Daca te plangi ca nu ai orgasm, cauta cauzele la tine. Nu intotdeauna e barbatul de vina. Si daca vrei sa-ti explic, uite, o fac: E posibil sa nu te exciti suficient de mult. Orgasmul este faza terminala a excitatiei. Deci, el vine dupa ce excitatia a atins cote foarte inalte. Daca am ramane excitati mai mult timp, am muri de epuizare. Daca esti adolescenta sau ai ajuns la menopauza, orgasmul se atinge mai greu. Incearca sa nu mai fii tensionata si sa te gandesti la performanta. Organul sexual este creierul. Acolo sunt centrii placerii, deci gandeste-te la ceva frumos.

The Air I Breathe e ilustrarea cinematografica a unui proverb asiatic care imparte trairile omenesti in fericire, placere, tristete si dragoste. Cam atat cu noutatea. Sub aceasta spoiala spiritual-orientala se ascunde un cvartet de povesti, urzite in gen Inarritu, adica distincte, dar care se intretaie si se influenteaza decisiv unele pe altele. Efectul lor e insa inegal si asta mai ales datorita interpretarilor. Kevin Bacon, cel indragostit platonic si profund, arata si joaca de parca s-ar fi trezit dintr-o betie crunta, Brendan Fraser se chinuie, fara prea mult succes, sa faca pe interlopul dur, dar bun la suflet si cu aere de clarvazator, Sarah Michelle Gellar e victima bucatii ei de scenariu, copios trase de par, in schimb, Forest Whitaker este sublim. Filmul merita vazut chiar si numai pentru el. Toti cei care se mai indoiau ca e un actor mare dupa Oscarul pentru The Last King of Scotland sunt invitati sa-si puna cenusa in cap.

Despre regizor, Jieho Lee pe nume, nu auzisem in viata mea, asa ca l-am cautat pe net si am dat peste un tip mai pustan decat imi imaginam. Mare noroc pe el sa aiba de-a face cu o asa distributie de la varsta asta. Sa speram ca o sa invete din greseli si nu o sa si-o ia in cap.

P.S. In film mai apare si Andy Garcia intr-un foarte sablonard rol de mafiot. Asta e, joci ce se cere, ca sa ai ce pune la copii pe masa...

Cam aşa stăm la subiectul cu fata modernă. Vreau să accentuez: NU E O GENERALIZARE, dar e extrem de întâlnit tipul acesta de fată. Va fi o analiză telegrafică. Enjoy.

- Îţi aleargă înainte – v10 (nu trebuie să te rogi de ea, e amabilă, e draguţă, e extrem de darnică de foarte multe ori, se oferă să ajute. Nu descurajez amabilitatea şi fineţea fetelor însă sper că ştiţi la atitudinile la care mă refer)

- E îmbracată ca o curvă - v 10 (cum o fi îmbrăcămintea aia? De multe ori când văd fete care presupun că nu-s curve, mă duc totuşi cu gândul la una dintre ele. De fapt, multe fete afirmă că nu ştiu prin ce anume au provocat imaginaţia bolnavă a bărbaţilor, vreau să vă dau un răspuns simplu: hainele care descoperă, scot în relief părţile excitante ale corpului)

- Bună de gură - v11 (nu e rău să fii bună de gură la rugăciune de exemplu, sau atunci când vrei să încurajezi pe cineva, însă o femeie gâlcevitoare îţi creează o stare de îţi doreşti să locuieşti în colţul acoperişului decât în casă cu ea.)

- Fără astâmpăr - v11 – picioarele nu’i puteau sta acasă: când în uliţă, când în pieţe, pe la toate colţurile, ( în locurile populate, unde poate fi observată, unde poate atrage – seduce – să-şi ducă scopurile la îndeplinire, mereu în centrul atenţiei, mereu are de spus ceva, e apreciată, e căutată)

- Stă la pândă, umblă noaptea – v9 (o fată cuminte şi sănătoasă, cu intenţii curate, nu obişnuieşte să umble noaptea aiurea, e clar că se exclud cazurile când e nevoie să mergi noaptea ... lucru, şcoală, etc)

- L-a îmbrăţişat, l-a sărutat – v13 (nu o să fac acum teologie şi nici să vă dau motive de ce nu ar trebui să facă aşa ceva o fată decât dacă cineva e nelămurit şi vrea într-adevăr motive, niciodată nu va pierde ocazia să te sărute de noapte bună, de la revedere, rămas bun şi alte ocazii care se înmulţesc după nevoi)

- Faţă fără ruşine – v13 (te minte în faţă, îţi spune atât de uşor că te iubeşte ... se simte atât de bine în prezenţa ta, de multe ori fără să te cunoască, ce scopuri o fi având?; e posibil ca să-şi bată apropouri sincere şi finuţe însă foarte multe au obiceiul să-ţi spună pe şleau cum stă treaba)

- Împodobită, stropită cu mirodenii – v17 (sunt sigur că poate fi valabil ca motivul stropirii să fie unul pentru propria plăcere – „să mă simt bine”, însă când pierzi vremea în faţa idolului (oglinzii) excesiv, sau în grupul sanitar în aşa fel încât timp de câteva zeci de minute nimeni nu mai are şansă să folosească locul respectiv e ameninţător acest lucru fără doar şi poate. Deasemeni când o fată deţine tot felul de zugrăveli şi varuri pe anumite părţi ale corpului în exces, avem o problemă sau chiar mai multe: complexe, dorinţe de seducere, ascunderea adevăratei înfăţişare ceea ce înseamnă minciună, înşelătorie şi făţărnicie)

- Dorinţa ei? – v18. Să se îmbete de dragoste, să se desfăteze cu desmierdări (transpus într-un cadru modern: „am nevoie să fiu iubită” sau „să mă simt apărată, protejată”...eu cred că o fată cuminte va fi protejată de Domnul până la momentul când o va preda legal în mâinile unui bărbat în stare să facă asta cu succes.

