Totusi, in unele cazuri, unele mesaje negative ajung in subconstient, devenind sugestii negative. Cum reusesc ele sa treaca de filtrul constiintei noastre (discernamantul)? In principal pe doua cai: prin inselaciune sau prin violenta, exact ca si in luptele fizice.

Iata si principalele metode de inselaciune si violenta psihica cu care anumite mesaje negative trec de constiinta si patrund in subconstient, devenind sugestii negtive:

          1. Limbajul bland, monoton, afectuos si litanic slabeste controlul constient si permite strecurarea unor idei in subconstient. Majoritatea sefilor (patronilor) cred ca isi activeaza subordonatii, daca folosesc un limbaj aspru, rastit agresiv. Cat de mult se inseala! In astfel de cazuri, constiintele subordonatiilor se sburlesc ca niste arici si resping toate argumentele sefului (patronului). Cand insa o persoana ne graieste dulce, bland, calduros, afectiv, pe placul nostru si pe un ton litanic (usor cantat), constiinta se relaxeaza. Ea isi scade vigilenta, deoarece isi spune ca un om atat de bun, care ne vorbeste atat de frumos, nu are intentii rele si nu trebuie infruntat. Pe acest fond de relaxare a constiintei, ideile patrund in subconstient si devin sugestii.

     Mare vrajitorie, nu-i asa? Sa stiti ca sugestia a inceput, intradevar, din domeniul magic (vrajitoresc). Initial, in vechime, slujitorii diverselor culte au constatat ca limbajul litanic, monoton si bland avea darul de a convinge imediat si de a determina persoana sa faca exact ce i se sugera. Ei au folosit si folosesc acest procedeu in mod empiric. Abia in ultimile doua secole, oamenii de stiinta au descopeit mecanismul psihic care se ascundea un spatele acestei vraji.

          Limbajul dulce si litanic nu trebuie sa vina neaparat de la vreun mag, preot, vrajitor. El poate fi folosit de orice persoana, femeie sau barbat, care i-a descoperit efectele ori care are predispozitii native pentru sugestie si hipnoza.

          2. Laudele slabesc controlul constient si patrund mai usor in subconstient decat criticile, injuriile ori alte violente verbale. Fiecarui om ii place sa fie laudat. Fiecare om simte placere la auzul laudelor, deoarece subconstientul se hraneste din placeri si le declanseaza la auzul cuvintelor apreciative.

     Stiu la ce va ganditi, amicii mei cititori. Cum se face ca vorbe frumoase, de lauda,m se pot transforma in sugestii negative? In mod normal, ele ar trebui sa sugestioneze pozitiv. In parte aveti dreptate. Regula sustine ca laudele meritate si cu masura sugestioneaza pozitiv persoana careia ii sunt adresate. Din aceasta cauza, va recomand sa laudati fiecare progres si fiecare fapta buna a copiilor. Daca-i veti lauda, subconstientul multumit de laude ii va mobiliza sa faca noi fapte bune si noi progrese, pentru a primi noi placeri proiduse de laude. In acest caz, avem de-a face cu o lauda simpla si corecta, care nu ascunde nici o intentie rea.

     Ce ne facem insa cu teroristii care sunt laudati pentru faptele groaznice pe care se pregatesc sa le savarseasca? Cei mai buni in fata lui Alah, martiri ai credintei, eroi de prima mana etc. sunt laudele cu care astfel de indivizi se mobilizeaza pentru savarsirea actelor de teroare.Ce ne facem cu laudatorii care ne adreseaza vorbe apreciative, cu scop de a ne manipula sa actionam in directia dorita de ei? De exemplu, lingusitorii laudatori pot actiona asupora orgoliului nostru, prin laude, pentru a obtine imprumuturi de bani, avansari in functii, oferirea unor servicii gratuite, savarsirea unor fapte imorale sau ilegale.

     Ati inteles care este criteriul de diferentiere intre lauda cinstita si lauda cu scop de sugestionare negativa?

          3. Mesajele negative pot patrunde in subconstient, pentru a deveni sugestii negative si prin repetare insistenta. Un sugestionar sovietic, care se ocupa de manipularea dizidentilor a scris un adevar groaznic. Daca unei persoane i se repeta insistent ca este ceainic, dupa un timp, va incepe sa fluiere si sa scoata aburi. Vi se pare o gluma? Nu e nici o gluma, dragi cititori. Este o regula de psihologie aplicata.Daca o folosim in sens pozitiv, putem produce transformari pozitive in persoana bombardata insistent cu o anumita formula. De exemplu, daca unei persoane i se sugereaza insistent ca picteaza foarte bine, dupa un timp, incepe sa picteze din ce in ce mai bine, chiar daca nua are un talent dosebit.

     Numerosi copii sunt sugestionati negativ, prin repetarea obsedanta a unor formule de critica injusta generalizatoare, de tipul Esti un neispravit, Nu esti in stare de nimic, Vei ajunge un golan etc. Parintii inculti sunt deosebit de inventivi cand e vorba sa-si programeze mental negativ copiii, prin sugestii neadevarate. In mod normal critica sau dojenirea copilului trebuie facute pentru greseli concrete savarsite si nu in termeni generali, cu rol de programare negativa.

     Sugestionarea negativa prin repetarea perseverenta a unor expresii negative se aplica si adultilor. Marele psiholog Murphy relata, intr-o carte a sa, despre modul in care a fost sugestionat negativ de un hindus care i-a repetat, de cateva zeci de ori, o propozitie negativa. Sugestia negativa a patruns atat de profund in subconstientul psiholugului incat a muncit cateva luni pentru a o anula.

         4. Mesajele subliminale constituie metode de sugestionare negativa foarte perverse si foarte periculoase. Ele pot fi implantate in subconstientul nostru prin film sau emisiuni televizate, fara sa ne dam seama cand si cum ne-a sugestionat manipulatorul. Mecanismul lor psihic este urmatorul: Ochiul omenesc poate receptiona in mod constient un numar de 16 cadre in miscare pe secunda. Intre cadrele dintr-un film sunt introduse cateva cu sugestii negative (manipulatoare), de tipul Votati cutare partid sau candidat! Cumparati cutare produs! Daca viteza de rulare a filmului este mai mare de 16 cadre pe secunda, mesajele exemplificate intra direct in subconstient. Ele se transforma in sugestii negative si programeza mental persoanele receptoare ca pe roboti.

    In  aparenta, nu nhe putem apara de acest tip de sugestie, deoarece nu simtim cand ne este introdusa in subconstient. Desigur, aceatsa parere ne sperie si ne enerveaza, deoarece vrem sa avem constiinta si vointa libere. In realitate, ne putem apara si de acest procedeu de sugestionare negativa, prin urmatoarele metode:

     a. Nu urmariti niciodata emisiuni si  filme in stare de betie, oboseala cronica ori dupa ce ati consumat droguri! Stiti ca, in aceste stari, constiinta este slabita, permitand multor mesaje sa ajunga in subconstient.

     b. Dezvoltati-va credinte de viata ferme si intariti-va constiinta cu ele! Un om cu constiinta dezvoltata si intarita va simti o iritare psihica in momentul in care este bombardat cu un mesaj subliminal, dar nu se va lasa supus de acesta. De exemplu, daca persoana respectiva are convingeri social-democrate ferme si a fost sugestionat subliminal sa voteze cu liberalii, nu se va lasa infranta, ci va votaa conform convingerilor sale dinaintea atacului subliminal. El va simti o usoara stare de nesiguranta, o oscilatie de a lua in considerarea si un posibil vor pentru liberali, dar manipularea se va opri aici.

     c. Judecati in mod constient cele mai importante activitati din viata de zi cu zi! De exemplu, americaniicare s-au repezit sa cumpere marca de sapun sugerata subliminal n-au gandit cam in stilul urmator: De ce sa cumpar noua marca de sapun, daca eu sunt multumit de cel folosit in mod obisnuit? De ce sa cumpar o noua marca de sapun, daca eu sunt foarte multumit de cel folosit in mod obisnuit? De ce sa cumpar mai multe bucati, daca, pentru a-l testa am nevoie doar de unul?

     d. Sugestionarea negativa cu mijloace violente este un procedeu barbar, care apeleaza mai cu seama la socuri psihice de spaima, nervozitate si ura. El se poate produce in mod intamplator sau in mod planificat, de catre persoane care stiu sa foloseasca stimuli de frica, ura si nervozitate pentru a sugestiona negativ.

De exemplu, cand intalniti un fenomen infricosator, aveti tendinta sa fugiti din fata lui, inainte de a judeca rational (constient) si a stabili daca este sau nu periculos pentru dumneavostra. Cine va pune pe fuga? Constiinta n-a fost consultata si nici nu ne-ar raspunde  mare lucru, deoarece este slabita de socul de spaima. Cel care va determina sa fugiti este instinctul de conservare din subconstient. El vrea sa va salveze prin indepartarea din raza de actiune a evenimentului infricosator. Asta nu inseamna ca subconstientul are intotdeauna dreptate ; el nu stie exact daca fenomenul respectiv este si periculos pentru persoana dumneavoastra. El presupune numai ca este periculos prin asociere cu imagini infricosatoare si naive din copilarie sau din diverse accidente anterioare. De exemplu, in apropierea dumneavoastra explodeaza o bomba sau o butelie de aragaz. Impulsul de fuga din subconstient este inutil, deoarece o alta explozie nu se va produce. Asta inseamna a decide constiinta.

     Ex: Sunteti un tip mai nervos din fire si ati fost provocat prin injurii, violente ori in alt mod. Vedeti negru in fata ochilor, nu m,ai judecati rational, reactionati inconstient si involuntar, dupa modelul de reactie violenta inscris in subconstintul dumneavoastra inca din copilarie. Cum a trecut mesajul negativ (injuria, violenta) de filtrul rational (discernamantul) devenind sugestie negativa de actiune violenta? Simplu: a trecut cu ajutorul furiei care v-a blocat constiinta. Va sugerez insistent sa nu va lasati tarati de emotii negative (furie, ura, spaima, nervozitate) ci sa le dominati cu ajutorul constiintei.

     Ati retinut cele cinci metode principale de sugestionare negativa? Foarte bine. Acum, ca le cunoasteti, stiti si va aparati de ele.

Va urma

CUPRINS
1. Pentru iudeii cei ce au orbit, şi pentru cel ce i s-au tăiat mâinile şi după ce a crezut în Hristos, de Născătoarea de Dumnezeu s-a vindecat
2. Pentru moarta care a hrănit cu lapte pruncul său şi după un an a înviat
3. Vedenie de folos pentru un oarecare Ioan
4. Pentru biserica Născătoarei de Dumnezeu cea din Neoriu
5. Pentru orbul pe care l-a luminat apa izvorului cel primitor de viaţă
6. Pentru împăratul Leon cel înţelept
7. Pentru Tesaloniceanul care a înviat prin apa izvorului cel primitor de viaţă
8. Pentru Sfântul Roman, Cântăreţul, care a făcut Condacele tuturor Sfinţilor
9. Pentru Sfântul Grigorie Arhiepiscopul Neocesareei făcătorul de minuni
10. Pentru Ioan Damaschin, pe a cărui mână cea tăiată a vindecat-o cea Preanevinovată

