PS: poze de la concert gasiti pe siteul MPTY

De curând a fost reeditat la Arhiepiscopia Craiovei jurnalul ce poartă sugestiv titlul Spovedanie neterminată semnat Gena Geamănu, un pseudonim care ne aduce aminte de Apostolul Toma Geamanul, cel pe nedrept numit Necredinciosul. În avalanşa de literatură confesivă de toate facturile care ne asaltează, jurnalul Spovedanie neterminată poate fi aşezat undeva la întretăierea dintre Jurnalul unei fiinţe greu de mulţumit a lui Jeni Acterian şi inegalabilul Jurnal al fericirii al lui N. Steinhardt. Textul care introduce şi justifică din punct de vedere duhovnicesc demersul de supraveghere, analiză şi descriere a mişcărilor sufletului în cadrul unui proces de curăţire îi aparţine Sfântului Antonie: „...dacă vom privi cu băgare de seamă şi vom descrie fiecare după putinţă, faptele şi mişcările sufletului nostru, ca şi cum ni le-am dezvălui unul altuia, putem fi siguri că din ruşinea de a fi cunoscuţi în întregime, vom înceta de a mai adăposti în inimă ceva necurat”. Probabil că acest text a determinat ca adesea jurnalul să fie socotit unul duhovnicesc. Personal consider că avem de-a face mai degrabă cu o descriere a meandrelor parcursului interior decât cu un jurnal duhovnicesc, mai ales în prima sa jumătate unde însăşi autoarea afirmă că: „Nu este un jurnal. Este poate o parte din mine cu care stau de vorbă când nu mai pot fi singură”.(p.9[1]) Contextul, care nu constituie fondul problemelor existenţiale ale autoarei, este regimul comunist ateu: „...totul e zadarnic, totul rămâne în afară, omul e iremediabil condamnat la singurătate (Şi nu numai în comunism!)”.

Structurat în patru părţi (Presimţiri, Căutări, Marea ocolire, Iluminări şi poticniri) jurnalul debutează deosebit de percutant la 28 iulie 1968 cu întrebarea: „Pentru ce?” o întrebare care dezgoleşte cu luciditate maximă totala zădărnicie a existenţei în afara lui Dumnezeu. Aceaşi primă notă continuă cu alte întrebări dureroase, toate izvorâte din deznădejdea lipsei de sens. De la bun început este surprinsă nevoia fundamental umană de dăruire, de jerfire a sinelui pentru aproapele, nevoie obturată de teama că: „nimeni nu are nevoie de ce fac eu”.(p.7) Singurătatea absolută este marcată mai ales de opoziţia permanentă eu-voi, nici o prietenie şi nici o formă de comuniune nu poate transforma eu-l în noi. Fuga de sine apare combinată mereu cu nevoia de autenticitate şi de adevăr. Şi dacă prima parte a jurnalului este numită Pre-simţiri, ele se regăsesc la tot pasul printre afirmaţii din cele mai şocante: „Sunt disperată. Ştiu că există iubire. Nu ştiu ce este fiindcă nu am trăit-o, dar ştiu precis că nu este din tot ce am trăit. (p.11). Mă detest! Nu voi reuşi niciodată să fiu un om ca toţi oamenii. Am nevoie de o minciună mai puternică.(p.13). Viaţa mea! În general mă port de parcă mi-ar apaţine. Numai că am impresia că eu îi aparţin ei.” (p.17). După 11 ani, în februarie 1979 se încheie prima etapă a jurnalului cu nevoia acută de eliberare: „Aş vrea să ies din plânsul ăsta mut”.(p.18) Însemnările sunt reluate în martie 1981, după doi ani de pauză, sub titlul generic Căutări. Tonul afirmaţiilor din a doua parte a jurnalului nu este radical diferit. Rămân aceleaşi teme fundamentale mereu şi mereu reluate. Singurătatea („suntem atât de înfăşuraţi în singurătate încât ne vom sufoca”) nevoia de sens („Şi cine sunt EU?”), deznădejdea, moartea, viaţa şi din nou singurătatea („Nu-i nimeni în tot universul care să te audă”) (p. 29-30). Căutarea capătă expresia unei dureri ce nu pare a avea ieşire dar care se dovedeşte a fi de fapt o cale de cunoaştere. Odată cu asumarea suferinţei bucuria nu întârzie să apară, chiar dacă pentru început nedesluşit şi tainic: „Ce stranie bucurie vine spre mine?”(p. 36)

O nouă treaptă către Dumnezeu (care rămâne încă distant) o constituie întâlnirea cu scrierile Simonei Weil, cu a cărei gândire se simte identificată până într-acolo încât scrie „Doamne, de unde mă cunoaşte fiinţa asta?”. La fiecare pas este prezentă singurătatea şi durerea („care este un fascinant fel de a fi viu, poate singurul fel” p.48). Căutările spirituale din această etapă se finalizează cu yoga. Acum începe Marea Ocolire. Tentaţia morţii, a neantului, dorinţa puternică de a nu mai fi şi totuşi: „ce-i aia moarte? Cei vii nu ştiu iar cei morţi tac. Tac aşa cum tac cei vii cand îi întreb ce e aia viaţă.” (p. 97) Lecturi imense, variate fiecare rezonând într-un fel oarecare cu propriile căutări ale autoarei. Prietenia fecundă cu Alice Botez. Marea Ocolire se termină în 1985 în pridvorul Bisericii datorită întâlnirii cu părintele Galeriu „în sfârşit am găsit ce căutam, am găsit căutarea cea bună”(p.140). Din acest punct încep Iluminările şi poticnirile, titlu sugerat de părintele Galeriu după cum descoperim în una din scrisorile pe care i le trimite: „Mă mângâie şi faptul că mi-aţi spus să îmi intitulez jurnalul iluminări şi poticniri, deci ştiaţi că mă voi potcni...”(p.156). Atmosfera generală a jurnalului nu mai este înăbuşitoare, ceţoasă ci dimpotrivă aerisită şi plină de lumină. Singurătatea care înainte apărea sfâşietoare pe fiecare pagină este înlocuită de conştientizarea iubirii divine: „Dumnezeu ne iubeşte tot timpul indiferent ce facem. Mântuirea înseamnă să-i răspundem la iubire” (p.150). Din anul 1987 paginile jurnalului încep să fie completate cu fragmente din scrisorile trimise părintelui Galeriu. Monologul jurnalului este din ce în ce mai des înlocuit de dialogul epistolar cu duhovnicul: „Mi-e imposibil să scriu în jurnal deşi îmi vine să vorbesc despre preaplinul din mine. Am ales să scriu Sfinţiei voastre chiar dacă nu voi expedia scrisoarea.” (p. 161) Dacă la început este trăită imposibilitatea stabilirii oricăror punţi de comuniune cu cei din, jur ceea ce crează sentimentul de singurătatea absolută, vedem că împreună cu convertirea soseşte şi conştiinţa intimităţii ontologice cu celălalt: sunt o singură pânză vie cu cei din biserică. Înţelegerea duhovnicească a realităţii se adânceşte la fiecare pas. Iată spre exemplu cum este elucidată problema suferinţei într-una din scrisorile adresate duhovnicului: „Acum ştiu că nu Dumnezeu este autorul (suferinţei, răului) şi nici nu ştiu cum de ştiu, n-aş putea să explic limpede, dar ştiu că noi, eu omul, am făcut şi fac asta, şi mă cutremur de durere că sunt om...m-am simţit una şi cu criminalii şi cu victimele lor.” (p.169) La fiecare pas sunt căutate şi adesea găsite semnificaţiile adânci ale cotidianului. Jurnalul se constituie mereu ca un prilej de regăsire a autenticităţii şi a sincerităţii debordante. Complicaţia sufletească inutilă şi insuportabilă face rugăciunea să ţâşnească: „Doamne simplifică-ne până la a fi oameni.”(p. 244). Bucuria alternează cu momente de întunecare, de tăcere netransparentă, care totuşi capătă sens în clipa unei înţelegeri duhovniceşti a lor: „Şi am primit întunericul ca un dar din care am învăţat mai mult, sau tot atât de mult ca şi din darul de atunci”.(p. 245) Senzaţia de moarte, dorinţa de aneantizare se transformă în viaţă care clocoteşte: „Doamne ce vie sunt! Dacă plânge cineva mă umplu de plâns. E altfel decât plânsul lui dar e răspuns la acest plâns. Dacă se bucură cineva tresar de bucurie.” (p.255) Totul culminează cu descoperirea smereniei: „Absiul nimicniciei. Pe măsură ce ni se dezvăluie, revolta şi deznădejdea se topesc în durere cruntă. Neputinţa iubirii. Strădania îndurării. Lacrimi necurate. Doamne, cum poate cineva ca mine să îndrăznească să te cheme?”(p.272)

Jurnalul se încheie la 1 decembrie 1989 după ce am parcurs Calea timp de 21 de ani împreună cu un suflet zbuciumat, cu vocaţia căutării. Ultimele cuvinte sunt cuvintele pline de nădejde cu care se încheie şi Apocalipsa, Vino, Doamne Iisuse!, poate tocmai pentru că şi acest jurnal este o descoperire treptată a sinelui de către sine în căutarea Luminii.

În film, este vorba despre o actriţă care încearcă să-şi facă un drum în Hollywood, însă lucrurile iau o turnură cu totul neaşteptată, astfel încât te întrebi care e visul şi care e realitatea? Ca să nu fiţi total derutaţi, cum au păţit unii, printre care şi eu, vă dau nişte indicii pe care le-am găsit aici:

Contained within the original DVD release is a card titled "David Lynch's 10 Clues to Unlocking This Thriller". The clues are:

1. Pay particular attention in the beginning of the film: At least two clues are revealed before the credits.
2. Notice appearances of the red lampshade.
3. Can you hear the title of the film that Adam Kesher is auditioning actresses for? Is it mentioned again?
4. An accident is a terrible event - notice the location of the accident.
5. Who gives a key, and why?
6. Notice the robe, the ashtray, the coffee cup.
7. What is felt, realized, and gathered at the Club Silencio?
8. Did talent alone help Camilla?
9. Note the occurrences surrounding the man behind Winkie's.
10. Where is Aunt Ruth?

Am vrut să vă dau şi câteva capturi, dar am avut probleme cu vizualizarea lor pe blog, nu ştiu de ce. În orice caz, i-am dat filmului nota 9.

ENjoy! Este un film foarte tare!

