...Toamna anului 2008 a debutat tot asa cum sezonul trecut a lasat a se termina- in forta,cu aplomb si cu multe informatii.Poate ca va veti intreba ,pe buna dreptate care sunt sau au fost subiectele sau ultimele noutati. Senzatia de supra-saturare a acestei "provincii din sud-estul Uniunii Europene" tinde sa alunge plictiseala si dezorientarea tuturor "specialistilor" ce creditau sansele noastre ca fiind nule sau apropiate cu aceasta incomensurabila valoare. Desigur,fara a da sentinte sau definitii transante am descoperit de curand ca orice fel de informatie poate fi folosita ,interpretata si rastalmacita dupa ultimele procedee cunoscute. Totul depinde de doza de siguranta si de acces a unor "minti luminate" la tot acest resort ,la toata aceasta prelungita perioada de tranzitie ce a fost incununata cu un...progres economic desprins din categoria basmelor cu "Seherezada si cele 1001 de nopti".

Nu imi doresc sa refac sau sa comentez "minciunile statisticii" minciuni necesare pentru procesul adormirii natiunii deoarece nu ar avea sens sau...haz. Nicidecum!Ma voi siyua la nivelul declarativ al unui neofit sau chibit deoarece am impresia ca singurul mod de a "ma tine in viata" sau "in priza" este nu a arata Adevarul cu degetul,ca in celebra statueta a Sfantului Apostol Petru din Roma ci de a-l aminti in diverse situatii...chiar daca uneori cateodata mai doare. Asadar,asa cum ma stiti am sa inaugurez cat de curand si alta categorie sintetizata intr-un alt format...

Pana atunci ,simtind un oarecare interes si zappand cu frenezie prin spatiul virtual am aflat cate ceva ...interesant.

Nu este vorba de moda sau de high-life-ul afacerilor ci despre experientele unor "adevarati" lideri ce au ajuns sa "sara" in ajutorul unui conflict de interese si teritorii. Ati intuit! Caucazul arde! Rusia cu Georgia se "iubesc" dar in aceasta "relatie" nu chiar platonica Romani(c)a intervine cu ajutoare:armamant,provizii cu alimente pentru "saracii georgieni" ce supara inevitabil atat Maica Rusie cat si organismele euro-atlantice.

Gestul nu a ramas fara ecouri....Poate va inchipuiti ca acest "du-te vino" al poilitichiei de margaritare cu adevarat straine de orice foema si fond,neaose,mioritice nu au fost intelese pe deplin aproape niciodata.

Un alt exemplu? Numai rasfoind filele istoriei cat de cat recente ,putem identifica si alte exemple cu adevarat elocvente. Cei mai in varsta trebuie sa rememoreze episodul "intoarcerii armelor" din anul de gratie 1944.... Bineinteles,asa cum am precizat nu voi comenta ci ma voi stradui sa expun obiectiv faptele! In limita spatiului si a timpului!

Intrebarea sau semnele de exclamare nu pot traduce sau transpune in realitate obiceiurile ospitalitatii tipic romanesti... Insa,aceasta incordata stare de fapt a tuturor factorilor este si va fi alimentata de "specialistii" de politica externa ce "reusesc" sa dea si sa confere acestei tari un statut aparte-de adevarata Cenusareasa...

Astfel încât am purces la scrierea unei epistole prin care să le mulţumesc pentru atenţia acordată, epistolă pe care am postat-o pe site-ul primăriei şi pe care v-o redau în cele ce urmează. Vă urez lectură plăcută.  

                         Către Primăria Târgu Mureş

       Serviciul stabilire şi încasare taxe şi impozite

  Nici nu ştiţi ce bucurie imensă mi-aţi oferit intr-una din zilele astea, în momentul in care mi-a parvenit înştiinţarea pentru plata impozitului pe imobile, pe care-l aşteptam de foarte multă vreme, cu răsuflarea tăiată ( de tot). Putem neglija faptul minor că poştaşul a depus această înştiinţare în cutia poştală de pe strada Căminului nr. 6A cu toate ca eu nu mai locuiesc acolo din anul de graţie 1968, când am plecat pe lumea cealaltă.

  Dar nici aici nu aveam linişte sufletească, nu puteam să savurez laptele şi mierea(nu cornul) la gândul că nu m-am achitat de îndatoririle mele cetăţeneşti, nu mi-am plătit obligaţiile băneşti către bugetul statului, bani de care comunitatea locală şi implicit funcţionarii primăriei au atâta nevoie.

  Deoarece, mă întreb retoric, din ce bani şi-ar mai lua salariile grase cei care au întocmit şi semnat această înştiinţare de plată dacă cei ca mine nu-şi plătesc, de aici, de pe lumea cealaltă, taxele şi impozitele?

  Totodată, mă bucur că, din când în când, statul, prin reprezentanţii săi , îşi mai aminteşte de mine. Astfel, probabil că am fost şi pe listele cu alegători şi am votat la alegerile locale şi generale din 2004( sper că am votat cu cei pe care-i simpatizam, că nu-mi mai amintesc, m-a lăsat memoria de multişor), aşa că de ce n-aş putea plăti şi dările către stat, fără a cere nimic în schimb de la dumneavoastră(poate puţină curăţenie pe aleile cimitirului).

  Mi se pare rezonabilă penalizarea de 9 lei grei, având în vedere că din 1968 nu am reuşit să trec pe la caseriile primăriei( oare Emil Dandea mai trăieşte?). Dar impozitul de 58 lei grei mi se pare cam mare pentru un teren de doar 4 metri pătraţi, cât ocup actualmente( şi asta în indiviziune forţată cu soţul), şi ţinând cont că nu mai am venituri de nici un fel.

  Din motive obiective, nu voi putea veni personal să-mi achit aceste datorii nici de data asta( şi nici dumneavoastră nu cred că doriţi lucrul acesta), dar voi trimite pe cineva mai în formă să rezolve problema.