11. Pentru împărăteasa Franţei ale cărei mâini tăiate le-a vindecat Stăpâna cea Atotputernică
12. Pentru aceea ce şi-a scos ochii, ca să-şi păzească curăţia şi fecioria
13. Pentru aceea ce şi-a tăiat buzele sale şi nasul, ca să-şi păzească fecioria cea făgăduită
14. Pentru tinerele cele nevinovate, cărora le-a trimis din cer cununi Stăpâna cea Prealăudată
15. Pentru călugărul care se îmbăta
16. Pentru un monah care era muncit de dracul curviei şi s-a izbăvit prin Maica lui Dumnezeu
17. Cum că numele cel Preacinstit al pururea Fecioarei Maria pierde şi goneşte pe draci
18. Asemenea
19. Pentru nestorianul care a înviat
20. Despre Ioan Cucuzel
21. Pentru Sfânta Lavră a Atonului şi pentru apa cuviosului Părintele nostru Atanasie
22. Pentru sfinţita mănăstire a Ivirului şi pentru prea cinstita Icoană numită Portăriţa
23. Pentru cântarea Axionului (adică: „Cuvine-se cu adevărat să te fericim…) cum a fost cântat mai întâi de Arhanghelul Gavriil
24. Pentru mănăstirea cea din muntele Sinai şi minunea pe care a făcut-o Sfânta cânt voiau Părinţii să lase mănăstirea pentru lipsa hranei şi să se ducă
25. Pentru cel ce s-a lepădat de Hristos prin scrisoare
26. Alta asemenea pentru Teofil cel ce s-a lepădat de Hristos tot prin scrisoare
27. Pentru cel ce a văzut pe Preasfânta împărtăşind cu pâine cerească pe fraţii cei ce se ostenesc
28. Pentru cea care a născut un prunc negru şi din ape cu copilul s-a izbăvit de către Maica lui Dumnezeu
29. Pentru oarecare mănăstire, care ajungând la mare nevoie, a fost ajutată cu preaslăvire de Maica lui Dumnezeu
30. Pentru Romanul care a înviat
31. Pentru cel ce nu putea să înveţe carte, decât numai aceasta: Bucură-Te, Marie!
32. Pentru copilul irinicului (sau paşnicului), care s-a izbăvit din apele râului
33. Pentru Iudeul care s-a izbăvit din legături şi a crezut în Domnul
34. Pentru copilul care fiind omorât de Iudeul, tatăl său, a înviat şi a mărturisit pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu
35. Pentru bătrânul bolnav care s-a însănătoşit şi ca un volnic tânăr a devenit
36. Pentru fraţii care s-au certat şi de către Preasfânta Stăpâna s-au împăcat
37. Pentru ostaşul cel desfrânat care prin rugăciunile Maicii lui Dumnezeu a căpătat iertare de păcate
38. Despre frumuseţea cea nemărginită a pururea Fecioarei Maria pe care s-a învrednicit a o vedea un cleric evlavios şi cu fapte bune
39. Pentru copilul care a înviat şi a mărturisit pe cel ce la ucis
40. Pentru copilul de Iudeu, care împărtăşindu-se cu Dumnezeieştile Taine a scăpat neatins de focul cuptorului
41. Pentru amestecătoarea de sânge şi ucigătoarea de fiu pe care Preacurata a izbăvit-o de păcat
42. Pentru cel ce a fost dat diavolului de maica lui încă de la zămislirea sa
43. Pentru cel ce s-a îndoit de fecioria Maicii lui Dumnezeu şi s-a izbăvit prin oarecare facere de minune
44. Cu totul înfricoşată, prin care s-a dovedit că o picătură de sânge dumnezeiesc acoperă toate păcatele oamenilor
45. Pentru cel ce s-a îndoit de taina Sfintei Împărtăşiri şi a văzut pe Hristos cu trupul ca pe un prunc
46. Pentru cel ce a fost omorât de Iudei şi s-a înviat de către Maica lui Dumnezeu
47. Cum că icoana Născătoarei de Dumnezeu a pierdut boala cea omorâtoare din Roma şi pe toţi i-a vindecat
48. Pentru facerea de minune cea cu zugravul
49. Pentru oarecare femeie evlavioasă al cărei chip luându-l Stăpâna a izbăvit-o din reaua meşteşugite a diavolului
50. Pentru oarecare fecioară care în vedenie a văzut pe Hristos în rai, slujind Liturghie
51. Pentru ceea ce s-a învrednicit să vadă pe Domnul în trup ca pe un copil de 3 ani, după cum a cerut
52. Pentru oarecare bărbat cu soţia lui care trăind împreună, şi-au păzit fecioria lor
53. Despre vătaful de tâlhari care a dobândit iertare şi frumoasă îngropare pentru evlavia ce a avut către Născătoarea de Dumnezeu
54. Pentru oarecare hulitor, batjocoritor de cele sfinte pe care l-a pedepsit Domnul cu jalnică moarte a trupului în această viaţă
55. Alta asemenea, pentru hulitorul Preasfintei Stăpânei noastre, pe care dumnezeiasca judecată l-a ucis
56. Pentru aceea care a înviat din morţi ca să-şi mărturisescă păcatul cel ascuns
57. Pentru clericul desfrânat care înecându-se într-un râu a fost înviat din morţi de către Născătoarea de Dumnezeu
58. Pentru ostaşul tilhar, care fiindcă în fiecare zi se ruga nu a fost ucis de diavolul
59. Pentru văduva cea săracă al cărei suflet l-a luat Stăpâna cea Preanevinovată, iar la moartea bogatului au venit de faţă diavolii
60. Despre cel ce s-a rănit nevăzut pentru că a zis o mică hulă şi s-a vindecat de Maica lui Dumnezeu
61. Pentru leprosul care s-a vindecat şi s-a dus la mănăstire
62. Pentru copilul pe care nu l-a ars focul
63. Pentru orbul ce s-a luminat
64. Pentru cel ce s-a izbăvit din apele mării
65. Pentru cei ce s-au izbăvit de furtună
66. O vedenie şi uimire minunată a unui milostiv şi evlavios către PreaSfânta Născătoare de Dumnezeu
67. O minune prea înfricoşată despre ascultarea către părinţi şi pentru Sfânta Liturghie
68. Pentru cei doi copii care dărâmându-se casa peste ei de cutremur au rămas nevătămaţi
69. Pentru cel ce căzând de pe un zid s-a zdrobit şi de Născătoarea de Dumnezeu s-a vindecat
70. Pentru facerea minunii cea din fântâna Trapsanului
71. Vedenie minunată cum că Domnul se îmblânzeşte către noi prin rugăciunile Maicii Sale
72. Pentru sfânta şi făcătoarea de minuni icoană a Preacuratei Maicii lui Dumnezeu cea din mănăstirea cea numită Peştera cea mare, care se află în eparhia Peloponezului, care se zice Calavrita
73. Pentru tânărul cel ce a chemat cu credinţă numele Preasfintei Icoane şi cum i-a crescut piciorul cel tăiat şi însănătoşindu-se desăvârşit s-a făcut monah mai pe urmă
74. Pentru făcătorea de minuni Icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, care se numeşte Romanca sau Lideanca
75. Pentru musulmanul ucis de tâlhari şi înviat de Preasfânta Născătoare de Dumnezeu
HOTĂRÂRE sinodicească pentru adeverirea minunilor
Istorie pentru sfânta icoană a Preasfintei Stăpânei noastre Născătoare de Dumnezeu
Istorie

Sugestia consta intr-o idee prezentata verbal, in scris, in imagini sau mixt, care reuseste sa treaca de filtrul constiintei si sa patrunda in subconstient, unde incepe sa produca efecte pozitive sau negative asupra intregului psihic si organism.

Sugestia negativa:            

          Care sunt principalele sugestii negative de care trebuie sa ne ferim? Pe scurt si sistematizat, sugestiile negative apartin de urmatoarele categorii:

     1.  Sugestii care ne afecteaza sanatatea psihica sau fiziologica. Daca o persoana inzestrata cu putere hipnotica va repeta, zile in sir, ca sunteti bolnavi, in general sau de o anumita boala, spusele sale pot deveni sugestii negative care va imbolnavesc sau chiar ucid.

Unul dintre pionierii folosirii sugestiei vindecatoare, Joseph Murphy, si-a indreptat atentia asupra acestui domeniu in urma unor drame familiale provocate de sugestii negative. Tatal sau, fost ofiter in trupele coloniale engleze, se bucura de o sanatate de fier si facea afaceri bune, in Anglia. In jurul varstei de saizeci de ani, naivitatea l-a impins sa consulte o ghicitoare tiganca. Aceasta, desi inculta, poseda o forta hipnotica deosebita si i-a prezis tatalui ca va muri in urmatoarele luni. Sugestia negativa a patruns adanc in creierul fostului ofiter si a determinat o programare mentala de moarte. De vina a fost si puternica sa credinta in veridicitatea magiei.  Va amintiti ca toate credintele puternice accelereaza si intaresc sugestia? Ei bine, tatal lui Murphy si-a abandonat afacerile si a inceput sa se pregateasca de moarte. Pofta de viata i-a scazut drastic, nu mai avea chef de nici o activitate relaxanta, vorbea numai de prezicerea tigancii   si-si astepta moartea. Intradevar, moartea a survenit, in mai putin de sase luni, dar nu din cauza ca ar fi fost inscrisa in stele sau in globul de cristal al vrajitoarei. Moartea a fost determinata de sugestia negativa transformata in proigramare mentala negativa (de moarte).

     Ce s-a intamplat in creierul acelui om care, daca nu ar fi crezut in vraji, ar fi trait inca mult si bine? Sugestia de moarte a patruns in subconstient si a dereglat functiile vitale principale, pregatindu-le de incetarea activitatii, respectiv de moarte. 

     Ce alte sugestii negative de boala si moarte primesc naivii sugestionabili? Cateva exemple intalnite la persoanele care consulta vrajitoria, ghicitori ori alte tipuri de magi:

     a) Daca o vrajitoare in care credeti ca poseda puteri de a citi viitorul va spune ca veti suferi un accident de masina, foarte probabil, il veti face, mai grav sau mai usor. De ce veti face accidentul? Deoarece sugestia vrajitoarei devine programare mentala de accident  si, la prima ocazie favorabila, va determina sa gresiti inexplicabil in condus automobilul. Daca n-ati crede-o, n-ati suferi nici un accident de masina.

     b) Daca un parinte cu putere hipnotica isi blesteama copilul care l-a suparat sa-si rupa un picior sau o mana exista mari sanse ca respectivul accident sa se produca. De regula, parintele vinovat va spune ca pruncul a fost pedepsit de divinitati, pentru ca l-a suparat. In realitate, programarea mentala negativa, catre accident, a fost facuta de parinte, prin sugestia negativa pe care copilul a receptionat-o in subconstient.

     c) Vrajile, blestemele si antemele pe care preotii ori alti vrajitori le fac, pot produce efecte negative, prin doua procedee inlantuite: 1) telepatia apropiata intre persoana care apeleaza la magie si persoana- tinta; 2)sugestia negativa introdusa in creierul persoanei tinta. Am introdus si preotii in categoria vrajitori, deoarece acesta este adevarul: ei nu exprima dorinta divina, ci fac vraji salbatice. De pilda, teurgie (liturgie) inseamana, in limba graca, vraja. De regula, aceste procedee nocive nu prea reusesc decat intr-un numar redus de cazuri. In concret mecanismul vrajii negre (negative), blestemului sau afuriseniei este urmatorul: persoana care apeleaza la magi receptioneaza sugestia negativa indreptata impotriva persoanei indicate de ea, din bolboroseala vrajitorului. Ulterior, retransmite sugestia negativa catre persoana tinta, prin telepatie apropiata (contagiune psihica) ori in mod verbal, ca o sugestie-amenintare.

      d) Firile mai slabe (mai usor sugestionabile) pot fi sugestionate negativ si din intamplare. O persoana de mare incredere intraba o persoana sensibila daca se simte bine, deoarece arata cam rau. Imediat sugestia negativa implicita patrunde in subconstientul persoanei slabesi incepe sa-l framante cu ideea ca e bolnava. Numai o sugestie contrara la fel de puternica, de tipul Esti perfect sanatos, poate anula efectele sugestiei negative exemplificate. Desigur, daca o persoana sensibila invata autosugestie si-si dezvolta convingeri ferme in constiinta, nu primeste sugestia negativa implicita, ci raspunde ca este perfect sanatoasa.

     2. Ce alte sugestii negative mai intalnim in viata? Deseori, suntem loviti cu sugestii care ne limiteaza libertatea de constiinta si vointa, ne determina sa nu mai lucram la intreaga noastra capacitate si sa nu ne mai amnifestam ca oameni liberi.

Iata un exemplu de sugestie de acest fel cu care am fost bombardat, in mod repetat, pentru a fi determinat sa nu mai scriu liber, ce gandesc, ori chiar sa nu mai scriu de loc. Mai multi mistici de orientarui diverse (religiosi, yoghini, hipnotizatori) mi-au sugerat, verbal si in scris, ca scrierile mele supara pe Dumnezeu sau pe alte divinitati, pe care majoritatea oamenilor o au, intr-un fel sau altul. Eu sunt liber cugetator, nu neg existenta lui Dumnezeu, cum fac ateii, dar nici nu cred ca misticii de orice fel (preoti, calugari, yoghini etc) sunt intermediarii intre mine si Divinitate. Eu cred ca Divinitatea Creatoare si Morala inspira direct orice om creator si moral. Ca atare, sugestiile indiviziilor de care v-am vorbit s-au risipit in van: nu au patruns in subconstientul meu si nu m-au determinat sa nu mai scriu cum gandesc si cum vreau.

 Un alt exemplu de sugestie negativa des intalnita. Vreti sa va apucati de o activitate noua ( afacere pe cont propriu, creatie, etc). Faceti un plan si-l discutati cu amicii. Mai multe persoane rauvoitoare, fricoase ori inculte va sugereaza ca, daca va apucati de treaba plkanificata, va veti face de rasul lumii, veti suferi esecuri, veti fi dispretuit etc.

In fata acestui bombardament cu sugestii negative, rezista numai personalitatile puternice, cu constiinte bine dezvoltate si bune cunoscatoare ale mecanismelor sugestiei. Daca-i ascultati, constatati ca v-au manipulat sa nu va apucati de o activitate care v-ar putea aduce glorie si avere. Vedeti de ce e bine sa tineti urechile inchise la sugestiile negative? Vedeti de ce e bine sa aveti deplina incredere in fortele proprii si in ocrotirea divina care se intinde asupra creatorilor morali, adica asupra celor care invata, gandesc si fac mai mult si mai bine?

Sa va dau alt exemplu de oameni care au infrant mii de sugestii negative, primite din gurile unor persoane sau din esecuri repetate. Inventatorul portelanului frantuzesc, Bernard Palissy, a lucrat circa 15 ani la inventia sa, in conditii de saracie crunta si de lipsa de informatii stiintifice ( era semianalfabet). Contemporanii din jur il considerau nebun si-l dispretuiau pe fata (sugestii negative). Multi s-ar fi lasat pagubasi de obsesia producerii portelanului, insa el a perseverat si a invins. A castigat o avere din iventia sa insa din pacate, Inchizitia l-a aruncat in inchisoare, sub acuzatia de vrajitorie. Cum se poate sa transformi o vaza din lut rosu sau nmegru intr-una alba, daca nu prin vrajitorie? intrebau ignorantii inchizitori. Astazi, va vine sa radeti de prostia inchizitorilor de atunci, dar nu radeti de prostiile inchizitorilor de acum (vrajitori, slujitori religiosi si alte categorii de sarlatani ignoranti).

     3. Un alt tip de sugestie negativa urmareste sa ne produca pagube materiale si morale. In acest caz, sugestionarii pot actiona din dusmanie, din invidie sau pur si simplu din ignoranta. Cel mai tipic caz de sugestie negativa de masa, pe fond de ignoranta, l-a reprezentat jocul piramidal Caritas. Participantii s-au lasat manati de o credinta naiva si ignoranta in posibilitatea inmultirii banilor de la sine, de opt ori, precum si de o dorinta subconstienta de a castiga multi bani fara munca. In final, majoritatea au pagubit material (au pierdut bani) si moral (s-au facut de ras ca s-au lasat pacaliti).

     4. Cele mai perverse sugestii negative urmaresc sa ne determine sa savarsim fapte ilegale sau imorale, de la cele mai grave si pana la cele mai simple. In astfel de cazuri, sugestionarul ne programeaza, prin sugestia negativa, ca pe niste roboti. Limita maxima a programarii mentale inconstiente este hipnoza. Va voi prezenta cateva cazuri de sugestii negative de acest fel, pentru a le intelege si a intui metodele  de aparare impotriva lor.

   Intr-o tara nord-europeana, Justitia a avut de rezolvat un caz extraordinar, pentru care nu exista texte de lege. Despre ce a fost vorba? Un barbat a fost hipnotizat sa savarseasca un omor. El a ucis o persoana, in stare de transa hipnotica (sugestionat puternic, negativ). Avocatii apararii au obiectat faptul ca clientul lor n-a savarsit fapta cu discernamant, deoarece constiinta ii fusese blocata si el a actionat conform programarii mentale de crima inscrisa de hipnotizator in subconstientul sau. Ca atare a fost chemat in instanta si hipnotizatorul, insa juratii nu stiau cum sa-l incadreze, ca instigator la crima sau ca autor al crimei. Desigur, hipnotizatorul era autorul crime, in timp ce hipnotizatul a actionat ca o unealta oarba, fapt pentru care a primit o condamnare mai mica.