Nu o sa va spun despre crime, nici despre cum il gasesc pe Doe, nimic. Va spun doar ca este un film absolut exceptional. Cel mai bun film cat de cat politist pe care l-am vazut in viata mea. Repet: exceptional. Aceste doua ore si ceva, m-am delectat cu imagini cutremuratoare, replici deep pana in maduva si un inteles ascuns... Lumea este nebuna de tot. Va recomand cu caldura Se7ven, din 1995. O dimineata sau o seara petrecuta in casa alaturi de acest film si o tigara sau doua... este inceputul sau sfarsitul unei zile perfecte. Se7en

ENJOY

Un sueño hecho realidad ! Asta a fost aseara! Imi pare rau, dar nu pot sa fiu obiectiva. Pur si simplu am trait prea intens (daca pot zice asta) ceea ce s-a intamplat aseara pentru a nu incerca macar sa impart o parte din sentimentele mele. A fost mult mai mult decat m-as fi asteptat eu sa fie. Oricum mi-as fi imaginat altfel un concert Manu Chao in Romania, nu cu oameni care sa stie versurile toate, care sa fie atat de fericiti sa-l vada pe el, care sa danseze atat de mult si sa emane veselie molipsitoare. Ce daca s-a suprapus cu concertul lui Nelly Furtado? A stat la Manu Chao cine a contat si credeti-ma ca au fost mult mai multi decat m-as fi gandit vreodata ca or sa fie.
Dupa ce Roisin Murphy a intarziat o ora cu concertul ei, Manu Chao, pe scena Dacia, cea mai mica de altfel (mare mare greseala!), a reusit sa inalte inimile publicului. Mai intai si-au facut aparitia pe scena membrii Radio Bemba, printre care se numara si cativa fosti membrii ai Mano Negra, prima lui trupa. Am fost suprinsa sa vad cum oamenii stiau versurile lui, toate versurile, lucru la care nu m-as fi asteptat. S-a dansat, s-a cantat, s-a zbierat din strafundul sufletului, s-a sarit. Cu greu mi-am facut loc pana la gard ca sa-mi pot flutura bannerul in voie si sa-l pot admira mai bine pe Manu. A aparut imbracat intr-un tricou care avea exact culorile drapelului nostru (acum nu stiu daca e facut special sau a coincis pur si simplu cu al altui stat, dar putin relevant aspectul acesta). Se putea citi pe chipul lui uimirea cand ne-a vazut cantand laolalta cu el si trupa sa, se putea citi asta in zambetul lui larg si senin. Toata lumea era fermecata de el si spre deosebire de alte concerte unde doar in primele 2-3 randuri stau cunoscatorii, la Manu Chao cunoscatorii erau pretutindeni. Si in fata si in spate erau oameni care cantau si dansau odata cu el.
Chiar daca nu mai stiu care a fost prima melodie cantata, m-am bucurat de tot ce a cantat Mr Manu Chao. Bineinteles ca din recital nu au lipsit 'Clandestino', 'Rumba de Barcelona' (care s-a bucurat de cea mai multa popularitate), 'La Vida Tombola', 'Mr Bobby', 'Desaparecido', 'Mentira' si multe altele, toate mult prea cunoscute (de cine merita bineinteles). Manu Chao si trupa sa a dansat tot timpul, au cantat doua ore si ceva ceea ce a fost unic pentru oricare din trupele care mai cantasera in cadrul B'Estfestului de anul acesta. Kaiser Chiefs mai cantasera o ora jumatate in ziua precedenta, dar nici macar ei nu s-au putut ridica la nivelul lui Manu.
Fani de peste tot venisera sa-l vada cantand. Erau argentinieni, spanioli, mexicani, britanici si africani (asa cum era cel de langa mine care mi-a spus ca 20 de ani a asteptat sa il vada live si si-a strans bani si a venit tocmai in Romania pentru el). La cat ma agitam si eu pe acolo m-au mai intrebat diversi pe engleza, pe spaniola daca sunt iberica, spre mandria mea. A placut publicului foarte mult, dupa cum era evident si chiar daca pe scena Romtelecom era Nelly Furtado, oamenii au ramas la Dacia. La primul bis s-a intors cu zambetul larg si a mai cantat si a mai facut publicul si mai fericit. Un adevarat spectacol. A fost chemat si a doua oara la bis si poate ca nu se astepta nimeni sa se intoarca dar a facut-o. Probabil nici lui nu ii venea sa creada. Pe toata durata concertului isi lovea pieptul cu microfonul pentru a rasuna precum bataile inimii. Exact asa ne bateau si noua inimile. Am fi putut cere mai mult oare? Da. In mod clar. Un festival doar cu Manu Chao si Radio Bemba Sound System !
A promis ca se va intoarce si o va face. Simt eu ca o va face !
Proxima estacion: ESPERANZA !

10x to otee

(ca spoiler fiindca nu mi-a placut filmul: fetita cauzeaza sequel-ul)

Va recomand cu caldura Equilibrium.

Pacat ca nu are parte de prea multa mediatizare, dar trupele cu care a cantat au avut mare succes.

Ma uit la Marilyn Manson - care a inflorit sub bassul electrizant al lui Skold. Au lucrat impreuna din 2001 pana in iarna lui 2008, timp in care formatia a avut cel mai mare succes (parerea mea :D ). A cantat si solo - a reusit sa scoata 3 albume, el fiind un "multi-instrumentalist", cum zice wikipedia. A cantat si cu KMFDM - dunno what that is, dar se pare ca e o formatie foarte tare prin Germania, care apartine aceluiasi gen si deci se prea poate sa caut sa ascult si asta :D .

Tim Skold appears to be a man of many talents: canta la chitara, la bass, la clape si e si vocal. E muzician si producator. E foarte bun live, pare ca nu depune nici cel mai mic efort ca sa cante. Muzica lui a fost incadrata in genurile: alternative metal, industrial, gothic metal. Mie doar mi se pare ca suna foooooooooooooooooooooarte bine - since I don't give a shit on labelling.

Nu stiu ce as putea sa spun despre el, doar ca mi se pare un profesionist si un om cu foarte multa inspiratie. Pot doar sa sper ca o sa ajung sa cant si eu ca el... Sau daca nu, o sa ma multumesc sa-l ascult. :D

Enjoy Chaos!

• Waking Life
• Breaking the Waves
• A Scanner Darkly
• Garden State
• The History Boys
• P.S. I Love You
• Mulholland Drive
• Clerks

Am văzut şi filme care nu erau pe listă:

• Citizen Kane
• Schindler's List
• The Pianist
• Lord of the Rings (toată trilogia)
• The Mists of Avalon
• Stardust

Erau mai multe, însă am trecut doar cele care consider că merită menţionate. O să vorbesc acum despre o parte din ele.

Cel mai bun dintre toate este Citizen Kane... Da, ştiu că o să fie reacţii la ce zic, dar nu mă răzgândesc. Hotărât lucru, cel mai bun film din ambele liste este Citizen Kane. Are de toate. :) Nici nu ştiu cum să-l descriu în termeni cât mai potriviţi. A avut un imens impact asupra tuturor generaţiilor care au avut norocul să-l vadă. Cel puţin o prietenă de-a mea, când i-am pomenit titlul acestui film, a zis că a marcat-o atât de tare în adolescenţă, încât vrea să uite de el. Iar eu i-am zis în genul "Ce păcat, că am o obsesie pentru el". Da, aşa era pentru o lună şi ceva... chiar două, nu mai ţin minte cât timp. Merită, mie mi s-a părut că fiecare cadru are semnificaţii mai adânci decât la prima vedere... De exemplu, am realizat din prima semnificaţia secvenţei care arată micul dejun cu prima soţie... Dar uite că am citit pe forumul IMDb.com ce mi-a scăpat (multe mi-au scăpat, deh, dau doar un exemplu): mama lui Kane era mai mereu în prim plan, ceea ce însemna că avea putere asupra tuturor, mai ales asupra fiului ei, care era aproape mereu pe ultimul plan. Era evidentă acea putere, dar regizorul n-a făcut decât s-o sublinieze frumos. :) Care regizor este şi actorul principal în film, Orson Welles...

Schindler's List şi The Pianist au ca punct comun povestea Holocaustului, privită din unghiul victimelor [supravieţuitoare] ale acestuia (şi longevive), fiecare din ele având un unghi propriu, fără a se contrazice cu nimic. De fapt, se completează. Dar ce mă deranjează (puţin) este că se concentrează exclusiv asupra evreilor... Mă rog, doar The Pianist a arătat ce neajunsuri poate provoca handicapul fizic în timpul regimului nazist (o singură scenă, cea cu scaunul cu rotile), însă nici un film nu arată ce se întâmplă şi altor minorităţi. Ţin minte unul, din păcate nu-i ştiu titlul, în care arăta uciderea unei rome, proaspătă mămică, ai cărui bebeluşi au fost luaţi pentru nişte experimente nebuneşti... Bineînţeles, se fac multe astfel de filme pentru a nu fi repetate greşelile trecutului, aşa spun ceilalţi. Totuşi, se fac cam prea multe, am impresia... Ca şi cum trecutul este rechemat ca să-i bântuie pe unii... în timp ce alţii, care nu cunosc suferinţa şi nici greutăţile vieţii, pot chiar să râdă de acele scene în care moartea violentă este înfăţişată în fel şi chip. Vă întrebaţi cum e posibil aşa ceva? Aşa e, şi eu m-am întrebat. Dar asta am văzut pe forumul mai sus menţionat... Unor puşti americani chiar li se par amuzante scenele de moarte... Sau nu li se par amuzante, ci şocante, iar râsul e reacţia acestora la acel şoc... Eu am rămas distant emoţional...
Apropo, găsesc oarecum ironic faptul că toată chestia cu rasa ariană a pornit de la indieni, ce stau la baza (genealogică a) romilor de pretutindeni...
Bent e un alt film despre Holocaust, dar se concentrează în jurul unui bărbat, căruia nazismul i-a omorât doi iubiţi, pe rând. După ce a murit cel de-al doilea, s-a sinucis în lagăr. De ce vreau să menţionez acest film? De obicei nu menţionez filme gay, adevărat, dar acesta a avut o singură parte ce mi s-a părut cu adevărat originală: am văzut cum se poate face dragoste fără contact fizic...

Lord of the Rings, The Mists of Avalon şi Stardust sunt filme cu multă fantezie, care m-au binedispus. Dacă vă plac basmele, acestea sunt perfecte. :)

Despre cele tăiate din lista principală voi scrie data viitoare.

Subcapitolele în care e urmărit primul fir narativ poartă numele străzilor pe care le străbate un tînăr în drum spre apartamentul iubitei sale, conturînd un itinerar londonez care-aminteşte de Praga de aur a lui Hrabal. Pe lîngă peisajul metropolei, această călătorie dezvăluie pas cu pas identitatea lui Graham Park, închegată din gîndurile, emoţiile şi amintirile care-l încearcă – un tînăr sensibil şi fragil, timid şi idealist, pe care iubirea-l poartă ca un val spre promisiunea întrezărită a unei împliniri. Aceeaşi iubire îi aşează pe nas nişte imenşi ochelari roz, făcîndu-l să perceapă lumea exterioară mai luminoasă şi mai lipsită de pericole decît de obicei. Îşi aminteşte cu voluptate felul în care-o cunoscuse pe Sara şi uluitoarea lor apropiere, întîlnirile care-au urmat, plimbările magnifice, cîteva momente mai speciale. Uşor mai în vîrstă decît el, de o frumuseţe neconvenţională, învăluită într-o autră de mister condimentată de existenţa unui soţ abandonat şi-a unui amant motociclist, Sara pare a fi exact genul de femeie de care să se-ndrăgostească un artist ca Graham. La capătul drumului său îl aşteaptă însă ceva ce-i va spulbera resursele aparent inepuizabile de idealism – dezvăluirile Sarei vor contura o realitate pe care tînărul, bîntuit de stări atroce, se va chinui mult timp să o accepte. Iar adevărul întreg va fi dezvăluit abia după plecarea lui.

