Ca fapt divers, caut gazda in Bucuresti pentru o noapte, martea viitoare ;) .

De laudat pe unde am fost si ce-am facut, cand ma intorc, evident. Poate si cu poze... ca deh... cica fac cat mii de cuvinte :D .

Asa ca urati-mi distractie placuta si ne auzim in curand!

ps: daca tot sunteti aici, aruncati un ochi si pe Fun page :P

Aici si aici s-au iscat discutii aprinse despre gradul de "taranism" la care am ajuns, ca popor. Ea le tine partea. Intr-o oarecare masura. Eu sunt contra :)). De asteptat, nu?

De altfel, de vreo 2 ore si ceva, de cand tot citesc comentariile de pe cele trei articole, ma tot intreb... cum se face ca am ajuns atat de rau? Oare asta e realitatea sau e doar un curent din care e cool sa faci parte?

In timp ce molfaiam o nectarina, m-a lovit si raspunsul! Amandoua!

Sa detaliem.

1. Realitatea. Partiala. Sau, ca sa fie mai clar, e vorba de realitatea observabila. Am vazut zilele astea o reclama foarte draguta la un VW Passat cu sloganul "Ati observat Jaguarul? Noul VW Passat atrage toate privitile." Cam asa si in cazul nostru. Realitatea observabila (si subiectiva, totodata) e formata de cei ce iti atrag privirea in multime. Cocalaru' cu zaua la gat, pitzipoanca cu fustita pana sub curea, nesimtitul care arunca pet-uri din masina in plin centru... ei sunt cei ce atrag atentia. Pe langa ei, tot restul multimii paleste, devine fada, stearsa... se pierde in anonimat si, culmea, devine una cu ei. In mintea noastra, cel putin. Paradoxal, nu? Ne inghite o minoritate. E exagerat sa crezi ca intreaga populatie a Romaniei a suferit o mutatie psihica si s-a transformat in ... "taran de metrou", ca sa preiau o expresie de prin alta parte.

2. Curentul "contra tarii asteia de cocalari, pitzipoance, etc etc". E cool sa fii contra. Si eu sunt contra. Contra prostiei si ingamfarii in general. Dar multi ajung sa cada in extrema cealalta, unde orice maieut roz e motiv de aratat cu degetul, oricine iese in lume e musai sa fie un "fashion icon" samd. Mie imi plac oamenii ce se cred mai destepti decat altii. Si mai buni. Si mai... Si mai... Ca si eu sunt asa. Nu de alta, dar sunt niste parteneri de barfa incredibili! Dar ma enerveaza la culme oamenii care se plang toata ziua ca traiesc intr-o tara de rahat... si inca sunt aici! Ba mai rau... aleg sa ramana aici si ... se plang. Si atat. In afara de a arata cu degetul nu mai fac nimic. Putini cei ce aleg o cale activa. Desi, o vorba inteleapta spune ca "daca vrei sa schimbi lumea, incepe cu un om". Dar e mult mai usor manifesti o atitudine superioara decat sa depui putin efort.

E drept ca nu suntem un popor prea civilizat si ca inca avem muuuuuulte de invatat in directia asta. Dar sa afirmi cu hotarare ca suntem un popor de "tarani" inculti... Eu am sa o iau ca pe o insulta. Pentru ca sunt prea multi oameni normali si de bun simt in jurul meu. Poate sunt eu prea norocoasa din punctul asta de vedere.

Imi aduc aminte ca acum cativa ani, pe cand iesisem cu niste prieteni la o pizza, am vrut sa pun guma in scrumiera. Mi s-a atras imediat atentia ca nu e ok sa fac asa, ci ar trebui sa o infasor intr-o hartie, ca daca se lipeste de scrumiera si se intareste, va fi foarte greu de desprins de acolo. Atunci, in forul meu interior, m-am simtit tratata ca un copil prost crescut, desi prietenii mei aveau doar intentii bune, dar cel putin mi-am insusit o deprindere buna in plus. :)

Noapte buna.

Ei bine, acest cochet magazin are amenajata si o parcare de aprox.50 de locuri, ca orice "supermarket" ce se respecta...

Toate bune si frumoase, insa amintita locatie are si o politica cel putin ciudata, dupa parerea mea umila: parcarea este destinata exclusiv clientilor magazinului, care, insa, nu pot stationa acolo decat maxim o ora. In caz contrar, masina urmand a le fi tractata spre o destinatie necunoscuta.