     Teroristii islamici, sugestionati religios pentru comiterea unor crime oribile, sunt cele mai edificatoare exemple de sugestii negative cu scop de a savarsi unele fapte ilegale.Omorul nu este insa singura infractiune catre care actioneaza sugestionarii. De exemplu in Romania, de tranzitie, tot soiul de muieruste persuasive au sugestionat o gramada de barbati slabi sa savarseasca infractiuni economice: furturi, delapidari, luare de mita, fals, etc. Justitia romana nu ia in considerare sugestionarea, asa ca numai barbatii care au savarsit infractiunile au ajuns ori vor ajunge dupa gratii.

Sper ca ati inteles bine ce inseamna sugestii cu caracter ilegal si imoral.

Vom continua: Cum patrund sugestiile negative in subconstient?

Ne vom strădui să conturăm răspunsurile la aceste întrebări prin apel la învăţăturile guruşilor înşişi şi, mai cu seamă, la practicile lor - care sunt cu mult mai grăitoare decât cuvintele.

Mă voi opri, în cele ce urmează, asupra a trei practici distincte pe care le-am experiat personal. Ele sunt promovate de trei organizaţii diferite care împânzesc în momentul de faţă majoritatea ţărilor lumii occidentale. Imaginea fiecărei organizaţii este diferită.

Cea dintâi, intitulată generic Mind Control, îşi revendică o filiaţie ştiinţifică, adaptată mentalităţii apusene contemporane, vizând racolarea unei palete largi de adepţi.

A doua organizaţie, cea a gurului Shri Chinmoy, a acordat hinduismul cu preocupările tânărului occidental, promovând meditaţia îmbinată cu muzica, gimnastica, sportul, pictura. Centrul organizaţiei şi principalul sediu al gurului se află în New York.

A treia organizaţie, cea a gurului Satyananda, având ashramul central în Mongyr (India), îşi conservă mai riguros identitatea hindusă şi evoluează astfel cu o imagine mai „exotică“ şi mai autentic indiană pe piaţa religioasă. Totuşi, pentru o promovare mai eficientă, îşi revendică statutul de „Universitate Yoga“.

Toate cele trei organizaţii constituie mici segmente ale mişcării universale New Age (Noua Eră), printre ale cărei obiective majore se înscriu distrugerea caracterului creştin al societăţilor occidentale şi impunerea concepţiilor orientale despre om, lume şi Dumnezeu. Noua Eră pregăteşte sub toate aspectele contextul propice apariţiei unui nou lider religios mondial care va instaura o religie mondială unică şi în cele din urmă se va proclama pe sine Dumnezeu, instaurându-şi dictatura politică şi religioasă absolută. Este cel pe care poporul evreu îl aşteaptă ca „Mesia“, iar Evanghelia îl numeşte Antihrist. Apariţia, dominaţia temporară şi sfârşitul lui Antihrist au fost profeţite de însuşi Hristos, de Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan Teologul, de Sfântul Apostol Pavel şi de mulţi alţi sfinţi creştini.

Primul exemplu

Iată ce am fost ghidati să facem în cadrul sedintelor de Mind Control:

Stăm linistiti în fotoliile centrului de conferinte al hotelului. Suntem în jur de 70 de persoane. Scurta teorie introductivă s-a terminat. Ne relaxăm... închidem ochii; îi vom păstra închisi până la finele exercitiului... Declamăm cu voce puternică si prelungă cuvântul sfânt al hindusilor, OM... Sala vibrează pentru aproximativ două minute de sunetul OM, „pentru a se purifica spiritual atmosfera“ -asa cum ne explicaseră deja... Bineînteles, procedeul era antistiintific prin definitie; tinea de asumarea explicită a unei credinte pur religioase, anume cea hindusă. Nici unul dintre noi n-a remarcat însă acest aspect. Executam mecanic tot ce ni se comanda, fără nici un filtru rational.

În continuare, îl auzim pe profesor zicându-ne: „Voi număra foarte rar si limpede, în sens invers, de la 10 până la 1. La fiecare număr imaginati-vă că aveti de coborât câte o treaptă, ca si când ati coborî o scară; adânc, tot mai adânc... 10... 9... 8... 1... 6... coborâti scara în adânc, tot mai adânc... 5... 4... acum vă aflati la un nivel mental mai profund, si veti coborî încă si mai adânc... 3... 2... coborâti tot mai adânc...“, continuă vocea sugestivă a profesorului. îi urmăm indicatiile si simtim cum coborâm „tot mai adânc“ pe această scară imaginară. în sfârsit, ajungem si la „1“. Suntem cu adevărat pe jumătate adormiti: corpul greu, pleoapele grele, mintea încetosată, ca într-un somn, păstrând însă o oarecare constientă.

„Acum vă aflati într-un plan profund, energetic al mintii“ continuă profesorul. „Vreau să vedeti limpede în mintea voastră, în culori, imaginile pe care vi le voi indica: un trandafir rosu... un apus de soare... un lac... un râu... un munte acoperit de zăpadă... o stea... etc.“

Dispozitiile sunt date într-un ritm foarte lent. Un sir de imagini directionate îmi traversează mintea. Mă aflu parcă în fata unui televizor. Claritatea imaginilor depinde numai de nivelul de dezvoltare al imaginatiei fiecăruia dintre noi... în mod cert, însă, printr-un astfel de procedeu ne cultivăm si ne dezvoltăm cu totii imaginatia.

Profesorul ne cere apoi să ne construim imaginativ laboratorul nostru spiritual, în care vom intra de fiecare dată pentru a executa tehnicile. Unul îsi imaginează o pesteră; altul - o vilă pe vârful unui munte; altul - un vast apartament într-un zgârie-nori, s.a.m.d.... Ni se cere să ni-l imaginăm în cele mai mici detalii. O facem cu meticulozitate, întrucât ni se lasă timp din belsug la dispozitie pentru aceasta... Imaginatia noastră lucrează acum la maximum.

Ni se comandă mai departe să „vedem“ în mintea noastră ceva ce am dori să ni se întâmple... Unul se „vede“ pe sine frumos, altul îl „vede“ pe seful său dându-i o primă, altul se „vede“ pe sine familist... Dorintele cele mai intime ale fiecăruia sunt scoase acum la iveală. Visăm în chip programat...

După un răstimp oarecare, profesorul ne vorbeste din nou: „Acum voi număra de la 1 la 10. La fiecare număr veti urca o treaptă mai sus. Când voi ajunge la 10 vă veti trezi, veti fi linistiti, absolut sănătosi, odihniti si bine dispusi. Tot atunci veti deschide ochii“.

Începe să numere lent. Ajunge la 10, si deschid la rândul meu ochii. Corpul îmi este greu. Privesc în jur si văd oameni miscându-se cu multă încetineală, ca după trezirea dintr-un somn adânc. Capul îmi este de asemenea greoi si amortit. Acuz o stare pronuntată de somnolentă.

Profesorul ne asigură că, lucrând sistematic în fiecare zi asupra unei teme, în final ni se va întâmpla exact ceea ce ne dorim.

- Bine, dar cum se va întâmpla asta? întreabă cineva.

- Când exersati această tehnică, vă conectati la Mintea Universală care guvernează lumea, si ea va face ca dorinta dumneavoastră să devină realitate! a survenit prompt răspunsul... Cu cât mai constant exersati metoda, cu atât mai repede veti ajunge să vă cufundati. Vă veti obisnui... Trebuie să o practicati la ore regulate - dimineata, la prânz, seara - fie si pentru zece minute. Există oameni conectati pe toată durata zilei la nivelul alfa.

S-au spus în cadrul cursurilor încă multe alte lucruri din a căror analiză se pot desprinde concluzii cel putin interesante. Eu îmi voi concentra însă atentia asupra a trei chestiuni.

a) Această practică se bazează pe cultivarea metodică si exploatarea neîngrădită a imaginatiei. Dacă se are în vedere cazul unei persoane care exersează zilnic, pe parcursul mai multor ani, această metodă, este lesne de înteles ce amploare va dobândi capacitatea sa imaginativă, pe de o parte, dar si cât de mult timp din viata sa si-1 va petrece în tărâmul imaginatiei sau sub influenta ei directă, pe de altă parte.

b) O asemenea tehnică îl educă pe practicant în spiritul unui pasivism si al unei obediente totale. Să ne reîntoarcem asupra modului în care a fost executată metoda Mind Control. Stăm asadar lejer pe scaun si ne relaxăm, închidem ochii si pierdem contactul cu mediul înconjurător; emitem monoton pentru câteva minute sunetul „sfânt“, OM, si ne golim treptat mintea de orice gânduri. Auzim apoi vocea temperată dar autoritară a unui profesor de yoga, care ne dictează riguros ce să facem. Ne supunem continuu, ordinele succedându-se fără încetare. Ne conformăm automat, mecanic, fără nici o cenzură ratională, între altele si pentru că nu dispunem de timpul fizic pentru a rationa; orice efort rational presupune întreruperea exercitiului. Ii permitem să facă uz de mintea noastră după bunul său plac, fără să fi fost preveniti despre ceea ce urmează să ni se întâmple. Nu ni s-a dat ocazia si timpul de a ne gândi, de a discerne si de a alege liber. Am fost efectiv pusi în fata faptului împlinit. S-a exercitat asupra noastră o stăpânire totală, vreme de aproximativ douăzeci de minute. Când ni se spune să ne „trezim“, atunci ne „trezim“, si ne simtim capul îngreuiat ca si când ne-am scula din somn.

Este scenariul unei sedinte tipice de hipnoză în masă, condusă de un yoghin experimentat, cu scopul de a „sparge“ barierele mentale care îl împiedică pe individ să progreseze în autohipnoză. Pentru că obiectivul ultim al acestui seminar îl constituie predarea unei tehnici de autohipnoză.

Ni s-a înmânat la sfârsit câte o casetă audio, cu ajutorul căreia să exersăm la domiciliu. Indicatiile sunau astfel: „Izolati-vă într-o cameră linistită din casa voastră si rugati să nu fiti deranjati sub nici un motiv. Trageti obloanele si stingeti toate luminile, asa încât să fie întuneric si liniste. Asezati-vă în pozitia lotusului sau în orice altă pozitie de meditatie; dacă vă e greu, atunci întindeti-vă pur si simplu pe podea. Relaxati-vă si porniti casetofonul“.

Când caseta începe să ruleze, se aude pentru câteva minute un zumzet continuu, asemănător cu zgomotul unui motor care functionează monoton. Acest zumzet „pregăteste“ mintea (întocmai ca si sunetul prelungit OM) pentru a executa comandamentele ulterioare „fără gânduri“ si reactii lăuntrice de împotrivire. Zumzetul continuu „goleste“ mintea de gândurile deja existente, si împiedică totodată nasterea unor gânduri noi.

La capătul câtorva luni de practică intensă, puteam deja aplica singuri metoda, fără profesor si fără casetă. Ajunsesem la stadiul în care eram capabili să ne „autocufundăm“.

Instructorii preferau să utilizeze termenul „autocufundare“, evitându-l cu obstinatie pe cel de „autohipnoză“, întrucât termenul „hipnoză“ provoacă adesea rezerve si chiar teamă, iar pe de altă parte este un termen deja consacrat care nu poate fi prezentat ca o descoperire nouă. Din exact acelasi motiv era evitat, cel putin într-un prim stadiu, si termenul „meditatie“.

c) Marile promisiuni pe care le vehiculează învătătorii acestei tehnici sunt instrumentul cu ajutorul căruia îi tin pe oameni în stăpânirea lor.

Prima promisiune care ni se face decurge din chiar numele organizatiei: vom învăta să ne controlăm mintea si să-i valorificăm puterile ascunse. Apogeul acestei promisiuni este atins atunci când profesorul ne spune că „Mintea Universală“ care guvernează întreaga lume va face ca dorinta noastră să devină realitate; cu alte cuvinte, orice imagine autoprogramată am derula pe ecranul mintii noastre prin tehnica pe care am învătat-o va fi transpusă în realitate de către „Mintea Universală“. Ni se făgăduieste că putem deveni în felul acesta bogati, frumosi, puternici, sănătosi, celebri, ba chiar putem ajunge la „progres spiritual“, „cunoastere spirituală“ si, mai mult, „sfintenie“.

In continuare, suntem invitati să ne înscriem în asociatia absolventilor seminarului. Vom păstra astfel un contact permanent si vom fi tinuti mereu la curent cu noile „descoperiri“. în acelasi timp, devenim membrii unui grup de oameni care se sprijină social, dobândim noi prieteni, noi cunostinte, noi posibilităti... Pe de altă parte, desigur, conducătorii grupului îsi sporesc influenta socială, pot introduce mai usor în circulatie anumite stiri si idei, si pot modela mai eficient perceptia despre lume a adeptilor lor.

In ceea ce priveste marile făgăduinte cu care publicul este atras către seminariile de Mind Control, una din problemele majore care se cer rezolvate vizează identificarea continutului notiunii de „Minte Universală“. Dacă prin acest termen este subînteles Dumnezeu, atunci avem de-a face cu o religie care îsi revendică putinta de a-i aduce pe adeptii săi în contact cu Divinitatea si, în felul acesta, se năruie toate pretentiile stiintifice ale metodei. Insă Hristos ne avertizează că există două feluri de puteri spirituale: Dumnezeu si îngerii Săi, pe de o parte, si Diavolul împreună cu demonii lui, de cealaltă parte. Si, de vreme ce această asa-numită „Minte Universală“ nu este Hristos, ci, dimpotrivă, subminează si maimutăreste învătătura si Biserica lui Hristos, atunci este cât se poate de evident cine se ascunde în spatele acestei titulaturi!

Cât priveste măsura în care se concretizează promisiunile pe care organizatia le agită atât de strident, majoritatea membrilor pe care i-am cunoscut nu si-au îmbunătătit radical nici situatia economică, nici starea de sănătate, după cum nici n-au devenit celebri sau super-inteligenti. Ceea ce s-a schimbat însă substantial în viata lor este conceptia despre om, despre lume si despre Dumnezeu. De asemenea, au suferit notabile transformări de comportament si personalitate, devenind în general mai pasivi, si în special dependenti de instructorii Mind Control. Se poate vorbi într-adevăr de un control al mintii, însă numai în sensul că mintea le este dirijată de către conducătorii grupului. Printre acestia din urmă, am constatat că există unii care îsi exercită realmente puteri suprafiresti. Sunt puteri spirituale care sustin si dirijează organizatia. Liderii cei mai „evoluati“ întretin un contact nemijlocit cu „fiintele spirituale“, în spetă cu demonii.

