nu am inclinatii.

Acum intrebarea de final.... sunt doua :)

Ce parere aveti despre homosexuali?

Ati fost abordati de persoane de acelasi sex? In club, pe strada, in mijloacele de transport in comun, etc.

Dimineata de sambata era una stralucitoare si imbia la plimbare, in ciuda frigului ce staruia, dupa ninsoarea de cu o seara in urma. Totusi, mi-am blestemat ideile nastrusnice de a iesi in oras sambata la ora 12, odata ce eu ma trezesc a naibi de greu intr-o dimineata libera. Pana la urma totusi, m-am ridicat din pat, m-am imbracat si am luat-o la pas, pana la statia de metrou Obor (pe vremea aia inca functionala). Urma sa ne intalnim la Izvor asa ca nu m-am sinchisit sa schimb liniile si am luat-o pe drumul ocolit dar totusi am ajuns la fix.

Ea era deja acolo. Ma astepta citind ultimele pagini ale “De ce iubim femeile” de Cartarescu. In timp ce urcam si scarile imi permiteau s-o ating cu privirea, realizam, incetul cu incetul, ca ma indragostesc. Mie mi se intampla, rar, dar mi se mai intampla sa ma indragostesc repede dar imi trece (ceva mai greu) daca nu mi se da apa la moara...

Stii, era o ca o tanara floare galbuie, rasarita printre crapaturile din betonul batran al Bucurestilor, tinand cu grija o frunza verzuie si atent pictata, usor de deschis, formata din pagini scrise. Cand privirile ni s-au intalnit i-am zambit iar ea mi-a raspuns. Sau mi-a zambit iar eu i-am raspuns? Nu-mi mai aduc aminte dar nu conteaza.

Silvia are un zambet superb. Imi pare rau pentru restul domnisoarelor pe care le cunosc dar Silvia are cel mai frumos zambet pe care am avut ocazia sa-l ating cu privirea. Parca zambeste cu toata fiinta atunci cand zambeste sincer. Are un zambet care lumineaza imprejurimile si niste ochi mari, atenti, zglobii si mereu fugari, care doresc sa descopere intreaga lume. M-au fascinat.

Am mers pe jos de la gura de metrou la M.N.A.C. si sincer, nu am stiut cand a trecut timpul. Am vorbit despre o groaza de lucruri parca dorind, fiecare dintre noi, sa ne descoperim cat mai mult unul pe celalalt intr-un dans foarte rapid si tineresc.

La M.N.A.C. si-a dat jos paltonul si atunci am vazut ca era imbracata cu o fustita in dungi, ca o scolarita. A ras de mine cand a descoperit ca aveam vraful unei lame de cutit in portofel. Pana si eu uitasem de el. Il am de la Simionesti, descoperindu-l in pamant. Nici azi nu stiu ce-a crezut despre mine atunci cand a vazut varful de cutit din portofelul meu. Cine stie ce psihopat-emo-chestie oi fi parut in ochii ei de copil.

Am discutat despre diferitele “opere de arta” si pun opere de arta in ghilimele pentru ca numai astfel nu se pot numi diferitele... chestii expuse prin muzeul mai sus mentionat si pana la urma am ajuns sa ne oprim la o cafea pe varful cladirii.

De acolo am luat-o pe jos pana la Unirea, acolo unde am mancat cate o salata, pentru ca ii era foame iar apoi am facut o lunga promenada pana la Ceainaria Cotroceni. Pe drum s-a cam suparat pe mine pentru ca nu intentionam sa merg cu ea in club in aceeasi seara. Eram intr-o pasa cam anti-sociala, desi nici pana in ziua de azi nu inteleg exact de ce am hotarat sa ma intalnesc cu ea.

Ajunsi la ceainarie, am primit un loc foarte (ne)confortabil langa soba. Era frig afara asa ca soba era incinsa rau iar eu, ca un baiat dragut, am ales sa stau langa soba desi, dupa o jumatate de ora incepusem sa transpir ca ultimul porc asa ca m-am mutat mai langa ea. Atunci am vrut pentru prima data s-o sarut, avand si ocazia. Are niste buze superbe si era atat de frumoasa, lumina galbuie a lumanrii plimbandu-se peste chipul ei vesel, incat de abia m-a putut opri nesiguranta din a face un gest ce mi se parea, la ora aceea, necugetat.

Este ceva in acea ceainarie. Un iz de romantism aparte ce te imbie la tandrete si iubire. A doua oara cand ne-am intalnit am fost tot acolo si... ma rog, nu intru in detalii, oricum, ideea e ca nu soba era aia incinsa. Oricum, am plecat de acolo si am lasat-o la Crangasi iar eu am plecat spre matusa mea, unde intentionam sa-mi petrec seara, plangandu-mi de mila pentru ca sunt un mare pampalau.

De-a lungul acelei seri ne-am tot trimis mesaje, am vorbit prostii si pana la urma i-am spus ceva de genul “am vrut sa te sarut dar mi-a fost frica...” ea m-a intrebat “de ce ti-a fost frica?” iar eu i-am raspuns “pentru ca nu mai stiu daca stiu sa sarut si nu stiam daca vrei sa te sarut” (mi-era frica sa nu fii vrut sa ramanem doar prieteni) la care ea mi-a trimis un mesaj in care mi-a spus ca e o profesoara foarte buna.

Stiu, sunt cam pampalau. Sunt vinovat de acest defect dar nu-mi prea pare rau. A doua seara, ne-am vazut la Unirea, langa InterSport, si am mers pe jos, pe langa Dambovita, pana la Cotroceni. Ne-am tinut de mana desi la inceput a fost putin cam ciudat s-o apuc de mana si sa bag mainile noastre impreunate in buzunarul jaketei mele pentru ca era destul de foarte frig afara. La Cotroceni ne-am sarutat ca doi nebuni toata noaptea, desigur, ca primul sarut fiind o fastaceala tampita de care tot eu sunt vinovat, recunosc. Pana la urma s-au suparat oamenii de pe acolo pe noi asa ca ne-au dat afara impreuna cu niste bani pentru o camera de hotel. Glumesc... revenind.

Acum mi se pare putin tampit sa-ti povestesc toate acestea. Imi aduc aminte prima noastra intalnire ca si cum ar fi fost ieri si de fiecare data cand o vad pe Silvia simt ca ar fi prima data, prima data cand ma indragostesc de ea. Si ce daca au trecut doar 3 luni? Nu cred ca sentimentele mele au sa se schimbe in viitorul apropiat sau indepartat desi am avut si noi micile noastre ciondaneli, micile noastre probleme de care ne vom aduce aminte peste ceva vreme si pe baza carora vom avea probabil glume tampite pe care le vom spune in public ca mai apoi sa trebuiasca sa le explicam deoarece restul grupului ar rade doar de complezenta.