Un pastor din Botosani a venit cu o propunere foarte interesanta, dar care nu va fi realizata niciodata, nici in veacul acesta si nici in cel viitor: "sa se faca periodic o examinare doctrinara a pastorilor si sa fie intrebati  ce carti de teologie au citit in ultima vreme." Felicitari! Sustin acesta propunere. Dar de ce nu va fi acceptata niciodata? Pai daca vreti ca o mare parte dintre pastori sa fie demisi, atunci incepeti sa-i  examinati doctrinar si intrebati-i cate carti tologice au citit anul acesta.

Exista o incultura teologica extrem de periculoasa cu care se confrunta bisericile penticostale din Romania. Iata de ce sunt necesare conferinte pastorale in care sa se abordeze subiecte "tari" din mediul teologic. Din pacate, majoritatea intrebarilor pe care le primesc an de an conferentiarii invitati la conferintele pastorale (la Suceava cel putin) sunt strict legate de nasterea de copii, imbracaminte, apucaturile tinerilor, etc etc.

Primul demis ar trebui sa fie cel care a intrebat daca poate sluji langa predicatori de la celelalte culte evanghelice. Un pastor nu poate pune asemenea intrebari.

Ieri am luat parte la a treia intalnire a slujitorilor bisericilor evanghelice din Onesti. Partasia noastra a fost extrem de fructuoasa si de benefica, prelungindu-se mult in noapte. Ne-am rugat impreuna, am cantat impreuna si am discutat strategii de extindere a Imparatiei lui Dumnezeu.

Ce ne-ar impiedica sa slujim langa un baptist, crestin dupa evanghelie sau carismatic? Pai daca toti neuronii ne sunt in functiune, vom intelege ca Imparatia lui Dumnezeu nu este a noastra, ci a tuturor celor ce cheama Numele Domnului dintr-o inima curata.

Daca aceasta descoperire ar arata numai ca Biserica este infectata cu ipocriti, tot ce am avea de facut ar fi sa ne scoatem mastile, sa ne cerem iertare si sa incepem din nou sa fim cinstiti. Problema este mult mai profunda decat vor sa recunoasca cei mai multi dintre noi, deoarece integritatea implica insasi natura noastra ca Biserica in lumea de astazi. Diagnosticul este dureros si remediul costisitor, dar Biserica trebuie sa aiba curajul sa actioneze cinstit si sa faca ce trebuie facut.

Suntem pusi fata in fata cu o criza de integritate. Nu este pusa in discutie numai conduita Bisericii, dar insusi caracterul Bisericii.  Lumea intreaba: "Poate fi crezuta Biserica?" Cum raspundem este la fel de important ca si ce raspundem.

De nouasprezece secole Biserica i-a cerut lumii sa-si recunoasca pacatele, sa se pocaiasca si sa creada in Evanghelie. Astazi lumea ii spune Bisericii sa stea fata in fata cu pacatele sale, sa se pocaiasca si sa inceapa sa fie adevarata Biserica a acestei Evanghelii. Noi, crestinii, sustinem sus si tare ca nu ne este rusine de Evanghelia lui Cristos, dar probabil ca Evanghelia lui Cristos se rusineaza de noi. Pe undeva, lucrarea noastra nu se potriveste cu mesajul nostru. Ceva nu este in regula referitor la integritatea Bisericii."

(Warren W. Wiersbe - Criza integritatii)

Zilele acestea am primit un e-mail interesant din partea familiei Pop din Arad.

Desi nu cunosc detaliile acestui caz, protestul familiei Pop mi s-a parut interesant, iar subiectul pus in discutie arata o parte din lacunele cu care se confrunta "sistemul" din care facem parte. La rugamintea sotilor Pop, m-am hotarat sa public acest e-mail, pentru a va da posibilitatea sa luati atitudine fata de o situatie cel putin jenanta, ca sa nu spun mai multe...

"....Vreti, va rog, sa ma ajutati si pe mine cu niste sfaturi, incurajari? Sunt o sotie care nu mai stie ce sa faca si cum sa mearga inainte dupa cele intamplate.