Al doilea exemplu

Să ne oprim, în cele ce urmează, asupra seminarului organizat de „Centrul OM“ al gurului Shri Chinmoy. Cel care predă este un discipol apropiat al gurului. Afisul care ne invita la conferintă purta titlul „Cum veti atinge prin yoga tintele dumneavoastră spirituale“.

Iată procedeul prin care am fost învătati să medităm: ne asezăm într-o pozitie cât mai relaxată, închidem ochii si ne concentrăm mintea asupra unui punct concret (locul inimii, spre exemplu). Profesorul ne propune: „Imaginati-vă că inspirati si expirati nu prin nări, ci prin inimă. Simtiti aerul trecând prin inima voastră“. Asadar, pret de aproximativ zece minute ne imaginăm că aerul intră si iese prin inimă. Se presupune că astfel ni se deschide „inima spirituală“ si dobândim iubire. Urmează apoi o pauză în care profesorul ne vorbeste despre yoga, reîncarnare, karma si despre gurul său. La capătul peroratiei, închidem ochii si ne concentrăm din nou asupra locului inimii. Profesorul ne indică acum să ne imaginăm că în locul inimii există o floare deosebit de frumoasă. Ne cere apoi să ne identificăm cu aceasta. După ce ne lasă câteva minute să ne autostimulăm imaginatia, ne îndrumă să ne cufundăm în „inima“ florii, unde ar exista, spune el, un soare minuscul. „Cufundati-vă în soare... Simtiti soarele cum creste si devine una cu voi...“. După această cufundare a mintii în imaginar, începe lent revenirea în lumea reală. „Simtiti că iesiti din soare... Sunteti iarăsi în floare; ridicati-vă deasupra florii... Auziti sunetele din jurul vostru... Deschideti ochii putin câte putin“.

O dată cu finalul exercitiului, profesorul îsi reia expunerea: „Aceste exercitii sunt foarte simple, dar foarte eficiente, mai ales dacă le practicati zilnic, la ore bine stabilite... Veti putea pătrunde astfel în realitatea spirituală si veti accede la un plan spiritual superior“, ne asigură el cu convingere. In sfârsit, ne permite să-i adresăm câteva întrebări. Mă grăbesc să-1 interpelez:

- Domnule profesor, pe de o parte vorbiti despre o anumită „realitate“ pe care meditatia ne va ajuta să o descoperim, iar pe de altă parte în toate exercitiile pe care le-am făcut ne-ati comandat să ne imaginăm această realitate. Cum stim că ea există cu adevărat si că nu este o simplă născocire a imaginatiei noastre?

- Meditatia vă va convinge de aceasta. Cu cât veti exersa mai temeinic, cu atât veti fi mai edificati si veti dobândi experiente despre această realitate.

- Dar dacă fac în fiecare zi exact ceea ce-mi spuneti, adică mă scol dimineata si meditez asupra inimii spirituale, îmi imaginez că respir prin inima spirituală, că schimb energie cu cosmosul - si tin să subliniez cuvântul „imaginez“ - nu înseamnă aceasta pur si simplu că mă autosugestionez? Nu voi ajunge în final, după ani de zile de practică, să creditez propria mea imaginatie, luând-o drept realitate? Nu cumva mă transpun într-o lume fantastică? Mai mult, nu cumva voi ajunge să confund în general realul cu imaginarul? Vreau să spun că nu există în realitate nici floarea, nici soarele în inimă, nu-i asa?

- Da, nici floarea si nici soarele nu există. însă dumneavoastră, prin exercitiul meditatiei, ajungeti să încorporati calitătile acestor imagini - adică frumusetea florii, luminozitatea soarelui - si astfel sunteti ajutati să le realizati în viata dumneavoastră.

- Asadar, este vorba de autosugestie, de autoprogramare sau programare din exterior, mai ales că dumneavoastră sunteti cel care alege aceste simboluri, în timp ce noi vă executăm riguros instructiunile. Practic, dumneavoastră ne programati mintile, iar noi ne conformăm programului...

- Uitati ce se întâmplă, întreaga societate umană functionează pe baza unor programe; noi nu facem decât să schimbăm un program cu altul mai bun.

- Sunt de acord că societatea începe să programeze mintile oamenilor din chiar clipa nasterii lor, imprimându- le adesea valori negative - precum egoismul, agresivitatea, goana după bani si putere, hedonismul în toate formele lui, s.a.m.d.... Este suficient să evocăm programele actuale de televiziune, care promovează constant sexul si violenta, întrebarea mea este alta: De unde stim că noul program pe care ni-1 propuneti este expresia adevărului?

- Cunoasteti dumneavoastră cumva adevărul?

- Nu, dar păstrez multe dubii legate de ceea ce ne propuneti, si vreau să le discutăm. Ce garantii există că programul pe care vreti să-1 impuneti mintii noastre este furnizor de adevăr? Dacă el este gresit, atunci îmi voi petrece tot restul vietii luând greseala drept adevăr? Nu e oare extrem de riscant? In cel mai fericit caz, îmi voi irosi multi ani de zile în zadar... Iar apoi, voi mai găsi oare vreodată resursele spirituale pentru a înlătura acest program? Voi putea măcar constientiza că acest program este gresit, de vreme ce m-am supus ani în sir unei actiuni sistematice de anihilare a capacitătii critice a mintii?

Subit, atmosfera dintre noi a devenit glacială si profesorul a sugerat că nu mai este dispus la o prelungire a discutiei.

Intrucât am participat la nenumărate sedinte de hipnoză si am auzit gurusi celebri vorbind despre hipnoză si meditatie, întrucât am văzut cu ochii mei maestrii yoghini precum Babaji si Satyananda hipnotizând oameni în câteva secunde - ba chiar am fost eu însumi „beneficiarul“ unui asemenea tratament de cinci-sase ori în India, am toate temeiurile să afirm că asa-numita „meditatie“ yoghină este o formă de autohipnoză. De altfel, am întâlnit gurusi care admiteau implicit această echivalentă.

Desigur, cei care meditează sunt de obicei dirijati în prealabil de către un guru, astfel încât temele sunt atent selectate dinainte. Asa se face că discipolii sunt dirijati uneori spre a-si „reaminti“ vietile anterioare, ca în felul acesta să îmbrătiseze credinta în reîncarnare. Alteori sunt dirijati să mediteze asupra figurii gurului, sub pretextul însusirii valorilor spirituale pe care acesta le întrupează; în realitate, însă, pe aceste căi ocolite vor fi condusi spre a-1 admira, adora si zeifica pe guru, devenind în final uneltele lipsite de vointă ale acestuia.

Prin meditatie, adică în cea mai mare măsură prin autohipnoză si autosugestie, persoana este determinată să-si împletească singură lanturile spirituale cu care se va lăsa târâtă în înselare si sclavie. Gurusii utilizează însăsi puterea mentală a persoanei pentru a o supune. Este ca si cum ar convinge-o să-si scoată ochii cu propriile ei mâini.

Iar oamenii răi si amăgitori vor merge spre tot mai rău, rătăcind pe altii si rătăciti fiind ei însisi (II Tim. 3, 13), spune Apostolul Pavel. Dar cine i-a înselat pe toti acestia, pe gurusi si pe discipolii lor? Cine i-a deturnat la o asemenea distantă de realitate? Există în spatele lor o traditie spirituală multimilenară, în care se nasc si pe care o respiră: vechea idolatrie rezistă până în zilele noastre, întretinută de anumite entităti spirituale care produc valuri de evenimente si experiente suprafiresti, alimentându-le oamenilor atasamentul fată de această traditie. Evanghelia nu face nici un secret din identitatea autorului si catalizatorului acestei rătăciri: este balaurul cel mare, sarpele cel de demult, care se cheamă Diavol si Satana, cel care înseală toată lumea (Apoc. 12, 9).

Al treilea exemplu

Mă voi referi succint la continutul a două conferinte-lectii sustinute de miscarea gurului Satyananda.

Prima lectie este predată de însăsi Shivamurti, conducătoarea filialei grecesti a miscării. Suntem înjur de 20 de persoane, cu vârste situate până la 25 de ani. Ni se indică mai întâi să facem câteva asane, pentru ca în final să ne asezăm în pozitia lotusului.

- Acum închideti ochii! Dobânditi cunoasterea tărâmului spiritual care se află în fata persoanei voastre.

Un întuneric se întinde în fata mea. Mă străduiesc să-1 pipăi, să-i aflu marginile.

- Imaginati-vă în mijloc o lumânare arzând.

Facem eforturi serioase în acest sens.

- Deschideti ochii si priviti intens flacăra lumânării care arde în fata voastră.

Intr-adevăr, în acest timp cineva aprinsese o lumânare de dimensiuni mari si o postase în fata noastră. După ce o privim concentrati vreme de câteva minute, ne porunceste din nou:

- Inchideti pleoapele si păstrati imaginea lumânării în fata ochilor.

Acum detaliile sunt mai „palpabile“, exact ca atunci când, după ce privim soarele un anumit timp si închidem ochii, păstrăm în continuare imaginea soarelui pe retină, ca urmare a excitării nervului optic. Acelasi gen de „perceptie“ se manifestă si acum. Imaginea lumânării persistă în fata noastră, fără să facă necesar un efort de imaginatie.

- Străduiti-vă să păstrati imaginea clar si constant în fata voastră cu ochii închisi, ne spune din nou Shivamurti.

Intr-adevăr, reusesc.

- Acum străduiti-vă să vedeti un frumos trandafir rosu... îl vedeti cât se poate de viu, cu picăturile de rouă pe el...

De aici începe deja să lucreze imaginatia. Continuăm apoi cu succesiuni întregi de imagini, la capătul cărora ni se comunică ritos:

- Tărâmul prezent acum în fata voastră se numeste Tsitakas si este locul vederii spirituale. Se poate dezvolta acest tărâm, precum si capacitatea de a primi si a trimite imagini.

In concluzie, ni se adresează din partea conducătorului miscării propunerea explicită de a ne cultiva paroxistic imaginatia.

Cea de-a doua lectie se desfăsoară în vasta sală a unui ashram din India. Profesoară este o swami europeană, veche discipolă a gurului. Poartă rasa portocalie. Printre elevi se numără în special vizitatori ocazionali ai ashramului, de la copii până la oameni de vârstă medie. Nidra Yoga sau „yoga relaxării“ se adresează prin excelentă societătii contemporane.

Profesoara ne invită să ne întindem pe podea, fără să ne atingem unul pe altul, si să ne găsim o pozitie cât mai comodă.

- Inchideti ochii si linistiti-vă, relaxati-vă...

Ritmul indicatiilor este lent, pentru a ne asigura tot timpul necesar executiei. în sală domneste o liniste deplină, întreruptă numai de glasul yoghinei.

- Simtiti-vă corpul devenind greu, din ce în ce mai greu... Este cu neputintă să-l miscati... Simtiti punctele de contact cu podeaua...

Urmează o pauză de câteva minute.

- Acum simtiti-vă corpul foarte usor, gata să-si ia zborul... Uitati acum corpul, si priviti cu mintea un minunat apus de soare... Acum o floare galbenă... O cascadă frumoasă... Un soare strălucitor...

Imaginile se însiruie ca la un cinematograf. Glasul profesoarei este domol si ritmat. întregul exercitiu durează în jur de o oră.

- Acum dobânditi din nou constiinta propriului corp... Miscati-vă încet-încet membrele...

Intr-adevăr, îmi simt corpul îndeajuns de greu cât să nu pot schita miscări rapide.

- Deschideti-vă ochii putin câte putin si luati act de amănuntele camerei...

Mă ridic alene, ca după un somn profund. Privind în jur, constat că majoritatea cursantilor par a fi proaspăt treziti din somn... Unii rămân însă întinsi pe podea. Au adormit într-adevăr de-a binelea!

- Treziti-i, ne spune zâmbind profesoara...

Acesta a fost continutul lectiei de Nidra Yoga, pe parcursul căreia ne-am predat controlul mintii si întreaga vointă în mâinile swamitei, devenind subiectii unei proceduri tipice de hipnoză în masă. Hiperstimularea imaginatiei a constituit din nou activitatea noastră principală.

Am evocat cele trei cazuri de mai sus pentru a ilustra si sub acest aspect imensa diferentă dintre yoga si ascetismul ortodox. Acesta din urmă adoptă o pozitie refractară fată de imaginatie, concentrându-se asupra unei ancorări cât mai intense în realitate. Consideră imaginatia un teren extrem de primejdios, folosit prin excelentă de către Diavol. Părintii asceti desemnează frecvent imaginatia ca fiind „puntea demonilor“, iar pe Diavol îl numesc „mare scenograf, „regizor“ sau „născocitor“. Prin intermediul imaginatiei, Diavolul se străduieste să influenteze decisiv mintea umană. Părintii disting net lucrarea imaginatiei de adevărata lucrare a harului dumnezeiesc. Această lucrare a Duhului Sfânt este percepută în stare de trezvie, în deplină cunostintă, si totdeauna în afara tărâmului imaginatiei.

Să consultăm însă chiar scrierile patristice. Textul ce urmează apartine Sfântului Nicodim Aghioritul, fiind extras din cartea sa Războiul nevăzut. Sfântul Nicodim a studiat riguros vechile scrieri ascetice ale Părintilor crestini si le-a reunit în monumentalele culegeri intitulate „Filocalia“ si „Everghetinos“, care au devenit cele mai citite cărti în mediile monahale ortodoxe. îmbrătisând el însusi acelasi mod de viată pe care si-l asumaseră Părintii isihasti si rezumând experienta patristică a Bisericii lui Hristos, Sfântul Nicodim scrie:

„După ce am vorbit despre corectarea simturilor noastre, urmează a vorbi aici si despre felul cum să corectăm imaginatia si memoria noastră; căci, potrivit aproape tuturor filosofilor, imaginatia si memoria nu sunt altceva decât impresii ale lucrurilor sensibile pe care le-am văzut, auzit, mirosit, gustat si pipăit. Am putea asemăna întrucâtva suma perceptiilor noastre cu o pecete, iar imaginatia cu imprimarea pecetii. [...]