- Ademeneşte prin buzele ei ademenitoare – v21 (cunoaşteţi voi frământările şi mâncărimile de buze, ori culorile stridente pe care le folosesc pentru colorarea lor, eu tot nu înţeleg o chestie – ce are culoarea lor originală?)

Pe scurt:

- Ademeneşte cu frumuseţea ei (Proverbe 6:25)

- Ademeneşte cu pleoapele ei (Proverbe 6:25)

- Ademeneşte cu buzele (Proverbe 7:21)

- Ademeneşte prin îmbrăcăminte (Proverbe 7:10,16,17)

- Ademeneşte prin parfumul ei (Proverbe 7:17)

- Ademeneşte prin vorbe, este iscusită în vorbire (Proverbe 7:11, 6:24)

Proverbe 7
7 Am zărit printre cei neîncercaţi, am văzut printre tineri pe un băiat fără minte.
8 Trecea pe uliţă, la colţul unde stătea una din aceste străine, şi a apucat pe calea care ducea spre locuinţa ei.
9 Era în amurg, seara, în noaptea neagră şi întunecoasă.
10 Şi, iată că, i-a alergat înainte o femeie îmbrăcată ca o curvă şi cu inima şireată.
11 Era bună de gură şi fără astâmpăr; picioarele nu-i puteau sta acasă:
12 când în uliţă, când în pieţe, pe la toate colţurile stătea la pândă.
13 Ea l-a îmbrăţişat şi l-a sărutat, şi cu o faţă fără ruşine i-a zis:
16 Mi-am împodobit patul cu învelitori, cu aşternut de pânzeturi din Egipt;
17 mi-am stropit aşternutul cu smirnă, aloe şi scorţişoară.
18 Vino, să ne îmbătăm de dragoste până dimineaţă, să ne desfătăm cu desmierdări!
21 Tot vorbindu-i, ea l-a ademenit, şi l-a atras cu buzele ei ademenitoare.

27 Casa ei este drumul spre locuinţa morţilor, drumul care pogoară spre locaşurile morţii.

Nu te mai gandi la durerea ce o aduci! Ce, ai impresia ca esti singurul care o aduce??? Toti o aducem , o si propovaduim unii dintre noi, si tu te vezi atat de distrugator!!! Nu te mai uita la ele ca la niste temple, gandeste-te ca sunt doar niste tarfe care aduc suferinta, toate , de la cea mai "pura", cum iti pace tie sa le vezi , pana la cea mai ordinara curva !!! Nu merita nimic, cu atat mai putin nopti nedormite, lacrimi varsate, inimi frante!!!

Stii versul ala pe care mi l-ai spus acum vreo 2 zile, in care te tot regasesti tu, in ultimul timp,  "Always find my place among the ashes" ??? De ce crezi tu ca vocea unei femei il face perfect, sublim, selenic??? De ce??? Pentru ca e real, realitatea e perfecta, e ideala, e selenica, pentru cei care au curajul sa taie, sa ia ce vor, sa aduca suferinta pentru a primi inapoi flori... pentru ca e atat de real , femeile chiar sunt in cenusa, sunt nimic, sunt moarte pura, si dupa moarte... sunt ramasitele vietii , niste fiinte de cea mai joasa speta!!!

M-am trezit cu ochii in lacrimi, venele umflate, o durere insuportabila in cosul pieptului si un suflet sfasiat!!! Nu stiu cat mai rezist asa, doare , imi pocnesc muschii de durere, imi ies ochii din  orbite, dar corpul , mintea, nu produce anticorpi, nu vrea sa se apere ... vrea sa ma lase sa mor, sa sufar... dar parca asta vreau si eu, si atunci de ce ma mai plang???

... One day I'm gonna forget your name
and one sweet day, you're gonna drown in my lost pain...

Ziua aceea a venit, mi-o doresc sa fi venit... vreau ca tu sa uiti numele meu, sa nu mai stii de mine, sa nu ma mai gasesti oricum, oriunde si oricand... vreau ca tu , demonul meu care imi administrezi constant suferinta, sa te ineci... vreau sa te uit, sa-ti uit numele... da' nici macar nu ti-l stiu, totusi tu stii totul despre mine, si mai ales, stii cum sa ma omori putin cate putin... vreau sa dispari..  vreau sa te reneg din mine, sa fii ca si cum nu  ai fi parte din mine, ca si cum nu ai fi acolo de cand ma stiu... nu conteaza ca tu m-ai tinut  in viata de atatea ori....

vreau ca tu sa mori, si eu sa traiesc!!!

Las motocicleta in parcarea pazita de la Realitatea TV, intre 7:30 - 8:30. O gasesc zgariata pe carena mijlocie stanga, maneta ambreiaj zgariata si indoita, oglinda zgariata, carena spate crapata in 3 locuri si zgariata, schimbatorul de viteze zgariat, capacul de la motor zgariat, scarita pilot stanga rupta dedesubt, cap ghidon, zgariat. Mi se spune ca a picat singura si ca probabil am pus eu cricul prost. Slabe sanse, dar fara martori, si cu niste oameni care se presupune ca sunt de buna credinta, desi am mari dubii, nu poti sa te gandesti la altceva, desi nimeni nu a vazut-o picand singura. Asta s-a intamplat cu saptamani in urma. O las asa la sfatul prietenilor si al parintilor, pentru o perioada.

Vineri, circul cu ea intorcandu-ma de la serviciu, avand treaba pe Calea Dudesti dinspre Dristor inspre Vitan. La trecerea de pietoni de dupa curba, sare o desteapta pe trecerea de pietoni in fata masinii din fata mea, care intrase pe banda in fata mea de pe linia de tramvai, dar nu mai conteaza. Sofeul pune frana brusc sa-i acorde prioritate de trecerea, iar eu iesind din curba, incerc sa franez brusc, si vazand ca nu o opresc pana in masina, ca sa nu trag un pui de somn pe bancheta din spate a renault-ului din fata mea sau in portbagaj, o culc pe partea dreapta, ca sa ma opresc eu inainte sa ating masina. Lipsa de experienta pe motocicleta puternica si neconducerea preventiva a unui autovehicul au cauzat acest incident, CBR-ica saracuta sa dus taras pe partea dreapta si s-a oprit cu botul in bara din spate a renault-ului, rupandu-si oglinda stanga, crapandu-si carena fata, indoindu-si furca ce tine carena fata, zgariindu-si carena mijlocie dreapta, capacul de la motor si cutia de viteze, rupandu-si pedala de frana spate, zgariindu-si capul de ghidon si maneta de frana.