Atat eu cat si sotul meu am absolvit Colegiul Biblic Est European din Oradea, de 3 ani. Acolo ne-am cunoscut si ne-am casatorit. Ni s-a parut normal sa ne intoarcem acasa si sa lucram. Am slujit in 4 biserici, sotul meu ca si predicator, eu ca invatatoare la scoala duminicala. Peste tot avem o buna marturie. Cum era de asteptat, in biserica unde suntem acum, sotul meu a fost propus ca si diacon. Nimic anormal. Era de asteptat sa se intample asta. Acum vine bomba: dupa ce ca 92% din membrii de fata isi dau acordul ca Viorel Pop sa fie ordinat, merge la Comunitate, da examenul si este felicitat pentru pregatire; pus fata in fata cu Moise Ardelean, acesta il intreaba, bine informat de altfel, despre trecutul lui dinainte de botez. Pentru ca nu se teme sa recunoasca un trecut pacatos, este respinsa candidatura lui ca si diacon sub pretextul ca ei au nevoie de oameni cu un trecut si un prezent curat.

Ma intreb si va intreb, daca excludem pacatele din trecut, daca Dumnezeul in care credem  nu iarta si nu reabiliteaza, nu este de prisos jertfa lui Hristos? De unde vom scoate, pe viitor, oameni morali si integri la care sa nu li se poata reprosa nimic? Se va termina penticostalismul odata cu generatia asta de pastori? Ce facem cu pastorii care au activat in trecut ca securisti, asemeni lui Pavel? Ei nu au un “trecut”? Unele pacate conteaza iar altele sunt mai putin importante?

Daca cineva spune ca nu are un trecut murdar, sunt sigura ca are un prezent!

Avertisment pentru toti tinerii care urmeaza in prezent scoli teologice: daca vi se poate gasi ceva murdar in trecut, oricat de bine s-ar oglindi Hristos in voi, aveti dreptul sa fiti doar niste simpli membri in biserica penticostala. Nu aspirati nici macar la functia de diacon!..."

Daca ai o parere, te rog sa ti-o spui....

Ca sa spui ce gandesti iti trebuie curaj.

Din observatiile mele subiective, am constatat ca penticostalilor le este frica sa spuna ce gandesc.

Se pare ca mentalitatea comunista s-a transmis "genetic" generatiei post-decembriste. Ne este frica sa nu fim indepartati. Ne este frica sa nu fim izolati. Ne este frica de "mai marii noastri". Ne este frica de excomunicare, de apostrofari, de repercursiuni. Nu vrem sa fim catalogati drept razvratiti sau instigatori la revolta. Vrem ca aura din jurul  nostru sa se pastreze imaculata.

Dar cu ce pret?

Cu pretul de a fi devorati de fariseism si incompetenta. Ne inselam crezand ca, daca stam in banca noastra, lucrurile se vor rezolva de la sine si ca marturia noastra va ramane intacta. Indiferenta ne face complici.

Ce s-a intamplat cu Scrisoarea Deschisa? Nimic. Cainii latra, ursul trece. Se pare ca mai marii nostri nu au timp pentru adevaratele probleme. Platim Comitetul Executiv, din banii nostri, pe ruta Guvern - Ministerul Cultelor,  ca sa faca treaba pentru noi. Dar ei  nu au timp nici macar sa redacteze un raspuns pe care l-au promis. L-au promis, iar promisiunea,  pentru un crestin, e mai importanta  decat datoria. Ei nu-si tin nici promisiunea si nu-si fac nici datoria. Iar noi ceilalti stam linistiti, ca nu cumva sa ne razvratim impotriva "unsilor Domnului". Ne este frica sa spunem problemelor pe nume.

Iar in timp ce problemele continua sa se agraveze (principiul entropiei), cei care au curajul sa spuna ce gandesc sunt luati la bani marunti. Auzi, cica eu stric marturia Cultului Penticostal.

Ingrijorarea Consiliului Bisericesc, la Cluj, era legata de informatiile care se scurg in public. Ni se cerea sa nu mai facem publice informatiile mai putin pozitive din cadrul Cultului. Ca noi suntem o familie si ca membrii familiei nu se acuza in public. Ca uitati-va ce patesc baptistii. Ca i-au sunat si pe ei unii frati baptisti si i-au intrebat: "da' si la voi sunt probleme?". Ca noi penticostalii avem o marturie buna. Ca ne facem de ras cu iesirile in public, etc, etc.