Să stii că, după cum Dumnezeu este în afară de toate simturile si lucrurile ce se simt, în afară de orice formă, culoare, distantă si loc, ca o fiintă fără formă si neînchipuită, fiind pretutindeni si mai presus de orice, tot astfel este dincolo de orice imaginatie. Prin urmare, să stii că imaginatia este o putere sufletească incapabilă a se uni cu Dumnezeu, din pricina unor astfel de neajunsuri ale ei.

Să stii că Lucifer, cel ce fusese întâiul între îngeri, aflându-se la început mai presus de imaginatie si afară de orice formă, culoare si perceptie, ca minte ratională, imaterială, fără formă si fără trup, mai apoi râvnind în mintea sa să devină întru totul egal cu Dumnezeu, a căzut în această mult divizată, grosolană si multiformă imaginatie. Astfel, din înger fără formă, nematerial si nepătimas, a devenit diavol, oarecum material, pluriform si pătimas.

De aceea este numit de către dumnezeiestii Părinti 'pictor a toate', 'imitator a toate', 'sarpe cu multe chipuri', 'mâncător al pământului patimilor', 'nălucire', si alte nume de acest fel. [...]

Deci, învată din acestea, iubite, că diferitele forme ale imaginatiei, după cum sunt inventii si născociri ale diavolului, tot asa îi sunt lui si foarte pe plac. Pentru că, după unii sfinti, imaginatia este puntea pe care trec demonii ucigători si se amestecă în suflet, făcându-l sălas al gândurilor rele si al tuturor patimilor necurate, sufletesti si trupesti. [...]

O! Dar diavolul cel ucigător de oameni a făcut ca, întocmai precum el a căzut prin imaginatie, tot asa si Adam să-si închipuie că poate deveni egal cu Dumnezeu, si prin această închipuire să cadă. Astfel, din acea viată cugetătoare, îngerească, indisolubilă si statornică, a fost aruncat de diavol în imaginatia robită simturilor, multiformă si nestatornică, si în starea animalelor irationale. [...]

Omul, o dată căzut într-o astfel de stare, cine poate spune în câte patimi, răutăti si greseli n-a fost aruncat prin imaginatie?

A umplut filosofia morală cu felurite amăgiri, fizica cu multe opinii neadevărate, iar teologia cu dogme false.

Căci multi dintre cei vechi si dintre cei noi, dorind să vorbească despre Dumnezeu si să se ocupe îndeosebi de adevărurile înalte si neînchipuite ale lui Dumnezeu, chiar înainte de a-si curati mintea de formele pătimase si de feluritele închipuiri ale lucrurilor care cad sub simturi, în locul adevărului au aflat minciuna. Răul cel mare este că au îmbrătisat această minciună drept adevăr. în loc de teologi, ei se arată a fi niste amăgitori, bizuindu-se pe iscusinta mintii, cum zice Apostolul.

Deci, frate, dacă doresti să te eliberezi degrabă de aceste patimi si răutăti, dacă voiesti să te feresti de feluritele curse si mestesugiri ale diavolului si dacă iubesti a te uni cu Dumnezeu si a dobândi dumnezeiasca luminare, atunci luptă-te din răsputeri a-ti goli mintea de orice formă, culoare si spatialitate. Pe scurt, de orice imaginatie si aducere aminte a lucrurilor bune sau rele, pentru că toate acestea sunt plăgi, umbre si neguri care întunecă puritatea, nobletea si strălucirea mintii. Nici o patimă trupească sau sufletească nu poate pătrunde în minte pe altă cale decât prin imaginarea lucrurilor senzoriale. Imaginatia si memoria sunt treptele înselăciunii vrăjmasului, dar mai cu seamă imaginatia: într-însa este rădăcina oricărui păcat.

Sârguieste-te, deci, a-ti păstra mintea curată de orice imaginatie, asa cum a creat-o Dumnezeu.“

Asadar, în vreme ce crestinii se feresc de imaginatie în timpul rugăciunii, toti gurusii si new age-istii, dimpotrivă, o stimulează si o dezvoltă prin diversele mijloace de „meditatie“, considerând-o „vehicul“ si mod de a se apropia de „Dumnezeu“. Bineînteles, „Dumnezeul“ lor este cu totul altul decât Hristos.

In zilele noastre asistăm la o veritabilă explozie de organizatii new age-iste care cultivă sistematic imaginatia în mintile adeptilor lor. în acest fel, Diavolul găseste terenul cel mai prielnic pentru a-i „duce la cinema“, cum obisnuia să spună bătrânul Paisie. Acest teren extrem de fertil va fi valorificat si de către Antihrist, în scopul plăsmuirii falselor sale minuni. Sfântul Apostol Pavel scrie în cea de-a doua sa epistolă către tesaloniceni că arătarea lui Antihrist va fi însotită de false minuni care se vor săvârsi prin lucrarea Diavolului: Iar venirea aceluia va fi prin lucrarea lui Satan, însotită de tot felul de puteri si de semne si de minuni mincinoase, si de amăgiri nelegiuite, pentru fiii pierzării, fiindcă n-au primit iubirea adevărului (II Tes. 2,9-10).

Asadar, analiza acestor aspecte legate de meditatia orientală si rugăciunea crestină revelează o dată în plus antiteza fundamentală dintre cele două religii. Pe cât diferă lumina de întuneric si Dumnezeu de Diavol, pe atât diferă Biserica lui Hristos de păgânismul hindus si de sectele new age-iste.

după Marii îniţiaţi ai Indiei şi Părintele Paisie, -
Meditaţie şi Autohipnoză

În concepţia creştină diavolul este personificarea Răului, având ca determinare primordială orgoliul. E vorba de pietrificarea în rău a îngerilor de lumină, care datorită mândriei, au devenit generatori ai rpului, exercitând asupra omului trei acţiuni negative: 1. îl împing în ispita păcatului; 2. tulbură minţile oamenilor, aduc maladiile mentale; 3. exercită puteri şi asupra lumii materiale din jur, aducând tot felul de necazuri şi nenorociri.

Faptul ca diavolul incita la rau, despre persoanele pornite sa faca rau altora, manifestand chiar o satisfactie sadica in acest sens, se spune ca sunt "spirite diabolice". De fapt insasi sintagma "diabolic" indica etimologic "actiunea dusmanoasa spre vatamare".

Pe plan moral se poate stabili o legatura cauzala intre pacatul devenit patima si prezenta ispitei diavolului spre rau. Omul devine in patima vinovat, fiindca nu s-a opus ispitei, desi putea sa o faca si chiar sa o biruiasca.

Patima rezultata din pacat are un caracter moral, in sensul ca iti anuleaza libertatea si vointa de actiune, inrobindu-te sub puterea ei dominanta. La fel si ratiunea este subjugata, dar nu anulata. In patima omul isi pierde numai in parte discernamantul. El poate oricand avea licarirea de lumina care sa-l duca la realitatea autentica a vietii sale. Dar patima poate servi posesiei demonice atunci cand omul decade din starea de har si devine -mort- fata de Dumnezeu.

Posesia demonica intra in adancul fiintei rationale, mai ales pentru cei daruiti cu vointa proprie diavolului, cum este, de pilda, cazul lui Iuda, despre care Mantuitorul spune ca "este diavol" (Ioan 6, 70) sau al vrajitorului Elimas, despre care Sfantul Apostol Pavel spune ca este "fiul diavolului" (Fapte 13, 10). Cei posedati fara voia lor sunt victime. Mintea lor este intunecata prin posesie demonica, incat puterea vointei lor este anulata.

Dar, ceea ce este foarte important de subliniat, rezida in faptul ca natura lor profunda, adica chipul lui Dumnezeu nu poate fi anulat de puterea diavolului. Poate fi intunecat, poate fi oprit sa-si arate lumina si sa-si implineasca menirea devenirii sale ca asemanare cu Dumnezeu, dar nu poate fi anulat. El ramane asemenea unei comori ascunse sub pamant, a unei lumini ascunse sub obroc. Dovada convingatoare este faptul ca prin exorcizare, adica prin alungarea diavolului, cei posedati devin intregi la minte, dispunand astfel de capacitatea de a-si duce viata in normalitate, ca si cum nu li s-ar fi intamplat nimic.

Atitudinea Mantuitorului si a Bisericii fata de posesia demonica Se cuvine sa precizam ca posesiunea demonica este sinonoma cu nebunia, in sensul ca "puternicul, infricosatul si prea iscusitul duh, duhul nimicniciei si al nefiintei" stralucitul duh - cum ii spune F.M. Dostoievski - face ca in om sa se intunece chipul lui Dumnezeu, si sa decada astfel din umanitate prin alterarea mintii si anularea puterii vointei.

Mantuitorul a avut totdeauna atitudine favorabila fata de cei posedati. El a venit sa salveze omul de sub dominatia raului, spre a-i reda chipul lui Dumnezeu. Desi intalnirea cu cei posedati a fost de multe ori dramatica, Mantuitorul nu a ezitat niciodata sa-i elibereze de sub puterea diavolului, aducandu-i la starea de normalitate, redandu-le chipul lui Dumnezeu.

Facandu-i "Intregi la minte" (Marcu 5, 15) le-a redat chipul lui Dumnezeu, integrandu-i in rosturile vietii normale. Pentru a intelege mai bine posesia demonica si exorcizarea efectuata de Mantuitorul, se cuvine sa facem un studiu de caz. Indracitii din Gedara, fiind intrebati cum se numesc, raspund: "legiune". Raspunsul insa nu este al lor. Diavolul era cel ce graia prin ei. Acestia sunt ca un fel de prizonieri ai lui, care executa mecanic ceea ce diavolul le impune. Ei nu pot nici gandi si nici intreprinde ceva din initiativa proprie.

Diavolii din ei il intreaba pe Iisus: "ce ai cu noi Fiul lui Dumnezeu de ai venit sa ne pierzi?". Faptul ca prin alungarea diavolului ei raman "Intregi la minte", inseamna ca prezenta diavolului in sufletul lor nu le-a putut sterge chipul lui Dumnezeu, adica natura profunda, umanul autentic, mintea si libertatea, ci doar le-a anulat posibilitatea de manifestare a lor. Deci nu putem identifica posedatul cu demonul care il poseda. Nu omul savarseste nedreptate, ci diavolul care este in el. De unde si deviza: "uraste boala, dar nu si pe bolnav!".

Aceasta a devenit, dupa cum vom vedea, o atitudine constanta de protectie si ocrotire a celor posedati in Rasaritul crestin, spre deosebire de Biserica apuseana care, identificandu-I pe cei posedati cu diavolul, a pornit secole de-a randul o actiune distrugatoare asupra lor. Inca dintru inceput Biserica a avut o atitudine precisa in favoarea eliberarii omului de sub povara apasatoare a diavolului, alcatuind rugaciuni speciale pentru cei dornici sa se uneasca cu Hristos, devenind crestini prin Taina Sfantului Botez.

Mai departe, ascetii crestini au urmarit viata celor botezati in lupta cu duhurile rele. De pilda, Diadoh, episcopul Foticeii din vechiul Epir (secolul al V-lea), combatand pe unii eretici care "au nascocit ca atat harul cat si pacatul, adica atat Duhul adevarului, cat si duhul ratacirii se afla ascunse in mintea celor ce s-au botezat", ne spune ca: Inainte de Sfantul Botez harul indeamna sufletul din afara spre cele bune, iar satana foieste in adancurile lui, incercand sa stavileasca toate iesirile dinspre dreapta ale mintii. Dar din ceasul in care ne renastem, diavolul este scos afara, iar harul intra inauntru.

Ca urmare, aflam ca precum odinioara stapanea ratacirea asupra sufletului, asa dupa Botez stapaneste adevarul asupra lui. Lucreaza desigur satana asupra sufletului si dupa aceea ca si mai inainte, ba de multe ori chiar mai rau. Dar nu ca unul ce se afla de fata impreuna cu harul (sa nu fie!), ci invaluind prin mustul trupului mintea, ca intr-un fum, in dulceata poftelor nerationale.

Iar aceasta se face din ingaduirea lui Dumnezeu, ca trecand omul prin furtuna, prin foc si prin cercetare, sa ajunga astfel la bucuria binelui. Harul se ascunde din insasi clipa in care ne-am botezat in adancul mintii. Din moment ce incepe cineva sa iubeasca pe Dumnezeu cu toata hotararea, o parte din bunatatile harului intra intr-un chip negrait in comunicare cu sufletul prin simtirea mintii. Suntem dupa chipul lui Dumnezeu prin miscarea cugetatoare (mintea) a sufletului. Caci trupul este ca o casa a sufletului.

Deci fiindca prin greseala lui Adam nu numai trasaturile sufletului s-au intinat, ci si trupul nostru a cazut in stricaciune, Cuvantul cel Sfant al lui Dumnezeu (Fiul lui Dumnezeu) s-a intrupat, daruindu-ne ca un Dumnezeu apa mantuitoare prin Botezul Sau, ca sa ne nastem din nou. Caci ne renastem prin apa, cu lucrarea Sfantului si de viata facatorului Duh.

Prin aceasta, indata ne curatim si sufletul si trupul, daca venim la Dumnezeu din toata inima. Caci Duhul Sfant, salasluindu-se in noi alunga pacatul. Deci noi alergatorii pe drumul sfintelor nevointe credem ca sarpele cel cu multe infatisari e scos afara din camarile mintii prin baia nestricaciunii. Nu trebuie sa ne miram ca dupa Botez gandim iarasi cele rele dupa cele bune. Caci baia sfinteniei sterge pata noastra de pe urma pacatului, dar nu preschimba acum putinta de a se hotari in doua feluri a vointei noastre si nici nu opreste pe diavoli sa se razboiasca sau sa ne graiasca cuvinte inselatoare.

Aceasta, pentru ca cele ce nu le-am pazit cand erau in starea naturala, sa le pazim, cu puterea lui Dumnezeu, dupa ce am luat armele dreptatii. Domnul nostru ne invata in Evanghelii (Luca 11, 24; Matei 12, 44; II Petru 2, 20) ca atunci cand satana, intorcandu-se, afla casa lui maturata si goala, "atunci ia alte sapte duhuri mai rele decat el si intra si se incuiba in ea, facand cele de pe urma ale omului, mai rele decat cele dintai". De aici trebuie sa intelegem ca atata vreme cat este Duhul Sfant in noi, satana nu poate intra ca sa ramana in adancul sufletului. Dar si dumnezeiescul Pavel ne explica limpede intelesul acestei icoane.