Steven Grout e protagonistul celei de-a doua poveşti din roman, ale cărei subcapitole poartă numele persoanelor pe care el le-ntîlneşte: Domnul Smith e patronul firmei de la care-şi dă demisia convins că e victima unui complot şi-a unui sinistru atac cu microunde, Funcţionarul Starke care-i refuză ajutorul de şomaj e cu siguranţă un complice al celor care vor să-l distrugă, Doamna Short, proprietara imobilului în care locuieşte, e o altă faţă a răului care-l înconjoară, pînă şi Domnul Sharpe, vagabondul cu care se-mprieteneşte în parc, se dovedeşte a fi un escroc care-i fură pînă şi casca de protecţie fără de care nu-nfruntă niciodată pericolul străzilor. Un destin cu gust pentru macabru face ca tocmai în acest moment de vulnerabilitate Steven să devină victima unui accident absurd – Domnul Shawcross e psihiatrul în grija căruia va ajunge el la un an după accident, liniştit oarecum prin pierderea memoriei.

Cea de-a treia poveste e o adevărată sărbătoare a imaginaţiei în care se recunoaşte mîna lui Iain M. Banks (pseudonimul sub care autorul publică literatură SF). Acţiunea are loc într-un castel uluitor, cu o arhitectură în permanentă schimbare, condus de un „seneşal” cu atitudine de Sfinx şi populat de o armată de pitici fără chipuri, care-ndeplinesc activitaţi dintre cele mai bizare.Doi bătrîni, Quiss şi Ajayi, au fost întemniţaţi aici în urma unor misterioase Războaie Terapeutice şi pentru pentru a-şi recîştiga libertatea sînt obligaţi să ducă pînă la capăt nişte jocuri fără noimă (ale căror nume dau şi titlurile subcapitolelor aferente) şi să dezlege o serie de enigme. E o lume-ntoarsă pe dos în care pînă şi timpul se scurge după altă măsură iar absurdul pare a fi litera legii. Descoperirea care-l va împinge pe Quiss spre sinucidere e aceea a existenţei unui subsol infinit (al castelului şi-al lumii), în care oameni aidoma lui sînt ţinuţi într-o stare vegetativă, cu mintea proiectată în nişte personaje din trecut (într-o formă superbă e aici exact ideea primului Matrix). Ajayi e mai preocupată de propria instruire, învăţînd de una singură diverse limbi misterioase precum chineza şi engleza şi reuşind în felul acesta să citească tot mai multe din cărţile din care sînt clădite zidurile castelului. Ultima carte pe care-ncepe să o citească e tocmai aceea în care ea există ca personaj, făcînd din Paşi pe sticlă un fel de bandă a lui Moebius a la Cortazar.

Înspre final cele trei poveşti se leagă prin cîteva fire: accidentul lui Steven e cauzat de amantul Sarei, ale cărui rateuri de motor sînt datorate zahărului turnat în rezervorul motocicletei sale probabil tocmai de victimă; la spitalul de boli psihice în care va sfîrşi acelaşi Steven există o bibliotecă situată într-un corp vechi de clădire unde doi pacienţi în vîrstă joacă mereu nişte jocuri bizare, ale căror reguli le inventează chiar ei; una din enigmele castelului e tipărită pe o banală cutie de chibrituri descoperită de Steven într-un cotlon neumblat al spitalului. Capitolul final dă seama doar de finalul primei poveşti, de felul în care Graham reuşeşte să facă faţă suferinţei sale.

Printre cele mai evidente calităţi ale romanului lui Banks sînt concizia şi limpezimea, datorate în mare măsură simplităţii extreme a formei şi economiei de mijloace. E apoi o ştiinţă a conducerii acţiunii, pusă în valoare de intercalarea celor trei poveşti – cititorul e sedus într-un joc al aştepărilor, promisiunilor şi amînărilor, vrăjit de alternanţa planurilor cu ambiguităţile şi enigmele lor. Admirabile sînt şi uşurinţa cu care autorul jonglează cu timpurile naraţiunii, ţesînd o vastă reţea de cauze şi efecte, şi umorul fin, abia sugerat, uneori negru şi amar, alteori născut dintr-o plăcere a jocului şi absurdului. O migală de bijutier e pusă uneori în descrierea detaliilor din care se conturează lumea nebună a lui Steven („Pe poliţa de deasupra căminului se găsea colecţia de embleme de maşini. Erau cinci jaguari, opt statuete de argint de pe capotele unor Rolls-Royce-uri, două embleme vechi de Austin şi o gamă variată de somoni sărind, cai de curse şi cîini de rasă, alături de un jucător de cricket mînuind un bătac. […] La început se simţise ameninţat de emblemele de la Jaguar; felina în plin salt, care nu se mai găsea acum pe capota tuturor modelelor dar persista încă în formă completă pe un număr suficient de maşini, părea făcută special să îl eviscereze. Cu doamna de argint lucrurile nu stăteau mai bine, ba unele dintre emblemele comandă specială erau chiar şi mai periculoase.”) sau aceea de basm a castelului („Atmosfera nu era foarte luminoasă, doar cîţiva peşti luminiscenţi înotau leneş deasupra capului său[...]. Stîlpi şi coloane şi... oameni. Fiinţe cu înfăţişare umană şedeau pe scaune înalte, cu braţele prinse în verigi de fier, atingînd cu umerii suprafaţa tavanului infinit din sticlă. Uluit, în prima clipă, crezuse că sînt doar stîlpi şi coloane; apoi s-a dovedit că printre ei se aflau oameni cu capul înfipt în tavan[…].”), făcînd savoarea unor pagini de o frumuseţe magică.

Dincolo de formă, în substanţa sa, Paşi pe sticlă e o carte a frămîntărilor omeneşti, scrisă de un om cu o înţelegere profundă a mecanismului infernal al creierului uman. O carte a cărei principală miză mi se pare a fi conturarea, prin cele trei poveşti, a trei niveluri distincte de realitate – povestea lui Graham, cu toate-ntorsăturile ei, e situată în realul cotidian al vieţii; a doua poveste dă seama de realitatea „alterată” a unui schizofrenic, în care lumea dată e invadată periodic de născocirile bolii sale cumplite; în fine, ultima poveste e situată în plină irealitate, e o lume întru totul creată, fără repere în planul real. O miză fără-ndoială cîştigată, toate cele trei poveşti se susţin, sînt credibile, au farmecul lor indicibil – adevăratul tur de forţă al lui Banks creditează pe deplin „adevărul minciunilor” scornit de Llosa.

Cartea nu este o simplă povestire, ci este un itinerariu de reevocare a principalelor momente din viaţa lui Karol Wojtyla, alături de jurnalistul Gian Franco Svidercoschi, născut în Italia la Ascoli Piceno, dar de origine poloneză, şi care urmăreşte de aproximativ 50 de ani evenimentele din Cetatea Vaticanului. De fapt acesta este cel care face o cronică clară a evenimentelor, în timp ce actualul cardinal Stanislav Dziwisz dă viaţă acestei cronici prin mărturiile sale, prin sentimentele sale şi prin directa sa implicare afectivă în evenimentele evocate de jurnalist. Astfel, cartea ne oferă, în acelaşi timp, atât o viziune pur obiectivă, o rememorare rece a evenimentelor ce au marcat viaţa celui care a fost Papa Ioan Paul al II-lea, cât şi o viziune subiectivă a unui om care a fost direct implicat în aceste evenimente, a unui om al bisericii, care îmbogăţeşte această cronică prin adăugarea unei viziuni profund spirituale şi care încearcă să citească evenimentele evocate prin prisma căutării voinţei lui Dumnezeu, care se foloseşte de instrumente insuficiente, adică de oameni, pentru a-şi desfăşura lucrarea sa mântuitoare. De aceea, adesea când intervine cardinalul Stanislav Dziwisz, nu o face pentru a completa acea cronică cu date mai exacte, ci pentru a oferi o cheie de interpretare spirituală a evenimentului în cauză.

Din punct de vedere al structurii, putem spune că avem de a face cu o „povestire în ramă”, întrucât cartea debutează în prefaţă cu rememorarea momentului când după moartea Suveranului Pontif, secretarului său i-a revenit sarcina de a-i acoperi faţa cu o năframă albă, transparentă, care a marcat practic despărţirea dintre cei doi. Sfârşitul cărţii surprinde momentul înmormântării sale, un moment pe care cardinalul Dziwisz mărturiseşte că „nu îl voi putea uita niciodată”. Între aceste două momente, cartea se structurează în două părţi! Prima este dedicată anilor polonezi şi luptei susţinute a bisericii poloneze cu regimul comunist, luptă în care Karol Wojtyla s-a implicat adânc, subliniind mereu că nu poate exista o societate din care să fie scos afară Dumnezeu şi în care este încălcată libertatea şi drepturile fundamentale a fiecărui om. A doua parte rememorează principalele momente din pontificatul Pepei Ioan Paul al II-lea, precum ar fi numeroasele călătorii apostolice, atentatul suferit în 1981, renegarea războilui ca mijloc de a face dreptate şi implicarea activă în dialogul ecumenic şi dialogul inter-religios.

Prima parte se cristealizează în jurul a două teme principale: lupta paşnică împotriva unui sistem de subjugare a oamenilor şi importanţa Conciliului Vatican II şi profundele transformări apărute în viaţa bisericii în urma acestui conciliu. În ceea ce priveşte participarea tânărului arhiepiscop Woytila la conciliu, secretarul său ne vorbeşte de un om care, înainte de toate, a ştiu să asculte ceea ce aveau ceilalţi de spus, implicându-se doar spre final în dizbateri. În final, Karol Woytila s-a arătat foarte mulţumit de hotărârile conciliare, mai ales în ceea ce priveşte reevaluarea rolului laicilor în Biserică, aspect pentru care acesta a militat încă dinaintea convocării conciliului.

Spaţiul cel mai vast din această parte este însă acordat luptei cu sistemul comunist, mai mult o luptă de supravieţuire, o luptă pentru sufeltele polonezilor. Karol Woytila a fost mereu promotorul unei lupte paşnice, aceasta deoarece trăise ororile războiului. Cu toate acestea, arhiepiscopul de Cracovia a fost mereu alături de oamenii care nu vroiau oraşe fără Dumnezeu, ştiind să facă totul în aşa fel încât regimul să nu aibe motive pentru a-l aresta. Astfel polonezii au văzut mereu în Karol Woytila un apărător al lor, un refugiu spre care ei se îndreptau de fiecare dată când aveau nevoie. Tânărul arhiepiscop nu a ezitat niciodată să îşi expună meticulos dezacordul faţă de nerespectarea demnităţii persoanei umane, a libertăţii personale şi a drepturilor omului, subliniind de asemenea că nu poate exista o societate fără Dumnezeu, că aceasta este doar o iluzie a mândriei omeneşti.

Partea a doua reiterează principalele momente ale pontificatului Papei Ioan Paul al II-lea, începând de la alegerea acestuia ca „servum servorum Deii”, atunci când ieşind la balcon, acesta s-a adresat mulţimii, chiar dacă nu era prevăzut aşa ceva. A fost de ajuns o singură frază pentru ca noul Papă să intre în inimile oamenilor: „Nu ştiu dacă mă pot exprima bine în limba voastră....în limba noastră iatliană, dar dacă greşesc, mă veti corecta!” Discursul său cu ocazia primei liturghii celebrate în Piaţa San Pietro a trasat clar şi linia pe care Karol Woytila avea de gând să meargă ca păstor al Bisericii Catolice, îndemnând la deschiderea inimilor spre Cristos şi la deschiderea sistemelor economice, politice şi culturale.

Un spaţiu foarte amplu este dedicat numeroaselor călătorii apostolice, începând cu cea din Mexicul anti-clerical. Este amintită şi vizita în România din mai 1999, în contextul implicării în dialogul ecumenic. Din acea vizită, Stanislav Dziwisz evocă dorinţa miilor de oameni adunaţi în Piaţa Izvor de a se restabili unitatea între bisericile lui Cristos.