Realitatea este ca intr-adevar, intr-o zi normala a saptamanii, numarul clientilor aflati in magazin nu prea depaseste numarul de locuri din parcare. La fel de adevarat e insa ca de obicei e deschisa o singura casa, poate doua, daca ai noroc.

Oricum, ideea la care vroiam sa ajung nu are legatura cu gama destul de redusa a produselor, ci este cam asa: tu, ca manager, probabil stii foarte bine cam la ce nivel e magazinul tau. Dar sa impui clientilor un timp maxim de o ora de acces la parcare, mi se pare o prostie de nedescris. E ca si cand ai zice "de fapt nu prea avem mare lucru de oferit". Nici nu ma mir ca majoritatea celor ce merg cu masina la cumparaturi se duc la Real...

Pe podul minciunilor (care, dupa cum vedeti, a rezistat) :P

Asa ca, sa incepem!!

Steagul piratilor!

Cu trofeul intre dinti!

Dusi cu pluta...

Azi nu va povestesc nimic, dar revin cu amanunte cand primesc si ceva poze ;)

Dar , din cand in cand, mai pacatuiesc cu cate un frappe facut de sora-mea, o cafea cu mult lapte sau un 3 in 1. Adica tot ce poate fi mai slab, dar sa mai aiba inca un vag gust de cafea.

Canuta mea are venerabila varsta de... hmmm... cred ca 4 ani... (daca gasesc pozele de la Sighisoara din anu' ala, o sa stiu exact cati ani are). Desi e posibil sa fie chiar 5...

Provenienta e scr

isa pe ea... Am primit-o cadou si de-aia a ramas favorita mea chiar si in ziua de azi. Nu stiu daca am avut vreodata alta cana/farfurie/etc care sa tina atat. Cana si lingurita de la lucru au vreo 2 ani... Dar cu alea nu am poze aici...

Asa ca ... ta ta ta ta ta! Cana mea!

Leapsa merge spre... Dragos.

Si ar mai fi ...

Si de ce nu...

Daca vrei sa vezi frumusetea lumii, priveste un copil zambind. Iar daca nu o poti gasi acolo... eu zic sa schimbi sapunul cu care te speli pe ochi...

Evident, chef de lucru nu e prea mult la ora asta... cu atat mai mult cu cat pe geam patrunde un miros ispititor de snitel cu piure (probabil de undeva de peste drum, desi intotdeauna m-a uimit felul in care mirosul de la parter ajunge pana la et.4).

Aseara m-am uitat la "Pay it forward". Dragut filmulet. Plans la sfarsit, evident. Pe urma mi-am adus aminte ca baietelul din film a jucat si in "Inteligenta Artificiala". Plans si la ala. Sa indrazneasca cineva sa rada de mine , ca il nemernicesc!

Parca nici spor la aberat nu am luni dimineata. Stiu ca mai pe seara o sa fie ceva mai bine, dar acum si degetele au intrat in greva.

Cred ca luni dimineata e momentul cel mai propice sa iti faci un bilant al cheltuielilor... nu de alta, dar fiind deja deprimat (ca e luni), nu poti ajunge  mult mai rau... Sau?

Gata, ma duc la masa...

Poate imbatranesc...

De ce ne simtim atat de vii cand cei din jurul nostru au probleme?

De ce, de cele mai multe ori,lasam "marele esec" pe care ni-l amintim doar noi si care de multe ori e un lucru ce se intampla in mod frecvent si altora, doar ca suntem prea orgoliosi sa intrebam si sa vedem cat de usor ar fi sa trecem peste, sa ne distruga bucatele din viata?

Spanac. Nu injur pe nimeni, asta gatesc :-P . Si, daca iese bine, urmeaza o supa de conopida si niste dovlecei pane. Pai ce sa faci pe caldurile astea?

Casa mea a devenit o pepiniera de fenomele paranormale... Dupa ce acum cateva zile am constatat ca un numar de carti (inclusiv Istoria Religiilor) nu se mai gasesc in biblioteca... constat ca pantofii ce erau plasati intr-un loc binecunoscut (de mine) in prima camera, au disparut si ei... la fel si un set de lenjerie de pat curatel si parfumat ce astepta cuminte sa ii vina randul sa ma rasfete... It's like a twilight zone!

Ei da... cine e cuminte, nu umbla brambura si isi bea fervex-ul... se poate bucura azi de dimineata insorita!

Adica eu :-) .