  În final rămân( ţeapănă) cu speranţa că şi la anul mă veţi înştiinţa cu aceeaşi promptitudine ce vă caracterizează.

                                                                        A dumneavoastră, pe veci

                                                                                Oltean Susana

PS. De moarte şi de fisc nu scapă nimeni!  ( cu moartea am rezolvat deja)

REZERVARE: Dai comanda la bilete (marele bilete.ro), completezi formular de comanda. Suni pentru confirmare. Suni daca se poate veni dupa bilete. Te duci dupa bilete: coada de 20 de persoane. Tipa de la tejghea lucreaza cu viteza luminii emanate de varful unui ac. Se blocheaza imprimanta la care trebuia sa iti scoata factura. Stai 10 minute ca mai apoi sa te anunte ca nu e nici un om la suport tehnic. Te trimite sa iti iei singur biletele. Pleci adresand cuvinte strans legate de organe de reproducere corelate cu imaginea tipei de la tejghea.
TOTAL TIME SPENT: 1h10min

CUMPARARE DIRECTA: Iei metroul. Te dai jos la izvor. Urmaresti sagetile care indica: "Spre casa de bilete". Te duci la casa. dai banii. Iei biletele. Pleci.
TOTAL TIME SPENT: 10min

Parerea mea e ca data viitoare ma duc sa imi iau singura biletele...

(moved post)

Mda... am revenit la munca. Ce dracu caut eu aici ... nu-mi era bine pe malul marii cu berea sub nas? Deh, responsabilitatile adultului. Senilitate galopanta, asta simt si asta traiesc. Zi de zi. M-am obisnuit. Vorba lui A. Andries: "Bea apa rece / Si poate-ti trece".

Mi-e lehamite sa vad inventare, prognoze, contracte, comenzi si alte cacaturi. Mi-e lehamite incat daca ar intra unu-n firma si ar mitralia toti carnatii de aici (visez si eu ... no harm done) nici macar nu mi-as scoate degetul care cauta frenetic bilute in nas.
Citeam acum cateva zeci de minute un articol cum ca niste Dorei neaosi romanesti asistau pe undeva prin Moldova la innecul unei pustoaice de 14 ani. Ea a murit. Ei au facut poze. Baaa, tara de pacat ce suntem!! La noi viata chiar bate filmul!! Teatrul absurd, Ionescu sau Guy Ritchie sunt copii palide ale realului absurd. Nu spun ca ar fi trebuit sa sara toti in apa sa o salveze. Nu tot omul are oua precum Nastase. Insa cred ca retinerea si discretia in fata mortii celui de langa tine sunt minimul pe care il putem face. Moartea ar trebui sa fie o ocazie de buna-cuviinta si retrospectiva asupra propriei vieti. Retinerea momentului (post-factum sau nu) pe sticla sau hartie foto da dovada de superficialitate, de odihna prelungita a creierului astfel incat apare nevoia memorarii evenimentului pe alt suport decat cel lasat de mama natura (nu aia din Libertatea ci aia reala).

Trist. Foarte trist. De aceea ma simt acum frustrat si nesimtit. De-asta mi-e lehamite si vreau sa treaca viata pe langa mine fara sa o mai simt. Astfel propun urmatoarele completari la incheierea lu' Badea. Mircea Badea.

1. Traim in Romania si ce daca.
2. Traim in Romania. Muriti.
3. Traim in Romania. Cerem vize de State.
4. Traim in Romania. O declaram nula.
5. Traim in Romania din pacate.
6. Traim in Romania. Murim pe unde apucam.
7. Traim in Romania. Cum procedam?
8. Traim in Romania. O vindem oricui interesat. Negociabil. Rugam seriozitate.

Orice alte propuneri cu sclipici, paietute si zorzoane sunt bine venite. Insa ale mele sunt cele mai reusite. Am zis!

Uite, ma gandeam ca daca tot e sa functioneze, putem trage spuza pe turta noastra.

Sunt reguli.

In curand, noi tentative. Din cate am vazut, conteaza mult sa stii sa-ti faci prezentarea.

Puteam sa bat picioru' pe loc ceva timp daca era sa ma iau dupa regulile de la Cuza, Iasi. Dar se vede treaba ca teoria lu' Peste e buna numai ca sa te prinzi cum sta situatia, adicatelea e buna de nimic daca nu ai incercat, daca nu te pui cu adevarat in postura de a provoca sansele sa se "intample".

Ideea e ca se naste acum ceva bun si ca exista multe sanse sa evolueze in si mai bun. Problema e numai statul roman, care nu numai ca descurajeaza existenta firmelor mici si mijlocii, dar le si rupe in 2 cu pretentiile emise. Se stie ca banii nu-i poti scoate de la firmele mari, fiecare firma mare are fundatia ei, unde directioneaza 2 % din stim noi ce, insa firmele mici si mijlocii nu-si permit (inca) asta. Primesc pentru fiecare oras din .ro o cifra pe care "trebuie" sa o obtina. Cu japca. Insarcinarea, bineinteles, neoficiala. Tre' sa bagi spaga-n ei. Cica "nu va dam 1000 ron daca spuneti ca veti face lichidarea si veti falimenta, dar 500 tot va luam. Asta e situatia. Am ptrimit de la Bucuesti norma." Deh! E bullshit romanesc. Pana la urma firmele mici au foarte putine sanse sa devina mai mari, sa evolueze. Statul le rupe cu impozite de dracu le ia. Apoi "solutii" la probleme: din partea SOMAJULUI, pentru proaspati absolventii de studii superioare, o suma. Vrajeala! Cand te duci la ei si le spui ca ai angajati proaspat absolventi de studii superioare si ca vrei ajutorul promis anhajatorului... Cacat, n-avem bani. Pueti sa faceti toata tarantela, facem actele, totul la zi, atat doar, ca nu avem bani sa va dam. Deci suportati tot dumneavoastra cheltuielile si toate taxele. Complet.