Caci privind lucrul acesta din punct de vedere al luptei, zice: "Ma bucur dupa omul dinauntru de legea lui Dumnezeu. Dar vad alta lege in madularele mele, luptandu-se impotriva legii mintii mele si robindu-ma legii pacatului, care este in madularele mele. (Romani 7, 22.23). Iar privindu-l din latura desavarsirii, zice: "Asadar, nu mai este nici o osanda pentru cei ce umbla in Iisus Hristos, nu dupa trup, caci legea Duhului vietii m-a eliberat de legea pacatului si a mortii. (Romani 8, 1.2).

Dar zice si altundeva, ca iarasi sa ne arate ca satana razboieste sufletul ce se impartaseste de Duhul Sfant, din trup: "Stati deci tari, incingandu-va mijlocul vostru cu adevarul si imbracandu-va cu platosa dreptatii si incaltandu-va picioarele spre gatirea Evangheliei pacii, luand peste toate pavaza credintei, cu care veti putea stinge sagetile vicleanului cele aprinse, si coiful mantuirii si sabia Duhului, care este cuvantul lui Dumnezeu." (Efeseni 6, 14-17).

Dar a lupta este altceva decat a fi dus in robie. Fiindca lucrul al doilea arata o ducere cu sila, iar cel dintai o lupta cu puteri egale. De aceea Apostolul spune ca diavolul se napusteste asupra sufletelor purtatoare de Hristos, cu sageti aprinse. Caci cel ce nu este stapan pe potrivnicul sau, are trebuinta numaidecat de sageti, ca sa-l poata birui si supune pe cel ce se lupta cu el din departare, prin trimiterea sagetilor. Deci satana, fiindca nu se poate incuiba in mintea celor ce se nevoiesc, ca mai inainte, data fiind prezenta harului, calareste pe mustul carnii ca prin firea usor de manuit a acestuia sa amageasca sufletul. De aceea trebuie sa uscam trupul cu masura, ca nu cumva prin mustul sau sa se rostogoleasca mintea pe lunecusul placerilor.

Dupa cum vedem, ascetul nostru se refera la efectele harului Sfantului Botez, insistand cu precadere asupra luptei duhovnicesti, mai precis a posibilitatii diavolului de a poseda mintea prin partea sensibila a trupului.

Sfantul Antonie cel Mare si Sfantul Casian se refera direct la cei posedati si la atitudinea ce se cuvine sa o avem fata de acestia. Sfantul Casian arata ca: "duhul necurat cufunda si inabusa intr-o intunecime foarte deasa puterile mintii. Diavolul, care capatase puterea asupra trupului lui Iov, a fost oprit de Domnul sa intre si in sufletul acestuia, cum se vede din cuvintele: "iata, il predau in mainile tale, dar de sufletul lui sa nu te atingi, adica sa nu-i iei mintea slabindu-i locuinta sufletului, sa nu-i intuneci inteligenta si intelepciunea cand el iti rezista, inabusind cu greutatea ta partea principala a inimii lui". Sfantul Casian se refera la posesiunile demonice ca fiind acceptate de Dumnezeu, sub forma unei pedepse purificatoare a sufletului.

Referindu-se in acest sens la puterea Sfantului Macarie, care a alungat "un demon atat de rau" dintr-un om care "ducea la gura excrementele umane", arata ca acestuia "Domnul i-a trimis aceasta pedeapsa pentru purificare si ca n-a voit sa-l lase decat putin timp in aceasta pata". De aici si concluzia Sfantul Casian ca cei posedati trebuie primiti si tratati cu bunavointa si intelegere ca pe unii care fac parte din aceeasi comuniune frateasca: "De aici se intelege lamurit - spune Sfantul Casian - ca nu trebuie sa-i dispretuim si sa-i ocolim pe cei pe care-I vedem dati duhurilor necurate pentru a fi pusi la diferite incercari."

Noi trebuie sa credem in chip nestramutat doua lucruri: unul, ca nimeni nu este ispitit fara invoire de la Dumnezeu, si celalalt, ca toate care ne sunt venite de la Dumnezeu, fie ca sunt pentru moment bucurii sau necazuri, ne sunt trimise spre folosul nostru de catre Cel mai bun si devotat tata si medic. Cei cu duhuri necurate, ca si cum ar fi fost incredintati pedagogilor pentru mustruluiala, sunt supusi la cate o pedeapsa mai usoara pentru ca, plecand din lumea aceasta, sa treaca in cealalta purificati. Ei sunt, cum spune Apostolul, dati in prezent .satanei pentru uciderea carnii, pentru ca duhul nostru sa fie sanatos in ziua Domnului nostru Iisus Hristos.

La intrebarea: "- Cum se face ca-i vedem pe astfel de oameni nu numai dispretuiti si urati de toti, dar chiar tinuti departe de Sfanta impartasanie, potrivit acestor cuvinte ale Evangheliei: "Nu dati cainilor ceea ce este sfant, nu aruncati margaritarele voastre inaintea porcilor", daca este crezut despre ei ca umilinta acestei ispite le este data spre a dobandi purificarea?" se da urmatorul raspuns: "Daca vom avea stiinta sau mai degraba credinta ca toate se fac cu ajutorul lui Dumnezeu pentru folosul sufletelor, nu numai ca nu-i vor dispretui, dar chiar ne vom ruga neincetat pentru ei, ca pentru membrele noastre, si-i vom compatimi din toata inima, cu sentiment deplin (caci "daca sufera un madular, sufera impreuna toate madularele") stiind ca fara ei, care sunt membri ai comunitatii noastre, nu ne putem desavarsi.

Iar Sfanta impartasanie nu-mi amintesc sa le fi fost interzisa vreodata. Ba mai mult, se socotea ca ea trebuie sa le fie data zilnic. Ati inteles gresit aceste cuvinte ale Evangheliei: "Nu dati cainilor ce este sfant", fiindca nu trebuie sa creada ca Sfanta impartasanie are menirea de a hrani pe om, ci ca dimpotriva, scopul ei este de a fi purificare si pavaza trupului si sufletului.

Aceasta primita de oameni, este ca un foc care arde si alunga duhurile care au intrat in oameni, si cauta sa se ascunda in membrele lor. Am vazut ca in acest chip a fost vindecat de curand si parintele Andronic, ca multi altii. Dusmanul il va asalta mai mult pe cel asediat, daca-l va vedea despartit de Doctorul cel ceresc si-l va ispiti cu atat mai des si mai primejdios, cu cat il va simti mai indepartat de leacul cel duhovnicesc".

Daca acesta este atitudinea parintilor filocalici fata de posesia demonica, ramane lipsita de motivatie pozitia adoptata de Biserica Apuseana fata de acesti nenorociti, mai ales in perioada inchizitiei. Mai intai se cuvine sa facem o scurta prezentare a modului cum a fost privit diavolul
in occidentul crestin, dupa perioada patristica. Daca in sec. al IX-lea avea infatisarea umana, in secolele care vor urma va fi prezentat ca un animal monstruos, apoi purtand aripi de liliac.

Intra si in literatura, luand forma unui balaur. Faraon, Pilat, Iuda vor deveni numele lui alegorice, iar Divina Comedie a lui Dante il prezinta ca pe o fiinta vulgara si stupida. Mai tarziu, prin secolele XIV si XV, va deveni o figura de cosmar, fiind facut responsabil de repetatele perioade de foamete si epidemii. Va apare in scene halucinate de cruzimi, desfrau si suplicii, dar putea lua si forma umana, aparand ca fiinta puternica si abila, intelept si seducator.

Dincolo de aceste realitati imaginare, este actiunea legata de puterile malefice ale diavolului, concretizate in persecutarea celor bolnavi mintal, considerandu-se ca avand legaturi cu diavolul, provocau inundatii si ciuma. Unii ca acestia erau tratati cu multa cruzime, apreciindu-se ca prin tortura si infometare diavolul din ei este pedepsit. Cruzimea a culminat cu actiunile indreptate contra vrajitoarelor, considerate de inchizitie in secolul al XIII-lea ca intretin raporturi intime cu diavolul.

Secole de-a randul a fost indreptata actiunea impotriva lor pe motiv ca practica magia neagra prin fortele malefice ale diavolului, in calitate de servitoare si aliate lui. In secolele XIV si XV, tari precum: Italia, Franta, Germania, vor emite legi care condamnau cu moartea prin ardere pe rug a vrajitoarelor. Oficial vrajitoria a fost condamnata de papa Ioan al XXII-lea, incat din secolul al XV-lea pana in secolul al XVII-lea procesele, condamnarile, torturile, executiile capitale prin innecare spanzuratoare sau ardere pe rug se tin lant. Intre 1575-1750 au fost executate peste un milion de vrajitori si vrajitoare.

De acum vor face cariera tot felul de intrigi, calomnii, delatiuni si inselatorii de tot felul, facand tot atatea victime ale inocentei. Un singur exemplu: Filip cel Frumos, regele Frantei, pentru a sechestra imensele averi ale Ordinului Templierilor ii acuza in 1312 de vrajitorie.

Nebunia si posesia demonica

Inca din cele mai vechi timpuri persoanele cu tulburari mentale erau considerate la unele popoare, precum: egipteni, evrei, chinezi, etc ca fiind posedate de duhurile rele. Pentru alungarea acestora se practicau incantatiile, magia si purgativele preparate din ierburi. Nu existau institutii de ingrijire. Cei violenti erau tinuti in izolare cumplita, ferecati in lanturi si obezi. Erau neingrijiti, biciuiti, infometati. Se luau chiar masuri de exterminare a lor prin lapidare sau ardere pe rug.

Hippocrates (460 - 377 i. Hs) a aratat pentru prima data ca tulburarile mentale sunt rezultatul unui dezechilibru al fluidelor din corp. De aici si pledoaria lui pentru un tratament uman, prin crearea unei ambiante placute, regim alimentar, exercitii fizice, masaje, bai calmante. Se aplica purgatia, iar cazurilor violente li se aplicau schingiuirile. Neexistand institutii specializate, medicii greci si romani ii ingrijeau in temple. Abia in partea a doua a Evului Mediu s-au creat primele azile pentru bolnavii psihici. In fond acestea erau inchisori, unde "detinutii" erau tratati asemenea animalelor, tinuti in lanturi in celule murdare si intunecate. Abia in 1792 Philippe Pinel autorizeaza inlaturarea lanturilor. Gestul lui a fost considerat ca fiind o adevarata aventura. Nu dupa mult timp au aparut efectele benefice.

Tratati cu bunatate, in camere insorite si curate, multora dintre ei li s-a imbunatatit starea sanatatii, incat au fost chiar eliberati din azil. Aceasta noutate care a creat senzatie in Apusul crestin, in Rasarit a fost o situatie permanenta. Institutiile de binefacere si mai ales manastirile au dus un incontestabil aport in favoarea dezmostenitilor soartei, prin rugaciune, post, psalmodiere, harul sfintitor si viata curata.

In alta ordine de idei J.C. Larchet pe buna dreptate atrage atentia ca trebuie sa deosebim nebunia de posesia demonica. In Biserica crestina primara exista harisma deosebirii duhurilor (I Corinteni 12, 11) continuata de ascetii diakritici. Unii ca acestia puteau face distinctie dintre duhuri. "E adevarat ca este deosebit de dificil" spune Larchet, de reperat interventia diabolica, de precizat modurile ei de actiune si de evaluat importanta ei. O astfel de perceptie scapa privirii profane. E nevoie de multa rugaciuni si de asceza, ca primind cineva prin Duhul darul deosebirii duhurilor, sa poata cunoaste cele ale lor: care dintre ei sunt mai putini rai, care mai rai, decat aceia si in ce uneltire se straduieste fiecare dintre ei si cum poate fi invins si scos fiecare. Caci multe sunt mestesugurile lor si multe cursele lor". Daca medicul / psihiatrul - spune J.C. Larchet - opteaza sistematic pentru ipoteza organicista si daca observatorului, a carui privire nu este exersata spiritual, ii e permis sa ezite intre aplicatia fiziologica si explicatia demonica, in ceea ce-l priveste pe omul inzestrat cu putere duhovniceasca, el nu ezita. Capacitatea lui de discernamant ii permite sa sesizeze imediat adevarata cauza a tulburarii, sa distinga ceea ce este de origine organica de ceea ce nu este, ceea ce este demonic de ceea ce este de alta natura. In - Viata lui Theodore de Sykeon - ni se prezinta mai multe cazuri de boli datorate unei actiuni demonice, fara ca bolnavul sa fie constient de ele.

"O femeie numita Irina, care, de multa vreme avea spirite necurate ascunse in ea si, ca urmare a acestei actiuni, cazuse la pat, victima a numeroase boli si atacuri, fara sa aiba ea insasi cunostinta de actiunea demonilor"; "Servitoarea unui inalt personaj avea in ea, de 28 de ani, un demon ascuns, astfel incat era mereu bolnava la pat, fara sa stie ce boala avea"; "Exista un om care zacea paralizat datorita actiunii unui demon, duhul necurat fiind ascuns in el de un numar de ani, fara sa se lase descoperit".

Theodoret al Cirului ofera exemplul unei doamne care "isi pierduse mintile" Aceasta era o actiune demonica, in timp ce medicii spuneau ca e "o boala a creierului". Sunt apoi multe cazuri de vindecari relatate in "Vietile Sfintilor" de vindecare prin exorcism. Date fiind aceste situatii delicate, parintele diakritic, daca poate defini o cauza organica, n-o face, totusi, in virtutea unei cunoasteri a organismului si a patologiei acestuia, ci indirect, prin constatarea absentei tuturor cauzelor anorganice posibile asupra carora e capabil sa aiba o cunoastere spirituala totala si imediata. Ce vede, totusi, nu spune intotdeauna: "ceea ce-l preseaza este sa actioneze, ceea ce il intereseaza, inainte de toate, este sa aduca alinare".

In cele doua cazuri relatate de Theodoret din Cir, parintele diakritic nu a spus nimic, ci le-a eliberat de boala lor. In concluzie putem spune ca nebunia este boala dereglarii psihice, cu implicatii somatice specifice, pe cand posesia demonica este o maladie spirituala manifestata prin tulburarea mintii, ce poate fi inlaturata prin exorcizare.