Ce solutii avem? Deocamdata eu nu vad nici una. Pana nu vom avea curaj sa spunem ce gandim, nu cred ca vom gasi vreo solutie. Personal ma voi abtine de la alte comentarii. Pana nu ne vom solidariza si pana nu vom deveni o voce, pe care nimeni sa nu o mai ignore, nu cred ca "viitorul suna bine"  Trebuie sa intelegem ca viitorul miscarii penticostale din Romania depinde de ceea ce facem astazi.

Tu ai curajul sa spui ce gandesti?

Zilele astea, un prieten mi-a relatat ceva curios si iritant la prima auzire. Anul trecut a lucrat in Italia (vreo sase luni) si datorita circumstantelor a fost nevoit sa mearga si la biserici (penticostale) de italieni, chiar daca nu vorbeste italiana. El spunea ca in cadrul slujbelor din timpul saptamanii, pastorul, sau liderul bisericii, vine in fata comunitatii cu ziarul in mana si pentru aproximativ 30-60 de minute discuta si analizeaza cele mai importante subiecte politice. Analistii politici nu sunt numai la TV sau prin ziare, ci si in Biserica. Biserica se transforma in analist politic. O fi impartiala? O fi obiectiva? Sunt curios ce s-ar fi facut pastorul daca el ar fi fost fan Berlusconi, iar 80% dintre membrii ar fi fost anti Berlusconi. Meci adevarat, nu?!

Nu stiu daca e o situatie izolata, sau daca e o practica generalizata, dar situatia este foarte interesanta. Nu l-am intrebat, dar am sa-l intreb, cu pagina sportiva ce fac? Se stie ca italienii sunt microbisti de microbisti.

Pe de alta parte, imi amintesc un citat celebru, din vremea cand eram pasionat de cartile cu continut eshatologic, "in zilele din urma, crestinul are intr-o mana Biblia, iar in cealalta ziarul... ca sa vada cum se implineste Scriptura". Poate tocmai asta urmareau cei din biserica in care a fost prietenul meu. O fi fost niste pretribulationisti fanatici si doreau sa afle cand vine rapirea.

Dar sa revenim la lucruri serioase. Cand slujba Bisericii devine analiza politica, eu cred ca  asteptam degeaba rapirea. Suntem deja in Necazul cel Mare.

Scopul Bisericii lui Hristos e (1) sa-L onoreze si sa se inchine lui Dumnezeu, (2) sa-i ucenicizeze pe credinciosi, (3) sa-i evanghelizeze pe necredinciosi si (4) sa lupte in razboiul spiritual in care e implicata.

Implicarea noastra in politica, sub orice forma, mai pasiva sau chiar mai activa, ne ajuta sa ne atingem scopul? Iata intrebarea care nuanteaza cel mai bine relatia dintre Biserica si politica.

Gata, m-am saturat de politica. Punct. O sa visez la altceva....

In abordarea acestei chestiuni, nu trebuie sa discutam problema intr-un mod idealist. Desi se ascunde in spatele unor idealuri marete, politica e departe de idealurile pe care le exprima. In mod practic, si citez un renumit analist, politica e "o curva ordinara."

Politica si lumea afacerilor sunt surori bune. Foarte multi politicieni au legaturi cu clanurile mafiote. O groaza de afaceri necurate sunt coordonate politic, de la cel mai inalt nivel. Va mai amintiti scandalul "biletelului"? Dar seria de emisiuni de la "Nasul", unde erau dati pe fata cei care luau bani pe chirie (banii omului de rand), sau pentru cazare la hotel, dar aveau case proprietate privata in Bucuresti? Si unde e flota Romaniei? Si cine a falimentat Rafo? Si...ma opresc aici, ca incep sa ma departez de subiect.

Vreau sa va atrag atentia asupra unei chesiuni pe care, intr-un mod regretabil, o neglijam. Intre politica si francmasonerie exista o legatura extrem de stransa. Foarte multi politicieni sunt masoni.  La noi, unii chiar au aparut in public si au declarat ca fac parte din diferite loje masonice. Daca este adevarat ceea ce se spune, ca: "francmasoneria coordoneaza politica mondiala", dati-mi voie sa va spun ca un om al lui Dumnezeu nu poate fi partas planurilor diabolice de instaurare a Noii Ordini Mondiale (unul dintre scopurile principale ale masoneriei).