Apoi cine dreaq sa angajeze absolventi de studii superioare cand te rupe statul cu taxele? Si, ce e si mai de rahat, ca rupe si angajatul. Ramane, din minimul pt studii superioare, 800 ron, cu vreo 600 si ceva, adicatelea tot un rahat. Bancile nu-ti dau credite, firmele nu pot face imprumuturi pt ca nu indeplinesc suma de profit ceruta (de unde suma, daca te-a rupt deja cu controale unde tre' sa dai spaga numai ca sa nu te inchida pe daiboj). Romenie si bulenie.

Deh!

Sa te tot futi pe Romanica, mai ales ca e si plina de popi - care nu produc absolut nimic, doar dispun de niste fonduri IMENSE din munca altora.

Cum, prin docomente, regionala CFR s-a obligat să asigure cornu - cele 5 hectare ale clubului CFR x 1ooo euro-mp-pentru mult timp de acum incolo, rămâne să vedem care parte a statului va asigura laptele şi mierea pentru afacerile sale. Nu de altceva, dar şi domnu Georgică e elev silitor la şcoală. Aia a vieţii.

Ne-am cumparat pacea sufletesca cu multi euro (pentru buzunarul nostru). A meritat fiecare centima.

Continuam drumetia noastra pentru alte trei zile in Florenta. Oras care ma transforma in pitic, ma apasa prin trecutul lui si prin oamenii care l-au inaltat. Oamenii sunt prezenti in fiecare statuie, fiecare panza pictata sau zid dantelat si pastelat. Uimirea ma debilizeaza (din nou) in fata Domului, in gradinile lui Michelangelo sau in fata lui David. Stau in fata resedintei familiei di Medici, Palazzo Vechio, printre oameni impietriti de secole in marmura neverosimil de reala, si tot ce inseamna acasa imi pare departe. Foarte departe. Frumosul si bunul simt ma intampina la cafenea dimineata unde mananc cate ceva si imi beau cafeaua. Tigara de dimineata ma expulzeaza intotdeauna afara din cafenea. Insa fara parere de rau. Zidurile imi zambesc, dantelariile din jurul ferestrelor se lasa cercetate iar cuvinte latinesti scrise cine stie cand pe arcade si alte structuri se lasa anevoios descifrate. Nu stiu cand fumez tigara si cand aprin alta. Timpul trece singur fara a-l mai cantari.

Bicicleta inchiriata ma poarta catre descoperirile (pentru mine) urbane si realizez cu surprindere ca masinile, troleibuzele, autobuzele si motocicletele nu ma claxoneaza si asteapta cuminti sa ma pierd pe stradutele laterale. Autobuzele si masinile opresc chiar daca traversezi prin locuri nepermise. Uimirea si placerea aflarii orasului si a istoriei lui nu sunt umbrite de grija ratacirii caci fiecare straduta, piateta sau alee nesemnificativa este semnalizata (vizibil si la ambele extremitati). Grija estetica pentru fiecare "plazza" sau straduta ma uimeste. Casa fiecaruia se extinde in strada prin atentia pentru detaliu si frumos. Ma gandesc ca orasul asta traieste prin oamenii ce il cladesc si il ingrijesc zi de zi, iar fostii "cetateni" traiesc si acum in orasul asta. Zidurile, arcadele, statuile, usile grele, dalele roase de pe strazi ii pastreaza vii. Istoria exista si se cladeste in fiecare zi.

Plecam. 4 zile in Cinque Terre - Monterosso. Regiune protejata de UNESCO din '97 si devenita Parc National in '99. Se ajunge doar cu trenul. Masinile nu pot intra aici. 5 orasele pescaresti cladite timp de secole de tarani perseverenti care au terasat muntii ce se pravalesc pitoresc in apele de cristal ale Marii Ligurice. Te-ai gandi ca, vorbind despre niste tarani presati de greutati si de nevoia de a supravietui, pitorescul ar trai doar in natura nu si in asezari. Stradutele ma readuc la un acasa visat si niciodata intalnit, viata simpla si grija pentru pentru frumosul auster ma plesnesc peste simturi si ma trezesc. Prejudecatile se dilueaza iar potentialul uman imi apare intr-o alta forma. Asezarile se impletesc cu salbaticia. Porturi de dimensiuni liliputane cu apa limpede ce te lasa sa ghicesti pestii si stancile gratios roase de vreme si ape, drumuri sprijinite in munte si care parca stau sa cada de la zeci de metri in valurile albastre-verzi, greierii din maslini iti macina placut creierii urbanizati de excel iar randuri de vita de vie se infatiseaza surprinzator pe muntele terasat cu atata truda. Murele, salvia, rozmarinul, aloe vera si alte plante de Mall cresc la tot pasul. Pisicile stapanesc strazile, cearsafurile umede asteapta la ferestre sa se usuce, bancutele suporta umile batraneti linistite. Mi-e bine si ma simt acasa in fiecare golf si padurice. Terasele mici si cochete, wine-bar-urile, cafenelele sau gelateriile primesc fara discriminare batrani hatrii si vorbareti, tineri nepasatori sau copii care trag matele impasibile de coada (insa fara efect). Biserica este plina dimineata si seara.

Imi regasesc linistea si uit timpul.

Revin pe aeroportul Baneasa. Gandaci, muci si cacati in bude. Taximetristi cu burti, telefoane manelizate si sclipici care arde retina.

Florin Maimuţă, ar trebui arestat. Pentru, că a fracturat limba română, pentru că ia dat l-a bot şi pentru că ia spart ficatul. Ascultaţi-l şi ve-ţi plânge. Videoclipui bestial. Regia şi costumele: e Românica mă nene, să moară măsa!

brrrrrrrrrrr!!!!    

P.S. La începutul videoclipului se anunţă că HI-Q Studio ar fi responsabil pentru această operă de artă dăunătoare sănătăţii şi societăţii. No way, Jose! M-am lămurit citind aici ce şi cum.