Preot prof. univ. dr. Sorin Cosma

              Personalitatea umana are doua laturi principale: fiziologica (fizica) si psihologica (psihica). Psihicul conduce fizicul in toate situatiile.

Nu judecati niciodata oamenii dupa prima impresie! Verificati-le, in timp, insusirile psihice, mai ales caracterul, sa stiti cu cine aveti de-a face.

          Multe procese si actiuni din organismul nostru se produc in mod inconstient si involuntar, sub impulsul reflexelor mostenite de la parinti sau a unor experiente anterioare inregistrate in subconstient.

        O parte a psihicului nostru, numita subconstient, se ocupa de supravegherea si reglarea activitatilor vitale fundamentale, fara ca noi sa intervenim in mod constient si voluntar in activitatea sa. Unii specialisti denumesc aceasta parte inconstient, insa eu voi utiliza forma subconstient, pentru a nu-l confunda cu termenul inconstient din diverse expresii, ca de pilda : in mod inconstient, gest inconstient, actiune inconstienta etc. In plus, termenul subconstient sugereaza faptul ca aceasta parte a psihicului uman se afla in relatii stranse cu constiinta, lucru cat se poate de adevarat.

          Subconstientul cunoaste organismul nostru la perfectie, cum nu-l putem cunoaste noi sau medicii. Daca nu l-ar cunoaste in cel mai mic detaliu, nu ar putea actiona pentru reglarea lui, asa cum am exemplificat anterior: respiratia este reflexa, circulatia sangelui, la fel de automata, functionarea stomacului, etc.

          Subconstientul poate declansa energii vitale, psihice si fizice, deosebit de puternice, in mod accidental sau in mod voit ( voluntar). Aceste energii vitale extraordinare pot fi folosite la vindecarea de anumite boli, pentru remedierea unor defecte de personalitate sau in scopul imbunatatirii performantelor psihice (intelectuale, mai ales) si fizice.

         Baza materiala vitala a subconstientului se afla in sistemul nervos, in principal, in creier si maduva spinarii. Lezarea acestor organe produce dereglari ale functiilor subconstientului.

Va urma

Superspionul Petre Varain a acceptat să devină agent de informaţii în slujba extratereştrilor civilizatori. Ca urmare, extratereştrii l-au studiat în profunzime, i-au modificat substanţial creierul şi l-au înzestrat cu însuşiri psihice extraordinare. Ulterior, au aplicat acelaşi procedeu de umanizare deplină şi asupra altor persoane din toate rasele pământene, printre care şi mai mulţi români din Octogon, o organizaţie secretă a superspionilor paranormali. Timp de 17 ani, spionii români au efectuat mai multe misiuni de culegere de informaţii de pe Terra, la cererea extratereştrilor vegano-alcori. La rândul lor, superspionii au primit de la extratereştri multe reguli şi informaţii menite să-i ridice deasupra Umanităţii semicivilizate din timpul nostru.

La începutul anului 2008, Svidur Khom, zis Zamolxe, i-a permis superspionului Petre Varain să studieze informaţiile deţinute de Alianţa Civilizaţiilor Humanoide despre originile primare ale pământenilor. Cu această ocazie, Petre Varain a aflat că strămoşii foarte îndepărtaţi ai oamenilor pământeni au fost extratereştri de mai multe rase, plecaţi din lumile Alianţei, din diferite motive. Superspionul român a primit aprobarea comandantului vegano-alcor Zamolxe să publice o sinteză a informaţiilor studiate, cu scop de a impulsiona civilizarea Omenirii pământene. Cărţile lui Petre Varain compun seria ORIGINI şi urmăresc evoluţia locuitorilor Terrei în ultimul miliard de ani. Ele contrazic atât miturile creaţioniste, cât şi teoria evoluţionistă (darwinistă), folosind mai multe probe şi argumente ştiinţifice.

***
Primul volum din seria ORIGINI, Codul lui Zamolxe, descrie condiţiile în care primii exploratori extratereştri au ajuns pe Terra virgină, în urmă cu aproape un miliard de ani, astfel:

În urmă cu patru miliarde de ani 130 de civilizaţii humanoide din Univers, au decis să se unească în Alianţa Civilizaţiilor Humanoide.

De la bun început, Alianţa şi-a propusatingerea mai multor scopuri: prevenirea războaielor între humanoizi, înfrângerea civilizaţiilor non-humane din sfera de influenţă, explorarea spaţiului universal şi colonizarea cât mai multor planete cu humanoizi. Expansiunea humanoidă era condusă de Consiliul Suprem al Alianţei Civilizaţiilor Humanoide, organ legiuitor şi juridic format din câte un consilier din fiecare sistem solar. De-a lungul timpului, Alianţa a ajuns o federaţie de lumi humanoide, cu legislaţie unică şi organe executive proprii.

Viaţa linştită şi prosperă din Alianţă a fost tulburată, în urmă cu mai puţin de un miliard de ani, când varangii, locuitori ai celor opt sisteme solare din constelaţia Varanga, actual Ursa Major, au încălcat mai multe reguli din Constituţia lumilor aliate. Consiliul Suprem al Alianţei, condus de bătrânul vegan Incer, a fost informat de Kaj Meris, şeful serviciului federal de spionaj, că Zaris, guvernatorul sistemului solar Alcoor şi Roinar, guvernatorul sistemului solar Al Kaid, se făceau vinovaţi de mai multe delicte federale: încălcarea programului de selecţie şi perfecţionare genetică a populaţiei humanoide, producerea de mutanţi din maimuţe, prin inginerie genetică, folosirea unor arme expres interzise de lege, sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale către bugetul Alianţei... Anchetele făcute în sistemele solare conduse de cei doi guvernatori au confirmat aceste infracţiuni, scoţând în evidenţă şi intenţia de secesiune a întregii lumi varange. Judecarea guvernatorului Zaris s-a dovedit o sarcină foarte grea pentru Consiliul Suprem, dar mai ales pentru preşedintele Incer, a cărui unică fiică, Deira, era logodnica inculpatului. Acuzatul Zaris s-a transformat în acuzator şi reformator al legilor Alianţei, câştigând din ce în ce mai mulţi adepţi din rândul guvernatorilor de lumi aliate. Ca atare, Consiliul Suprem s-a văzut forţat să pronunţe cea mai uşoară pedeapsă la adresa lui Zaris alcorul: exilarea din sfera de influenţă a Alianţei şi ştergerea amintirii lui (ostracizarea).

Toţi varangii au sărit în ajutorul proscrişilor Zaris şi Roinar. Ei le-au oferit astronave de luptă şi transport, arme, alimente, specialişti, mutanţi rovi pentru muncile grele şi material reproducător cu care să fondeze o colonie pe orice planetă virgină. Mai mulţi proprietari de flotile de astronave s-au ataşat de escadra condusă de Zaris, din motive diverse. Orejona, din sistemul solar Rigel al constelaţiei Orion, sătulă de închistările legale din Alianţă, căuta o lume nouă, în care să devină împărăteasă peste rasa ei roşie. Generalul negru Omogo, din sistemul solar Sirius, şi-a oferit serviciile luptătorilor săi, pentru solde consistente şi părţi din prada ulterioară. Bogatul comerciant Shang Di, din rasa galbenă, denumită shangă, s-a alăturat escadrei cu speranţa găsirii unei lumi prospere, din care să se îmbogăţească şi mai mult. Kobizii din sistemul solar Etamio al constelaţiei Draco au văzut în expediţia lui Zaris un prilej de a scăpa de asuprirea hermafrodiţilor draconi. O flotilă de vegani blonzi, condusă de Mikal, s-a alăturat escadrei proscrişilor din interes pur ştiinţific: voiau să cunoască spaţiul universal de dincolo de frontierele Alianţei. Kaseii din Casiopeia, conduşi de generalul Daran, căutau o lume sălbatică, în care să poată acţiona ca zeii. Zaris trebuia să armonizeze multe interese contradictorii, din poziţia de comandant al întregii escadre de proscrişi.

Astronavele de război ale Alianţei au condus escadra proscrişilor până la frontiera de sud a lumilor aliate, avertizându-l pe Zaris să nu încerce să mai revină vreodată în spaţiul civilizaţiilor humanoide. Exilaţii au pornit prin infinitul spaţio-universal, în căutarea unei planete locuibile. Au făcut prima escală în sistemul solar Akernas, locuit de non-humani reptiloizi. Graţie relaţiilor de afaceri mai vechi dintre Orejona şi imperatorul reptilian Dem, ei au fost bine primiţi în sistemul solar Akernas şi au căpătat informaţii utile continuării expediţiei. Următoarea planetă întâlnită de ei prezenta mai multe inconveniente: avea uscatul foarte redus şi era populată cu o feroce vegetaţie carnivoră. Ca atare, aceştia şi-au continuat călătoria către Calea Lactee.

Întâlnirea unui nou sistem solar aparent ospitalier le-a trezit un licăr de speranţă în inimi, fapt pentru care l-au numit Kefra, adică, licăr de speranţă, în limba alcoră. Prima planetă din sistemul solar, integral albastră, nu era locuibilă, însă fusese vizitată de fiinţe raţionale, care îşi lăsaseră câteva simboluri sculptate pe un vârf de munte. A doua planetă din sistem le-a prezentat un misterios oraş ultramodern complet părăsit. În cursul nopţii au aflat şi cauza exodului: planeta era infestată cu fiinţe pur energetice, care afectau creierele humanoizilor. Abia pe a treia planetă din sistemul solar Kefra, exilaţii au întâlnit locuitori humanoizi din rasa vegherilor. Aceştia se retrăseseră din Calea Lactee, din cauza deselor războaie dintre humanoizi şi-şi formaseră o civilizaţie înaltă, bazată pe o disciplină rigidă. Vegherii le-au indicat exilaţilor calea către un soare nou cu mai multe planete.

Nenorocirea s-a abătut asupra escadrei sub forma piraţilor nasai care le-au capturat mai mult de jumătate din astronavele de transport alimente, medicamente, apă, material reproducător şi alte bunuri. Foamea şi setea au început să chinuie echipajele astronavelor. Primul sistem solar întâlnit în cale s-a dovedit devastat de un război nuclear care iradiase atmosfera singurei planete locuibile. Exilaţii au continuat să se târască spre nadir, cu alimentele şi apa strict raţionalizate. Cei mai slabi au început să moară...

Când disperarea cuprinsese deja întreaga escadră, comandantul Zaris a avut o viziune , pe timpul unui somn letargic, asemănător morţii. El a văzut aievea sistemul nostru solar, cu soarele Sol înconjurat de nouă planete. Speranţa a renăscut în inimile expediţionarilor. Într-adevăr, sistemul soarelui Sol i-a primit cu ospitalitate. Pe prima planetă locuibilă, Var, actuală, Marte, exploratorii au întâlnit o populaţie semi-sălbatică, harii, colonizaţi de extratereştrii galei. Generalul Daran şi kaserii săi au rămas pe planeta Var, să fondeze o civilizaţie împreună cu băştinaşii hari. Restul escadrei s-a îndreptat către Geea (Terra).

Faptul că Geea era complet golaşă nu i-a descurajat pe exilaţi. Ei erau mulţumiţi de faptul că atmosfera era perfect respirabilă şi acceleraţia gravitaţională, aproape ca pe planetele lor de origine. Expediţionarii şi-au împărţit suprafaţa uscată a Geei între ei şi au aterizat fiecare în zona sa de civilizare. Orionii au ocupat centrul continentului american. Zaris le-a oferit mercenarilor sirusani sudul Africii, ca plată pentru soldele restante. Shangii şi-au adjudecat câmpia din sudul actualei Asii, scăldată de ocean. Mai la est de ei, pe un continent înconjurat de oceanul planetar, s-au aşezat kabizii conduşi de regele Zigan. Veganii şi-au stabilit colonia în nordul Africii. Varangii au cuprins Orientul Apropiat şi sudul continentului european. Către nord de ei, au fost colonizaţi sălbaticii jerani, luptători uriaşi, capturaţi în timpul confruntării cu piraţii nasai.

Ziua Genezei a început prin împărţirea terenului de cultivat şi a sarcinilor de îndeplinit de către fiecare explorator. Noii sosiţi pe Geea au declanşat geneza primară, conform unui plan elaborat de naturaliştii expediţiei. Ei au creat petece de floră, din seminţe aduse cu ei şi au început crearea faunei, din icre şi ovule fecundate în laboratoare. Efortul genezei, susţinut cu cele mai perfecţionate maşini din înzestrarea lor, a durat câţiva ani. Exploratorii au ajuns să-şi producă suficientă hrană de origine vegetală şi animală, astfel că-şi puteau îndrepta atenţia către următorul pas de făcut. Au început să reproducă tehnologia de pe planetele de origine, construind oraşe, fabrici, uzine, ferme... Fiecare colonie rasială s-a specializat în producerea unor bunuri de consum şi de schimb. Mai mulţi sateliţi de comunicare au fost lansaţi în atmosferă şi au fost puse în funcţiune posturi de televiziune locale şi unul mondial. Periodic, guvernatorii din colonii se întâlneau în capitala veganilor, Noul Hanab, pentru schimb de experienţă şi coordonarea eforturilor. În două sute de ani, civilizaţia "nemuritorilor" atinsese nivelul din Alianţa Civilizaţiilor Humanoide. Toată lumea era mulţumită şi fericită.

Nivelul tehnologic atins le-a permis coloniştilor Geei să trimită o flotilă de astronave în explorarea constelaţiei Centauri. Aşa a început nenorocirea lor. Flotila le-a fost atacată şi distrusă aproape total de gasteri, o civilizaţie humanoidă războinică. Ultimile două astronave din flotilă au fost urmărite de gasteri până la Geea. Agresorii s-au împărţit în două grupări de atac şi au pornit asaltul împotriva coloniştilor geeni. Prima grupare de gasteri a atras flotila geeană într-o luptă către nadir, în timp ce a doua a bombardat sistematic oraşele terrane, încercând să le invadeze. Coloniştii geeni au rezistat eroic, apoi i-au respins pe gasteri, folosind arme foarte eficiente: gaze de luptă şi viruşi mortali fabricaţi de sirusani. După retragerea agresorilor, geenii supravieţuitori au început să-şi reconstruiască civilizaţia din ruine. Pierduseră însă o mare parte din populaţia humanoidă, precum şi din rândul mutanţilor rovi. Orionii au fost cel mai puţin afectaţi de atacul gasterilor, astfel că au luat conducerea civilizaţiei geene. Orejona, devenită împărăteasă, s-a dovedit mai liberală în vederi. Ea a permis femeilor orione să se metiseze cu rovii mutanţi şi să producă metişi apţi de muncă. Ulterior, exemplul ei a fost luat şi de alţi colonişti, astfel că populaţia geeană a crescut pe seama raselor inferioare şi efemere - mutanţii rovi şi metişii. Nemuritorii veniţi din Alianţă trăiau mult, până la circa 5000 de ani, însă se înmulţeau mai greu.