Anul trecut, in cadrul unei intalniri la care am luat parte, am auzit cu urechile mele un pastor cunoscut, dar n-am sa va dau numele lui,  declarand ca in Romania sunt pastori (evanghelici) masoni!!! In momentul in care l-am contrazis si i-am spus ca nu pot sa cred asa ceva, mi-a spus ca unul dintre cunoscutii lui, tot pastor, a fost atras spre masonerie, de un pastor care deja era membru intr-o loja masonica, dar s-a speriat cand a aflat cum sunt ritualurile de initiere si a renuntat.

Lucrurile nu sunt deloc asa de simple cum par. Traim intr-o tara in care dreptatea si Legea sunt calcate in picioare, tocmai de cei care ar trebui sa le aplice. In aceste circumstante, este moral ca un om al lui Dumnezeu sa se identifice cu clasa politica?

Redau comentariul lui Razvan Nastase, de la postarea "Ce treaba are Penielul cu Basescu?", comentariu care mi se pare extrem de interesant.

"Oameni buni,
Articolul de mai sus este un puternic semnal de alarma pentru ceea ce se intampla in ultimul timp in bisericile evanghelice. Acestea sunt din ce in ce mai interesate de spectrul politic. Si au inceput sa faca tot felul de compromisuri si aliante politice, pana mai ieri de neconceput.
Spre exemplu, ca sa nu credeti ca este doar o opinie, vreau sa stiti ca la Ploiesti deja functioneaza un pact al bisericilor neoprotestante cu PDL, pe listele caruia sunt doi candidati la consiliul judetean si respectiv la cel local, din partea bisericilor evanghelice. Asa se explica faptul ca ceea ce trebuia sa fie o seara de evanghelizare, in cea de-a doua zi a Pastelui, a devenit o seara de lansare politica a celor doi. La Casa Sindicatelor din Ploiesti au fost chemati credinciosi baptisti, penticostali si crestini dupa evanghelie sa-i cunoasca pe cei doi candidati, sa cunoasca staful PDL -ului din Prahova si sa asculte discursul politic al Robertei Anastasia, sefa PDL Prahova. Bineinteles ca oamenii au fost momiti cu o predica beton a pastorului Candreanu, care insa a avut un mesaj care i-a facut pe bietii oameni sa-si faca semnul crucii, desi unii nici nu stiau, nefiind ortodocsi. Adica tot cu politicul, cu oameni alesi in dregatorii inalte, bla bla bla, ati inteles. Daca nu credeti, interesati-va la pocaitii din Ploiesti si mai vorbim."

Daca cineva are alte opinii care ar ajuta sa clarificam, intr-un fel sau altul,  colaborarea dintre Biserica si clasa politica, e invitatul meu. Daca ai o parere, spune-ti-o!

Intre Biserica si politica exista o tensiune permanenta!

Motivat fiind de efectul pe care l-a avut postarea mea anterioara: "Ce treaba are Penielul cu Basescu?", voi incerca sa-mi argumentez pozitia radicala si "isterica", in opinia domnului Alin Cristea, unul dintre bloggerii evanghelici cu experienta.  Nu m-am gandit ca voi "incinge spiritele" cu acest subiect,  interesant cred, dar in acelasi timp foarte putin abordat.

A trebuit sa-mi analizez pozitia radicala si sa ma intreb de unde aceasta repulsie fata de colaborarea Bisericii cu clasa politica romaneasca?

In primul rand, din perceptia pe care o au oamenii asupra clasei politice romanesti. Termenii "om politic" si "om corupt" sunt perceputi ca termeni sinonimi. Nu e de mirare ca cea mai slaba incredere a romanilor e in clasa politica. In al doilea rand, din perceptia pe care o am asupra invataturii Scripturii. Nu gasesc exemple concludente in Scriptura care sa sustina o colaborarea a Bisericii cu Statul. Nu mi-l imaginez pe Domnul Isus, pe Petru, pe Pavel, sau pe ceilalti apostoli, invitandu-i pe mai marii Statului sa aiba cuvantari in adunarile spirituale ale credinciosilor. Iar in al treilea rand, din perceptia pe care o am asupra "lumii." Intreaga guvernare a lumii e aservita scopurilor diabolice ale "Printului" acestei lumi. 