Atentatul din 1981 este un moment care nu putea lipsi dintr-o astfel de carte. Sunt povestite amănunţit toate detaliile, cele două focuri de armă, durerea tuturor, graba cu care s-au succedat toate momentele succesive, deznădejdea iniţială a medicilor şi a secretarului personal al Papei, care a fost chemat să administreze Sfântul Maslu Suveranului Pontif şi apoi bucuria provocată de supravieţuirea acestuia. De asemenea este evocată vizita pe care Papa i-a făcut-o atentatorului său Mohammed Ali Agca în închisoarea de la Rebibbia, iertându-l pe acesta pentru ceea ce făcuse. În toate aceste momente, Agca era mai mult preocupat cu faptul că Papa nu murise, decât de a regreta ceea ce făcuse, ne mărturiseşte Stanislav Dziwisz.

Ceea ce uneşte aceste două părţi este cheia de interpretare spirituală despre care am vorbit deja. Lupta împotriva comunismului devine o luptă prin rugăciune, alegerea pontificală este văzută drept fiind voinţa lui Dumnezeu, călătoriile apostolice sunt fructul dorinţei Papei de a fi alături de oamenii care suferă şi de a transmite acestora cuvântul lui Dumnezeu, implicarea în dialogul ecumenic este văzută ca şi conformare la dorinţa Mântuitorului „ca toţi să fie una”. De altfel întreaga carte ne prezintă un om profund spiritual, care se cufunda adesea ore în şir în rugăciune sau în adoraţie, care îl iubea pe Dumnezeu şi pe toţi oamenii, indiferent de religie, rasă sau statut social. Prin urmare, într-o lume care îşi manifestă dorinţa de modele, papa Ioan Paul al II-lea ar putea fi luat drept model de orice creştin şi chiar de ne-creştini.

Încheierea cărţii este emoţionantă, prezentând sentimentele, dorinţele, durerea, golul şi semnele de întrebare ce au pus stăpânire pe Stanislav Dziwisz: „I-am fost alături aproape 40 de ani […] Acum, în momentul morţii, el a plecat singur. I-am fost mereu alături, dar de aici, a plecat singur. Iar faptul că nu i-am putut fi alături şi în acest moment m-a marcat foarte mult. Da, desigur, el nu ne-a părăsit. Îi simţim prezenţa şi harul pe care îl obţinem prin intermediul său. Dar totuşi, eu i-am fost alături doar până la acest punct al Bisericii. De aici, el a plecat singur. Iar acum? Dincolo, cine îi va fi alături?” De aici încolo cuvintele sunt de prisos!

Dan Pătraşcu

Istoria este pentru artele frumoase, dar mai ales pentru literatură, un nesecat izvor de inspiraţie, oferind artiştilor în orice moment nenumărate teme care pot fi transformate în motive artistice. Aceasta se datorează faptului că istoria năvăleşte deseori brutal peste om, favorizându-i trăiri sufleteşti de o foarte mare intensitate, iar arta se hrăneşte cu asemenea trăiri, care, la rândul lor, declanşează în om anumite mecanisme psihologice de nebănuit.

Foarte multe opere literare şi-au tras seva din istorie, iar unele dintre aceste opere au devenit capodopere ale literaturii universale. În contextul evoluţiei literaturii române se poate remarca faptul că istoria este o coordonată aproape omniprezentă, probabil pentru că aceasta a fost mai mereu vitregă românului simplu. Însă operele literare de factură istorică sunt deosebit de valoroase şi vorbesc de la sine despre capacitatea scriitorilor români de a transpune un fapt istoric în artă.

În istoria recentă, perioada comunistă a lăsat un ecou foarte puternic în literatură. Scriitorii adevăraţi din această perioadă s-au întrecut în a reda cât mai plastic dramele sufleteşti pe care le-a provocat acest regim totalitar. Pe lângă romanele lui Marin Preda, care sunt capodopere ale literaturii româneşti, operele literare aprţinând literaturii de frontieră, respectiv jurnalele şi memoriile, sunt de o importanţă deosebită în acest sens, deoarece ele îmbină cronica istorică şi faptele reale cu expresivitatea literară.

Bogăţia ce o aduce cartea cardinalului Hossu

Literatura română s-a îmbogăţit considerabil prin apariţia cărţii Credinţa noastră este viaţa noastră- Memoriile cardinalului Dr. Iuliu Hossu, care vorbeşte despre teroarea regimului comunist, dar , în special, despre supliciile la care au fost supuşi episcopii, preoţii ţi credincioşii greco-catolici, a căror Biserică a fost desfiinţată în mod abuziv de conducătorii atei, dar a căror suflete s-au dovedit a fi „cetăţi de nebiruit”, după cum însuşi cardinalul Hossu mărturiseşte.

Cardinalul Iuliu Hossu a fost una dintre cele mai reprezentative personalităţi a neamului românesc, fiind implicat activ în Marea Unire de la 1918. A fost devotat trup şi suflet neamului său, dar în special Bisericii greco-catolice, păstorind cu o iubire şi o dăruire desăvârşite, credincioşii din eparhia Cluj-Gherla.

Dr. Iuliu Hossu şi-a scris memoriile în timpul când se afla cu domiciliul obligatoriu la mănăstirea Căldăruşani. Atunci fratele său, Traian, a putut să-i strecoare cardinalului caietele necesare şi destulă cerneală. Ca urmare, memoriile au fost scrise în trei caiete distincte care relevă trei etape distincte ale prigoanei.

Cele 3 caiete

Astfel, în primul caiet sunt relatate evenimentele ce s-au petrecut în intervalul de timp dintre 1947 şi 29 octombrie 1948, data arestării cardinalului şi a întregului episcopat greco-catolic. Apoi cardinalul Iuliu Hossu vorbeşte despre perioada petrecută la vila patriarhală Dragoslavele, vilă amenajată pentru circumstanţă ca lagăr, împrejmuită cu sârma ghimpată şi păzită de soldaţi înarmaţi. A urmat apoi prima şedere la mănăstirea ortodoxă de la Căldăruşani, în clădirea dezafectată a unei şcoli de cântăreţi bisericeşti.

Al doilea caiet coincide cu sfârşitul şederii la Căldăruşani urmat de o lungă perioadă de detenţie la închisoarea cu regim de exterminare de la Sighet, perioadă cuprinsă între 25 mai 1950 şi 4 ianuarie 1955. De notat este faptul că transferul la închisoarea de la Sighet a avut loc după ce Patriarhul ortodox şi-a ridicat „ mâna sa protectoare” de pe episcopii greco-catolici.

În al treilea caiet este cuprinsă perioada de la ieşirea din închisoarea Sighet, până în ziua când cardinalul încredinţează cele trei caiete fratelui său Traian, acest lucru petrecându-se din nou la Căldăruşani.

Încadrarea cărţii din punct de vedere al tehnicii literare

Din punct de vedere tehnic, cartea aparţine literaturii de frontieră, deoarece în ea se îmbină într-un mod armonios evenimentele reale cu descrierea artistică. Pe lângă aceste două filoane, se poate remarca şi un al treilea: filonul spiritual, care pare a fi cel mai important. Astfel, sunt relatate, fără îndoială, evenimente reale, dar acestea sunt depăşite de arta expunerii lor. Aceste evenimente nu sunt redactate într-un stil cronicăricesc, ci sunt pline de viaţă şi de învăţături spirituale. Deci, evenimentele în sine sunt importante, dar sunt depăşite de măiestria artistică cu care sunt expuse, iar această măiestrie la rândul ei este depăşită de învăţăturile nepreţuite pe care păstorul vrea să le transmită turmei sale. Astfel, aspectul spiritual este cel mai important.

Nivelul spiritual

Extinzând puţin această idee se poate afirma că la o privire mai profundă textul redactat de cardinalul Hossu depăşeşte nivelul unor simple memorii, căci înainte de a fi o cronică a celor paisprezece ani de supliciu, el reprezintă confesiunea unui mare suflet de arhiereu şi dorinţa lui de a-i îmbrăţişa pe toţi credincioşii, după cum afirmă editorul acestui volum. Se poate vorbi deci de un veritabil testament spiritual prin care cardinalul ne dăruieşte ce are el mai scump: dragostea sa pentru noi toţi. În toată cartea se poate remarca o atmosferă solemnă, în care plutesc sentimente profunde de dragoste şi iertare, sentimente ce pot despietri şi cele mai împietrite inimi. În această atmosferă tainică cardinalul ne face acest dar nepreţuit şi ne explică, prin învăţături spirituale simple în aparenţă, dar complexe în esenţă, că credinţa noastră trebuie să fie viaţa noastră. Acesta este, fără îndoiala, drumul cel mai scurt spre a ajunge la Dumnezeu.

Tot acest context şi în special această atmosferă ne face să ne gândim la partea a doua a Deuteronomului. Această parte a Bibliei reprezintă testamentul spiritual a lui Moise, care îşi învaţă poporul ceea ce trebuie să facă pentru a cuceri Ţara Făgăduinţei. Atmosfera este aceeaşi, iar învăţătura este şi ea în esenţă aceeaşi: credinţa noastră trebuie să fie viaţa noastră. Astfel cardinalul Iuliu Hossu este un „Moise al greco-catolicilor”, care s-a dăruit turmei sale şi a cărui învăţături i-au dus pe greco-catolici spre recucerirea libertăţii, la douăzeci de ani după moartea sa.

Cartea aceasta se deschide deci spre un dublu nivel de interpretare; unul istoric şi unul spiritual. Nivelul spiritual a fost tratat destul de amănunţi până în acest punct. Totuşi, nu trebuie să minimalizăm importanţa evenimentelor istorice în sine, pentru că ele ne oferă o radiografie complexă a sistemului comunist. De aceea şi această parte istorică poate fi tratată din mai multe perspective.

Nivelul istoric

În prim-planul acestei coordonate istorice a cărţii stau evenimentele care au influenţat în mod direct Biserica Greco-Catolică. În acest sens, cardinalul evocă cu o minuţiozitate balzaciană vizitele sale canonice din intervalul 1947- octombrie 1948. Pentru episcopul Hossu fiecare parohie avea specificul ei ce o făcea demnă de iubirea sa şi fiecare mănăstire era pentru el ceva unic. De fiecare dată, cardinalul vorbeşte despre înflăcărarea şi credinţa enoriaşilor, care de fiecare dată veneau în număr mare să-şi vadă păstorul şi să asculte învăţăturile sale. Din aceste motive, episcopul Hossu avea o dragoste nemărginită pentru turma sa.

Urmează apoi evenimentele referitoare la desfiinţarea Bisericii greco-catolice, pe care cardinalul le anticipează ca un adevărat proroc. De aceea , el ştie întotdeauna ce să zică preoţilor săi. Apoi, la 1 octombrie are loc adunarea tuturor delagaţilor preoţimii în vederea hotărârii de unire a bisericilor. Episcopul este din nou ferm, hotărând că preoţii prezenţi la acea adunare vor fi excomunicaţi. Astfel se succede eveniment după eveniment până ce la 1 decembrie 1949 statul decretează desfiinţarea Bisericii greco-catolice.