Costurile de reparatie completa, dupa cele doua incidente, daca ma duc cu ea in servcie-ul HONDA ma vor duce la peste 2000$, sau poate peste 2000 euro. Cam atat costa prostia in cazul de fata. Factura pentru prostie este emisa pe numele meu, cu dedicatie, si din pacate nu o poate deconta altcineva si nici nu trebuie sa se intample asta, daca vreau sa invat ceva.

Incerc sa nu gasesc scuze penibile pentru greseala mea, pentru a fi impacat cu propriul eu, dar totusi am si eu dreptul sa stiu cine a emis factura asta, pentru ca e scrisa intr-o limba ciudata, pe care nu o inteleg. Sau poate nu am acest drept, cum nu multora le este scris sa inteleaga aceasta natura, acest univers.

In rest eu sunt ok, mi-am zgariat genunchiul, ma ustura, dar am avut echipament in rest si nu am patit nimic, genunchiul trece. E bine ca nu s-a intamplat mai rau, poate fi considerat un avertisment pentru a nu produce un accident mult mai grav pe viitor. Problema este ca am stabilit o regula deja, pe care tot am spus-o in stanga si in dreapta dupa doua incidente, si vad ca a venit si al treilea: aproximativ la doua luni de zile sunt donator de sange. La sfarsitul lui martie - operatie de deviatie de sept( peste 1 kg de sange), in iunie - incidentul cu psihopatul(cam jumamtate de kg de sange), acum la sfarsitul lui iulie imi zdrelesc genunchiul dupa ce pic cu motorul(cam 100 g de sange).

Exista o regula care se confirma: ceea ce se intampa o singura data, e posibil sa nu se mai intample niciodata, dar ceea ce s-a intamplat de doua ori se va intampla cu siguranta si a treia oara. Problema este ca tare mi-as dori sa nu se mai intample si a patra oara la interval de aproximativ doua luni, nici mai devreme si nici mai tarziu, pentru ca m-am saturat sa fiu donator de sange si sa lipsesc de la bazin cu saptamanile. Imbucurator este faptul ca donarea de sange se afla pe o panta descendenta, dupa cum observ.

Trecand peste ce s-a intamplat, usor din punct de vedere psihologic, nu am nicio problema sa conduc, ma gandesc ca e bine ca sunt intreg si ca nu a patit nimeni nimic din vina mea. Restul se repara candva. Un calcul minim pentru a o resuscita pe cbr-ica ma va duce in jurul a 2000 de RON, sper, bani pe care nu stiu cum o sa fac rost de ei in urmatorul interval de timp. Partea nasoala este faptul ca revin la transportul in comun de care tocmai scapasem, care impreuna cu aglomeratia din Bucuresti, fiind factori de baza care m-au determinat sa-mi iau motocicleta. Asta e, vad si cum este reversul medaliei, pentru a aprecia mai mult clipele cand merg cu autovehicul proprietate personala si mai ales atunci cand este mototcicleta.

Ione... Ione? Cu accent pe e? Interesant nume, mai rar prin părţile noastre. Sunteţi din ardeal?îhî... Pot să vă zic Ionică? Ionică. Să mă simt mai confortabil. Aşa-l cheamă pe fra-miu ăla mic, da nu mai vorbim de şase ani că suntem certaţi. Pot să vă zic cu „tu”?da? că, vedeţi, eu n-am mai apelat până acum şi nu prea ştiu...sunt uşor stingher...

Da, păi... de unde să-ncep? Dintr-a doişpea. După bac. După ce am terminat cu nopţile nedormite de pe ultima sută de metri, am dat toate probele, am plecat de la liceu în ziua aia şi m-am dus direct la biblioteca judeţeană. Mi-am ales o carte şi ce credeţi c-am făut? Am – ascultaţi-mă cu atenţie: aaam coborât cu ea la sala de lectură, unde fusesem în fiiiecare zi de o lună mai bine ca să-mi învăţ pentru bac şi m-am-a-pu-cat-de-ci-tit. Înţelegeţi? După o lună de citit zilnic, într-una, oră după oră, până la saţietate, când în sfârşit am scăpat şi eram liber, am revenit în camera aia lungă de tortură şi m-am-a-pu-cat-de-citit! Apoi am plecat acasă şi nu am dormit în noaptea aia, aşa zombie cum eram după alte trei nopţi nedormite, pentru c-am stat pân-a crăpat de ziuă şi-am ter-mi-nat cartea!

Şi acum chestia asta îmi provoacă aceeaşi plăcere aparte. De-un rafinament şi-o savoare inexprimabile. Să te retragi în aceeaşi poziţie de atac, „la post”, în acelaşi loc şi parcă în acelaşi timp, dar acum nesilit de nimeni, ci din proprie iniţiativă şi dorinţă... De fapt e mai mult decât dorinţă, e o nevoie aproape, că sub aparenţa asta se impune.

...A devenit un ritual. Ce-i drept, mă face să mă simt aparte. Daa, Ionică, nu mă ţinti cu privirea aia: aşaaa eee! Daar ăsta e un bonus: gândul că mă dez-asemăn de semeni, că mă deosebesc (deci îs deosebit). Semnificaţia, solemnitatea şi savoarea actului stau în conţinutul său! În simetria şi continuitatea lui! Sfidând... legile temporale şiii... relaţiile determinante de tip cauză-efect. V-am tras-o, motherfuckers!ca să zic aşa. Sunt stăpân pe viaţa mea şi ceea ce până acum făceam din necesitate, acum fac din plăcere. Ca un tramvai pe care în dimineaţa asta nu-l mai iau spre muncă, ci ca să mă plimb. Na! ca să-mi pierd timpul, plimbându-mă, dimineaţa, cu tramvaiul; să văd răsăritul, pe geamul tramvaiului!