Si ce satisfactie te patrunde cand vezi ca afara e o zi insorita si calda, tu esti acasa si... nu poti iesi mai mult de jumatate de ora , ca te iau frigurile! Si alea nu prea tin cont ca esti in anticamera doctorului sau la coada in Kaufland...

Ati observat ca atunci cand esti racit... ti se schimba putin perceptia asupra lumii? De parca ai trai intr-un fel de vis... sau in transa... Oarecum o stare asemanatoare am intalnit-o atunci cand citesc foarte mult si ma intorc dintr-o data la realitate. Ma uit in jurul meu si parca lucrurile nu-mi par prea reale... E o senzatie foarte ciudata si n-as putea sa zic ca e chiar placuta. As putea zice ca vine insotita de o doza crescuta e inconstienta. Uneori chiar uit sa ma uit la semafor...

Cam asa ma simt si acum, dar cred ca e de la medicamente.. :-P .

Nu, cea mai proasta parte de-abia acum incepe. Inevitabil, romanii se imbata cu apa rece inainte sa ajunga la mal. Iar dupa esec concluzioneaza dezastruos cu un rationament din intervalul [asta e; bine ca am ajuns pana aici]. Eventual cu un "Suntem mandri de voi" aruncat la intamplare pe o pagina de ziar, intru iertarea pacatelor si ratarea si altei calificari ce va sa vie.

Nu putem mai mult.  Din pacate, nu ne putem vedea nici varful nasului. Iar istoria ne-a dat peste bot de cate ori a prins ocazia.  Si tot nu ne-am invatat minte.

Pentru nestiutori: eu sunt partea stanga a baricadei... in partea dreapta e "el". Sora-mea e baricada :-) .

Ei da... acushica se implineste o luna... mai exact in 20 iunie ( Vedeti, vedeti! Eu am tinut minte! ) .

Visul meu cel mai mare, inainte sa se mute ei aici... era sa bem cafeaua impreuna sambata dimineata. Ei... n-a fost sa fie. In primul rand, pentru ca "ei" nu par a fi mari bautori de cafea... Adica "el" bea, dar numai atunci cand sora-mea face cafeaua... Si, intre timp, eu m-am lasat ... E drept ca doctorita mi-a zis ca am tensiune mica si ar trebui sa ma reapuc... dar mie imi place aia la filtru si... cred ca a cam prins mucegai zatul ramas de la ultima tura... care nu mai stiu cand a fost facuta...

Partea foarte naspa e ca acum e musai sa ma imbrac cand umblu prin casa... Life is cruel!

Daca "ea" se simte prinsa la mijloc (lucru normal, tinand cont ca fizic chiar este la mijloc aproape tot timpul), eu ma simt oarecum pe lateral. Dar asta poate comentam data viitoare ;).

Macar i-am convins sa fumeze pe balcon... Saracul Ubu!

Sunt convinsa ca am o idee buna si mi-ar place sa o adopte si altii, nu de alta, dar mi se pare corect sa inlocuim ceea ce consumam, insa nu prea stiu cum as putea sa imi duc planul la indeplinire.

Insa cred ca o sa vorbesc cu clubul Eco din Timisoara, ca ei mai planteaza copaci din cand in cand si sigur ar sti sa imi spuna ce trebuie sa fac :D

Si chiar de-ar fi ca vorba,
Deloc sa nu imi placa,
Eu tot as prefera-o,
Decat tacerea seaca!

Si-oricare ti-ar fi gandul,
De dor sau de manie,
As vrea ca prin cuvinte,
Sa mi-l arati si mie...

Si sa nu lasi tacerea,
Mereu inselatoare,
Sa faca lacul - balta
Si buruiana - floare.

Vreau să-ţi spun ceva care să te facă să priveşti în sus...către cer...către locul de unde vin razele de soare uneori aşa de mult aşteptate. „ După furtunile sufletului , ca şi după ale naturii , învie flori ce le credeam uscate „. Dacă treci prin furtună chiar acum nu uita că ea va face ca florile să crească şi soarele le va face săînflorească. Deci Smle :)

Ma uit pe geam si vad picaturile minuscule cum cad cu viteza  si parca ma ameteste.As dormi.As dormi daca as putea, dar e duminica, maine luni daca ne mai tine Dumnezeu, si sunt atatea de facut.Sunt atatea ca nici nu stiu cu ce sa incep; poate tocmai d-aia nu am inceput cu nimic.Ma gandesc asa de la o vreme...poate daca le las acolo se fac singure.

I know, I know...silly me. Dar ce, voi le faceti la timp?