Într-o altă perspectivă pot fi urmărite mijloacele de care ateii s-au folosit pentru a desfiinţa Biserica unită. Putem urmări astfel cum răspândirea de zvonuri false şi intimidarea erau la ordinea zilei. Cardinalul are talentul de a fi arătat în cele mai mici detalii aceste mijloace. Practic, conducerea ţării prin subordonaţii ei nu spunea niciodată adevărul. Totul se petrecea în întuneric! Pesemne că cei care conduceau ţara atunci nu cunoşteau îndemnurile Mântuitorului: „Umblaţi în lumină ca să fiţi fii ai luminii!”. Cardinalul descrie cu atenţie toate aceste mijloace, le condamnă, dar întotdeauna sfârşeşte prin a cere iertare şi îndurare lui Dumnezeu pentru asupritorii comunişti.

Într-o ultimă perspectivă putem urmări cum se profilează o dilemă istorică referitoare la moartea episcopului Ioan Bălan. Cardinalul, aflându-se cu domiciliu obligatoriu la mănăstirea Căldăruşani, află de la o călugăriţă de moartea episcopului. Călugăriţa i-a povestit cardinalului modul cum a murit episcopul Bălan, afirmând că i se făcuse rău la o liturghie cu câteva zile înainte. În Lanţuri şi teroare, episcopul Ioan Ploscaru afirmă că predecesorul său a murit la spital în Bucureşti şi a fost îngropat la ulterior la cimitirul Bellu. O altă variantă cu circulaţie orală spune că la spital episcopul Bălan a fost maltratat. Dintre toate aceste variante probabil că cea mai apropiată de adevăr este cea a episcopului Ploscaru, care a fost succesorul lui Ioan Bălan. Peste toate acestea, le revin istoricilor sarcina de a aduce mai multă lumină în aceste evenimente.

Desigur, cardinalul Hossu nu a propus această dilemă cu bună ştiinţă, căci el nu avea de unde să ştie de celelalte variante. El a relatat doar ceea ce i s-a spus lui. Efectul este totuşi producerea unei dileme istorice, care are un rol benefic asupra cititorului, deoarece îl invită să se gândească mai mult, să caute adevărul. Acestea ar fi deci perspectivele pur istorice ce se pot desprinde din memoriile cardinalului Hossu.

Despre titlul cărţii

Ca la orice carte, şi în cazul nostru, titlul este de o importanţă deosebită. Trebuie menţionat însă că în manuscris nu apare nicăieri nici un titlu, deoarece memoriile fiind scrise în 1961, un titlu pe caiet ar fi atras atenţia. De aceea caietele nu au nici un titlu. În acest caz i-a revenit editorului responsabilitatea de a găsi un titlu potrivit. În cele din urmă, un titlu mai bun nici nu se putea alege: Credinţa noastră este viaţa noastră- Memoriile cardinalului Dr. Iuliu Hossu. Prima parte a titlului este laitmotivul întregului volum, această propoziţie repetându-se de nenumărate ori pe parcursul memoriilor. Am putea spune că prin acestea, propoziţia devine o dogmă fundamentală, căci viaţa ar trebui să se identifice cu credinţa. Cardinalul Hossu a trăit sub semnul acestei propoziţii şi ea a fost călăuza sa spre Dumnezeu.

Toate aceste aspecte fac din cartea Credinţa noastră este viaţa noastră- Memoriile cardinalului Hossu, o carte fundamentală şi de o inestimabilă valoare. Ea poate fi menţionată fără ezitări alături de Jurnalul fericirii a lui Steinhardt. Stilul redactării este strălucitor, demn de scriitorii consacraţi, deci valoarea literară a cărţii nu este de neglijat. Dar cel mai important este că această carte îl face pe cititor să retrăiască acele vremuri şi îi trezeşte în acelaşi timp sentimente puternice. Şi, mai ales, ne provoacă tuturor o serie de întrebări, care credem că nu au vreun răspuns logic. Cum a fost posibil? Şi cum se face că unii oameni care au fost implicaţi direct în maltratarea altora, pot astăzi să se etaleze cu nonşalanţă în lumea bună, vorbind despre bunătate şi adevăr? Răspunsul probabil şi-l va da fiecare după ce citeşte cartea.

Acest roman s-a bucurat de un succes uluitor chiar imediat după data publicării, astfel încât foarte curând a început să facă ocolul lumii, vânzându-se in peste 7 milioane de exemplare doar în primul an. Drept urmare Columbia Pictures a cumpărat drepturile de a turna un film după această carte. Filmările au început deja, protagonist este Tom Hanks şi probabil filmul va fi gata spre sfârşitul anului acestuia. Codicele lui da Vinci este însă o carte destabilizatoare care, în loc să aducă lumină în gândirea oamenilor, lucru pe care autorul l-a intenţionat, o afundă pe aceasta mai mult în umbrele confuziei şi a erorii.

De ce are Codicele lui da Vinci un asemenea succes? Probabil pentru că Dan Brown a ştiut să adune în într-o singură carte elemente ce înfierbântă inimile celor mai diverse categorii de oameni: deconstrucţia creştinismului, exaltarea valorilor feministe şi punerea în scenă a unei poveşti de dragoste care este demnă de marile „capodopere telenuvelistice”. Deconstrucţia creştinismului nu este un fenomen nou în sine, dar este omniprezent astăzi şi foarte la modă. Propagarea valorilor feministe atrage de partea romanului cercurile feministe, care cunosc o dezvoltare rapidă, mai ales in Statele Unite. Povestea de dragoste nu este nimic special din punct de vedere artistic, ea urmând o schema aplicabilă oricărei telenovele sau oricărui alt roman „a la Sandra Brown”: doi oameni total necunoscuţi, cu preocupări diverse, sunt aduşi împreună de un eveniment ciudat, împreună trec peste dificultăţi aparent insurmontabile, pentru a se îndrăgosti în final. Toate aceste elemente care asigura succes romanului îşi găsesc suprema finalitate în dizertaţile istorico-teologice ale lui Robert Langdon sau ale lui Leigh Teabing, care reprezintă practic punctul culminant al romanului.

De la aceste dizertaţii derivă şi o primă mare problemă pe care acest roman o crează, şi anume confuzia dintre ficţiune şi realitate. În general, romanele istorice preiau o anumită perioadă istorică pe care o folosesc ca background pentru dezvoltarea firului epic. Punctul central nu este însă istoria în sine, ci personajele si evoluţia lor pe toate planurile. Aşadar, istoria este întotdeauna fundal şi nu plan principal. De aceea nici licenţa istorică ca figură de stil nu este ceva de evitat, ba chiar se poate avea un rol fundamental în edificarea personajelor. Codicele lui da Vinci face excepţie de la aceste aspecte ale romanului istoric. Dan Brown face din dizertaţile istorico-teologice un punct central al romanului său, încercând să-l convingă pe cititor că Iisus a fost însurat cu Maria Magdalena şi a avut urmaşi, că nimeni nu îl considera pe Hristos Dumnezeu şi că împăratul Constantin a fost cel care a impus ideea dumnezeirii lui Iisus Hristos, că acelaşi împărat a impus canonul evanghelic, incluzând doar evangheliile după Matei, Marcu, Luca şi Ioan şi excluzând alte 80 de scrieri evanghelice ş.a.m.d. Toate acestea sunt aserţiuni per care autorul le declară adevărate, dar care sunt lipsite de o structură argumentativă bine definită sau de dovezi concludente. În fond, pentru a „dovedi” acurateţea dizertaţilor sale, Dan Brown se foloseşte de anumite aspecte preluate din realitatea cotidiană, cum ar fi faptul că prelatura Opus Dei deţine o clădire imensă în York. Efectul este acela că cititorul este tentat să gândească: „dacă este adevărat că Opus Dei deţine o clădire mare in New York, trebuie să fie adevărat şi ceea ce autorul spune despre Iisus”, ceea ce este eronat. În această eroare cad cei care nu au o pregătire istorico-teologică serioasă şi cei care nici nu au acces imediat la operele istorice şi teolohice de referinţă, adică marea masă a cititorilor.

Dar mai există şi un alt motiv, care ne face să ne dăm seama de nevaliditatea afirmaţilor lui Dan Brown. Acesta ar fi faptul că romanul prezintă în mod total greşit sau neconform cu realitatea numeroase evenimente istorice, persoane sau instituţii. De exemplu, Dan Brown confundă „Vaticanul” cu Biserica Catolică, făcându-le practic sinonime, astfel încât deseori foloseşte sintagma „Vaticanul” pentru a denumi de fapt Biserica Catolică în întregime. Leigh Teabing afirmă că împăratul Constantin a creat la Vatican o noua putere (Dan Brown, The da Vinci Code, Doubleday, New York 2003, p. 233), o afirmaţie extrem de stranie având în vedere că pe acea vreme Vaticanul nici nu exista, iar terenul pe care se află astăzi Vaticanul era in afara Romei. Vaticanul a devenit reşedinţa oficială a papei doar începând cu secolul al XIV-lea. Altă eroare ar fi aceea că autorul confundă creştinismul cu catolicismul, trecând cu vedere peste bisericile ortodoxe si protestante, lucru ce este destul de important.

Pe de altă parte, un alt aspect extrem de negativ al romanului ar fi acela că propagă o atitudine relativistă, ceea ce conduce la indiferentism faţă de religie şi faţă de adevăr. Fenomenul indiferentismului este deja destul de puternic, iar Codicele lui da Vinci nu face altceva decât să încurajeze astfel de atitudini, creând o perspectivă extrem de periculoasă, atât pe plan spiritual, dar şi social: oamenii cred că pot fi religioşi, fără a subscrie cerinţelor credinţei şi se simt dezlegaţi de orice obligaţie, responsabilitate sau disciplină, acţionând după dorinţe şi pofte. Ori, această atitudine nu poate conduce la nimic bun, pe nici un plan al existenţei omeneşti.

Cu aceste aspecte oarecum preliminare, putem trece la o analiză mai amănunţită a principalelor teze browniene, deoarece o tratare exhaustivă a acestora este cvasi imposibilă în limita unui simplu articol. Pentru început se cuvine să enumerăm aceste teze: Iisus Hristos a fost însurat cu Maria Magdalena şi a avut urmaşi; la început nimeni nu a crezut cu adevărat in divinitatea lui Hristos, aceasta fiind o invenţie a împăratului Constantin; de asemenea împăratul Constantin a hotărât canonul neotestamentar, în care a inclus evangheliile după Matei, Marcu, Luca şi Ioan, excluzând alte aproximativ 80 de scrieri evanghelice. Toate aceste afirmaţii au ceva în comun, şi anume tradiţia gnostică, întrucât ele îşi au izvorul în aşa-numitele evanghelii gnostice, dintre care principalele sunt evanghelia lui Filip, evanghelia Mariei Magdalena şi evanghelia lui Toma.

Dar ce este gnosticismul şi în ce raport se află el cu creştinismul? Cuvântul „gnosticism” reprezintă o noţiune modernă care denumeşte o serie lungă de mişcări religioase care aveau în comun, în primul rând, accentuarea unei cunoaşteri specifice numită gnosis. Adepţii se numeau gnostici (gnostikoi) şi vedeau în gnoză singura posibilitate de mântuire. Gnosticii aveau de asemenea o puternică viziune dualistă conform căreia tot ceea ce este material este rău, iar ceea ce este spiritual (tot ceea ce este spiritual in afara răului) este bun. Gnosticismul a avut o perioadă înfloritoare între secolele II-IV, perioadă în care au activat mai multe şcoli gnostice. Reprezentanţii cei mai importanţi ai şcolilor gnostice au fost Simon Magul[1], Valentin, Marcion şi Mani. Mai trebuie adăugat că toate temele gnostice sunt anterioare şcolilor gnostice. După cum afirmă Mircea Eliade, unele teme sunt atestate în Iranul antic, în India din timpul Upanişadelor, în orfism şi platonism; altele caracterizează sincretismul elenistic, iudaismul biblic şi creştinismul. Din această cauză se poate afirma că gnosticismul se află într-un raport de posterioritate cu creştinismul şi că are un profund caracter eclectic. Având in vedere aceste aspecte putem trece acum la combaterea tezelor din Codicele lui da Vinci.