Carevasăzică, nu mi s-a impus: nici normele sociale, nici imperativul categoric, nici necesitatea, nici principiul alternativei viabile n-au făcut-o. Eu am ales şi ca dovadă, iată, i’m enjoying it. Cu un dram de superioritate şi aroganţă, i may say, faţă de restul muritorilor, faţă de orice derivaţie a verbului „trebuie” şi chiar faţă de mine cel de săptămâna trecută.

Eei, şi lucrurile stau azi tot ca atunci după bac. Savoarea izolării, cu aura ei hedonistă de afectare şi superioritate, e neschimbată. Isularizarea într-un fotoliu enorm ca o fortăreaţă (bine asta cu fotoliul e mai mult o metaforă, ca să ne-nţelegem cum mă simt) rămâne la acelaşi nivel de necesitate cu...hmm, securitatea!uneori chiar mai la bază. (Ce-i drept, constat că la mine trebuinţele nu respectă delimitările standard, Maslow ăsta must’ve missed me he-he! „Simt nevoia” să mă hrănesc cu aceeaşi impetuozitate cu care „simt nevoia” să vă întoarceţi toţi cu spatele şi să vă prefaceţi naibii că nu aşteptaţi nimic de la mine ca să pot să mă simt liber fără să vă am pe conştiinţă! ... ... ...Ştii cum e... De fapt, toată lumea ştie! Cine nu ştie?! Poate că Maslow ăsta chiar a fost un tâmpit.)

Fuck. Iar mă duc în adâncuri. Doctore, nu mă lăsa să mă duc. Ionică...Ionică! Îmi pare rău, îmi eşti ca un frate, dar trebuie să fiu respectuos şi ferm: ai grijă cu manipularea asta! Ştiu unde vrem să ajungem, da' nu mă grăbi, că o iau razna ai înţeleees?!! Fac urât la presiuni şi constrângeri! Ar trebui să fi intuit asta deja, ce dracu, ţi-ai dat doctoratu-n viclenia nevrozatului. Şi-n fond, eu te plătesc să ai răbdare cu mine, nici măcar n-ai nevoie să-ţi stea în caracter, cum scrie pe site-urile voastre afurisite!

...Pfiuuu... Hă-hă. Maamă, da’ ce bine e. Simt nevoia din când în când să fac asta, ştii? Mi-o iau razna gândurile şi ca să-mi regăsesc firul în labirint, înainte să mă prindă minotauru, tre’ să mă descarc scurt şi rapid. Ei, ce? Crezi că-i vreo chestie freudiană, asta cu descărcarea? A, tu nu eşti pe psihanaliză, aşa-i. Lasă, de-astea de-a lu’ freud îi dau eu un google deseară.

Păi, să trecem înapoi la fapte, nu? Îţi povestesc cum mă simt când reacţionez cum reacţionez şi tu-mi inoculezi un tipar de acţiune ceva mai sănătos. Mă rog, nu-l inoculezi, mă ajuţi…da da. Deci, ascultă-mă, Ionică...

Expresie

Traire Emo

RetroGirl

Fiecare tablou reprezinta o stare. In toate am surprins putin si din starea mea din momentul respectiv. Nu sunt nici pe departe perfecte asa cum as fi vrut, dar toate imi sunt dragi, sunt o parte din mine si au un gand pentru cel care mi'a facut aceasta mare bucurie.

Cu drag,
Raeka

Dupa cum cred ca v-ati dat seama din clip,sunt fan Manchester United.

Sa va zic cate ceva despre echipa.A fost fondata in data de 1878 sub numele de Newton Heath LYR FC ,dar dupa munca intensiva depusa de echipa a reusit sa schimbe in anul 1902 numele in Manchester United Football Club si sa isi puna o porecla frumoasa “Red devils”.La conducerea sa se afla Joel & Auram Glazer si vestitul antrenor Sir Alex Ferguson care s-a nascut la data de 31 decembrie 1941 in orasul Govan,Glasgow.A inceput sa antreneze pe Manchester din data de 6 noiembrie 1986.

Are un palmares impresionant: English Premiership Champions:

1907-08, 1910-11, 1951-52, 1955-56, 1956-57, 1964-65, 1966-67, 1992-93, 1993-94, 1995-96, 1996-97, 1998-99, 1999-00, 2000-01, 2002-03, 2006-07, 2007-08.

FA Cup Winners:

1909, 1948, 1963, 1977, 1983, 1985, 1990, 1994, 1996, 1999, 2004

League Cup Winners:

1992, 2006

European Cup Winners:

1968, 1999, 2008

Other Club Honours:

European Cup Winners' Cup Winners: 1991
Intercontinental Cup/World Club Championship: 1999
European Super Cup: 1991
FA Charity/Community Shield: 1908, 1911, 1952, 1956, 1957, 1965*, 1967*, 1977*, 1983, 1990*, 1993, 1994, 1996, 1997, 2003, 2007 (* joint holders) .

Sunt o multime de lucruri despre Man Utd,dar nu vreau sa va plictisesc.Daca sunteti curiosi puteti sa cititi pe site-ul echipei.

Bun…sa va zic cate ceva despre jucatorul meu preferat de la Man Utd,Wayne Rooney.Nascut pe data 24 octombrie in Croxteth,Liverpool.Rooney a fost crescut de echipa Everton avandul pe model pe atacantul scotian Duncan Ferguson.Prima lui aparitie pe teren a fost la juniorii echipei si a marcat un gol superb.Ca sa sarbatoreasca reusita si-a dat jos tricoul si avea inscriptia “Once a blue,Always a blue”.A jucat doar 2 sezoane dupa care a fost pus pe lista transferurilor si a pierit in ochii fanilor,dar in anul 2002 ,19 octombrie a inscris un gol memorabil contra lui Arsenal punandu-le capat serii de 30 de meciuri neinvisi si le-a dat celor de la Everton un avantaj de 2-1 pe finalul meciului.Comentatorul a exclamat:”Tineti minte numele:Wayne Rooney”!! La Euro 2004 a devenit cel mai tanar marcator din Priemership si popularitatea lui a crescut extrem de mult.