În goana nebună după  mandate, contracte, ieuroi şi Ieuropa, impotenţii de la Primărie, Prefectură, Consiliul Judeţean sau Parlament îşi aduc aminte de Revoluţie doar când mai trebuie să-şi orneze minciunile electorale cu ceva care să prindă la popor. Şi atunci dăi cu 89, cu eroii, cu lupta împotriva tiraniei,cu spiritul Timişoarei. Vax albina, cocojambo, vorba unuia. O nesimţire fără margini ascunsă de un fard strident.

Dacă ar fi să rămân optimist ar trebui să sper că nu este decât un nou început. Că Primăria se va da de ceasul morţii să găsească o clădire din patrimoniul local pe care să o transforme într-un adevărat muzeu al Revoluţiei sau că vreunul din milionarii în euro ai Timişoarei va dona nişte sute de metri pătraţi de clădire pentru acest ţel. Pentru că toate acestea sunt doar vise, propun ceva concret. Fiecare care se simte cu adevărat timişorean sau care este îndrăgostit iremediabil de acest oraş să trimită (măcar) un leu spre conturile Primăriei cu specificaţia "Pentru Muzeul Revoluţiei din Decembrie 1989 Timişoara" . Şi să le trimitem în fiecare zi câte un mail http://www.primariatm.ro/contact.php ca să-i trezim. Iar pentru cei care au uitat, nu înţeleg sau zâmbesc superior le recomand

Iglesia Sainte Marie d’ Espira de l’Agly 

con sus capiteles con motivos antropomorfos, zoomorfos y fitomorfos 

La iglesia Sainte Marie d’ Espira de l’Agly abre sus puertas a las visitas todos los sábados en invierno a las 18 horas y en veranos a las 18.30 horas.

Evenimentele sportive de amploare (care nu pot fi ratate sub nici o forma), nu se mai termina niciodata: daca nu e Campionatul Mondial, e cel european sau Cupa Campionilor, sau alte cupe si campionate mai mult sau mai putin internationale. Si cum sa nu sustii, dupa caz, clubul preferat national, clubul preferat de afara, dar, mai ales, nationala?

Stiu ca nu toti (si nu doar) barbatii sunt microbisti. Dar aceste perioade critice ii afecteaza in special pe barbati. Si aud tot mai multe voci feminine plangandu-se ca sotii/iubitii lor nu stiu decat toata ziua job si seara - meci, astfel nu le mai ramane timp pentru ele. La randul lor, acestea se supara ca nu au parte de atentia cuvenita si ajung sa blesteme fotbalul si pe cine naiba l-o fi inventat :)

Eu nu ma pot abtine sa le intreb: de ce nu se uita la meci impreuna? De ce nu incearca sa inteleaga sportul asta, care este unul frumos? Daca tot a ales "jumatatea lor" sa-si petreaca atat de mult timp urmarind meciurile si daca fotbalul a fost supranumit "sportul-rege", o fi ceva de capul lui, nu?

Cred ca unul dintre motive este ca mai toata comunicarea sportului si a fotbalului, in special, se adreseaza exclusiv barbatilor. Site-uri patratoase si neprietenoase, comentarii greoaie, emisiuni sportive anoste (unele cu prezentatoare sexy - iar pentru barbati). Si e pacat, pentru ca inseamna ca renunta la o groaza de audienta.

Parca-mi vine sa fac un site de genul "Fotbalul pe intelesul femeilor" :) Nu pentru ca ar fi femeile mai grele de cap, ci pentru ca, se stie, cu ele trebuie sa comunici altfel.

Si chiar daca nu vor ajunge mari microbiste, macar sa invete sa nu mai dispretuiasca fotbalul. Sau cel putin sa se bucure de privelistea oferita. E oarecum ciudat ca le lasa indiferente un sport cu atatia barbati bine facuti in actiune :) Ca sa nu mai pomenesc ca unele meciuri din CE semanau mai mult cu niste concursuri de tricouri ude :)

Da, si pentru a face meciurile mai interesante, se poate paria in cuplu, miza constand in anumite favoruri ;) Important e ca, orice echipa ar iesi invingatoare in meciul respectiv, nimeni sa nu ramana in pierdere :)

Sper sa nu considerati ca vorbesc despre franghie in casa spanzuratului, acum ca Romania a fost eliminata. Imi pare rau si mie, dar life goes on :)

P.S.Nu credeam ca voi spune asta, dar chiar imi place sa urmaresc CE la Prime. Cand am aflat ca au drepturi exclusive de difuzare pe teritoriul RM si, implicit, emisia TVR va fi suspendata pe durata meciurilor, eram aproape sigura ca vom fi nevoiti sa ascultam comentariile in rusa (fiind vorba de postul care retransmite rusescul Pervyi canal si care nu exceleaza la capitolul "emisiuni in romana") sau sa inchid sonorul, cum se intampla in timpul transmisiunilor postului "national" - comentariii mai agramate si mai idioate decat la Moldova 1 nu cred ca poti auzi undeva. Dar Prime TV m-a surprins. Au comentatori romani, care comenteaza chiar decent! :)

Diz a lenda que, lá pelos idos do século XII ou XIII, um camponês fez uma promessa em prol do seu irmão, que estava extremamente adoecido: se a saúde voltasse, ele iria caminhando até Santiago de Compostela prestar a sua homenagem e agradecer ao que consideraria um milagre.

Logo em seguida, o seu irmão se curou e ele logo se pôs na estrada. No caminho para Santiago, ele parou na pequena vila de Barcelos, ao norte de Portugal e próximo à fronteira galega.

Precisava apenas descansar e retomar o fôlego para a caminhada.

Lá, no entanto, uma aldeã se tomou de amores por ele e fez de tudo para que ele abandonasse a promessa e ficasse lá com ela. O camponês, por sua vez, manteve-se fiel ao seu propósito e, focado, não quis nenhum tipo de conversa com a moça.