Dan Brown afirmă că Iisus Hristos a fost însurat cu Maria Magdalena, urmărind fidel evangheliile gnostice a lui Filip şi a Mariei Magdalena. Aceste „evanghelii” au fost elaborate cu mult după cele 4 evanghelii canonice, într-un spaţiu gnostic, adresându-se gnosticilor. Prin urmare, ele nu propun o biografie a lui Iisus, ci ele vin să armonizeze persoana istorică a lui Iisus cu învăţăturile gnostice. Prin urmare, ele au un profund caracter anti-istoric. Prin urmare, această căsătorie despre care vorbesc evangheliile gnostice trebuie privită dintr-un punct de vedere mitico-religios, întrucât religiile gnostice aveau încă profunde reminiscenţe mitice. O legătură matrimonială exista pentru alte cercuri gnostice între Simon Magul si Elena. Aceasta era soţia lui Simon, pe care el a găsit-o într-un bordel din Tyr. Elena era considerată ultima şi cea mai decăzută întruchipare ale „Gândirii” lui Dumnezeu (Ennoia). Răscumpărată de Simon, elena devine instrumentul răscumpărării universale[2]. Fără îndoială, presupusa relaţie matrimonială dintre Iisus şi Maria Magdalena trebuie interpretată într-o cheie asemănătoare.

O altă afirmaţie scandaloasă făcută de Dan Brown ar fi aceea că la început nimeni nu credea în dumnezeirea lui Iisus, divinitatea fiindu-i atribuită lui Hristos pentru prima dată de către împăratul Constantin. Nu putem intra acum foarte adânc în argumente teologice, întrucât s-ar putea scrie o singură carte numai pe tema aceasta, însă trebuie să arătăm că autorul greşeşte din nou. Apostolii au fost primii care au recunoscut divinitatea lui Iisus Hristos. Pentru a demonstra aceasta mă voi opri numai asupra argumentului psihologic, căci mi se pare cel mai relevant în situaţia de faţă. Există oameni care susţin că apostolii nu erau întru totul convinşi de dumnezeirea lui Hristos, iar ca dovadă ar putea sta faptul că după arestarea din grădina Ghetsemani toţi apostolii cu excepţia lui Ioan s-au dezis de Iisus, ba chiar Petru s-a şi lepădat de trei ori, întocmai după cum îi spusese Mântuitorul înainte. Învierea lui Iisus din morţi a fost însă evenimentul care i-a făcut pe apostoli să creadă că Iisus este cu adevărat Dumnezeu, i-a făcut să fie atât de convinşi de acest lucru încât toţi au îmbrăţişat calea martiriului. Apoi, după moartea apostolilor, divinitatea lui Iisus a fost susţinută de Părinţii Apologeţi, dintre care Iustin Martirul, Irineu, Clemente Alexandrinul ş.a. Prin urmare, divinitatea lui Iisus a fsot mărturisită de întreaga Biserică încă înainte de împăratul Constantin, pentru această credinţă creştinii ajungând în catacombe şi vărsându-şi sângele.

Mai rămâne problema canonului biblic sau, mai exact, problema celor patru evanghelii şi de ce nu au fost introduse şi alte scrieri în canonul Noului Testament. Dan Brown afirmă că împăratul Constantin a stabilit canonul Noului Testament, incluzând cele patru evanghelii cunoscute şi excluzând alte aproape 80 de scrieri. Problema stă în datarea corectă a scrierilor, atât a celor canonice cât şi a celor gnostice. Noul Testament a fost scris în întregime între anii 51-101, înaintea oricărei evanghelii gnostice. Cele patru evanghelii, Matei, Marcu, Luca şi Ioan, au fost recunoscute imediat de comunităţile creştine, astfel încât s-a format un aşa-numit consens comun asupra canonului Noului Testament încă din prima parte a secolului II. Iustin Martirul scriind în jurul anului 150 şi explicând liturghia creştină cititorilor săi necreştini afirmă că apostolii, scriindu-şi amintirile, pe care noi le numim evanghelii, ne-au transmis şi nouă bucuria resimţită de ei (Iustin Martirul, Prima Apologie). Tertulian scrie cam în aceeaşi perioadă şi apără cele patru evanghelii şi celelalte cărţi ale Noului Testament împotriva lui Marcion. Acest Marcion era gnostic şi a întemeiat un canon propriu în care a inclus doar evanghelia după Luca, pe care a încercat să îl impună la Roma, dar fără să reuşească acest lucru. Atunci el a întemeiat propria sa scoală gnostică.

Puţin mai târziu Irineu afirmă că Matei a scris o evanghelie pentru evrei, în limba lor, în timp ce Petru şi Pavel predicau la Roma şi puneau bazele Bisericii. După plecarea lor, Marcu, discipolul lui Petru, de asemenea a scris ceea ce Petru predicase. La fel şi Luca, însoţitorul lui Pavel, a scris într-o carte evanghelia predicată de acesta[3]. În fine, Ioan, discipolul Mântuitorului, a publicat şi el o evanghelie în timpul şederii sale la Efes în Asia. (Irineu, Adversus Hereses). Toate acestea arată că evangheliile cuprinse în canon au fost stabilite de întreaga Biserică cu cel puţin 150 de ani înaintea împăratului Constantin. Prin urmare, se poate afirma că scrierile gnostice sunt rezultatul unei lupte a sectelor eretice împotriva învăţăturilor Bisericii, care erau deja stabilite.

Acestea sunt principalele erori care pot fi reperate în romanul Codicele lui da Vinci sau, cel puţin, erorile pe care le consider cele mai periculoase având în vedere că atacă creştinismul la rădăcina sa. Binenţeles că mai sunt şi alte erori cum ar fi prezentarea eronată a împăratului Constantin şi a ceea ce el a făcut în general, falsa prezentare a ordinului Templierilor, a prelaturii personale Opus Dei şi a Prioratului de Sion. Dar, cu siguranţă, afirmaţia care este cea mai populară printre cititorii romanului este aceea conform căreia Leonardo da Vinci ar fi pictat-o pe Maria Magdalena în tabloul „Cine cea de taină” în locul lui Ioan. Eu însă nu consider această afirmaţie ca fiind una vitală, atâta timp cât pentru viaţa si credinţa unui creştin nu ar trebui să joace un rol foarte important. Oricum există critici de artă care afirmă că Dan Brown greşeşte şi în această privinţă. Rămâne ca noi să analizăm cu atenţie ceea ce citim şi să nu ne lăsăm angrenaţi în această deconstrucţie universală care ne încolţeşte de pretutindeni, deoarece astăzi, mai mult ca oricând, trebuie să construim.

Una dintre temele recurente din teologia ratzingeriană este raportul dintre credinţă şi raţiune, pe care o putem întâlni, aproape întotdeauna, sub forma metaforei „Dumnezeul credinţei şi Dumnezeul filosofilor”. Această temă, pe care o putem repera mai în toate scrierile teologului bavarez, a fost chiar obiectul unei cărţi apărute în anul 2007 la editura Marcianum Press din Venezia, sub titlul Il Dio della fede e il Dio dei filosofi. Un contributo al problema della theologia naturalis (Dumnezeul credinţei şi Dumnezeul filosofilor.O contribuţie la problema theologiei naturalis). De fapt, şi această carte este transcrierea unei conferinţe ţinute de Joseph Ratzinger la Universitatea din Bonn, în anul 1959. Chiar dacă de atunci a trecut aproape jumătate de secol şi istoria a mers înainte cu paşi mai mari decât în orice altă epocă, iar schimbărilor istorice corespunzându-le şi profunde schimbări în filosofie şi teologie, conţinutul acestei cărţi este la fel de actual ca şi atunci.

Punctul de plecare al acestei prelegeri este bucata de hârtie găsită în haina filosofului Blaise Pascal după moartea sa, cusută în căptuşeala acesteia. Pe această bucăţică de hârtie erau scrise următoarele cuvinte: „Foc. Dumnezeul lui Avraam, al lui Isac şi al lui Iacob, nu dumnezeul filosofilor şi al îneţelepţilor”. Într-un context al unei filosofii din ce în ce mai mult matematicizate şi, în consecinţă, a unei teologii pe măsură, Pascal trăise experienţa unui Dumnezeu viu care intră în dialog personal cu fiecare om, iar această experienţă era mult dincolo de ceea ce filosofia matematică putea spune despre Dumnezeu. Prin urmare, era clar că deja la acea vreme exista o prăpastie între credinţă şi filosofie, prăpastie adâncită prin dizolvarea metafizicii speculative operată de Kant şi transferarea elementului religios exclusiv în sfera sentimentului sub îndrumarea lui Schleiermacher, ceea ce a condus la antiteza dintre Dumnezeul credinţei şi dumnezeul filosofiei pe care o putem experimenta din plins astăzi.

În continuare, Ratzinger propune două soluţii date pentru rezolvarea raportului dintre credinţă şi raţiune, două soluţii antagonice, şi anume: sistemul identităţii parţiale al lui Toma de Aquino şi contrariul acestuia susţinut de Emil Brunner. Pe scurt, sfântul Toma era de părere că între Dumnezeul filosofiei şi cel al credinţei nu există diferenţă. Dumnezeu despre care vorbea Aristotel era acelaşi cu Dumnezeu Isus Hristos, doar că prin intermediul credinţei acest Dumnezeu este cunoscut mai îndeaproape. Dimpotrivă, Emil Brunner este de părere că Dumnezeu credinţei şi dumnezeul filosofilor sunt două lucruri total diferite, mergând pe antiteza dintre nume şi concept. Prin intermediul credinţei noi cunoaştem numele lui Dumnezeu, în timp ce filosofia caută mereu conceptul, care este mereu ceva universal, abstract, în opoziţie cu numele care face posibilă interpelarea (Anrufbarkeit) unei fiinţe. Prin urmare, Brunner consideră că atât traducătorii Septuagintei cât şi Sfinţii Părinţi au făcut o iremediabilă greşeală când au încercat să asocieze aceste două aspecte fundamental opuse.

Pentru a demonstra totuşi necesitatea unei simbioze între credinţă şi raţiune, Joseph Ratzinger face referire un autor latin pe nume Varro care, dorind să descrie situaţia religie din Imperiul Roman, acesta făcea o triplă distinţie între teologia mythica, theologia civilis şi theologia naturalis. Teologia mitică este obiectul poeţilor care inventează mituri. Acestea rămân însă doar la nivelul unor simple invenţii, în care oricum nimeni nu mai credea la acea vreme. Teologia civilă era exclusiv totalitatea normelor cultuale pe care orice cetăţean era dator să le săvârşească pentru a menţine bunul mers al societăţii romane. În cadrul acesteia, nu exista nici o credinţă interioară şi nici o convingere filosofică, ci doar o simplă obişnuinţă. În cele din urmă, teologia naturală este cunoaşterea raţională a divinităţii, adică obiectul filosofiei. Practic, singura formă de religie practicată pe acea vreme era acea theologia civilis, dar aceasta nu are, în definitiv, nici un dumnezeu, ci doar o religie, în timp ce teologia naturală nu are o religie, ci doar o divinitate.