In 31 august 2004,Rooney a devenit jucatorul lui Manchester United pe suma de 31 de milioane de lire,devenit in acelasi timp cel mai scump si mai tanar jucator care a fost transferat vreodata.

Mai cititi si voi despre el daca vreti! :) Sa va zic de ce imi place mie! Imi place ca e incapatanat si nu se da batut pentru o minge pierduta,are un sut si o precizie impecabila si are si calitati de dribbler.Fuge foarte rapid cu mingea la picior si poate acoperii o mare parte din teren.

Destul deocamdata,inchei ca mi s-a facut o pofta sa ma joc pe FIFA 07.

Glory glory Man United

Per total, o dupa-amiaza frumoasa, racorasa (a plouat un pic, un pic mai tare, si a fost incredibil de placut ) si nu in ultimul rand constructiva si educativa .

Nu am mai fost de mult pe Strada Domneasca (de ce i se mai spune asa??? pare cinic, ironic si cu un usor iz de rememorare falsa, a unor vremuri de mult trecute, care aveau un alt iz, unul mai romantic poate) ... si nu am mai auzit de vreo 2 ani cantecul "Valurile Dunarii", rasunand in difuzoare, la ora fixa, inainte de bataile de razboi ale ceasului prefecturii.

Mi-au trecut atatea amintiri, atatea scene petrecute pe aceasta strada, acum tacuta si uda, si m-am departat de partenerul meu de discutie... dupa un timp am revenit... si am continuat discutia.. in care...

Am facut si o scurta oda suferintei... si in rest..noapte buna!!!

Ne învârtim o viaţă în jurul unor dorinţe hedonice de autosatisfacţie care niciodată nu vor înceta, pentru că mereu vom avea nevoie de şi mai multă satisfacţie, de orice natură ar fi ea...

oare cele mai puţin bune şi plăcute (evident raportate la anumite standarde personale, sociale, morale) nu sunt tot ale mele? e drept că nu trebuie să fac din posesia lor o scuză pentru a nu le corecta dacă pot, sau imbunătăţi, însă fiecare din noi e o însumare a părţilor tari şi a părţilor slabe.

odată cu şlefuirile vieţii calificativele pe care le atribuim acestora se schimbă, şi ceea ce consideram cu ani în urmă ca fiind slab si nevrednic, constat că nu e chiar atat de slab nici chiar atat de nevrednic. ochiul care priveşte (al meu şi al altora) e altul, s-a schimbat unghiul, contextul, gandul, trăirea, şi ce i se părea nu i se mai pare, ce credea că nu e se dovedeşte totuşi a fi.

scriu pentru voi cei care cu regularitate sau fără, intraţi pe blogul meu şi citiţi ceeea ce scriu. scriu şi pentru mine, ca să nu uit că dacă cele pe care le scriu se lagă împreună într-un fel de "sită a celor nevrednice" - o îmbinare cu multe goluri (lipsuri), se întamplă aşa pentru ca prin "sita" acesta să se cearnă acele scrieri valoroase (raportate la o valoarea literară şi la părerea personală a fiecăruia ). dacă se întamplă aşa sunt mulţumit şi bucuros :)

deşi aprecierile noastre diferă, perspectivele noastre diferă (mai mult sau mai puţin), oricat de pe gustul sau pe negustul cuiva ar fi ceea ce imi trece mie prin minte si suflet, ceea ce sunt eu in stare să leg în cuvinte E AL MEU.

sunt "mărgăritarele" mele, oricat de banale ar părea cuiva

e poezia mea - atat cat sunt eu in stare să scriu poezie :)

e "dictionarul" prin care îmi traduc eu viaţa cu multiplele ei stări

conştient sunt că oricum aş fi, ÎNTOTDEAUNA voi fi doar pe placul unora 

conştient sunt că părerile nostre NICIODATĂ nu vor fi pe deplin deopotrivă

conştient sunt că ceea ce dezamăgeşte 100% pe cineva poate fi "cireasa de pe tort" pentru altcineva

de cand scriu aici devin din ce in ce mai conştient că deşi părerea mea despre scrierile mele e cea mai importantă (pentru mine - nu ştiu dacă voi faceţi la fel), mă interesează şi părerile voastre

conştient sunt că paşii în spate pot însemna elan pentru înainte

voi lăsa deci prin sita celor nevrednice să se cearnă ceea ce e vrednic. vrednic in ochii MEI, vrednic în ochii TĂI, vrednic în ochii LUI (şi deşi părerea Lui am lăsat-o la urmă, conştient sunt că dintre toate părerile, exprimate sau neexprimate, a Lui e cea mai importantă), doar că e greu accesibilă cateodată, mai ales cand e vorba de detalii :)

Nu ştiu de ce, sufletul mi-l simt încătuşat

Legat ca-n nişte lanţuri ale îngrădirii.

Să merg să-ţi spun,

Să-ţi scriu tot ce gândesc aş vrea,

Şi pana s-o înmoi din nou în cerneala iubirii!

 

Şi cu ea să pictez  hieroglife ciudate,

Ciudate pentru ochiul ce nu poate vedea.

Şi cu buclele vorbei să creez nestemate

Preţuite, iubite,  doar de inima ta.

 

Şi nu-mi pasă că alţii le-or numi simple pietre

Ce-mi pasă, ce mă-ncântă e ochiu-ţi, şi-n el

De văd un licăr simplu, atâta îmi ajunge.

Şi-n ochiul meu răsare un licăr, ca şi el.