Fata de colaborarea dintre Biserica si Stat voi aminti trei abordari istorice ale acestui subiect, abordari pe care mi-am amintit ca le-am studiat la cursul de "Christian Ethics" cu Dr. Patrick Nullens, un profesor excelent.

Anabaptistii au spus ca intre Biserica si Stat este un confilict permanent, iar cele doua structuri nu se pot relationa sub nici o forma. Ei isi argumentau pozitia afirmand ca lumea e condusa de diavolul, iar in momentul in care Biserica s-a unit cu Statul, sub domnia lui Constantin cel Mare, Biserica a incetat sa mai fie Biserica. Crestinismul a cazut cand s-a "convertit" Constantin, spuneau ei. Anabaptistii nu au dorit reformarea Biserici, ci reinstaurarea ei. In marturisirea de la Schleitheimer (1527), ei afirmau raspicat: "...porunca lui Dumnezeu pentru noi e clara cand ne spune sa ne separam de rau...El ne porunceste sa iesim din Babilon si din Egipul lumesc ca sa nu fim partasi la suferinta si durerea pe care Domnul o va aduce asupra lor." Separarea radicala de Stat a fost solutia lor. Crestinii nu puteau sa aiba vreun rol activ in structurile de conducere ale societatii. Tertulian si Darby au fost si ei sustinatori ai acestei abordari.

Calvin vine cu o solutie care sa armonizeze cele doua structuri. El spune ca Statul trebuie sa alimenteze adevarata Biserica. Recunoaste ca intre Stat si Biserica exista o anumita tensiune dar trebuie sa facem efortul, spune el,  pentru a obtine dreptatea si ordinea in lume. De aceea Statul si Biserica trebuie sa se armonizeze. Statul sa se ocupe de cele lumesti, iar Biserica de cele spirituale. Intre stat si Biserica trebuie sa existe o colaborare stransa. El spunea ca rolul Statului e sa stopeze faradelegea, sa pedepseasca raul, sa formeze o societate pe placul lui Dumnezeu si sa distruga idolatria si falsa religie a lui Antichrist.

Luther abordeaza problema diferit. Incercand sa rezolve tensiunea dintre Predica de pe munte si Romani 13, Luther vine cu solutia celor doua "Imparatii." El afirma ca exista doua imparatii peste care Dumnezeu e Suveran. Imparatia Bisericii, a carei etica e dragostea si harul (Matei 5) si imparatia Statului, a carei etica e dreptatea si puterea (Romani 13). Intre aceste doua imparatii exista tensiuni si diferente, dar fiecare se ocupa de domeniul stabilit de Dumnezeu. Biserica de vestirea Cuvantului lui Dumnezeu, iar Statul de instaurarea ordinii si a legii. Crestinii se pot implica activ in guvernarea Statului, dar lucratorii (slujitorii)ordinati, care reprezinta Biserica, nu pot avea un rol politic activ. El isi argumenteaza pozitia cu Matei 22:21.

Intr-un fel sau altul, pozitia noastra actuala este influentata de aceste trei abordari.

Rolul Bisericii e sa fie "sarea pamantului si lumina lumii". Suntem intr-o tensiune continua si intr-un razboi spiritual fara precedent. Ce facem noi pentru a ne indeplini misiunea? Secretul tuturor iluzionistilor e devierea atentiei. Ma gandesc ca cel mai mare iluzionist, diavolul, incearca sa ne faca sa ne imaginam ca putem schimba lumea si altfel decat predicand Evanghelia. Isus nu a chemat Biserica sa schimbe guverne, partide politice, sau orice altfel de structuri de conducere a statului, ci a chemat-o sa predice Evanghelia - singura putere care ii poate schimba pe oameni.

Se poate implica un crestin in politica? Iata  un subiect pe care il putem discuta. Dar poate un pastor sa se implice in politica? Iata un subiect asupra caruia nu vreau sa-mi pied timpul, pentru ca sunt convins ca un pastor nu poate fi in acelasi timp si pastor si om politic. Punct. Adica puncul meu de vedere...asa subiectiv cum e.

Biserica si politica nu merg pe sens unic, ci pe contra sens...