Sfântul Augustin a încadrat creştinismul, fără ezitare în cadrul teologiei naturale din tripartiţia varroniană, ceea ce denotă faptul că această nouă religie aducea o inovaţie, şi anume, faptul că îşi putea explica credinţa şi prin intermediul raţiunii şi nu era doar mitoligie sau un sistem de norme fără un fundament bine definit. Totuşi notatea creştinismului a fost posibilitatea de a intra in dialog cu Absolutul, căci Absolutul a fost cel care l-a interpelat pe om.

În acelaşi timp, există şi un alt aspect al faptului că religia creştină şi-a apropiat conceptul filosofic de Dumnezeu, şi anume dimensiunea misionară a conceptului de Dumnezeu. Creştinismul trebuia să-şi arate particularitatea sa în faţa tuturor natiunilor, intrând în interacţiune cu un număr considerabil de culturi cu totul diferite faţă de cea semitică originară a creştinismului.

Cu aceste consideraţii se încheie prelegerea lui Joseph Ratzinger ţinută la Universitatea din Bonn şi, totodată cartea Il Dio della fede e il Dio dei filosofi. Un contributo al problema della theologia naturalis, fără a pretinde că aceasta ar fi o tratare exhaustivă a acestei problematici care se întinde în trecut până dincolo de naşterea creştinismului. Totuşi, această carte poate servi drept introducere în această vastă discuţie asupra raportului care ar trebui să existe între credinţă şi raţiune şi, în consecinţă, drept conştientizare a elementelor ce au asigurat creştinismului o asemenea vigoare. Colmatarea abisului dintre crdinţă şi raţiune, care există inclusiv printre credincioşii catolici, poate conduce la o trăire mai sănătoasă a creştinismului şi, implicit, la estomparea crizei în care se află creştinismul de astăzi.

Dan Pătraşcu

Mirsanu, D. (2004). Review: 'Evagrius of Pontus: the Greek Ascetic Corpus', Translation, Introduction and Commentary by R.E. Sinkewicz, Oxford 2003, in Archæus: Études d'Histoire des Religions 8 (2004) 455-456.

Download

Saptamana asta avem ceva mai vechi, dar pricinuit de relansarea albumului celor de la Maroon 5 - It Won't Be Soon Before Long. Tipii astia super tari (pentru mine, cel putin) au scos un remake al piesei lor "If I Never See Your Face Again", care o are si pe Rihanna mai nou, i-au schimbat ceva pe la versuri si pe la aranjamentul initial, orchestratia, etc. Si au scos si un videoclip cu sus-numita diva. Clip in care ea arata ca o t*rfa! :-& Which is not good, in my opinion. Sooo... Ce sens are sa fii Rihanna, sa iti pui niste ciorapi plasa si sa te fatai in high heels si corset in fata unor tipi care zdrangane la chitara?

Anyways, ideea era sa va spun despre album, nu despre clipul cu Rihanna. Exceptie facand acest remake, varianta originala e destul de buna, in afara de "Little Of Your Time", "Wake Up Call" si "Won't Go Home Without You", piese care sunt mai mult fillere, parerea mea. Niciuna nu se remarca prin nimic - drept dovada ca Maroon 5 au scos clip la 2 dintre ele (niciodata nu mi-au placut single-urile lor :D ). In afara de aceste fenomene destul de sporadice, restul pieselor sunt la fel cum m-au obisnuit : pline de incarcatura sexuala, versuri care incita (adica pe mine una ma incita :D ), imi starnesc imaginatia si nu numai... :D

Recomand pentru striptease "If I Never See Your Face Again" (originalul), "Back At Your Door" (faza cu neglije-ul face toti banii *drooling* ) si un pic "Infatuation". Pentru nopti de nani "Back At Your Door" (doar daca n-aveti tendinte sinucigase), "Goodnight Goodnight" (makes you all warm and fuzzy), "Infatuation" (it's just amazing :X ) si poate-poate "Better That We Break" (doar daca nu suferi dupa nimeni). In rest, 4 sex "Kiwi" (e despre sexul oral facut de el ei :> ), "Infatuation", "Better That We Break", "Back At Your Door"... Restul :D

Enjoy "Infatuation" :

Recent, doi traducători români – Cristina Rogobete şi Sabin Preda – au decis să ne ofere un volum cu selecţii din Imnele scrise la marile sărbători de cuviosul Roman Melodul. Cine este autorul? Diacon al bisericii „Anastasis” din Beirut, mutat apoi în lăcaşul dedicat Fecioarei Maria din cartierul Kyros al Constantinopolului, Roman a fost o celebritate a Bizanţului, canonizat şi apoi comemorat la 1 octombrie de Biserica ortodoxă ca sfânt protector al muzicii – arta care „cuprinde toate ştiinţele, dintre care una este geometria” (Sf. Maxim Mărturisitorul). Cantautor ecleziastic, Roman Melodul a scris texte pentru Paşte, Crăciun, Bobotează sau Buna-Vestire pe care astăzi credincioşii le cunosc mai mult „din auzite” decât printr-o lectură aplicată. În plus, fără această întreprindere salutară a Cristinei Rogobete şi a lui Sabin Preda, întâlnirea cu textele de limbă greacă ale autorului ar fi rămas privilegiul clasiciştilor şi, poate, al unei duzine de autodidacţi.

Prefaţată pentru un public introdus deja în universul plin de metafore şi simboluri al teologiei, cartea include paisprezece texte de festival liturgic şi o rugăciune aparte. Limbajul tehnic denumeşte prin condac (în elină: kontakion) acele stihuri metrice, grupate în optsprezece până la treizeci de strofe (în elină: oikoi) compuse cu precădere pentru slujbele de priveghere (pannychis) ale marilor praznice. Poate cel mai cunoscut condac este cel cântat la Naşterea Domnului (glasul 3, în cântarea psaltică), redat în limba română fără rima originală: „Fecioara astăzi / pe Cel mai presus de fiinţă naşte / şi pământul / peşterea / Celui neapropiat aduce / îngerii cu păstorii / slavoslovesc / şi magii cu steaua / călătoresc / Căci pentru noi / S-a născut / Prunc tânăr / Dumnezeu Cel mai ’nainte de veci (pro aiōniōn Theos).” Aşa cum observă traducătorii volumului, Roman Melodul introduce o structură chiastică în centrul unei confesiuni dogmatice, din care figura lui Iisus Hristos reiese cu atributele divino-umane integral păstrate (fiind deopotrivă infans, dar şi Cel vechi de zile). În mod evident, Roman Melodul utilizează în producţia sa literară toată bogăţia de referinţe biblice accesibile unui erudit. Aluziile la Vechiul şi Noul Testament sunt abundente iar aparatul critic ajută identificarea citatelor. Paradoxul, oximoronul şi hiperbola apar toate pentru iluminarea misterului christic.

Unde îl regăsim pe Roman Melodul în poezia contemporană? Românii se gândesc, inevitabil, la imnele-havuz ale lui Ioan Alexandru: la început spontane şi genuine, dar mai apoi intens ornamentale. Viitorul limbii noastre este, de aceea, chemat să răscumpere candoarea maeştrilor bizantini.

Mihail NEAMŢU

(recenzie publicată în revista Dilemateca, iunie 2008).

Dupa cateva luni bune de tras chiulu', revin si eu cu blogul meu cu titlu demografic. Probabil il voi schimba in viitorul apropiat dar astept o idee mai buna. In zilele ce urmeaza veti putea citi recenzii de film, muzica si (eventual) carte. Pe langa acestea, inaugurez o noua categorie care se va numi "aberatii". Obisnuiam sa fac chestia asta intr-un caiet, dar nu mi s-a mai parut o idee potrivita din nu-stiu-ce motiv. Oricum, sper sa fie ceva misto. Cam astea sunt lucrurile noi cu care vin, dar pe parcurs se vor mai aduga si altele.

Va astept la citit!

Cautand recenzii ale unui film a carui actiune se petrece in Praga, am descoperit, mai ales in recenziile criticilor americani, un punct de vedere comun referitor la poporul ceh si anume cel ca cehii sunt reci, prost crescuti, de cele mai multe ori de-a dreptul ostili. Mi-am amintit ca acelasi lucru il citisem si in comentarii despre Praga, despre oamenii si serviciile acestui oras inainte sa merg acolo. O spun si aici pentru cei care poate citesc acest post cu gandul de a merge la Praga. Am vazut o mare parte a lumii si am petrecut zile, saptamani, luni superbe in multe tari. Imi amintesc cu amuzament snobismul gretos al unei amice care mi-a spus ca i-a placut Praga la inceputul calatoriilor ei, cand “avea mai putine exigente”. Ei bine, eu am vazut Praga la mijlocul calatoriilor mele si am simtit poporul ceh ca pe cel mai delicat si rafinat popor. Frumusetea lor fizica este remarcabila, intai de toate. Absolut remarcabila. Nu am nici o indoiala ca cehii sunt cel mai frumos popor pe care l-am vazut pana acum. Atat barbatii cat si femeile te impresioneaza prin frumusete. Par blond nisipiu, ochi mari de un albatru inchis si intens, timiditate adorabila, gratie in fiecare miscare, totul pare un spectacol de balet, nu viata intr-o metropola. Viori carate in spate, oameni exersand la pian zi si noapte, oameni indragostiti care se ating intr-un fel care-ti misca fiecare bucata din tine. Nimeni nu iti zambeste fals, nimeni nu mimeaza politetea de dragul unui bacsis sau pentru ca a fost invatat de sistem, comunicarea este naturala sau nu este asa ca incep sa inteleg de ce americanii sunt atat de speriati de cehi. Si am inteles foarte bine si de ce sunt cehii foarte speriati de americani cat timp am locuit in Praga. Imaginati-va un oras linistit, gratios, discret, un oras auriu plin cu oameni fragili si frumosi. Iar acum imaginati-va hoarde intregi de americani beti urland si accentuandu-si ridicol dezlantuirea, asteptandu-se sa gaseasca numai bordeluri, fete pregatite sa le ofere orice pentru cativa dolari, baruri in care sa se imbete, strazi pe care sa le poata intimida cu presupusa lor distractie. Imaginati-va si furia lor in clipa in care descopera ca nu exista nimic care sa le gadile asteptarile. Praga este realmente sub un asediu al turistilor americani. Sub asediul turistilor de orice fel dar americanii sunt cei mai deplasati. Daca cineva vrea sa vada Praga trebuie sa mearga in afara sezonului turistic pentru ca altfel va simti doar neputinta si deznadejde vazand un oras intreg batjocorit de americanii scapati de sub sistemul lor atat de bine pus la punct. Poate ca, intr-adevar, cehii sunt uneori distanti cu americanii, poate ca au obosit sa-i vada urland, cantand ca pe stadion, fluierand, ragaind, vomitand in minunea lor de oras. Poate ca au devenit ostili pe alocuri pentru ca nimeni, nici macar un popor de blandetea cehilor, nu ar trebui sa stea nepasator la un asemenea tratament. Poate ca pe americani, la fel ca in multe situatii, ii deranjeaza lipsa de servitute explicita din partea cehilor si faptul ca acestia din urma isi pastreaza identitatea si coloana vertebrala in orice contact, in orice discutie. Eram intr-un restaurant din Praga si, la un moment dat, a intrat un turist american. E foarte greu sa gasesti un loc in care sa nu intre americani dar gasesti locuri in care intra mai putini decat in restul locurilor. Americanul intra, nu saluta si intreaba una din chelnerite: “Where is the center of town?”. Iar chelnerita indrazneste sa-i raspunda: “Sir, you are in the center of town”. Americanul se irita vizibil si spune agasat: “Yeah, but where are the monuments?”. Probabil ca atitudinea asta in combinatie cu cele amintite mai sus pot transforma pana si cehii in niste fiinte nepoliticoase.