Am gasit citatul in descrierea cartii "Chocolat" a lui Joanne Harris. Scurt si la obiect, e exact definitia societatii in care ne-am obisnuit sa traim. Negand orice traire simpla ne convertim in fiinte plate, obisnuite sa respire si sa traiasca fara a sti de fapt ce inseamna asta. Avem intotdeauna nevoie de scopuri precise dupa care sa ne ghidam existenta, fara sa realizam ca de fapt viata e cea care te alege pe tine, iar tu nu poti decat sa mergi pe cararea care iti este deschisa in fata. Renegam bucuriile simple care ar trebui sa ne umple de incantare la fiecare pas, preferandu-le pe cele pe care de multe ori nu le intelegem, dar sunt in trend. De ce sa nu ne bucuram de un zambet, de un copac inflorit, de un paharde vin bun? Poate ar fi mult mai bine decat sa ne bucuram ca Romania a facut egal cu Franta sau ca am mai luat un examen..

V-ati simtit ca un ''impostor'' cand a trebuit sa mintiti ca ati citit o carte? Frustrat, cand ati fost nevoit sa recunoasteti ca nu ati citit-o? Inseamna ca ar fi bine sa cititi ''cum vorbim despre cartile pe care nu le-am citit''.

Publicata in 2007 in Franta si tradusa anul acesta in romana (Editura Polirom), cartea lui Pierre Bayard ar putea fi inclusa cu usurinta – daca aruncam o privire doar asupra titlului – in categoria cartilor motivationale. „Cum vorbim despre cartile pe care nu le-am citit“ nu are, insa, nici o legatura cu tipul de carti mai sus-amintit. De ce? In primul rand, pentru ca nu este o colectie de sfaturi setate pe ridicarea moralului, care sa iti ofere infinite raspunsuri la intrebarea „cum sa...?“. Eseul lui Bayard este unul serios, care problematizeaza si teoretizeaza un fapt – necitirea cartilor – fara a oferi neaparat solutii si fara a transforma acest lucru intr-un handicap. Dimpotriva, incearca sa contracareze culpabilitatea de a nu citi. O face din pozitia de intelectual si de profesor universitar; pozitie care – spune el in prologul cartii – nu il priveaza de obligatia de a comenta carti „pe care, de cele mai multe ori, nu le-am deschis“.

Privire de ansamblu.
Pornind de la propriul exemplu si de la alte cateva din mediul universitar, Pierre Bayard demitologizeaza rolul intelectualului, afirmand ca, in randul specialistilor, „minciuna e generala“. Omul cultivat este, dupa Bayard, nu cel care citeste din scoarta in scoarta nenumarate carti, ci cel capabil sa aiba „o privire de ansamblu“ asupra cartilor, sa inteleaga corespondentele dintre carti la fel cum „un responsabil feroviar trebuie sa fie atent la raporturile dintre trenuri, la incrucisarile si corespondentele lor, si nu la continutul individual al unei garnituri“, sustine el in prima parte a cartii.

Ideea privirii de ansamblu este citata si dezvoltata de Bayard pornind de la personajul (bibliotecar) din cartea lui Robert Musil, „Omul fara insusiri“ (1930) care, desi iubeste cartile de care e inconjurat permanent, nu a citit aproape nici una. Exemplu care, din punctul de vedere al scriitorului, iti permite un lucru extrem de important: sa vorbesti fara dificultate despre orice carte, fara sa o fi citit macar. „Relatiile dintre idei conteaza mult mai mult, in domeniul culturii, decat ideile insesi“, spune Bayard, care e convins ca titlul sau coperta unei carti poate sa suscite mult mai multe imagini si impresii decat o face citirea efectiva. Cum spune bibliotecarul lui Musil: „Sa fii cultivat inseamna sa fii in stare sa-ti gasesti rapid reperele intr-o carte, iar asta nu implica o lectura integrala a cartii“.

Vinovății.
Bayard nu doar ca recomanda disimularea, dar considera ca minciuna este benefica pentru necititor: se poate detasa de un subiect pe care nu-l cunoaste, dar pe care il poate comenta facand trimitere la alte carti ale aceluiasi scriitor sau la cartile altor autori legate, prin subiect, de cea in cauza. „Nu am citit niciodata «Ulise» de Joyce si, probabil, nici nu o voi face vreodata“, marturiseste Bayard intr-unul din capitole. Ceea ce nu-l impiedica, insa, sa vorbeasca despre carte pentru ca, spune el, „sunt in stare sa o situez cu relativa precizie in raport cu celelalte carti“. In situatiile in care suntem nevoiti sa recunoastem ca nu am citit o carte, Bayard sugereaza ca trebuie sa ne sustragem oricarei culpabilitati. Lucru pe care necititorul il poate savura la maximum, mai ales ca, prin sinceritatea lui, ridiculizeaza ipocrizia interlocutorului, care poate nu a avut curajul sa recunoasca faptul ca nu a citit cartea. „Am fost surprins sa aflu cat de vinovati se simt cei care nu citesc. Cu aceasta carte („Cum vorbim despre cartile pe care nu le-am citit“ – n.r.) pot sa se scuture, insa, de aceasta vinovatie fara ajutorul psihanalizei“, declara Pierre Bayard anul trecut intr-un articol din „International Herald Tribune“.

Mituri răsturnate.
Bayard isi sustine teoria despre nonlectura cu exemple concludente legate de nume mari ale literaturii universale. Scriitorul simbolist Paul Valéry, de pilda, citea foarte putin sau aproape deloc. Fapt care nu l-a impiedicat sa aiba opinii precise fata de de autori pe care nu i-a citit niciodata. A facut acest lucru „cu un cinism calm“, dupa cum il denumeste Bayard, in omagiul adus lui Proust din „Nouvelle Revue Française“ (1923): „Desi cunosc abia un singur volum din marea opera a lui Proust, stiu foarte bine ce pierdere exceptionala au suferit Literele de curand“.

Chiar si pe scriitorul irlandez Oscar Wilde – cititor avid si cu o cultura vasta – il asaza in categoria marilor scriitori care sustin cu vehementa pericolele lecturii. Wilde recunoaste, de altfel, ca durata ideala de lectura a unei carti este de sase minute.