Coloniştii au lichidat urmările atacului şi se pregăteau să ridice din nou o civilizaţie la nivelul atins anterior. Un nou atac inamic, cu arme nucleare şi biologice, i-a aruncat însă aproape în sălbăticie. O mare parte din populaţie a murit ori s-a îmbolnăvit de boală de radiaţie. Mutanţii şi metişii erau mai rezistenţi la boli, fapt pentru care savanţii vegani au creat un medicament care, administrat raselor superioare pure, le reducea capacitatea intelectuală şi durata de viaţă, în favoarea creşterii rezistenţei faţă de factorii agresivi din mediul de viaţă. Întreaga familie a guvernatorului alcor Zaris s-a îmbolnăvit după al doilea atac, scăpând cu viaţă numai tatăl şi doi copii, Canes şi Moira.

Refacerea vieţii civilizate după al doilea atac a decurs foarte greu, datorită lipsei specialiştilor şi forţei de muncă. Zaris, ajuns simplu cetăţean, şi-a îndreptat atenţia către educarea celor doi copii supravieţuitori şi vizitarea celorlalte colonii, pentru schimb de experienţă. După o vizită în colonia orionilor, zaris a înţeles că trebuia să conducă personal procesul de refacere a naţiunii sale. Ca atare, şi-a reluat funcţia de guvernator al Alcoriei şi a organizat infima populaţie rămasă după război într-un efort creator de recivilizare. Situaţia din celelalte colonii era similară sau mai proastă, astfel că sfatul mondial al guvernatorilor trebuia să întreprindă măsuri comune de recivilizare.

Agresorii gasteri nu erau însă dispuşi să renunţe la Geea. În plus, ei erau mânaţi de dorinţa de răzbunare împotriva geenilor care îi infectaseră cu viruşi de luptă. Ca urmare, gasterii au organizat un nou atac nuclear, de data aceasta, foarte intens. Norul de praf radioactiv a acoperit atmosfera geeană aproape un an. O mare parte din populaţie, vegetale şi animale, au pierit. Numai cei retraşi în refugii subterane şi subacvatice au supravieţuit sănătoşi, ascunşi timp de 15 ani, cât au durat radiaţiile ucigătoare. În acest răstimp, mutanţii rovi, metişii şi uriaşii jerani supravieţuitori ai dezastrului au decăzut în sălbăticie. De îndată ce nivelul de radiaţie a atmosferei geene a scăzut la limita nepericuloasă, coloniştii din rasele superioare au ieşit din refugii, încercând să reia viaţa civilizată. Nu mai dispuneau însă de suficientă tehnologie avansată, nici de forţă de muncă brută, deoarece mutanţii şi metişii se retrăseseră în păduri şi jungle, ducând o viaţă aproape sălbatică. Întregul efectiv de colonişti civilizaţi s-a văzut nevoit să lupte pentru existenţă, muncind pământul. Eroul primei cărţi, guvernatorul Zaris, a murit cuprins de cele mai negre presimţiri privind viitorul civilizaţiei geene. Înainte de a muri, i-a poruncit fiului său Canes să acţioneze pentru recivilizarea mutanţilor şi rovilor.

Coloniile geene de după cel de-al treilea atac gaster se prezentau jalnic. Kobizii începuseră să trăiască în sânul naturii şi să practice magia. Shangii nu mai reuşeau să purifice galgorul, combustibilul folosit în motoarele aeronavelor, navetelor şi mijloacelor de transport. Rezerva de galgor îmbunătăţit le mai ajungea numai pentru 1000 de ani. Varangii se străduiau să revină la producţia industrială mai modestă şi să recivilizeze păturile de populaţie sălbăticite – mutanţii rovi şi metişii. Veganii au reconstruit un mic focar de recivilizare în capitala lor, Noul Hanab. Sirusanii negri începuseră să se lase chemaţi de natura sălbatică, astfel că şi-au limitat preocupările industriale la extracţia şi prelucrarea aurului. Orionii mai păstrau încă o urmă de civilizaţie sub conducerea bătrânei împărătese Orejona. Din ce în ce mai mulţi metişi şi mutanţi au începută să-i creadă pe coloniştii civilizaţi zei atotputernici şi să-i divinizeze în diferite forme. Shangii conduşi de Huangdi au instituit cultul străbunului din ceruri, Shang Di. Sirusanii au început să divinizeze spiritul zeului Omogo, marele lor erou civilizator. Orionii continuau să-şi divinizeze zeii vii, veniţi din ceruri, Orejona şi Omitot. Numai varangii şi veganii se străduiau să reconstruiască civilizaţia raţională din trecut. Evoluţia geenilor era contradictorie. Începuse era zeilor...

***
După studierea genezei primare, superspionul Petre Varain s-a prezentat în faţa lui Zamolxe pentru lămuriri suplimentare. A recunoscut faptul că Omenirea actuală e semi-civilizată şi în pericol de autodistrugere. Comandantul vegano-alcor i-a confirmat prognoza pesimistă, însă i-a arătat şi posibilităţile de supravieţuire a civilizaţiei raţionale. Extraterestrul i-a înmânat superspionului român un cod de cunoştinţe şi reguli de comportare, prin aplicarea căruia Umanitatea poate evolua către o civilizaţie paşnică şi prosperă, evitând autodistrugerea.

Ultimul capitol din volumul Codul lui Zamolxe, intitulat Pământenii sunt urmaşii sălbăticiţi ai unor extratereştri, prezintă mai multe probe materiale şi ştiinţifice care susţin descendenţa oamenilor actuali din colonişti extratereştri, metişi şi mutanţi. Următorul volum din seria ORIGINI, Luptele zeilor, va urmări evoluţia comunităţilor geene de după ultimul atac nuclear şi până la ridicarea la o nouă civilizaţie, în decurs de câteva milioane de ani.

http://www.drumulinvingatorilor.ro/showart.aspx?artId=3

[...] Cam asta este teoria voinţei. Vă propun s-o ilustrăm cu exemple concrete, încât s-o înţelegem bine şi să aflăm cum putem acţiona asupra copiilor pentru a le căi voinţa. În capitolul precedent, am învăţat că viaţa este o împletire de probleme care trebuie rezolvate încât să trăim cât mai bine. Am învăţat şi faza incipientă a rezolvării problemelor de viaţă: analiza variantelor de rezolvare şi luarea unei decizii de acţiune. Acum, avem decizia de acţiune şi ne întrebăm cum s-o aplicăm în practică. Avem nevoie de un instrument specializat, care să ne mobilizeze resursele fizice şi psihice pentru a ne îndeplini scopul propus - îndeeplinirea deciziei. Acest instrument este voinţa umană, dragi amici.

În lecţiile anterioare, am atins tangenţial problema scopurilor sau idealurilor în viaţă. Acum putem spune că scopul reprezintă imaginea ideală şi anticipată a obiectului sau fenomenului dorit, pentru atingerea căruia ne vom mobiliza voinţa. De exemplu, un şcolar îşi stabileşte ca scop să ia premiul întâi. Se şi vede, în mod ideal, cu coroniţa pe cap şi cu premiul în mână. Are un vis, un scop, un ideal. Cum îl poate atinge? Prin mobilizarea resurselor intelectuale care îl ajută să înveţe bine şi să obţină note maxime. Cum îşi mobilizează aceste resurse? Cu voinţa personală, amicii mei. Cu cât voinţa sa e mai puternică, cu atât va mobiliza mai multe resurse intelectuale din creier şi-şi va atinge scopul mai uşor. Aţi înţeles că voinţa şi conştiinţa (intelectul) lucrează mână-n mână pentru atingerea scopului stabilit? În acest caz, ele şi-au dat mâna pentru a iniţia şi a susţine ativitatea de învăţare, asigurând obţinerea de rezultate şcolare excepţionale, care să asigure atingerea scopului propus - luarea premiului întâi.

Ce obstacole materiale şi spirituale se pot interpune între copilul din exemplu şi scopul său luminos, obţinerea premiului? Mai multe, dragii mei. Obstacolele{/b] sunt lipsuri, neajunsuri, greutăţi, necazuri etc. care se interpun între om şi scopul dorit. De exemplu, copilul din exemplu ar putea avea de înfrânt obstacole materiale de felul următor: sărăcia părinţilor care nu-i asigură toate bunurile necesare învăţării de calitate (cărţi, rechizite, calculator, haine potrivite vârstei etc.); depărtarea căminului părintesc faţă de şcoala la care învaţă (sunt şi cazuri de 7 - 10 kilometri); lipsa hranei adecvate pentru susţinerea psihicului. [b]Care sunt obstacolele psihice care pot apărea între copil şi scopul pe care şi l-a stabilit? De pildă, asupra copilului din exemplu pot acţiona mai multe obstacole psihice, care să-l îndemne să renunţe la scop, cum ar fi: tentaţia de a se juca în loc să înveţe, greutatea înţelegerii unor teme, timiditatea care îl face să nu răspundă perfect deşi cunoaşte lecţia, slăbiciuni psihice produse de malnutriţie etc. De regulă, obstacolele psihice se înving mai greu decât cele fizice (materiale).

Un alt exemplu destul de des întâlnit. Un copil doreşte să-şi cumpere un scuter. Între el şi scopul său, se interpun obstacole materiale şi psihice care trebuiesc depăşite sau învinse. De pildă, părinţii nu-i pot da toţi banii necesari, fapt pentru care copilul hotărăşte să-i completeze pe cont propriu. În acest scop, înfrânge tentaţia de a cheltui bani pe dulciuri sau distracţii şi-i economiseşte: deci, înfrânge un obstacol psihic prin înfrânarea dorinţei de distracţii. Tot în acest scop, se poate oferi să muncească pentru un vecin, depunând eforturi fizice, pentru a câştiga bani. În ambele cazuri, el îşî foloseşte voinţa pentru a-şi regla conştiinţa. În primul caz, îşî spune: Nu-mi trebuie nici dulciuri, nici distracţii. Eu economisesc fiecare bănuţ pentru scuter.{/i] Cu asta,. a înfrânt un obstacol psihic numit [i]tentaţie. În al doilea caz, îşî spune: Muncesc din greu, dar voi câştiga bani pentru scuter. Prin aceasta, a înfrânt un obstacol fizic, oboseala, pentru a-şi vedea visul (scopul) îndeplinit.

Să mai analizăm un exemplu! Un tâmplar îşi propune să confecţioneze un scrin, în cele 8 - 10 ore de muncă din programul zilnic. Are scopul de atins, confecţionarea scrinului, dispune şi de voinţă, aşa că-şi mobilizează conştiinţa (resursele psihice şi fizice) şi se apucă de treabă. După câteva ore de muncă, simte că e obosit şi slăbiciunea îl îndeamnă să se odihnească niţel. Voinţa sa călită îi aminteşte că şi-a propus să-şi atingă scopul fără a se odihni, fapt pentru care continuă munca. Deci, el a învins un prim obstacol fizic, oboseala, prin concentrarea forţelor psihice şi fizice. La un moment dat, simte că-i este foame. Impulsul instinctual îl îndeamnă să întrerupă munca şi să-şi astâmpere foamea. Din nou, meşterul nostru îşi mobilizează forţele psihice, îşi spune că va mânca numai după ce termină treaba şi continuă să lucreze. De această dată, a învins un obstacol psihic, foamea, amânând satisfacerea ei după terminarea muncii. Lucrând în acest stil, cu voinţa călită, meşterul termină treaba, adică îşi atinge scopul (obiectivul) propus - confecţionarea scrinului. După aceasta, se poate odihni, poate mânca.

Cum procedează indivizii cu voinţe slabe? Aşa cum îi vedeţi pe diverse şantiere din oraşele dumneavoastră. Deşi au un scop clar de atins, să spunem repararea unei ţevi de apă, ei se lasă abătuţi de la el de tot soiul de tentaţii: se opresc şi discută mărunţişuri, glumesc, fac lungi pauze de masă, mai trag câte un pui de somn la umbră etc. Astfel, ei dovedesc faptul că posedă conştiinţe nedezvoltate şi voinţe slabe. Un patron al unei fabrici de textile din Bacău a adus muncitoare din China, deoarece acestea au voinţe călite, muncesc ritmic şi perseverent, fără pauze dese pentru ţigară, cafea, şuete. De ce au chinezii voinţe mai dezvoltate decât ai noştri? De foame, amicii mei. Şi-au călit voinţele, să muncească cât mai mult şi cât mai bine, pentru a câştiga cele necesare traiului. Se vede că la noi sărăcia n-a strâns încă pe nimeni de gât.

Să vedem dacă exemplele noastre ilustrează perfect caracteristicile voinţei din definiţia dată anterior!
1. Voinţa se manifestă prin iniţierea şi susţinerea unor activităţi pentru atingerea scopului propus. Copilul care voia să-şi procure scuter muncea pentru vecini, să câştige bani; deci el iniţiase şi susţinea o activitate. Meşterul tâmplar muncea ritmic (iniţiase şi susţinea o activitate) pentru a-şi atinge scopul - confecţionarea scrinului.
2. Voinţa se poate manifesta şi prin frânarea, diminuarea sau amânarea unor activităţi. Copilul care voia să-şi cumpere scuter şi-a înfrânat dorinţa de dulciuri şi distracţii, pentru a-şi atinge scopul propus. Meşterul tâmplar şi-a înfrânat foamea şi a amânat satisfacerea ei, până după atingerea scopului. [...]
http://www.drumulinvingatorilor.ro/showart.aspx?artId=1

Analiza profundă a modului în care a evoluat Omenirea în ultimii 2000 – 3000 de ani, relativ bine cunoscuţi de noi, ne permite să tragem câteva concluzii ştiinţifice deosebit de interesante. Sălbătici