Colérica, ela resolveu se vingar: roubou um conjunto de talheres e louças nobres e escondeu na sacola do camponês, denunciando-o em seguida. Pego, ele foi a julgamento e imediatamente condenado à forca – apesar das suas juras de inocência. E, em um ato de desespero, implorou uma audiência com o rei.

Pedido concedido, ele adentrou o salão real no castelo de Barcelos, onde o rei jantava com os nobres da região. Tendo os pedidos de clemência negados, o camponês disse que, para provar a sua inocência, na hora do enforcamento, o galo assado que descansava ao centro da mesa de jantar se levantaria e se poria a cantar.

Naturalmente, as gargalhadas cortaram o ambiente e o camponês foi levado diretamente à forca – até que, de repente, o galo efetivamente levantou-se e começou a cantar!

Com isso, na última hora, o camponês foi salvo e pode continuar a sua peregrinação: chegou a Santiago prestou a sua homenagem e regressou à sua terra natal.

Anos depois, ele voltou a Barcelos e mandou erguer um cruzeiro em homenagem ao milagre que o salvou da forca.

Pois bem: verdadeira ou não, esta é a lenda do Galo de Barcelos, que acabou virando símbolo máximo de Portugal. E toda ela pode ser testemunhada no centro histórico da cidade.

Entra-se em Barcelos por uma ponte medieval – a mesma que o camponês cruzou. Pouco restam das suas muralhas – mas o castelo e o salão de jantar onde o galo cantou, mesmo que em ruínas, continuam lá. Do lado de fora do salão, uma pintura em azulejo retrata a cidade no século XIV – deixando claro que pouco foi alterado até os dias de hoje.

Túmulos românicos e símbolos religiosos espalham-se como achados arqueológicos – todos cedendo espaço ao cruzeiro feito sob o comando do camponês. Nele, entalhado em pedra e resistente ao tempo, toda a sua história está contada.

Olhando para o horizonte, campos cultivados são cortados por um rio sinuoso e brilhante sob um céu irremediavelmente azul. E, aos lados, nos muros, gigantescas setas amarelas apontam a direção que quase todos os visitantes de Barcelos pretendem seguir: rumo a Santiago de Compostela.

Spatiul public nu este al nostru. Spatiul public este al celorlalti. Nu il avem noi in ingrijire, nu ne pasa de modul in care ne influenteaza viata. La o adica este frumos in Germania, Franta, Spania, etc pentru ca ai unde te plimba, strazile sunt ingrijite, oamenii (mai) politicosi, mai atenti cu ei insisi, cu lucrurile si cu cei din jur. Dar asta se poate doar la ei. La noi poate fi doar tiganie, scursura. Haznaua merita doar ingropata si nu cosmetizata.

Imi povestea Robert ca in spatele blocului sau au fost demolate garajele asezate ilegal iar gunoaiele si molozul rezultate au ramas (binenteles) pentru o perioada mai lunga de timp neridicate. Amatorii de mici si bere nu au ratat momentul de a face o mica chelaba intre gunoaie in cel mai pur stil romanesc. Foarte interesant mi s-a parut faptul ca nu au catadicsit sa faca macar un pic de curatenie. Li s-a parut important, insa, sa curete un mic spatiu cat sa poata aseza gratarul. Nu trebuie sa mentionez ca in jurul lor se afla o mare de peturi, hartii, moloz si gunoaie menajere. Spatiul public era non-existent. Important era spatiul personal.

Imi pare ca nu apartinem locului. Orasul asta nu este al nostru. Tara asta nu este a noastra. Nu ne intereseaza aspectul ei pentru ca nu o detinem cu adevarat. Iar cei care o detin sunt interesati doar de resursele ei doar cat sa stranga la saltea pentru a putea pleca "dincolo", unde exista tinuturi cu oameni ai locului. Romania nu are romani. Romania este o tara de venetici.

Sa traim bine.

Si como pone en el titulo se vende una iglesia de estilo románico en el pequeño pueblo de Villalba de los Alcores, Valladolid.

La noticia la encontré por Internet buscando información sobre las diferentes denominaciones de origen que existen en España y en una de las paginas que visite había un pequeño banner donde se encontraba este increíble anuncio. Incrédulo de mi dije va esto es mentira pero me decidí a entrar simplemente por curiosidad y efectivamente era cierto.

La iglesia en cuestión es la Santa Maria del Templo, de estilo románica cisterciense de finales de siglo XII principios del XII. Situada a 26km de Valladolid. La iglesia fue comprada por el padre de los actuales propietarios en el año 1935 a una familia de terratenientes de la zona que a su vez la habían comprado durante la desamortización de Mendizabal.

El precio estimado de venta es unos 300.000€, aptos para cualquier bolsillo. Es una inversión a largo plazo ya que recordar que se puede hacer en ella multitud de actividades y darle un uso muy pero que muy variado.

Si quieren conocer un poco mas sobre el asunto http://www.lacilla.es/

Daca era WoW sau ceva de genul, de la care chiar nu s-ar fi putut rupe pentru a-si exercita obligatiile in timpul programului, as fi inteles. Dar asa, solitaire? Rusinica! :)

Am fost mai mult pe drumuri zilele trecute (sigur, stiu ca you missed me :P) si concluzia este ca soferii, atat cei din MD, cat si cei din RO, fie ca "piloteaza" maxi-taxi-uri orin oras, fie autocare de cursa lunga, indiferent daca te delecteaza cu compania lor pe parcursul a 5 sau 500 de km, parca sunt facuti de-o mama. Sau parca au mers la aceeasi scoala, unde au invatat ceva de genul:

"1. Masina este domeniul tau. Tu o conduci, deci tu esti seful. Toate drepturile sunt ale tale, ceilalti (la care ne vom referi in continuare drept 'calatori' sau 'pasageri') au obligatia sa plateasca si dreptul sa... taca.