(va urma)

1.PACATELE NEMARTURISITE.
"Nu, mana Domnului nu este prea scurta ca sa mantuiasca, nici urechea Lui prea tare ca sa auda, ci nelegiuirile voastre pun un zid de despartire intre voi si Dumnezeul vostru; pacatele voastre va ascund Fata Lui si-l impiedica sa va asculte" Isaia 59:1,2.
.
2.MOTIVUL GRESIT AL CERERII.
"Sau cereti si nu capatati pentru ca cereti rau, cu gand sa risipiti in placerile voastre" Iacov 4:3.
.
3.NEASCULTAREA DE CUVANTUL LUI DUMNEZEU.
"Daca cineva isi intoarce urechea ca sa nu asculte legea, chiar si rugaciunea lui este o scarba" Proverbe 28:9.
.
4.NEIERTAREA APROAPELUI.
"Daca iertati oamenilor greselile lor, si Tatal vostru cel ceresc va va ierta greselile voastre. Dar daca nu iertati oamenilor greselile lor, nici Tatal vostru nu va va ierta greselile voastre" Matei 6:14,15 (vezi deasemenea si Matei 5:23,24).
.
5.RELATII DEFECTUASE IN FAMILIE.
"Barbatilor, purtati-va si voi, la randul vostru, cu intelepciune cu nevestele voastre, dand cinste femeii ca unui vas mai slab, ca unele care vor mosteni impreuna cu voi harul vietii, ca sa nu fie impiedicate rugaciunile voastre" 1Petru 3:7.

<< În urma unui sondaj comandat în Romania de către organizaţia lui Josh McDowell în luna noiembrie 2006, tinerii “născuţi din nou”, între vârstele 11-17 ani, au declarat (între multe altele) următoarele:

•   9,2 % au întreţinut relaţii sexuale cu o persoană de sex opus;
• 12,3 % au pipăit organele genitale ale unei persoane de sex opus;
• 19,2 % dintre băieţi au pipăit sânii unei fete;
• 35,8 % s-au angajat în French kissing;
• 51 % s-au îmbrăţişat şi s-au sărutat;
• 71,1 % s-au ţinut de mână cu o persoană de sex opus;
• 64,4 % au vizionat canale TV de muzică cel puţin o dată pe săptămână;
• 58,4 % au copiat la examene;
• 49, 4 % şi-au minţit părinţii, profesorii sau alte persoane mai în vârstă;
• 47,2 % şi-au minţit prietenii;
• 23,7 % au vrut în mod intenţionat să rănească emoţional pe cineva;
• 11 % au vizionat filme X sau porno;
• 10,3 % au fumat tigări sau au consumat alte produse care conţin tabac.

Ce părere aveti despre aceasta situaţie? Credeţi că parinţii şi pastorii evanghelici sunt conştienţi de această realitate? Care credeţi că ar fi soluţiile de prevenire şi îndreptare a decadenţei tinerei generaţii “evanghelice”? >>

Ai si tu o parere? Te rog sa ti-o spui...

 

Spatiul virtual te plaseaza in mijlocul unei mlastini mondiale.

Tot felul de insecte iti vor bazai pe la ureche, iar altele, mai "nerusinate", vor incerca sa te intepe si sa te infecteze.

Multi vor contacta o forma noua de malarie: malaria virtuala - cu febra cibernetica, frisoane de fudulie si dureri la buricele degetelor.

Si, totusi, in ciuda riscurilor existente, tot mai multi aventurieri se lanseaza in mlastina virtuala. Unii cauta specii nedescoperite, altii ii cauta pe cei rataciti prin cotloane de "www", iar altii...cauta ceva, dar nu stiu exact ce.

Riscul cel  mai mare e ca transformam spatiul virtual, deschis tuturor, intr-un spatiu destinat rezolvarii problemelor bisericesti. Nu ar trebui sa fie asa, nu ar trebui sa inlocuim comunicarea personala, dar nu sunt alte alternative la momentul actual.

Lumea evanghelica inca nu are curajul sa-si confrunte proprii demoni. Inca avem impresia ca "poate nu stie nimeni", cand, in realitate, suntem "o epistola vie citita de toti oamenii."

Sunt constient ca nu putem spune tot ce se intampla in biserici, in spatiul virtual. Dar cand nu se face absolut nimic pentru remedierea dezastrului, oare nu cumva aceasta e singura solutie?