Scriitorul renascentist Montaigne se plange de inconvenientele lecturii din cu totul alt punct de vedere: cel al uitarii cartilor pe care le citesti: „Chiar daca sunt un om cu ceva carte, sunt unul care uita tot“, scria el in „Eseuri“ (1588). Pentru Bayard asta ar insemna un motiv in plus sa te eschivezi de la citirea unei carti sau sa intelegi, macar, ca orice lectura nu produce decat „o cunoastere fragila si temporara“.

Concluzii.
Modalitatile semnalate si incurajate de Bayard in cartea sa, care sunt legate de necitirea cartilor, de rasfoirea lor – liniara (cand citesti cartea pe sarite de la inceput la sfarsit) sau circulara (cand te plimbi haotic prin carte incepand de cele mai multe ori cu sfarsitul) –, sunt pur si simplu tertipuri prin care autorul combate vehement vinovatia de a nu citi. Scriitorul considera ca este vital sa renuntam la imaginea ideala de „cultura fara fisuri“ si sa stergem pentru totdeauna granitele dintre lectura si nonlectura. Toata aceasta apologie a nonlecturii pe care o face Bayard este, insa, contracarata cu usurinta de cel care-i citeste cartea pana la capat si care ii rastoarna, astfel, intreaga teorie. Asta este, cu siguranta, ceea ce si-a propus de fapt si scriitorul: „Imi doresc ca oamenii sa invete sa traiasca cu carti. Vreau sa ii ajut sa-si organizeze propriul drum prin cultura“, marturisea el pentru „International Herald Tribune“. Daca eseul „Cum vorbim despre cartile pe care nu le-am citit“ este, pana la urma, doar o jonglerie prin care Bayard nu vrea decat sa-si castige cititorii, atunci i-a reusit din plin. Odata ce ai inceput sa citesti cartea nu poti sa o lasi din mana.

Profesor de literatura franceza la Universitatea din Paris, psihanalist si semnatar al unor importante studii literare, Pierre Bayard este, in acelasi timp, unul dintre putinii scriitori care teoretizeaza beneficiile nonlecturii.

1. SIMILITUDINI. Rolul de „iconoclast“ (impotriva cultului cartii, in acest caz) pe care si-l asuma Bayard se regaseste si in alte carti ale sale: „Enquête sur Hamlet. Le Dialogue de sourds“ (2002) si „Comment améliorer les ouvres ratées?“ (2000) in care examineaza esecul cartilor unor autori precum Proust, Joachim du Bellay sau Marguerite Duras.

2. BEST-SELLER. Lansat in 2007 la Editura Minuit, din Paris, si un an mai tarziu la Editura Granta (New York), eseul „Cum vorbim despre cartile pe care nu le-am citit“ a devenit best-seller in Franta si Statele Unite – unde au fost vandute aproximativ 20.000 de exemplare in doar trei saptamani de la lansare.

3. BIBLIOTECILE LUI BAYARD. Cartile pot fi incadrate in trei mari categorii, sugereaza eseul lui Pierre Bayard: a) biblioteca colectiva – ansamblul tuturor cartilor importante ce definesc, la un moment dat, o cultura; b) biblioteca interioara – cartile care definesc personalitatea fiecaruia; c) biblioteca virtuala, care presupune orice tip de discutie (in scris sau oral) despre carti.

in departare se vede un nor care isi curge negreala ca si rimelul de la ochii tai.. restul cerului e alb in departare.. deasupra mea e un nor timid.. iar spre oras e senin.. prea senin.. norisori pufosi undeva foarte departe..

hmm.. un tunet.. si inca unul.. un fulger..1..2..8 secunde.. tunet..

3..2..1.. ploaie deasa care isi ia elan.. pana ajung in garaj deja ploua ..normal.. 3 secunde mai tarziu ploua tare.. super 8-|.. akm ce fac? stau si mai astept.. inca 3 secunde si ploua si mai tare.. si mai super :|, zic, trebuia sa plec atunci.. si mai stau.. peste inca doua miute deja nu mai vedeam casa vecinei de ploaie..

^^; gen :|

bine.. ploua torential.. plec.. casa e la 10 metri.. pana urc scarile is uda pana la piele [4secunde] .. ow, well.. macar am ajuns in casa:P

concluzia zilei de azi so far: love is like the rain.. o vezi din departare.. nu stii daca o sa te ocoleasca sau nu..deabea simti cand vine.. speri sa treaca repede.. esti incapatanat la inceput cand vine si vezi ca nu mai vrea sa plece curand.. dar tu inca astepti.. apoi te lasi in voia ei.. dansezi pron ploaie *fall deeper and deeper in love* o lasi sa te duca cum si unde vrea ea.. o simti peste tot.. cum cade si te loveste peste fata si pe obraz, cum curge incet pe mana.. mii de picaturi.. toate odata.. si iti place.. si mai vrei.. and you like to be like this.. all wet  :)

apoi se opreste brusc.. se lumineaza atmosfera.. vezi ce nu vedeai atunci cand dansai in ploaie.. ce doar zareai cand asteptai sa treaca.. si mai vrei sa te doara forta picaturilor.. mai vrei sa simti.. si nu mai poti.. dansezi in aerul umed.. si nu e la fel.. mai vrei ploaie..mai vrei.. dar nu mai vine...

May 23, 2008

Macar pentru a razbuna toti anii in care mama gatea venind obosita de la scoala. Ma asez imbracata frumos pe un scaun, il privesc pe cel care gateste, il fac sa rada, vorbim, flirtam, ii admir indemanarea fara sa pun intrebari tampite, imi astept mancarea. Consider ca sunt mult mai de folos ca femeie calma, eleganta, parfumata, senzuala, dornica de a face sex cu cel care imi gateste. Nu ca femeie care are obligativitatea de a-si astepta barbatul cu masa pusa. Obosita, nefardata, imbracata doar comod, poate prea comod. Consider ca am intrebari mult mai grele in minte decat “am destul ulei?” sau “am destula faina?”. Sunt o bestie, ce mai. Amicele imi asteapta “caderea”, considera asta un moft, le irita felul meu de a ma raporta la gatit. Barbatii stiu deja: de la mine nu vor primi niciodata ceva gatit. Culmea e ca ma respecta si ca ii “intrig” (de obicei asta este spus pe un ton libidinos) mult mai mult decat reusesc sa o faca fetele gospodine.