2. In timpul calatoriei este esential sa te simti bine. Fa atmosfera, simte-te ca acasa, pune ceva muzica. Sunt recomandate manelele, dar poti alege si altceva (desi nu vedem de ce...), important e sa fie la volum maxim si sa simti masina vibrand. Calatorii se arata deranjati? Pai asta e problema lor, nu?

3. Daca se intampla sa-i tai cuiva calea si respectivul nu pare prea fericit, claxoneaza-l si injura-l in gura mare, iar daca nici atunci nu se linisteste, esti liber sa cobori si sa-l iei putin de guler. Functioneaza garantat. In plus, spectatorii vor fi impresionati.

4. Indiferent de conditiile climaterice, nu esti deloc obligat sa faci dus mai frecvent decat o data pe saptamana. Poate vei observa la un moment dat ca locurile din fata sunt libere, iar in spate pasagerii stau cate trei pe un scaun. Dar cine poate sti ce e in capul lor? Nu le da atentie si vezi-ti de drum.

5. Daca e ziua de nastere a colegului tau (soferul care trebuie sa te inlocuiasca in 4 ore bla-bla) nimic nu va poate opri sa sarbatoriti chiar in drum. Sigur ai invatat deja sa tii volanul cu o singura mana. In cealalta vine foarte bine paharul, iar in pauze o poti lasa sa se odihneasca pe genunchiul amicei blonde asezate intre voi doi. Doar cand pasagerii au obosit sa va mai roage, incep sa dea semne de disperare si par in stare de lucruri nesabuite, trimite-i pe petrecareti sa continue cheful in spate fara tine. Lasa ca vine si ziua ta.

6. Cand ajungi la restaurantul tau preferat de pe traseu, anunta o pauza de 10 minute si mergi la masa. Mananca pe indelete si fara graba, socializeaza cu chelneritele. Rasteste-te la pasagerii care vin sa te caute peste 2 ore.

7. Daca urca in masina o calugarita (sau, in caz ca esti norocos, chiar un preot), butoneaza fervent pana gasesti primul post de radio religios. In timp ce asculti cu evlavie emisiuni bisericoase, poti continua sa fumezi in draci.

8. Apropo de fumat. Nu lasa detaliile minore (cum ar fi masina plina cu oameni, inclusiv copii, protestele calatorilor sau aluziile la fumatul pasiv care ucide) sa iti afecteze obiceiurile. Retine: muncesti in transport, nu la ocrotirea sanatatii. Bine, poti sa faci un compromis si sa deschizi geamul, pretinzand ca fumul ajunge afara, dar pasagerii se vor plange ca ii sufla, deci mai bine nici nu incerca sa le faci pe plac.

9. Daca se intampla sa intalnesti un amic, pentru ca drumul sa nu mai para atat de lung, depanati amintiri si impartasiti-va ultimele experiente (chiar si cele mai intime), faceti glume deocheate. Nu va sfiiti sa comentati si prezentele feminine din masina. Ar trebui sa se simta flatate.

10. Cand unul dintre pasageri decide sa renunte la dreptul sau din punctul 1, poti sa-l bruschezi, sa-l injuri si sa-l ameninti ca va face restul drumului pe jos. Daca nu pare impresionat, pune in aplicare amenintarea. Bineinteles, a platit si avea bilet, dar calmul tau si buna desfasurare a 'misiunii' sunt mult mai importante, chiar nepretuite."

Soferi din toate tarile, simtiti-va!

P.S. Am scris aceasta insemnare in drum de la Bucuresti spre Targu-Mures, intr-un microbuz condus de un sofer care respecta cu strictete cel putin jumatate din prevederile de mai sus si care mi-a reamintit de celelalte experiente traumatizante similare...

Poate unii il stiti, poate nu. Imi cer scuze ca nu stiu cine e autorul ca sa-i dau "credits"... :)

Nascuti la inceputul anilor 70-80, vedem cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat-o si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani.

Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici despre razboaie sangeroase, dar avem cultura generala pentru ca asta insemna ceva odata.

Suntem ultima generatie care a jucat "Ascunselea", "Castel", "Ratele si vanatorii", "Tara, tara! Vrem ostasi", "Prinsea", "Sticluta cu otrava", "Pac Pac", "Hotii si vardistii", ultimii care au strigat "Un-doi-trei la perete stai", ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care am facut petreceri video (inchiriam un video si stateam sa ne uitam la filme 2 zile inchisi in casa), primii care am vazut desene animate color, primii care am renuntat la casete audio si le-am inlocuit cu CD-uri.

Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea de la firme gen Lee sau Puma era deja lider de gasca.

Noi nu am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grile la admitere.

Noi am fost ultimii "Soimi ai Patriei" si ultimii "Pioneri".

La gradinita am invatat poezii in romaneste, nu in engleza... Si am cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY BIRTHDAY la aniversari.

Am sorbit din ochi Sclava Isaura, Beverly Hills , Melrose Place , Twin Peaks, Dallas .. si cine zice ca nu s-a uitat ori minte ori nu avea inca televizor.

Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau si abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum sau pustile alea absolut superbe cu apa. Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii. Si uite un motiv bun sa nu mergem la scoala.

Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo, si Michael Jackson, si Backstreet Boys, si Take That, si inca nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam!

Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Abba si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears.

Am citit "Licurici", "Pif", Ciresarii, si am baut Cico si Zmeurata si ni s-a parut ceva extraordinar cand au aparut primele sucuri "de la TEC" fara sa ne fie teama ca "au prea multe E-uri", iar la scoala beam toata clasa dintr-o sticla de suc fara teama de virusi.

Noi am baut prima Coca-Cola la sticla si am descoperit Internetul.

Noi nu ne dadeam bip-uri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam dolby surround system, taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf.

Abia asteptam la chefuri sa jucam "Fantanita" sau "Flori, fete sau baieti" sau "Adevar sau Provocare" sau orice ne dadea un pretext sa "pupam pe gura" pe cine "iubeam".