Mi s-a sugerat, de cateva ori, sa nu ma scriu despre problemele pe care le observ in Cultul Penticostal. Si am incercat sa ma temperez. Mi s-a spus ca daca nu-mi publicam protestul era mult mai bine, ca "rufele se spala in familie." Si de fiecare data mi-am zis ca asa ar fi fost ideal, dar in realitate lucrurile nu stau deloc asa.

Vineri, 21 Martie, la Cluj, semnatarii "Scrisorii Deschise" se vor intalni cu membrii Consiliului Bisericesc pentru a analiza situatia de criza si solutiile prezentate de semnatari. Am mari asteptari de la aceasta intalnire, dar in acelasi timp sunt realist: "caini cu colaci in coada nu am vazut."

In cazul unei respingeri vehemente si nejustificate a "Scrisorii Deschise", singura solutie e sa transferam discutia in spatiul virtual.

Nu ar trebui sa fie asa, dar ce alternative  avem? Malaria poate fi mortala...

(Sizes shown are approximate estimates, and are here mainly for the purpose of ordering the groups, not providing a definitive number. This list is sociological/statistical in perspective.)

1. Christianity: 2.1 billion
2. Islam: 1.5 billion
3. Secular/Nonreligious/Agnostic/Atheist: 1.1 billion
4. Hinduism: 900 million
5. Chinese traditional religion: 394 million
6. Buddhism: 376 million
7. primal-indigenous: 300 million
8. African Traditional & Diasporic: 100 million
9. Sikhism: 23 million
10. Juche: 19 million
11. Spiritism: 15 million
12. Judaism: 14 million
13. Baha'i: 7 million
14. Jainism: 4.2 million
15. Shinto: 4 million
16. Cao Dai: 4 million
17. Zoroastrianism: 2.6 million
18. Tenrikyo: 2 million
19. Neo-Paganism: 1 million
20. Unitarian-Universalism: 800 thousand
21. Rastafarianism: 600 thousand
22. Scientology: 500 thousand

O statistica asemanatoare, din aprilie 2001, arata in felul urmator:

 .

Tragerea la sorti, ca metoda de alegere a liderilor unei biserici locale, este inca folosita in unele biserici. Modalitatea aceasta de alegere se bazeaza pe textul din Fapte 1:21-26.

.

In textul amintit mai sus, apostolii trebuiau sa faca o alegere importanta. Trebuiau sa gaseasc un inlocuitor pentru Iuda Iscarioteanul. Metoda folosita de ei a fost tragerea la sorti. Dar trebuie specificat, inca de la bun inceput, ca nu a fost o tragere la sorti aleatorie. Ei nu au spus: “haideti…, toti cei care vreti sa fiti apostoli, va punem intr-o urna si apoi tragem la sort”. Existau niste conditii, preelective, care trebuiau indeplinite. Versetul 21 ne spune ca prima conditie era ca persoana in cauza sa-i fi insotit de la botezul lui Ioan pana la inaltare. Iar v22 ne spune ca  a doua conditie era ca cel propus sa fie un martor al invierii. El trebuia sa-L fi vazut pe Domnul Isus inviat, altfel nu ar fi putut fi un martor al invierii. In circumstantele respective au fost doar doi care au indeplinit aceste conditii, Barsaba (Iust) si Matia. Amandoi erau vrednici, amandoi indeplineau conditiile. Indiferent care ar fi iesit la sorti, lucrarea lui Dumnezeu nu ar fi avut de suferit. Dupa ce i-au identificat pe cei doi, apostolii s-au rugat, v24-25. Au cerut calauzire supranaturala si ajutor de la Dumnezeu. Abia dupa aceea au tras la sorti si sortul a cazut pe Matia.

 .

(NOTA. Tragerea la sorti era o metoda de alegere bazata pe invataturile Vechiului Testament. Se scriau numele pe pietre, pe bucati de pergamente, sau pe lemn si se puneau intr-o urna, iar dupa rugaciune cineva isi baga mana in urna si alegea un nume de acolo. Exemple: Levetic 16:8-9; Iosua 7: 14-19; 14:2 etc. Foarte multi comentatori afirma ca ei au tras la sorti pentru ca nu aveau calauzirea speciala a Duhului Sfant. Dupa revarsarea Duhului Sfant metoda de alegere se schimba radical).