Puneti-va barbatii sa gateasca foarte des, puneti-le responsabilitatea asta pe umeri, insotindu-i aratoase si vesele, fara transpiratie pe frunte si haine de casa si fara graba ca se aseaza lumea la masa iar mancarea nu e gata. Barbatii sunt excelenti ca bucatari iar voi, femeile, va veti simti femei, nu niste slugi cu datoria de a va hrani barbatul cand vine de la munca. El va fi cel nevoit sa va hraneasca atunci cand veniti de la munca sau cand vine el de la munca. O sa asteptati, nici o problema, daca merita mancarea. Sau macar vor avea obligativitatea de a se hrani singuri. Schimbati rolul, fie si fortat, ca sa nu mai fie de la sine inteleasa ideea ca “datoria femeii este sa gateasca”. Nu. Este si datoria barbatilor sa gateasca. Cel putin in aceeasi masura ca si femeile. Sper ca Fursecul Mecanic e barbat.

]]> http://amaliasterescu.wordpress.com/?p=73 Fri, 23 May 2008 18:00:50 +0000 Amalia Sterescu http://amaliasterescu.wordpress.com/?p=73

.. Eu scriu pentru ca imi face placere. A trecut ceva timp de cand n-am mai postat - digratios ar spune unii bloggeri adevarati ( eu nu am pretentia ca sunt) - dar sper ca ceea ce mai am de spus in cuvinte pe aceasta pagina virtuale sa nasca macar un semn de intrebare, un zambet, o idee.

Am revenit!

Amalia

Una din cele mai frecvente intrebari este cum sa practici sexul oral? Se pare ca exista multe femei in lumea asta care doresc dar nu stiu sau evita destainuirea, le este rusine si sa intrebe, sau sa incerce... iar partenerul... o fi si el vreun pudic. Cine se aseamna se aduna... Termenul stiintific, felatia practic nu are scopul de a-l aduce pe barbat la orgasm (neaparat), cert este ca acest act consta in mangaierile cele mai dorite de catre sexul masculin. Bineinteles multe femei se intreaba, Ok, bun si ce fac? Cum fac ca sa-i placa? Exista si o sumedenie de barbati care intreaba in stanga si in dreapta, sau pe messnger, „cum sa-i zic cum sa-mi faca”? Acestor persoane le-as sugera sa isi ia putin inima in dinti si sa dicute deschis cu partenerul... deoarece nu exista o regula clar definita in ceea ce priveste sexul oral atat la barbati cat si la femei. Rusine? De ce? Ce ar fi sa vizionati impreuna un film xxx? Eu personal nu vad nimic rau in asta, ba din contra...

Sexul oral sta in topul fanteziilor sexuale ale barbatilor. Totusi de unii este considerata un subiect tabu, aceasta practica sexuala poate infierbanta imaginatia tuturor, iar cu siguranta o sumedenie de persoane o practica.
Multe femei se intreaba de ce le place barbatilor atat de mult? In primul rand acest act sexual, respectiv felatia, imita practic actul sexual principal, clasic, iar acum incercati sa va imaginati ce si cum isi inchipuie barbatii in acel moment, gura femeii (si nu numai a femeii :) ) seamana, se simte prin finetea sa cu vaginul.
Putem privi acest lucru si din punct de vedere psihologic, placerea care este provocata si stimulata oral se datoreaza si faptului ca barbatilor le place mult mai mult sa isi priveasca partenera in deplina actiune, in special atunci cand aceasta actiune are loc asupra lor... Ce ar trebui sa inteleaga o femeie din asta...? Bun sa incepem cu inceputul...

CLICK AICI PENTRU A VEDEA TOT ARTICOLUL:  Livia's Thoughts

Postez si un link unde puteti urmari un filmulet cu acvariul pentru a putea studia in detaliu ce inseamna un acvariu de apa sarata.
http://youtube.com/watch?v=zSlqriSFMqE

Acesta este acvariul de apa dulce , casa pentru numeroase specii fiind si primul acvariu pe care l-am construit.Printre pesti avem din specia Angel,pesti ``ingeri`` , un asa zis rechin , gupii, Gold fish,un peste Beta femela, pesti sanitari Pleco si alte cateva specii.
Mai jos am postat un link pentru a putea vedea si acest acvariu indeaproape:
http://youtube.com/watch?v=RXGuFf2TO0A

Si intr-un final as vrea sa va prezint pisoiul meu,are un an si se numeste Smokey!Eu si sotul meu am cautat indelung un pisoi,vroiam sa fie pui nu adult asa ca am avut ceva de cautat.Dar nu a fost in zadar pentru ca din prima clipa de cand l-am zarit in cusca de la magazinul de animale de companie ,l-am indragit amandoi!Era vedeta magazinului,facea tot felul de acrobatii atragand privirile tuturor vizitatorilor!
Nu ne mai incapeam in piele de bucurie cand l-am tinut prima data in brate...Cu toate acestea am avut parte de peripetii pe drum spre casa pentru ca pisoiul nostru nu vroia sub nici o forma sa stea inchis in cusca de transport!
Dar ne-am convins ca este un pisoi special , am observat cata energie are si cat de inteligent poate sa fie,ne-a uimit pe toti!
Acum l-am dresat sa sada la comanda si am ramas muti de uimire cand am descoperit ca el nu bea apa ca un pisoi normal ci isi inmoaie labuta in apa si apoi o duce la botic!
Cat este ziua de lunga Smokey sare si se catara pe unde apuca ,fara sa mai pun la socoteala faptul ca nu ii pot inchide o usa la vreo camera ca o ia razna si se pregateste sa o ``darame``!:)
Aici am o poza cu el de cand era mai micut.Ah..am uitat sa mentionez ca este imens!Si nu ca ar fi gras dar este o pisica foarte mare si puternica.