Florin Pîtea s-a născut la data de 18 august 1971 în oraşul Câmpina, judeţul Prahova. A absolvit Liceul Nicolae Grigorescu din Câmpina în 1989, apoi Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine din cadrul Universităţii Bucureşti, secţia de engleză, în 1996, iar în 1997 a obţinut titlul de magister/master în literatură de expresie engleză, din cadrul aceleiaşi facultăţi. Începând din 1996 predă la Universitatea "Spiru Haret", Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, unde în perioada 1999-2001 a moderat cenaclul „Hinterland". În prezent este lector şi predă un curs opţional despre literatura britanică fantastică şi ştiinţifico-fantastică în secolul al douăzecilea.

Debutul său literar a avut loc în revista Colecţia de povestiri ştiinţifico-fantastice ‘Anticipaţia', nr. 489, septembrie 1992, iar cel de traducător în aceeaşi publicaţie, nr. 499, mai 1993. A publicat în "Almanah Anticipaţia", revistele "CPSFA", "Jurnalul SF", "Ficţiuni" şi "String", precum şi în ziarele "Curierul Naţional", "Avertisment din Nord-Vest" şi "Zarva". Povestirile sale „Shai Tan" şi „Necropolis" au fost distinse cu Premiul ARSFan pentru cea mai bună proză scurtă publicată în 1994, respectiv 1995. În 1999, la Consfătuirea Naţională de Science Fiction de la Călăraşi, a primit Premiul I pentru nuvela „An/Organic".

Editura QED din Câmpina a publicat volumul său Necropolis, volum publicat şi în ediţie secundă, în mai 2004, de Editura Amaltea. Aceaşi editură i-a publicat şi volumul de prozã scurtă An/Organic. Din luna iunie a aceluiaşi an îndrumă colecţia de fantasy şi science-fiction românesc a  Grupului Editorial Amaltea. În prezent lucrează la un roman intitulat Gangland, din care au apărut deja câteva fragmente, şi la teza de doctorat Art Not Quite Crime. De asemenea, în curs de apariţie este şi volumul Exilaţi în Ciberia. Îi plac literatura, filmele, muzica psihedelică şi electronică, precum şi situaţiile în care se referă la sine însuşi utilizând persoana a treia, am aflat de pe site-ul oficial Florin Pîtea.

Florin Pîtea a conceput foarte multe recenzii de carte, după opere aparţinând lui Bruce Sterling şi lui William Gibson, scriitori pe care-i admiră mult, precum şi după Terry Pratchett şi Jack Womack, recenzii incluse în revista online Lumi Virtuale.

Deşi majoritatea operelor sale  nu se încadrează într-un anume curent, şi transcend  graniţele genurilor literare, influenţe cyberpunk-iste se fac simţite pe de-a lungul volumelor florinpîtiene. Cyberpunk-ul un curent aparut şi dezvoltat prin anii 80, controversat şi puţin cunoscut în România, l-a atras pe Pîtea prin intermediul lucrărilor scrise de William Gibson, lucrări pe care le-a cunoscut în original şi care au avut ca urmare tentativa de a adopta mentalitatea şi viziunea celui pe care a ajuns să-l considere mentorul său. Explicaţia titlului interesant şi atractiv al curentului, derivă de la cyber, folosit ca explicativ atât pentru cibernetică, informatică, cât şi pentru materiale şi dispozitive robotice (cibernetice) şi de la punk, revoluţia/răzvrătirea muzicală şi morală a anilor 70. Totuşi, în ultima perioadă tot mai mulţi tineri se simt atraşi de revolta cibernetică, de atmosfera sumbră şi de infinitele posibilităţi pe care le oferă. Născut din frica de un viitor al dezumanizării şi al hiper-cibernetizării, al negării valorilor umane, valori foarte subţiri şi uşor de trecut cu vederea, chiar în viaţa de zi cu zi din prezent, precum şi din cauza subţierii stivei cu teme SF, restul fiind prăfuite şi supra-abordate, curentul „CP" s-a întrepătruns de foarte multe ori, mai ales la început, în România, cu sexismul, apărut în anii 60, datorită revoltei împotriva tabuurilor şi discriminărilor sexuale. De aceea putem spune că cyberpunk-ul românesc a intrat oarecum pe uşa din dos şi a stat undeva într-un colţ întunecat şi retras pentru mult timp, ocolit, sau dat la o parte, de vasta majoritate a iubitorilor de literatură şi mai ales de SF (supraficţiune). Lucru de înţeles, mai ales dacă privim câteva citate din texte apărute după 89.

„Marginile răsfrânte ale consolei de reacţie montate în locul tastaturii palpită ca sfincterul unui homosexual rămas singur pe o insulă pustie." O comparaţie reuşită, aş spune, dar greu de digerat. „Îi lipiseşi genunchii de umeri cu dermo-scotch şi umerii de masă, nu voiai să cadă, iar pumnul tău stâng îi explora vasta cavernă vaginală." Uhumph... „Cinetotatuajele stranii", „biobiţii" şi „berevoii", asezonate cu spermă electronică (Ovidiu Petcu) continuă „aveai sexul umflat ca un dirijabil plesnind de heliu şi ai ejaculat exploziv, interminabil chiar, de credeai c-o să inunzi toată locanta." („Ragnarok") „Şi eu? Cum o să mor, mamă, cum?" „Nu fi tâmpit. Şi te-am rugat să nu mă mai regulezi la cap cu întrebarea asta?" O scenă cuminte, ce se încadrează în spaţiul mioritic, dar care pare discontinuă şi lipsită de sublim în orice formă. Scena violului ce urmează în „Motocentaurii dorm singuri" de Michael Hăulică, este una a grotescului, gratuită,  a lipsei de sens ascuns şi de „sense of wonder" (Ovidiu Petcu). Mnemosian, cu ochiul şiroindu-i pe bărbie şi „cu Ghenade înfipt în cur", moare „înfigându-şi dinţii în capul roşu apărut prin cămaşă". Mă rog... Poate e mai bine că am descoperit cyberpunk-ul recent, datorită lui Florin Pîtea şi lui Bogdan Gheorghiu, proaspăt debutant în colecţia Nemira-SF, cu volumul „Hax Grid". Poate dacă ar fi fost altfel nu m-aş mai fi apropiat de nici o carte care avea cyber, soft, wireless, sau alt titlu cu tentă IT pe copertă.

Şi astfel, prin august, dacă nu mă înşel, am trecut pe la una din librăriile de pe Republicii. Vizitator fidel al secţiunilor SF&F, a cel puţin 3 librării braşovene, am intrat şi atunci pentru a vedea noutăţile apărute în diferite colecţii. De cum am intrat, 2 cărţi, legate cu o bandă de hârtie, mi-au atras privirea. Le-am luat şi le-am studiat cu interes. Un format şi o prezentare de excepţie. Lucru nu des văzut la un autor român. „Florin Pîtea"..., nu-mi spunea prea multe. Am citit extrasele de pe coperta 4. Am deschis la cuprins al doilea volum, An/Organic şi am observat nuvela „Suburbia", pe care o citisem într-una din almanahurile Nautilus. Am deschis şi primul volum la cuprins şi (re-)întâlnirea cu „Relief" m-a făcurt să zâmbesc larg, şi să mă bucur ca un mic copil de o nouă jucărie pe care, parcă am aşteptat-o dintotdeauna. Citisem „Relief" în „Nautilus", revista editată de Nemira în doar 5 numere, fără frecvenţă regulată (din păcate).

Cyberpunk-ul pîtian este unul „cuminte", unul „catifelat" (Liviu Radu), în care personaje cu o personalitate „cuminte" (ce aduce cu a adevăratului Pîtea), se lasă trase şi încurcate în vârtejul aventurilor periculoase, din bunătate, necesitate, sau chiar naivitate. ***Pîtea nu este unul dintre scriitorii ce se răzvrăteşte în textele sale, doar de dragul nonconformismului.

În „Shai Tan" (Premiul ARSFan pentru cea mai bună proză scurtă), un virus ce nu se putea multiplica, dMON, de fapt o Inteligenţă Artificială, care-l înţelege pe Teddy, mai bine decât părinţii lui, îl plimbă pe acesta, prin toate locaţiile de pe pământ, pe vremea când încă mai era ceva de văzut. Îl duce în Valea Galbenă (o amestecătură de Disneyland şi Parcul naţional Yellowstone), în junglă, la Marele Canion, în preerii, la cascada Niagara, toate acestea într-o lume virtuală, pe computerul Seiun al copilului. Însă dMON fiind prezent doar în realitatea virtuală a Insulei Unu, aflată pe orbită, este vânat de marea corporaţie, pe care trebuia să o distrugă, sau cel puţin să o enerveze la culme. Şi după cum zicea şi IA-ul: „e-al naibii de greu să te fereşti de un tsunami când te afli închis într-un acvariu.", trebuia să scape cât mai repede, în reţeaua de pe Pământ. Shai Tan, numele şi înfăţişarea de fată, sub care virusul se ascunse în virtual, îl atrase de partea lui/ei, îl educă şi îi câştigă încrederea lui Teddy, construind „cocteil"-uri de informaţii, despre Flipper, delfinul, Thanksgiving, vrăjitoarele din Salem, Scarlett O'Hara, Rin Tin Tin, Declaraţia de Independenţă, Charlie Chaplin, Jack London, Malcom X, Albert Einstein, Cristofor Columb, Marilyn Monroe, Madonna (îmbrăcată decent), Ronald Reagan, goana după aur şi altele. La sfârşitul materialului, care în parte „nici măcar nu era 3D", Teddy o roagă pe Shai Tan să-l ducă în America. Într-o scrisoare adresată mămicii lui, copilul, cu o ortografie proastă, îi transmite că pleacă în America,  că şi-a luat şi un „senviş cu şvaiţer" şi o roagă să nu se supere că se va întoarce cu Shai Tan într-o zi sau „doo". „Tâlharii din Evul Mediu puteau căpăta azil în catedrale. Dar unui IA cine să-i ofere adăpost?" se întrebă retoric dMON la un moment dat. A reuşit să fugă, după ce a păcălit infosistemul ecluzei doi, a pregătit de zbor naveta mercenarilor, care ajunseseră acolo, pentru a-l termina chiar pe EL. L-a convins pe Teddy să ia un sedativ, şi astfel în ameninţările unei nemţoaice mercenar nemiloase decolă spre Pământ. „E drept că nu-i spusesem lui Teddy, despre Coreea, Vietnam, Nicaragua, Golful Persic, Jihad, Războiul Orbital şi Al Doilea Război Civil(...). Preferasem să-i prezint o Americă strălucitoare(...). Despre foamete, epidemii, trafic de organe, necrofilie şi canibalism urban avea oricum să afle mai târziu. Pe propria piele." ne spune IA-ul cu un oarecare regret în grai. dMON se închise apoi într-o „platoşă de tăcere", aşteptând „cu groază" ziua în care cei care-l vânează vor sparge „platoşa".

„E mai bun sfârşitul groaznic sau groaza fără sfârşit?"