.

Daca intr-o biserica trebuie sa se aleaga cinci membrii in comitet, din zece, si toti zece indeplinesc conditiile puse, nu e nici o problema cine iese si cine nu, pentru ca lucrarea Domnului  va progresa. Dar daca cinci sunt vrednici si cinci nu sunt, dar e dreptul democratic al membrilor sa-si propuna “preferatii” in comitet, atunci pot aparea probleme serioase, pentru ca lucrarea lui Dumnezeu va avea de suferit. Sortul poate fi acceptat (cel putin teoretic) doar atunci cand cei propusi indeplinesc conditiile. Fara indeplinirea conditiilor spirituale “tragerea la sort” nu-si are rostul. Crestinul nu practica jocuri de noroc!

.

“Oricine va vrea să fie mare între voi, să fie  slujitorul vostru; şi oricine va vrea să fie cel dintâi între voi, să vă fie rob” (Matei 20:26-27)

.

În orice biserică am merge, una dintre problemele cele mai des întâlnite e lupta pentru putere. Rar mai găseşti biserici care au înţeles că Adunarea nu e locul unde să faci carieră, ci e locul unde eşti chemat să slujeşti. Avem puţini slujitori, puţini oameni gata să se sacrifice pe ei înşişi pentru binele lucrării lui Dumnezeu.

.

Începând cu Lucifer, dorinţa aceasta de mărire i-a influenţat pe toţi cei care n-au înţeles că Dumnezeu este Suveran şi că “El schimbă vremurile şi împrejurările; El răstoarnă şi pune pe împaraţi; El dă înţelepciune înţelepţilor şi pricepere celor  pricepuţi” (Daniel 2:21). Ne este greu să-L lăsăm pe Dumnezeu să ne promoveze, ne este greu să acceptăm timpul şi hotărârea Lui. Plictisiţi de atâta aşteptare, începem să ne facem campanie electorală, începem să ne strângem simpatizanţi şi chiar adepţi. Dar de fiecare dată realizăm că lupta pentru putere creează scindare, partide, certuri, mânii şi dezbinare intre frati. Nu se merită ca pentru obţinerea unei poziţii de conducere să dezbini Biserica Lui Dumnezeu! Oare lutul va zice Olarului: “De ce m-ai făcut aşa?”.

.

Se pare că, uneori, interesele noastre sunt deasupra intereselor lui Dumnezeu. Duşi de valul lumii, suntem gata să luptăm până la capăt pentru a dovedi că noi suntem mai capabili decât alţii şi că merităm să fim în frunte, mai mult decât merită ceilalti. Ignorăm rănile pe care le producem celor noi în credinţă, nu ne pasă de sufletele pe care le împovorăm cu dorinţa noastră de mărire şi nu ne interesează efectele “răzvratirii” noastre asupra lucrării lui Dumnezeu.

.

Dumnezeu ne cheamă pe fiecare să-i acceptăm hotărârea. Dumnezeu ne cheamă să slujim în funcţie de darul pe care ni l-a dat şi să fim gata să plătim cu viaţa pentru propăşirea lucrării Lui. Acela are inima predată Domnului în totalitate, care caută folosul Stăpânului, nu folosul său. Suntem chemaţi să slujim, nu să domnim, suntem chemaţi să fim robi, nu să fim stăpâni. Când vom întelege că Biserica e locul unde Dumnezeu ne cheamă pe fiecare să slujim, abia atunci vom experimenta adevărata părtăşie care vine din Duhul Sfânt. 

.

“În ochii mei nimic nu este mai frumos ca slujirea. Dumnezeu a încredinţat fiecăruia din noi o slujbă mai mare şi decât a soarelui, mai mare decât a pământului şi a mării, şi cu atât mai mare încă, cu cât mai mari sunt cele duhovniceşti decât cele trupeşti…Căci noaptea adâncă stăpâneşte lumea întreagă, iar noi, creştinii, suntem chemaţi s-o împrăştiem. Dumnezeu doreşte ca fiecare creştin să fie un invăţător al lumii, un aluat, o sare şi o lumină pentru alţii, aşa cum este El." (Sf. Ioan Gură de Aur)