Prin hotărârile Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din anii 1999 şi 2001, sărbătoarea Înălţării Domnului a fost consacrată ca Zi a Eroilor şi Sărbătoare Naţională Bisericească. Totodată, Legea 379/2003, privind regimul mormintelor şi operelor comemorative de război a proclamat cea de-a patruzecea zi de la Sfintele Paşti, sărbătoarea Înălţării Mântuitorului Iisus Hristos, Ziua Eroilor, potrivit tradiţiei, ca Sărbătoare Naţională a românilor, se arată într-un comunicat al Patriarhiei.

În mesajul transmis cu această ocazie, Patriarhul Daniel a spus că în această zi "se cuvine ca mormintele eroilor şi martirilor noştri să nu rămână fără lumânări şi fără flori prin care ne exprimăm recunoştinţa şi iubirea rugăciunii mai tare decât moartea, adică legătura neîntreruptă cu cei care şi-au dăruit viaţa lor în trecut pentru existenţa noastră de astăzi".

Înălţarea Mântuitorului s-a petrecut la 40 de zile după Învierea Sa din morţi. După ce Iisus Hristos a înviat şi s-a arătat ucenicilor Săi, încredinţându-i de realitatea actului învierii Sale, s-a ridicat la Cer de pe muntele Eleonului (Măslinilor) din Betania, a explicat preotul Bogdan Teleanu, de la Biroul de presă al Patriarhiei

Din relatările creştine reiese că Mântuitorul Iisus Hristos S-a înălţat la Cer cu acelaşi trup cu care S-a născut, a trăit, a fost răstignit, îngropat şi, apoi, a înviat.

Actul Înălţării s-a petrecut în văzul oamenilor. Mântuitorul Iisus Hristos a ieşit pe străzile Ierusalimului pe care le-a străbătut împreună cu Sfinţii Săi Apostoli şi cu celelalte persoane adunate, conducându-i în Betania, la casa lui Lazăr, a Martei şi a Mariei, acolo unde Fecioara Maria, Maica Sa, împreună cu multe persoane credincioase aşteptau venirea Lui.

După ce i-a mângâiat, spunându-le că s-a apropiat clipa despărţirii de ei şi a Înălţării Sale la Tatăl, au pornit împreună spre muntele Măslinilor, în grădina Ghetsimani. În faţa a peste 500 de persoane, în timp ce le binecuvânta, Iisus Hristos a început să se înalţe spre Cer. Deasupra pământului a apărut un nor luminos care Îl înconjura şi bolta cerească răsuna de cântări îngereşti.

Sărbătoarea Înălţării introduce o altă mare sărbătoare cinstită de creştini şi anume Rusaliile sau Pogorârea Duhului Sfânt. De Rusalii, Sfinţii Apostoli au primit putere (har) şi s-au transformat din oameni timizi şi simpli, în propovăduitori ai învăţăturii creştine.

Privită sub acest aspect, Înălţarea Domnului la Cer constituie o piatră de hotar între perioada predicatorială a Mântuitorului Iisus Hristos şi începuturile erei creştinismului.

În această zi creştinii se salută cu „Hristos s-a înălţat!” şi „Adevărat s-a înălţat!”.

Înălţarea Domnului, la fel ca şi Sfântul Apostol Andrei, ocrotitorul României (30 noiembrie), este o sărbătoare bisericească cu caracter naţional, întrucât este şi ziua de pomenire a eroilor neamului.

În data de 24 august 1920, regele Ferdinand I a promulgat legea care instituia serbarea naţională, anuală, de comemorare a eroilor în ziua de Înălţarea Domnului, dată modificată, ulterior, de regimul politic comunist. După evenimentele din decembrie 1989 s-a revenit la sărbătorirea Zilei eroilor de Înălţarea Domnului, prin hotărârea luată de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane.

Ispasul este o sărbătoare populară, necreştină, care se suprapune sărbătorii creştine a Înălţării Domnului. Ea este dedicată personajului mitic cu acelaşi nume. Ispasul, ca personaj, este perceput ca un om vesel şi din această cauză oamenii care ţin această tradiţie încearcă să fie cât mai veseli în această zi. De asemenea, de Ispas se presupune că sufletele morţilor se pot rătăci în drumul lor spre cer, devenind strigoi pe pământ şi provocând rele oamenilor şi animalelor.

Tot această zi mai este numită, conform tradiţiei populare, Paştele Cailor. Se crede că, datorită abundenţei vegetaţiei din această lună, aceasta este singura zi din an în care caii se satură de păscut iarbă. Aceasta era ziua soroacelor, a termenelor limită când expirau înţelegerile sau afacerile. Cu timpul, denumirea a căpătat un caracter peiorativ: zicala „la Paştele Cailor” înseamnă a nu înapoia ceea ce ai împrumutat, a nu te ţine de cuvânt, a amâna la nesfârşit.

sursa: MediaFax

Apoi, ar mai fi următoarele, nu contează ordinea sau dacă m-au luminat ori întunecat, de ele m-am lovit: ştirile despre morţi, crime şi sânge de pe la toate jurnalele tv - în abundenţă chiar în ziua de Paşti, victoria lui Dinamo în Giuleşti, victoria Milanului la Livorno, ciorba de miel, friptura de miel, cafeaua şi ţigările cu raţie, lumea de la biserică din Noaptea de Înviere - de fapt nu lumea, ci faptul că mulţi, printre care mă număr şi eu, nu stăm la slujbă decât cu gândul la tăria de după, vremea, şi ar mai fi...

Am amestecat lucrurile între ele aşa cum face românul de Paşte. Bagă mult acolo, să fie, să nu se ridice nesătul de la masă. Altfel nu-mi explic cum de noi, cu toţii, am cheltuit peste 600 de milioane de euro numai pentru pregătirile de Paşte. Mi s-a făcut greaţă deja. :(

Observ în fiecare zi cozi la bancomatele din oraşe unde tinerele speranţe ale ţării aşteaptă "leafa" şi toţi pleacă ofticaţi după ce verifică chitanţa care afişează suma din cont.
Am nimerit prin banca Transilvania (la aştia sunt banii mei :-w ) şi am întrebat de curiozitate când ne vin banii de ţigări şi al-cool .
Tanti care era "Consilier carduri" mi-a explicat pe un ton fromos că indivizii care nu au primit banii pe 8 aprilie să nu mai consume hârtia de la bancomate degeaba deoarece banii sunt viraţi numai pe data de 8 ale lunii...
Deci tovarăşi care nu aţi fost încă introduşi in baza de date ....strângeţi cureaua până pe 8 mai 2008 că banii vin (să sperăm )!