Noi suntem cei care inca au mai "cerut prietenia", care inca roseam la cuvantul "sex", care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in capul colegilor, care am completat mii de oracole, sperand ca persoana iubita va citi acolo unde scrie "De cine iti place?" ca ne place de el/ea.

Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacute de copii, nu ne-am spalat pe maini dupa ce ne-am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam, parintii nostri nu aveau "child proof the house", ne-au trimis sa cumparam bere si vin de la alimentara, si cate un pachet de tigari de la tutungerie.

Noi am auzit cum s-a tras la Revolutie, noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la ProTV, noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea "Feriti-va de magarus".

Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de "first-timers" ...

Daca citesti si ai cazut macar un pic pe ganduri, esti de-al nostru!

Da mai departe sa-si aduca si altii aminte...

Azi dimineaţă am avut parte de o surpriza placută, am aflat că site-ul Flu.ro - chic urban, a publicat un articol în care este menţionat subsemnatul şi blogul meu cu panorame, the panoblogus. Yay! :D

Mă bucur, deoarece sper ca lumea să afle despre panoramele de 360 de grade şi tururile virtuale, nişte instrumente grozave de marketing vizual şi nu numai. Şi evident, apoi să vină la mine să-mi ceară să le fac... :D

–
Ascult acum:
Ambrosia - A Reminiscent Drive

Eu sunt cetatean roman, deci nu intampin dificultati la frontiera. Insa pentru colegii mei, cetateni moldoveni, care merg in scop de serviciu peste Prut, aceasta “distractie” e un adevarat calvar.

2006 - Inca nu era nevoie de vize. Au fost coborati din tren fara nici un motiv (aveau toate actele necesare, nu faceau contrabanda sau mai stiu eu ce…), tratati ca niste infractori, batjocoriti (vocabularul si comportamentul vamesilor si granicerilor romani e de-a dreptul socant), tinuti in sectia de politie toata noaptea, dupa care eliberati fara scuze si fara explicatii. Dupa aceasta experienta, unii dintre ei nici nu vor sa auda de Romania.

2007 - A fost introdus regimul de vize si totul a devenit mult mai ‘palpitant’. Intai era imposibil sa se obtina programare la consulat pentru depunerea actelor. Imi amintesc cum stateau toti seri la rand la calculator, asteptand ora 00:00 (cand pe site-ul MAE aparea o zi libera) pentru a incerca sa se programeze. Si nu reuseau. Atunci au fost ratate cele mai multe deplasari in .ro.
Daca totusi reuseau, urmau cozile interminabile de la consulat. Iar rezultatul: desi aveau dosare identice, vizele erau toate diferite - pe perioada de la o luna la un an, tipuri diverse. Aveam impresia ca a stat o maimuta si a stampilat la intamplare ce a apucat. Dar vizele obtinute cu atata chin nu garantau deloc intrarea pe teritoriul Romaniei.

2008 - In anul nou, totul e pe vechi, daca nu chiar mai rau. Sistemul de programare online fiind suspendat, colegul de la operational a pierdut cateva zile in frig, la poarta consulatului, pentru a depune dosarele. Nu cred ca am pomenit procedura mai umilitoare decat cea inventata de autoritatile romane: stau sute de oameni ca oile in tarc, de la 4 dimineata, la -10 grade, asteptand sa li se faca mila celor din consulat si sa-i primeasca.
Ajuns intr-un tarziu la ghiseu, colegul a primit raspunsul: “Sunt multe persoane, n-avem timp. Daca vreti, va dam viza colectiva.” Nu a avut de ales, iar planurile le-au fost date iar peste cap: trebuia sa mearga toti impreuna si sa se intoarca in aceeasi zi. Oook.
La frontiera li se spune ca vizele nu sunt bune, caci sunt turistice. (De ce naiba mai cer la consulat invitatii de la firma, confirmari peste confirmari, daca pana la urma dau ce le trece prin cap? E un fel de loterie a vizelor, in cel mai prost sens posibil!) Acum, daca sunt turisti, sa fie buni si sa prezinte confirmari de cazare, asigurari medicale si cate 500 de euro de persoana! Desi aveau acte in care se spunea ca firma asigura toate astea.

Dupa ore de discutii la telefon cu sefuleti mai mari si mai mici, ni se zice sa trimitem un fax cu numele tuturor celor invitati si confirmarea ca firma le asigura cazarea si intretinerea. Trimitem si asteptam vestea buna. Dar nu e chiar atat de simplu. Peste ceva timp aflam ca mai vor “garantie in scris din partea firmei ca toate persoanele nominalizate se vor intoarce in RM, si se rezolva!”

La 7 ore de la intrarea in vama romaneasca, colegii mei (cei care mai erau acolo, caci unii, patiti, nu au mai rezistat si s-au intors la Chisinau) primesc de la vames un ‘nu e vina mea’, iar inscriptia “Bine ati venit in Romania!” li se pare mai zeflemitoare ca niciodata.

PARAZIŢII - GOANA DUPĂ ILUZII

Aveam 22 de ani când m-am căsătorit, am făcut o greșeală, am luat-o mai mare, am luat-o cu 3 copii, m-am cununat, am divorțat, am plătit pensia alimentară, cheltuieli de judecată, am pierdut casa... în care am făcut atunci un șoc nervos: eram... lucram la tramvaie la Depou' Colentina. M-am dus la spital, am fost internat vreo 3 luni de zile în spital la Bălaceanca, la recuperare. Am lucrat, cât am putut să lucrez. Când mi-am revenit cu banii, să pot să îmi iau o cameră cu chirie... atuncea m-au dat afară.

[Cheloo :]
Femeia ta e o străină care se fute la muncă!
Tu n-o mai fuți; n-ai timp, ești obosit -- ea nu-i de stâncă,
Încă, vă mai iubiți, ce pula mea, ușor de zis...
A mai rămas obișnuința și umbra unui vis!
Pleci în vacanță 10 zile la 3 ani...
E pentru bani...
E pentr-un viitor comun, creat pentru americani.
Îți dai viața pentru firmă -- ai un bonus la 2 luni.
Ești cel mai bun! Dacă cedezi, te internăm la nebuni...
Sună 3 telefoane-odată, cravata te ia de gât...
Cât de urât! Da' te gândești că ești abia la început!
Detești metroul, faci un leasing și plătești chirie,
Stai periferic și te crezi un fericit la o mie.
Ai aer condiționat și-un LCD în WC.
Sărbătoare când ai vodca și berea la rece!
Băncile pândesc, platește! E un sistem insensibil.
Tre' să stăm legați pe termen lung -- e incredibil!

La ora actuală stau pe stradă, stau pe unde pot. Cersesc, mi-e foame, mi-e sete. N-am ce să fac. Deci nu fur, nu iau omului cu forța sau asta. Omul dacă vrea-ți dă, dacă nu... e foarte greu.

[Cheloo :]
Mergem cu viteza legală,
Ducem copiii la școală,
Avem ceața pe ochi și mintea goală!
Suntem ademeniți perfid într-o capcană letală,
Ne cățărăm turbați pe-o scară socială ireală...
Timpu-înseamnă bani și doar cu bani o să te-aștepte...
Când o iei în jos, descoperi șocat că lipsesc trepte!
Cu spatele-n perete și-un credit insuficient,
Prinzi aripi de ceară doar cât să zbori din apartament.
E indecent să n-ai adresă-n buletinul si iată!
Cum gaborii încep să te-alerge pe străzi, să te bată.
Statul vrea să știe dacă ești învelit bine,
Când ajungi să dormi în parc cu 3 geci pe tine...
Ai averea-n pungi, nopțile sunt lungi când ți-e foame.
Și poți să tremuri liber ca pasărea-nvelit în cartoane.
Nu mai ai nume, că n-ai nevoie... Ai devenit invizibil.
Ești boschetar și boschetar te strigă toți. E incredibil!

E foarte greu, să stai pe stradă, să nu ai locuință și să vrei să-ți faci ceva și să n-ai posibilitatea financiara, în primul rând pentru acte, pentru mâncare, pentru igiena corporală, pentru tot, îți tre'be bani!

[Ombladon :]
Avem vile luxoase, lângă blocuri jegoase,
Mașini de top, oprite lângă căruțe la stop.
Avem discoteci lânga biserici, gabori care fură.
Primari cu 4 clase, care nu știu limba română.
În Parlament se fură, se doarme, se fac milioane.
Pe strada se fură, se doarme, se moare de foame!
Tot statul te coboară, tot statul te suie:
Te-ngenunchează, apoi, te ridică? Nu, îți dă la muie!
Încălcam codul penal, normal.
C-așa suntem crescuți; toți puși cu ochii pe scandal...
Avem zile însorite -- le privim de la fereastră.
Degeaba-i soare, dacă n-ai bani să bei o bere la terasă!
Ne-aruncam în viață cu ochii-nchiși, ca orbii.
Când apar copiii, nu-ți mai permiți să ai vreun hobby.
Cu zâmbetul pe față, cu gânduri, cu spume...
Așa trăim în Romania; cu rele, cu bune.

Omul dacă stă pe strada, normal, ce zice: mă chinuiesc, mă duc p-acolo în spatele blocului sau unde stau. Stau cu frică: aoleu, vine poliția, aoleu, vine vreunu', îmi dă în cap, mă omoară și stau cu frică și nu mă odihnesc. La un moment dat: să mă duc la muncă, tre' să fiu si eu curat și cum... îmi mențin serviciu' dacă nu m-am odihnit, n-am avut unde să mă odihnesc.E foarte greu, să-ți menții un servici dacă n-ai unde să locuiești!Sunt oameni care vor să muncească, care vor să-și facă ceva... dar nu sunt ajutați.

Evident, n-am ratat ocazia sa trag niste panorame sferice :D

Asadar, prin intermediul celuilalt blog al meu, cel dedicat panoramelor, va prezint o parte din gradina botanica din Iasi. As fi vrut ca vremea sa fi fost mai frumoasa dar.. asta e. La a doua vizita am beneficiat de cer senin si soare, si se vad din plin culorile toamnei.

Nu pierde 15% REDUCERE + 10% BONUS! Vino la TeknoSA sambata aceasta si utilizeaza CARDAVANTAJ! Vei beneficia de 18 RATE cu 0% DOBANDA!

Whoohoo... Foarte tare! ;)
Numai ca maica-mea nu stia cine sunt astia, iar eu aveam o vaga impresie ca mi-e cunoscut numele. Deci si prin urmare, ce facem?! Simplu... dau navala pe Google! :)

Caut... gasesc. Dau click si intru pe www.teknosa.ro si gasesc un shop online.

Minunat... acu hai sa vedem ce ofera astia, ca maine e sambata si daca e sa luam ceva, sa stim exact ce si cum. Buuun... ma duc pe meniu, dau click si...

Am dat cred ca vre-o 10 clickuri, acelasi mesaj. Singurele produse despre care puteam afla ceva erau cele 6 de pe homepage.

Deci cata inteligenta iti trebuie, sa trimiti un mass-sms la lume si sa ai site-ul in pioneze? Daca era macar o pagina alba cu un mesaj de "under construction" as fi inteles. Dar sa pui online ditamai site-ul si sa nu poti sa faci nimic cu el, probabil ca iti trebuie un IQ superior. Mai superior ca al meu, pentru ca evident eu nu am inteles nimic din manevra asta ...

Rezultatul a fost ca maica-mea a zis asa:

... ia da-i dracu ca m-am lamurit cum e cu astia!

Imi pare rau ca nu stiu turceste, poate ca mai bine ma duceam la site-ul lor si aflam ce produse vand baietii... oricum arata identic: