Mitul celor doi tineri: Ignorantul şi Ipocrita!!!

"Este mult mai uşor să accepţi defectele partenerului înainte de căsătorie, când nu ai nici o obligaţie, decât mai târziu, când, după o căsătorie în pripă, fără un timp de cunoaştere, afli defectele partenerului şi eşti cumva obligat să le accepţi.”

(temă propusă de Iosif Belea)

În „arta” alegerii partenerului de viaţă se impune cu obligativitate fixarea unor criterii şi principii de selecţie, iar virtualul ar trebui să fie combinat cu realismul. Cu toate acestea, alegerea partenerului, nu doar că trebuie făcută după nişte criterii concrete, ci de asemenea nu trebuie făcută în grabă. Există în acest sens două extreme, care la rândul lor se nasc din două mituri:

„Dragoste la prima vedere” – un fals authentic. Ignorantul tocmai îşi terminase studiile, iar acum, având un “job” cu un venit consistent, se hotărâse…ghici?… să se căsătorească. S-a gândit el că ar fi bine să meargă la o biserică, vorb-aceea acolo avea să întâlnească numai tipe cinstite. Zis şi făcut. Biserica începe iar după câteva minute, pe podium, îşi face apariţia o soprană frumoasă foc care pe deasupra cânta şi ca o privighetoare. Ignorantul, când o vede, se îndrăgosteşte pe loc. Nici nu mai încape discuţie că este cea mai bună partidă pentru el. Emoţiile încep să-l cuprindă şi mai tare, când află că soprana cu pricina nu este căsătorită. Cum se termină concertul merge fulger la ea şi, după ce se prezintă, intră direct în subiect cerând-o în căsătorie. Nu vă închipuiţi ce endorfine au început să-i umble prin vene, când renumita soprană Ipocrita i-a dat răspunsul afirmativ. În două săptămâni formele pentru căsătorie erau deja gata, timp în care Ignorantul a mers la biserică ascultând toate piesele Ipocritei. Când o auzea cântând, simţea că nu este demn de o asemenea fericire. Timpul a trecut şi a venit şi ziua nunţii. „Da.” „Da.” Semnăturile şi luna de miere începe.

După o plimbare cu maşina prin câteva locuri exotice, urcă amândoi în camera unui hotel luxos, pe care Ignorantul o închiriase special pentru această ocazie. Uşa se deschide, totul era bine pregătit, o atmosferă romantică. Cei doi intră şi se fac lejeri timp în care Ipocrita îşi scoate peruca, pe care o purta datorită unei căderi masive de păr, apoi îşi scoate şi proteza dentară pe care o aşează într-un pahar cu apă şi dacă ar fi fost doar atât, dar îi mărturiseşte proaspătului soţ că a mai fost căsătorită şi că suferă de o boală incurabilă. Ignorantul, încremenit, nu-i vine să creadă ce vede şi, pentru a mai îndulci puţin situaţia spune: „Cântă-mi un cântec cu vocea ta de privighetoare draga mea Ipocrita, cântă-mi.”Bineînţeles că ilustraţia este exagerată, însă este adevărat că o căsătorie fără o perioadă de cunoaştere suficient de lungă va fi urmată de o sumedenie de surprize neplăcute. Este aici vorba de diferenţa dintre vis şi realitate. Oricum ceea ce este sigur, este faptul că, atunci când ne îndrăgostim la prima vedere, nu ne îndrăgostim de persoana pe care o admirăm, ci de visul nostru cu privire la ea, de “portretul robot” spun psihologii sau mai exact, de ceea ce credem noi că este acea persoană. În mod sigur visul nostru diferă mai mult sau mai puţin de realitate.

Dragostea fără finalitate – al doilea mit. Sunt tot mai multe cupluri de tineri care merg de mână, îşi fac declaraţii de dragoste, împărtăşesc chiar şi anumite intimităţi, însă, dacă-i întrebi nu s-au gândit vreodată la posibilitatea că s-ar putea căsători. Este ca şi când cineva ar ara şi semăna, fără a intenţiona să recolteze ceva. Dacă-i întrebi ce intenţii au, îţi răspund că au vrut să vadă şi ei cum este să ai un prieten sau o prietenă, sau alţii, care nu sunt la prima încercare vor spune că vor să cunoască mai multe fete, respectiv băieţi înainte de căsătorie. De acord că nu este obligatoriu să te căsătoreşti cu primul ieşit în cale, dacă constaţi că n-ar fi o partidă bună. Dar în mod normal ar trebui să ai în minte dorinţa de a cunoaşte pe cineva pentru căsătorie, atunci când mergi cu el (ea )de mână sau poare chiar mai mult. Altfel acea relaţie nu este decât un flirt, o defraudare, o ocazie de a profita de cineva în mod egoist, dându-i speranţe false sau stimulându-i senzaţii pe care nu i le poţi satisface în mod legitim. Nu cred că este o greşeală să existe o anumită relaţie între băieţi şi fete, insă, când este vorba de a merge de mână, etc. şi de declaraţii de dragoste, fără a fi intenţia de cunoaştere în vederea căsătoriei, lucrurile intră deja în sfera frivolităţii. Atât o căsătorie fără curtenie cât şi o curtenie fără intenţia căsătoriei sunt, în extrem de multe cazuri, poarta către un mare eşec personal.

Se recomandă ca în primele şapte luni de prietenie să nu ne lansăm în promisiuni neacoperite, deoarece specialiştii în cauză susţin că este „săptăluna oarbă”, în care afecţiunea de obicei este foarte puternică faţă de partener şi, în consecinţă, suntem mai generoşi decât ar trebui în a-i atribui calităţi, pe care partenerul le are numai în mintea noastră nu şi în realitate. De asemenea tendinţa este foarte mare în a minimaliza defectele şi maximaliza calităţile acestuia. Pe deasupra, partenerul, motivat de un asemenea registru afectiv, în această perioadă umblă cu multe măşti şi este greu să-i afli adevărata identitate.

Din nefericire, la scurt timp, constaţi că este o mare diferenţă între ce ai crezut tu că este acel produs-visul şi ce este de fapt-realitatea. Principala cauză a divorţului în lume este visul. Toţi ne căsătorim într-o măsură mai mare sau mai mică cu visul, pe care-l avem despre partener. Rămâne ca, în timp, să cunoaştem tot mai mult realitatea despre partenerul de viaţă. În mod sigur, la un moment dat, vom vedea că este o diferenţă între ce credeam noi că este soţul sau soţia visul şi ceea ce este de fapt realitatea. O persoană matură, în acest caz, pune visul la zid şi-l execută, rămânând să trăiască în continuare cu partenerul real. Alţii ,însă, refuză să accepte realitatea şi caută să determine partenerul de viaţă să se conformeze visul lor. Bineînţeles că aici se va crea o fisură relaţională, care va putea denatura în conflicte, înstrăinare, relaţii sexuale extraconjugale, divorţ, etc. Criza visului este un fenomen normal, însă este cu atât mai greu de trecut cu cât diferenţa dintre vis şi realitate este mai mare. De cât de bine trecem de aceste crize: a visului, a ajustării , a mentalităţilor, a monotoniei….depinde calitatea relaţiei noastre de cuplu pe termen lung. Cu cât ajustarea are loc mai mult înainte de căsătorie cu atât mai uşoară va fi criza ajustării, care are loc în prima perioadă a căsniciei. Principala deosebire este că înainte de căsătorie, încă mai ai ocazia să spui „Nu”, cu minimul de consecinţe negative.

Va urma……..

Iosif Belea

Extras din Volumul „Destin în trei”- Maritale şi Premaritale Paradisiace, autor, Iosif Belea. Carte în curs de apariţie....

Ce părere ai ?

]]> http://adevar.wordpress.com/2008/03/29/breaking-the-65-barrier-in-church-ministry-pt-2/ Sat, 29 Mar 2008 14:22:16 +0000 Cosmin Pascu http://adevar.wordpress.com/2008/03/29/breaking-the-65-barrier-in-church-ministry-pt-2/ 10 Ideas for Breaking the 65 Barrier

It’s not necessarily about implementing every one of these. See which ones of these fit in your given context. And don’t let your learning and growing end here.

1. Define reality.

• Where are we as a church?
• Look at past 6 months or year and look at your average attendance in a month. This will give you a more realistic picture of where you’re at.
• You need to do this with adults specifically. The 65 barrier is really about adult involvement.
• Maybe graph this out so you can see trends.
• Doing this will help you see how far you’ve come in a year from now.

2. Grow yourself.

• Lead Pastors need to grow.
• Maybe one of the reasons you can’t pass this barrier is because you’ve become the lid on the organization.

3. Make space for your church to grow.

• The number of reasonable seats in your worship space.
• Do you have enough space to grow your church beyond 65?
• 70% rule. When your seating gets to 70% of what the room will hold you are full capacity. This is peculiar to American culture.
• So to get past 65 you need at bare minimum 100 seats.

4. Casting a vision for growth.

• Do you have a clear vision for your church to grow.
• This isn’t just developing a vision statement. It’s spending time with God asking him what his vision is for the church to grow.
• Do you just share the vision of the church or also the benefits of that vision? That’s addressing the “Why” question.
• Develop a list of 100 reasons why my church should grow. (nb: this would be a good exercise.)

5. Have a couple of tough conversations.

• You may realize you have a few people standing in the way of growth.
• There may be people who are creating negativity and barriers for vision.
• Once you decide you’re going to grow you will probably lose some people.
• There are going to be times where some people need to move on to a church a that fits them.
• Don’t do this lightly.

6. Personally mentor new leadership.

• Find a handful of people, especially new people, and invest in them.
• If you are to grow you need to identify new leaders continually.
• Not necessarily a long drawn out 2 year process. Rather, drawing people together periodically to talk about where the church is heading, etc.

7. Focus on the Sunday service.

• Many are focused on way too much.
• When are you finished with your sermon prep for Sunday?
• Two ways to focus more on your Sunday service:
  • Work on your preaching. (Grow as a communicator.)
  • Re-evaluate your worship service. (Does it need to change? Learn from other churches.)

8. Break the 65 barrier with a special sermon series.

• Focus on a very “attractive” series.
• Why am I here? Marriage/family. Relationships.
• One of the primary goals at this point is to gather people.
• Spend time considering when to launch this special emphasis series.

9. Go full-time with church.

• To break this barrier the lead pastor needs to be full-time not bi-vocational.
• Consider adding another full-time staff if you are already full-time.
• You must always staff for next level not this one.
• You will never have enough money to staff, so you have to staff your church for growth at the next level.
• Sounds simple, it’s risky, but it will pay off at the end.

10. Think 125.

• Start thinking like a church twice your size.
• If you do this you’ll be able break these growth barriers. (nb: this is the basic idea of reverse engineering.)
• One of the best ways to do this is to get around some pastors of churches that have larger churches and then learn from their experience.
• Attend some key conferences to learn how to break these growth barriers.

Concluding thoughts:

• Set a timetable to break this barrier. Place some growth goals in front of you.
• Listen to God as he speaks to you about your church.
• Commit freshly to evangelism. Breaking growth barriers is all about reaching people far from God.

Sursa, Jason, Breaking the 65 Barrier in Church Ministry 2

Interviu dat lui Andrei Ivan

A.I. Ati vorbit despre a fi eficient, despre influenta pe care unele organizatii au avut-o asupra bisericilor in aceasta privinta. Pe de o parte, biserica a invatat de la aceste organizatii ce ar trebui sa faca, pe de alta parte, cred ca a fost si o influenta neformala legata de cum sa faca. Pentru ca o organizatie, asa cum ati spus, este mult mai pragmatica decat o biserica.

Problema era ca lipseau modelele. Ar fi aici iarasi o discutie lunga despre istoria bisericilor evanghelice si despre particularitatile care le-au determinat sa ajunga asa cum au ajuns… In orice caz, in perioada de dinainte de ’89 bisericile ajunsesera, partial datorita comunismului, dar nu numai, la o structura destul de ierarhica, in care pastorul era o prezenta dominanta, in special in bisericile mari, care isi permiteau sa aiba singure un pastor. Pe langa el mai erau cativa care faceau diverse lucruri: coducatorul corului era un personaj important, membrii din comitet si cei care ajungeau sa predice sau participau la impartirea cinei. Restul erau ascultatorii, care erau solicitati la santier cand era o constructie sau la o actiune de ajutorare, daca era cazul. Dar nu exista conceptul de slujire facuta de toti membrii. Asta cred ca am invatat cu ajutorul organizatiilor para-bisericesti; si am invatat practic, prin faptul ca membrii ai bisericilor care au facut asta intai intr-o organizatie au inceput treptat sa faca lucruri similare si in biserica lor locala.

De exemplu, foarte multi au venit in contact cu studiul biblic si partasia in grupuri mici in timpul studentiei. Dupa studentie acestia s-au intors in biserica lor si au zis, „hai sa incep si eu un grupulet mic, hai sa vorbesc cu pastorul, poate-i de acord”. Poate pastorul la inceput n-a fost de acord, imaginandu-si ca tanarul absolvent vrea sa il detroneze. Dar pe urma, vazand ca omul respectiv e om serios si nu are intentii nedeclarate ci isi vede de meseria lui, poate pastorul si-a zis, „hai sa incerc sa-l las sa faca grupul de studiu”. Evident, la asta a contribuit si schimbarea generatiilor de pastori, multi din ei ridicandu-se tocmai din randul fostilor participanti in studiile neformale organizate de BEE, Navigatori sau Campus Crussade.

Continua acest interviu pe blogul autorului

Acordul nu a implicat niciun efort financiar din partea celor de la Liberty deşi alte echipe asociate cu brandul Real Madrid au achitat o taxă de 800 de mii de euro.

Asocierea poate asigura tinerilor fotbalişti de la Liberty posibilitatea de pregătire în bazele clubului madrilen dar şi schimburi de experienţă la nivel de antrenori. Galacticii au un singur avantaj, prioritate la transferul tinerelor talente.

moneychannel 

Vremea bannerelor publicitare a apus. Dupa atatia ani si miliarde de afisari de bannere, vizitatorii s-au format un fel de filtru mental care ignora aceste bannere. Astfel rata de click (numarul de click-uri la 100 de afisari) a scazut drastic.

In Romania inca se mai utilizeaza acest sistem mai ales pe retelele de schimburi de bannere (banner exchange). Deasemenea firmele mari investesc in campanii cu bannere, mai ales pentru brand awareness.

Cele mai folosite tipuri de reclame acum sunt cele text.
Ele contin un titlu si o descriere. Rata de click pe aceste reclame este mult mai mare decat a bannerelor, uneori ajungand si la 10%.

Google , Yahoo (Overture) folosesc reclamele in sistem PPC.
Google Adwords – permite advertiserilor sa-si faca reclama prin anunturi text care apar in dreapta rezultatelor cautate in Google sau pe reteaua miilor de site-uri partenere care folosesc Google Adsense.

Google Adsense – iti permite sa introduci reclame text la tine pe site (reclamele apar automat targetate in functie de profilul siteului) si castigi un procent (de obicei 30-70%) din fiecare click.

In Romania Neogen ofera reclame si parteneriat in sistemul PPC cu anunturi text.

Daca un anunt text nu are o conversie foarte buna se poate schimba continutul anuntului (titlul si descrierea) pana se imbunatateste conversia. Acest lucru se intampla in timp real.

Astfel cu aceeasi bani bagati in publicitate se poate obtine un trafic mai mare, doar modificand anuntul text pana se obtine o conversie mai mare.

Intrand si mai in detaliu in acest proces, se poate contoriza si diferenta dinte vizitatorii care au intrat de pe un anunt si au cumparat si vizitatorii care au cumparat intrand de pe alt anunt.

Astfel se poate decide care anunt este mai bun. Este posibil ca un anunt cu o conversie mai mare sa converteasca mai prost la vanzari si un anunt cu o conversie mai mica sa converteasca traficul mai bine in vanzari.

Sursa

Marketingul afiliat este solutia. Functioneaza ca un parteneriat intre siteul tau si alte situri care iti promoveaza produsele sau serviciile. Afiliatii (parteneri/asociati) obtin un comision din vanzarile produselor sau serviciilor oferite de tine.

Tot acest proces se integreaza cu ajutorul unui software care tine managementul proceselor (vizite, clickuri, comenzi, rapoarte,etc)

Traficul obtinut din marketingul afiliat este cel putin la fel de bun ca si traficul obtinut din motoarele de cautare.

Atentie: alege-ti partenerii care sunt din aceeasi nisa ca si tine, altfel traficul nu va converti in vanzari. (degeaba aduci trafic din domeniul IT pentru a vinde pantofi de dama sau produse cosmetice)

Sursa

Deocamdata, lista firmelor cuprinde adresele unor companii axate pe domeniul demolarilor (fie ele cu ajutorul materialelor explozive, fie pe cale mecanice, cu ajutorul utilajelor de constructii din dotare sau cu subcontractanti), dorim insa extinderea listei, publicarea a mai multor firme cu un statut remarcabil in domeniul constructiilor fiind obiectivul avut in vedere in ceea ce priveste pagina de link-uri de pe site.

Iata o scurta lista cu cei afisati in momentul de fata:
Apolodor Comimpex SRL Demolare constructii, terasamente, organizare santier, lurcari mecanizate pentru constructii
Comstar 12 SRLservicii de demolare, excavare
Explozia Serv SRLexplozii controlate cu mijloace mecanizate
Implozia Company SRLDemolari prin explozii controlate si prin utilizarea mijloacelor mecanice a constructiilor
Vas Trans Inter SRLdemolari, excavari, transport materiale, decopertari, sapaturi santuri, inchirieri autobasculante, excavatoare, buldoexcavatoare

Un adevarat tip cool, cel mai misto tip din romania cum e el cunoscut, nu putea sa nu aiba un mesaj despre Topex. Aflati pe pagina asta detalii despre targul Topex. Nu uitati ca un tip misto din Romania va avea intotdeauna succes cu lucrurile astea. ;)

TOPEX isi mareste reteaua de parteneri in Africa de Sud

Investing blog

În 21octombrie 2002, Billy Graham a avut o cruciadă de evanghelizare în Dallas, Texas. O mulţime record de 82000 de oameni au venit să-l asculte. Partea muzicală a fost susţinută de Michael W. Smith, Jars of Clay, Kirk Franklin şi dc Talk. Apoi, când a venit momentul ca Billy Graham să vorbească, el a fost introdus de fostul preşedinte al SUA George Bush.  Ce compliment extraordinar pentru Billy Graham şi pentru credincioşia lui în predicarea Evangheliei.

Dacă Domnul Isus ar fi trebuit să predice pe stadionul de fotbal din Dallas, Texas, pe cine am aştepta ca să-I facă introducerea. Am putea fi siguri că oamenii nu l-ar pune în topul listei lor pe Ioan Botezătorul. Într-un anumit sens, am putea spune că misiunea vieţii lui Ioan Botezătorul  a fost să-L introducă pe Isus ca Mesia promis al lui Dumnezeu. Dar cine s-ar fi gândit că Dumnezeu va alege un om întocmai ca Ioan pentru această slujbă? El era 'un om al pustiei', care din copilărie a crescut în deşert: „Iar pruncul creştea şi se întărea în duh. Şi a stat în locuri pustii până în ziua arătării lui înaintea lui Israel.” (Luca 1:80).

Premergătorul

Ioan Botezătorul era cu şase luni mai vârstnic decât verişorul său, Isus (Luca 1:26-36).  Parohia sa neobişnuită fiind pustia Iudeii- o regiune aridă care se întindea de la Ierusalim până la Iordan. Lucrarea pregătitoare a lui Ioan Botezătorul fusese profeţită de Isaia, cu mai bine de 500 de ani în urmă (Isaia 40:3-5).
Era o normalitatea în vremea Domnului Isus ca să fie anumiţi premergători care să preceadă venirea unor persoane importante cu scopul de a le pregăti calea. De exemplu, când un împărat urma să viziteze un oraş din imperiul său, emisarii lui mergeau înaintea lui pentru a-i anunţa vizita. Ei se asigurau că oraşul era în condiţii bune încât să-l poată primi. Uneorii slujitorii lui chiar trebuiau să construiască anumite drumuri sau să îndepărteze orice denivelare pentru ca împăratul să poată ajunge confortabil la destinaţie. Ioan L-a precedat pe Isus în naşterea lui, în apariţia lui publică, dar şi în moartea lui. Heraldul proclama venirea regelui tuturor celor care-l ascultau.

Predicatorul

Între Maleahi şi Matei au trecut 400 de ani de întunecime fără lumină dumnezeiască. Patru sute de ani de tăcere fără o voce profetică. Şi deodată, dramatic, neaşteptat, apare un om ciudat pe nume Ioan care este ca o lumină pe cerul întunecat al spiritualităţii evreilor. Măreţia lui Ioan nu poate fi pusă la îndoială. Fiecare din cele patru Evanghelii începe cu anumite amănunte despre lucrarea lui Ioan Botezătorul. Domnul Isus Însuşi a vorbit despre Ioan: „Adevărat vă spun că, dintre cei născuţi din femei, nu s-a sculat nici unul mai mare decât Ioan Botezătorul...” (Matei 11:11). Ioan era mai mare decât Noe, Avraam, Isaac, Iacov sau Iosif; mai mare decât Moise, Ilie, David, Daniel sau decât oricare alt mare om al Vechiului Testament. El a fost mai mare decât oricare dintre împăraţii, filosofii sau liderii militari ai istoriei.

Ioan era un nume obişnuit în timpurile Noului Testament şi este forma greacă a ebraicului Johanan (2Împăraţi 25:23) care înseamnă „Yahweh este graţios”. Botezătorul era un epitet dat lui Ioan datorită faptului că îi chema pe oameni la botezul pocăinţei (Marcu 1:4).  Ioan a fost numit de Dumnezeu Însuşi şi pus deoparte încă din pântecele mamei sale (Luca 1:15, 16).
Ioan a fost heraldul Domnului Isus. El a fost cel care a proclamat cu putere venirea Regelui. El şi-a ştiut bine poziţia şi menirea lui. El niciodată nu a râvnit sau acceptat onoare pentru el însuşi, ci dorea ca Mesia să crească, iar el să se micşoreze (Ioan 3:30). El nu a căutat avantaje pământeşti sau aplaudele oamenilor. Când au venit preoţii şi leviţii din Ierusalim ca să-l întrebe cu privire la identitatea sa, Ioan a răspuns: „Nu sunt eu Hristosul” (Ioan 1:19-20). Când ei au insistat însă să afle cine este, el le-a răspuns: „Eu, a zis el, sunt glasul celui ce strigă în pustie: `Neteziţi calea Domnului cum a zis proorocul Isaia.” (Ioan 1:23).

Întrebarea adresată lui Ioan dacă nu cumva este el Ilie arată câteva elemente importante din gândirea evreiască din acea vreme. La fiecare ceremonie de Paşte evreiesc (chiar şi astăzi) se obişnuia ca un pahar să fie rezervat la masă pentru Ilie. La tăierea împrejur a unui băiat iudeu era plasat un scaun pentru Ilie. Anticiparea era aceasta, dacă Ilie va apărea şi se va aşeza pe scaun sau va bea din pahar atunci Mesia va veni. Credinţa aceasta se baza pe Maleahi 4:5-6. Aşa după cum Ioan însuşi mărturisea, nu era el Ilie în sensul literal. Însă el era cu adevărat Ilie pe care prorocul Maleahi a prezis că va veni (Maleahi 4:5-6). Ilie cel pe care îl aşteptau evreii nu era acelaşi cu cel din planul lui Dumnezeu: „...Isus le-a zis: ...vă spun că Ilie a şi venit, şi ei nu l-au cunoscut, ci au făcut cu el ce au vrut...” (Matei 17:11-13).
 
Predica

Mesajul lui Ioan: „Pocăiţi-vă căci Împărăţia cerurilor este aproape” (Matei 3:2) era un anunţ că Împăratul era aproape de apariţia Lui. Înţelesul pocăinţei în cadrul iudaismului era acela de schimbare a atitudinii omului faţă de Dumnezeu lucru care rezulta într-o reformă morală şi religioasă a conduitei indivizilor. Marele învăţat evreu din evul mediu Maimonides definea pocăinţa: „Ce este pocăinţa? Pocăinţă înseamnă că păcătosul îşi abandonează păcatul, îl scoate afară din gândurile lui şi îşi stabileşte pe deplin în mintea lui că nu îl va mai repeta.”
Ştirea că Hristosul va apare în curând era deasemenea şi o provocare pentru liderii religioşi (Matei 3:7-10). Scopul lui Hristos era să „mântuiască poporul de păcatele sale” (Matei 1:21). Pentru aceasta era însă necesar ca oamenii să-şi recunoască păcatele. Dacă oamenii persistau în păcatele lor  atunci venirea lui Mesia va fi spre osânda lor şi nu spre mântuirea lor.

Predicarea lui Ioan era o chemare la pocăinţă. Dar ce este pocăinţa? Cuvântul pocăinţă vine de la grecescul metanoia şi înseamnă „schimbare în gândire şi transpunere în practică a acestei gândiri”. Ioan nu se mulţumea cu regretul sau cu remuşcarea; el cerea roade corespunzătoare pocăinţei (Matei 3:8). Trebuiau să existe dovezi ale unei gândiri schimbate.
Ioan i-a chemat pe oameni la „roade vrednice de pocăinţa lor”. Mesajul lui nu a fost doar unul negativ, ci a fost şi o provocare pozitivă adresată oamenilor cu scopul ca aceştia să se apropie de standardele morale ale lui Dumnezeu. El nu doar i-a acuzat pe oameni de ceea ce făceau, ci el le-a şi arătat cum ei pot fi ceea ce Dumnezeu aşteaptă de la ei. El nu doar i-a condamnat pe oameni pentru ceea ce erau, ci i-a şi provocat să fie ceea ce Dumnezeu a planificat pentru ei. El nu s-a mulţumit să arate întunericul cu degetul, ci a aprins şi o lumină. Se poate vedea şi astăzi că Biserica de multe ori a fost ocupată să le spună oamenilor ce să nu facă, şi prea puţin s-a ocupat să le spună acestora ce să facă.

Ioan a propovăduit nu numai pocăinţa, ci şi botezul pocăinţei (Marcu 1:4). Botezul era un rit comun evreilor din primul şi al doilea secol dar numai în conexiune cu prozeliţii dintre neamuri. Dacă cineva din mediul păgân dorea să devină un fiu al lui Israel, el trebuia să îndeplinească atunci trei criterii: 1)circumcizia (dacă era bărbat), 2)botezul prin cufundare în prezenţa a trei martori şi 3)jertfa adusă la Templu. Însă Ioan a propovăduit un botez nu doar pentru păgâni, ci şi pentru cei care se lăudau că făceau parte din spiţa genealogică a lui Avraam (Matei 3:9).

Matei era un evreu şi a scris pentru o audienţă evreiască. El a subliniat reacţia lui Ioan faţă de liderii religioşi contemporani lui. Prin Duhul Sfânt el a realiat că unii nu s-au pocăit cu adevărat ci ei erau doar nişte ipocriţi, erau ca o cutie de conservă frumoasă în exterior dar cu putreziciune în interior. Fariseii erau tradiţionaliştii acelor vremuri, în timp ce saducheii erau mai liberali. Bogaţii saduchei erau la cârma „afacerilor din templul” pe care l-a curăţat Isus.

Ioan i-a numit „pui de năpârci”. Năpârcile acestea erau mici însă foarte otrăvitoare. Ele erau şi mai periculoase din cauza faptului că atunci când nu se deplasau dădeau impresia că sunt nişte ramuri sau nişte lemne subţiri pentru foc. Aceasta este exact ceea ce i s-a întâmplat lui Pavel pe insula Malta când a strâns lemne pentru foc (Faptele Apostolilor 28:1-6). La fel cum năpârcile erau periculoase din cauza impresiei false pe care o dădeau tot aşa şi liderii religioşi erau periculoşi prin masca pe care o purtau.

„Pui de năpârci de ce fugiţi de mânia viitoare?” În vremea aceea din cauza căldurii foarte mari, păioasele care creşteau lângă râul Iordan se aprindeau şi lua foc. Năpârcile care trăiau în acea zonă a păioaselor pentru a scăpa de mânia focului fugeau repede în râul Ioardan. Însă se pune o întrebare. Când se reîntorceau din apă, ce ieşeau: peşte sau năpârcă? Bineînţeles că năpârcă. Natura nu i se schimba deloc. În acelaş mod fariseii şi saducheii credeau că pot fugi de mânia focului viitor  îmbăindu-se în râul Iordan. Ioan însă ştia că atunci când oamenii aceştia vor ieşi din apă vor avea tot natură de viperă şi nu de altceva.

Concluzii

Ioan n-ar rezista nici şase săptămâni pe străzile unui oraş modern de astăzi. Ar fi aruncat la închisoare sau într-o casă de nebuni, fiindcă s-ar ridica împotriva păcatului şi nu şi-ar ţinea gura. Evangheliştii de astăzi sunt pregătiţi să facă orice pentru oricine, doar să atragă lumea să vină în faţă să capete nişte broşuri. Un aşa creştinism uşor fără pocăinţă şi reverenţă, aduce dezonoare sângelui vărsat la Calvar. Ioan Botezătorul n-a făcut minuni- adică n-a existat nici un puhoi de oameni care să curgă spre el şi să-l vadă cum vindecă. Dar a provocat nivelul spiritual al unei naţiuni întregi.

Ioan Botezătorul a fost un om cu un mesaj sub ungerea puterii Duhului. Mulţimile au auzit strigătul lui: „Pocăiţi-vă!”. Astăzi suntem într-o molimă în care predicatorii au mai multă grijă să aibe capetele pline, decât să aibe inimile cu foc.
Ioan este predicatorul care ne cheamă pe fiecare dintre noi la o pocăinţă mai adâncă şi mai reală. Adevărata pocăinţă nu valorează absolut nimic, dacă se rezumă doar la câteva lacrimi, un oftat de regret şi puţină spaimă. Noi trebuie să ne lăsăm de păcatele noastre păşind pe calea nouă şi curată a sfinţeniei.

Stroia Marius Daniel, Biserica Baptistă nr. 1 Zalău

- traducator cunoscator limbaj IT din italiana in engleza

- firma cercetare piata IT (studiul pietei romanesti de securitate IT,  a pietei wireless internet si solutiilor B2B web based (CRM, ERP, Document management, documents scanning and archiving, project management)

- firma branding / rebranding pt websites straine

- programatori in Java

more to come...:)

-

    2.  Instituţia Prefectului  

    3.  Direcţia de Finanţe DGFP    

    4. Inspectoratul Şcolar  

Cum evident sunt condamnat şi săptămâna asta să stau să frec menta... hai să mai scriem câte ceva. Totally offtopic: de ce dracu' or fi atâtea legi în Românica, unele absolut inutile şi cu exprimare de ţi se rupe creierul încercând să le înţelegi. Încep să cred că e vreo lege care îţi spune şi cum să te scârmi în (mă scuzaţi).

Bon. Voiam să fac un fel dedicaţie.

Pentru toţi cei cu care m-am futut (vreunu' dintre voi oţi fi şi cetind aici, da' nu ştiţi). Mersi (şi aci trebuia să urmeze o serie de cuvinte de laudă). Nici unul (cu mici excepţii) nu fuserăţi în stare nici măcar să vă futeţi ca lumea, darămite altceva! Aşa că mersi oricum... măcar n-am coşuri pe faţă, nu? Sau s-ar putea să fie de la cremele alea cu care mă mai dau ocazional; adică atunci când cotrobăi prin genţile prietenelor mele - deh, noi împărţim totul, you know.

Apoi, pentru toţi cei cu care nu m-am futut, dar aş fi vrut măcar odată. A, şi pentru cei cu care aş mai fi vrut o dată dar n-am reuşit: Ptiu, fir-aţi ai dracu'! Scăparăţi voi, da' ne mai întâlnim!

Iar pentru ceilalţi, cu care încă n-am apucat... fraţilor, ţeapă! Better luck next time!

Ei, cred că era mai degrabă un fel de discurs de inaugurare. Ultimul pretendent la titlul de gagicu', pe care îl vom denumi, evident "gagicu' ", a fost avansat la un grad mult mai "important", aş zice eu, şi anume "bou' de gagicu' ". Veţi întreba desigur de ce...

Păi de unde să începem? În primul rând pentru că ne-am futut şi noi de câteva ori şi punct. Mă rog, punct cu vârful acului, că a fost şi destul de bine. Numai că după vreo două-trei-nenumărate încercări îmi dau eu seama că doar cu fututul am rămas. Ce supriză! Numai că gagicu', să avem pardon - bou' de gagicu', simte nevoia să mă tot fută (la creier de data asta, evident zona mea cea mai erogenă) pe mess, cu întrebări de genul "ce faci". Sunt absolut convins că nu îl interesează câte semafoare am traversat azi sau de câte ori mi-am băgat organul pe ziua respectivă. Şi eu la întrebarea asta fatidică nu pot să răspund decât "bine".

De asemenea, nu pot să-l iau la întrebări la modul "bă, fir-ai al dracu' sa fii, ce mai vrei acuma?". Sunt mult prea rafinat pentru confruntări d-astea. Asta ar însemna să mă port urât cu el. Şi eu nu mă port urât cu lumea.

Şi ca să fiu foarte sincer, el e destul de simpatic, aşa. Bine, hai... oarecum arătăm ca Monica şi Irinel Columbeanu împreună - şi eu aş fi în rolul pizdii... ceea nu mă flatează din mai multe puncte de vedere în cazul ei. Da, e cam scund... bine... e foarte scund; vorbim de 160, hai 165. Ei, da, şi nu prea mai are atâta păr în cap... da' ştii, asta e de la testosteron, şi al dracu' chiar arată a taur comunal. În fine, cam are dreptate Jules, parcă pare cam bronzat... da' nu l-aş considera de altă etnie. Adică, totuşi lanţul de aur de la gât şi inelul de pe deget sunt destul de finuţe. Şi gay-lor le plac bijuteriile, nu? Doar pentru că eu le cam pierd pe cele pe care încerc să le port (sau uit să mi le pun) asta nu înseamnă că toţi fac la fel.

Dar în fine... ce mama dracilor. Să-l tăiem şi pe ăsta de pe listă. Oricum s-a dus parfumul lui de pe perna mea, şi cu asta şi orice intenţie de-a mea care să implice mai mult decât un futai.

Ah, şi ca să nu uit. Dacă mi-o bagă p-aia cu hai să rămânem prieteni, îl muşc de venă. Adică pana mea... nu ştiu cum să-ţi povestesc, dar după ce am aflat (pardon, văzut/ simţit, etc) cât o ai, plus încă alte chestii pe care nu le pot povesti p-aci (mi-e jenă şi mie, ce vrei), nu cred că mai putem fi prieteni. Besides, am destui prieteni în viaţa mea. Cel mult poate să devină un "futac ocazional". Dar sincer m-am cam săturat şi de asta. Aşa că nah! Ţeapă!

Bine, acum ca l-am descântat puţin pe gagicu', sigur voi dormi mai bine. Cred că şi el se va răsuci pe toate părţile deseară. Sta-i-ar în gât.

Nu ştiu ce mi-a venit. Aveam şi eu chef să urlu în gura mare. Să avem pardon. Şi nu, n-o să vă spun numele, id-ul de pe romeo sau alte chestii d-astea. Şi nici poza nu i-o postez.

Tineri aparent inexperimentaţi, cărora nu le plac abordările vădit sexuale. Cel puţin nu în public. În privat însă... Ex-prostituatul nostru ne dezvăluie cum a reuşit să-i păcălească.

Odată trecut de treizeci de ani, îţi vezi ridurile în oglindă şi recunoşti că au farmecul lor. Laşi deoparte dubiile, amantul acela ocazional pe care l-ai întâlnit pe stradă după zece ani şi de care cu greu ţi-ai adus aminte, şi te hotărăşti că eşti încă foarte tânăr, dar cu un sac de experienţă în plus.  Când însă, după mult timp, te întorci în club, te vezi în faţa unor băieţei pe care nu i-ai mai văzut niciodată şi care, pe vremea când mergeai tu ca să te faci că dansezi, aveau (cel mult) zece ani. Mulţi dintre ei te văd ca pe un om trecut prin viaţă, dacă nu chiar "bătrân". Ceea ce nu înseamnă că nu ar vrea să ţi-o sugă şi să se pune în poziţiile cele mai pitoreşti; doar că preferă un enervant traseu romantic: nu le plac, mai ales în public, abordările vădit sexuale.

Ei ignoră luptele susţinure de generaţiile dinainte pentru a cucei spaţiile fără a fi masacraţi de poliţie sau de nazişti. Găsesc totul de-a gata. Au prietene, şi chiar prieteni hetero care îi acceptă, fraţi mai mari care îi protejează, deseori şi taţi cu vederi deschise şi mame care le pun prezervative în buzunare (în fond, e chic să vorbeşti la coafor despre fiul gay şi eviţi să ai noră insuportabilă).

De aceea, în lipsa obstacolelor, mulţi băieţi încep să le creeze de unii singuri. Se încăpăţânează să sufere cu stoicism căutând o relaţie, ba mai mult "acea relaţie", acel raport limpede şi total cu un partener capabil să-i fută repetat şi cu sălbăticie până când pasiunea se va fi domolit, lăsându-i ca pe mama lui Hamlet, terminaţi câteva zile înainte de a relua vânătoarea.

Acest fals romantism ostentativ şi ipocrit te înnebuneşte şi în club şi pe chat, hoarde de copilaşi care pretind să te înveţe să trăieşti, şi care ai nevoie de sute de citate siropoase ca să-şi dea jos chiloţii. Într-o contradicţie continuă cu creea ce cred, şi monştii care sunt în realitate, îşi pun o fotografie la braţul unei amice şterse cu aproximaţie, sau una de când erau copii sau, şi mai rău, vreun peisaj anonim sau chiar un desen animat. Sub imaginea iritantă scriu lucruri de genul "no sex please". Cu câţi dintre ei mi-am tras-o!

Aceeaşi definiţie pe care le-o dau lor, am furat-o identic de la unul cu care nu am avut nici o altă experienţă în afara penetrării, care nu m-a sunat niciodată să mergem la film, să bem ceva, sau să ieşim la o plimbare (chestii de gheişe din alte vremuri...).

Important este să nu cedezi tentaţiei de arăta contradicţiile. În fond, aceşti copilaşi No Sex, curioasă alternativă la gay-ii No Global, vor doar să fie loviţi la sânge de unul care se preface că nu caută sex, dar este prins de farmecul lor. Vor să fie o excepţie pentru noi, cum şi noi ar trebui să fim una pentru ei.

Aşa că, dacă îl întrebi pe unul, pe chat, ce caută şi îţi răspunde că nu caută sex, încearcă să eviţi să-i arăţi că n-ai întrebat ce nu caută şi, dimpotrivă, fă-i jocul, anume fă-l să creadă că este ceea ce crede că este sau, mai degrabă, că este ceea crede că te face pe tine să crezi că este. Clar, nu?

Trebuie să spui "nici eu nu caut sex, ba chiar mă bucur că e cineva care nu pune aceleaşi întrebări". După care treci la aceleaşi întrebări (cum eşti, din ce zonă, ce-ţi place, etc) dar cu menţiunea, te rog frumos, să nu înţelegem greşit: vrei doar să-ţi dai seama cu cine vorbeşti, pentru a da un chip (şi un corp) romanticului necunoscut care ţi-ar putea transforma viaţa într-un pat de trandafiri fără ţepi.

Patul, ultima avertizare, va trebui să apară discret. Pentru a evita giugiuleli incomode în parcuri sau în maşini, lucruri pentru care cu anii ţi-ai pierdut îndemânarea, trebuie să aduci mica nimfă acasă şi s-o îndrepţi cu naturaleţe spre saltea. Corpurile trebuie să se apropie aproape din întâmplare, atingându-se cu duioşia şi severitatea paternă, fără nimic sexual: trebuie doar să bagi ştecherul în priză, restul o să vină de la sine.

Sfatul ăsta este pentru cei de-o vârstă cu mine. Cât pentru tinerii care vor să evite să piardă timpul cu melodrame inutile, pot doar să recomand să încerce cu cei de treizeci de ani: nu sunt deloc bătrâni şi sunt mult mai pricepuţi în pat decât cei de vârsta lor.

Ei, şi dacă ai avut răbdare să citeşti până aici, urmează analiza pe text. Subsemnatul, care, în caz că nu ţi-ai dat seama, le ştie pe toate şi este destul de blazat întrucât nimic nu-l mai impresionează (nu pentru prea mult timp orişicum), va da o nouă lecţie de viaţă. Foarte important, aşa că să fim atenţi la tablă, da?

Din fericire (sau nefericire) pentru mine, sunt undeva pe la mijloc. Nu mai am nici douăzeci de ani (şi vremurile alea par aşa departe acum), dar n-am nici treizeci. N-am fost niciodată genul care să pună mare preţ pe vârstă, şi dacă stau să mă gândesc mai bine, mai degrabă în plus decât în minus; de fapt, dacă stau şi mă gândesc şi mai bine, toţi prietenii mei erau mai mari decât mine - cu vreo câţiva ani doar, dar orişicum mai mari. Ştii, e vorba aia cu "ce faci? îl iei să-l creşti?".

Revenind la subiectul de bază. Într-adevăr abundă şi la noi lumea de astfel de personaje. Şi dacă nu mă credeţi intraţi pe romeo şi convingeţi-vă. De multe ori m-am întrebat dacă nu cumva mulţi dintre ei mint la treaba asta; am zis că o dată o să încerc şi eu să mă fac mai tânăr, încă mă ajută fizicul. A, şi ce să mai zic de ăia care scriu în "ingleză", chestii de genul "i em serios boi hu luk for releşionşip". Hai, că pe ăştia sigur îi ştii. Dar ei sunt un alt capitol. Eu am zis întotdeauna: domne, dacă nu ştii limba ca lumea, taci dracului din gură! Că eu când aud pe câte unul încercând să vorbească engelză şi ieşindu-i un "anglo-romanian" cu mulţi decibeli în plus mă tăvălesc pe jos de râs.

Subliniasem articolul ăsta vrând să arăt mai degrabă discrepanţa dintre cum sunt văzute lucrurile de către oameni, şi cum ar trebui să fie ele de fapt. Mi se pare corect ca fiecare să-şi dorească o relaţie; oricând, la orice vârstă. În fond face parte din natura noastră. Însă mi se pare de asemenea corect să ai o experienţă de viaţă. Nu mai trăim ca acum 100 de ani. Fiecare ar trebui să ştie ce înseamnă sexul, ce înseamnă o relaţie, ce înseamnă un partener. Melodrama asta cu aşteptatul lui Făt-Frumos e foarte demodată, şi nici nu-şi prea mai are locul în ziua de azi.

Apoi, fuga asta după relaţii e oarecum desuetă. Cineva spunea pe un alt blog, nu mai ţin minte unde, că toţi sunt parcă abia ieşiţi de nu ştiu unde, şi primul pe care-l apucă, pe ăla or să şi-l facă Făt-Frumos. E cam ca în povestea cu fata mare la măritat, nu? Ca să poţi să iei o decizie ar trebui să cunoşti mai întâi cum stau lucrurile, nu? Până la urmă, ăsta e decursul normal al vieţii.

Şi despre partea cu vârsta. Cum am zis, niciodată n-am pus prea mare preţ pe treaba asta. Acum, din nefericire nu e mai puţin adevărat că pe meleaguri mioritice, masculul seamănă foarte mult cu porcul. Pe măsură ce creşte, îl îngraşi bine, ca să ajungi să-l tai la un moment dat. Ideea fiind că ai noştri nu prea se îngrijesc. Okay, când eşti tânăr, ai tinereţea. După un timp trebuie să începi să mai compensezi, defectele naturii, nu? Tot respectul pentru cei care fac treaba asta. E drept că acum o sută de ani nu exista aşa ceva - trebuia să fie ceva mai frumos decât dracul, nu? Dar vremurile se mai schimbă. Şi am observat că încetul cu încetul se schimbă şi la noi.

Şi ca ultimă chestie, o să-ţi spun că da, într-adevăr, cele mai bune partide de care am avut parte aveau în jur de treizeci de ani. Poate e doar o coincidenţă, pentru că orişicum au fost puţine. Nu ştiu de ce, nu-mi explic cum, dar de ăştia îmi amintesc mereu şi zic "ce bun era!". Şi deşi n-a fost niciodată vorba de mai mult decât sex - eu n-am crezut niciodată că vreunul dintre ei ar fi interesaţi de mai mult, şi poate nici ei n-au crezut că eu aş fi - a fost totuşi ceva mai mult decât sex. Era un fel de prietenie cu "beneficii", presupun. Nu, n-am mers la film sau la cafele sau mai ştiu eu la ce. Dar era ca şi cum m-aş vizita cu un amic oarecum intim; plus sexul.

Dar discuţia rămâne deschisă. Am cam tras-o în două direcţii, dar aşa sunt eu: mereu pe două cărări, fir-ar să fie.

]]> http://metodepromovare.wordpress.com/2008/01/23/pay-per-click-advertising-reclamele-text-cu-plata-pe-click/ Wed, 23 Jan 2008 19:13:27 +0000 laurentiu vlad http://metodepromovare.wordpress.com/2008/01/23/pay-per-click-advertising-reclamele-text-cu-plata-pe-click/ Reclamele in sistem PPC (cu plata pe click) sunt cele mai folosite in acest moment pe Internet.

Vremea bannerelor publicitare a apus. Dupa atatia ani si miliarde de afisari de bannere, vizitatorii s-au format un fel de filtru mental care ignora aceste bannere. Astfel rata de click (numarul de click-uri la 100 de afisari) a scazut drastic.

In Romania inca se mai utilizeaza acest sistem mai ales pe retelele de schimburi de bannere (banner exchange). Deasemenea firmele mari investesc in campanii cu bannere, mai ales pentru brand awareness.

Cele mai folosite tipuri de reclame acum sunt cele text.
Ele contin un titlu si o descriere. Rata de click pe aceste reclame este mult mai mare decat a bannerelor, uneori ajungand si la 10%.

Google , Yahoo (Overture) folosesc reclamele in sistem PPC.
Google Adwords – permite advertiserilor sa-si faca reclama prin anunturi text care apar in dreapta rezultatelor cautate in Google sau pe reteaua miilor de site-uri partenere care folosesc Google Adsense.

Google Adsense – iti permite sa introduci reclame text la tine pe site (reclamele apar automat targetate in functie de profilul siteului) si castigi un procent (de obicei 30-70%) din fiecare click.

In Romania Neogen ofera reclame si parteneriat in sistemul PPC cu anunturi text.

Daca un anunt text nu are o conversie foarte buna se poate schimba continutul anuntului (titlul si descrierea) pana se imbunatateste conversia. Acest lucru se intampla in timp real.

Astfel cu aceeasi bani bagati in publicitate se poate obtine un trafic mai mare, doar modificand anuntul text pana se obtine o conversie mai mare.

Intrand si mai in detaliu in acest proces, se poate contoriza si diferenta dinte vizitatorii care au intrat de pe un anunt si au cumparat si vizitatorii care au cumparat intrand de pe alt anunt.

Astfel se poate decide care anunt este mai bun. Este posibil ca un anunt cu o conversie mai mare sa converteasca mai prost la vanzari si un anunt cu o conversie mai mica sa converteasca traficul mai bine in vanzari.

Sursa

2. Am inceput un nou business deosebit de interesant, pentru care am nevoie de parteneri deschisi la minte, cu abilitati de comunicare si relationare si cu atitudine pozitiva, de invingator :) Proiectul este pentru timpul liber si ies bani foarte interesanti pentru cei dedicati.

3. baiatul meu a luat premiul 1 pe scoala la olimpiada de engleza. :) urmeaza cea pe sector...veti spune ca eu sunt "de vina"... ei bine, nu chiar. eu i-am pus doar bazele, vorbind cu el fluent in ro si engleza de la 2 ani... in rest, citeste singur carti, enciclopedii, site-uri internet in engleza, imi povesteste aproape zilnic episoade din National Geographic, Discovery, Animal Planet ... in engleza :) deci e meritul lui 95%

4. simbata trebuie sa organizez a doua intalnire pentru Consiliul Cetatenilor ce lupta pentru salvarea Bucurestiului si nu am o idee de o sala f reprezentativa, unde sa putem vorbi cam 30 oameni, sa NU SE FUMEZE, si unde va veni si presa... ANY IDEAS ?

Marketingul afiliat este solutia. Functioneaza ca un parteneriat intre siteul tau si alte situri care iti promoveaza produsele sau serviciile. Afiliatii (parteneri/asociati) obtin un comision din vanzarile produselor sau serviciilor oferite de tine.

Tot acest proces se integreaza cu ajutorul unui software care tine managementul proceselor (vizite, clickuri, comenzi, rapoarte,etc)

Traficul obtinut din marketingul afiliat este cel putin la fel de bun ca si traficul obtinut din motoarele de cautare.

Atentie: alege-ti partenerii care sunt din aceeasi nisa ca si tine, altfel traficul nu va converti in vanzari. (degeaba aduci trafic din domeniul IT pentru a vinde pantofi de dama sau produse cosmetice)

Sursa

Aşa că mă gândeam. Cum ne întâlnim, cum ne placem, cum ne "combinăm" (ce urăsc cuvântul ăsta - da' nu-mi vine altul mai potrivit). Din proprie experienţă - şi, mind you, nu este extrem de vastă, dar extrem de relevantă - parcă se întâmplă cam aşa.

Ne întâlnim pe cine ştie unde - de obicei pe net. În fine, treaba asta cu netul mi se pare foarte ingrată, şi foarte non-naturală, dar nu prea ai ce-i face. Lumea spune că în general întâlnirile pe net nu prea au sorţi de izbândă, pentru că toată lumea minte. Okay, recunosc că se poate să fi minţit şi eu de vreo câteva ori - mai ales atunci când nu aveam nici o intenţie serioasă: anume altceva decât eventual un sex, sau nici măcar atât. Bon. Ce mi-am dat eu seama e că de fapt lumea (cel puţin pe plaiurile noastre) nu minte în profile. În fine, s-ar putea să mai înflorească puţin, da' nu chestii absolut discrepante - vorbesc despre lumea normală la cap (cât de cât). Orişicum este totuşi un mod foarte artificial, care sare peste multe interacţiuni sociale peste care nu ar trebui să se sară. Cu toate astea, poţi la fel de bine să te cunoşti prin cluburi (de exemplu), şi să fie acelaşi fiasco (that happened too).

După asta ar trebui să urmeze întâlnirea, unde probabil ar trebui să ne cunoaştem cât de cât, nu? De multe ori toate întâlnirile astea se soldează şi cu... păi, sex, ce altceva? Speaking from personal experience. Deci ai la dispoziţie câteva ore ca să vezi cât îţi place sau nu persoana de lângă tine. Şi încotro se îndreaptă discuţiile. Ei, aici, de exemplu, eu am o mare problemă. Conversaţiile care nu "pornesc" sunt un mare deal-breaker. Eu sunt în general destul de vorbăreţ - mă apuc să vorbesc despre tot felul de chestii: când am fost acolo, când am fost dincolo, când am văzut nu ştiu ce sau am făcut nu ştiu ce. De multe ori însă oamenii nu vorbesc, sau nu ştiu ce să spună, sau se simt stânjeniţi. De câteva ori am încercat să vorbesc mai puţin (greu, dar se poate, ce credeai?) - needless to say că a fost un fiasco şi mai mare (are we at a God damned funeral?!?). Deci nu am eu o problemă, ci ei.

Si să zicem că totul merge bine (yeah, that happened too). Până la urmă ajungem şi la after-date. Ori ţi-a plăcut (de respectivul) ori nu. Păi dacă nu ţi-a plăcut, poate totuşi o să-ţi placă în pat - merită încercat, nu? Adică... dacă era absolut respingător presupun că nu te mai întâlneai cu el. Dacă oricum ţi-a plăcut, de ce să nu mergem până la capăt? It's, like, one of my biggest problems. Dacă oricum întâlnirea a fost un fiasco şi n-am nici o intenţie să mergem mai departe, măcar să nu fie chiar o seară ratată de tot, nu? Şi dacă a fost bine, păi atunci hai să fie şi mai bine.

Okay... now I'm getting to the point. Prima întrebare. Când o facem? De obicei răspunsul e: "imediat", "cât mai repede". E bine aşa? Să zicem că ţi-a plăcut respectivul, şi că ai vrea să vezi ce iese. Ne auto-sabotăm sărind imediat în pat? E clar că dacă ne placem vrem s-o şi facem, şi ştim cu toţii că la bărbaţi sexul e o chestie mult mai frivolă. În lumea de azi se denaturează oarecum relaţiile şi interacţiunile dintre oameni, dar pe de altă parte toată lumea trâmbiţează "puterea iubrii" (e între ghilimele, mi se pare cam melodramatic, da' hai). Şi după sex, dacă unul dintre noi doar asta a vrut, evident celălalt va fi destul de frustrat; and believe you me, am fost pe ambele părţi ale baricadei - de fapt nici una dintre ipostaze nu e taman confortabilă.

Pe de altă parte, să presupunem că "totul merge bine". Şi o mai facem din nou, încă o dată şi încă o dată. Ne mai întâlnim, etc, toate bune şi frumoase. Poate că o facem de fiecare dată. Aici e al doilea punct, a doua întrebare. Ce e asta?

Hai să nu pornim cu idei preconcepute. Nu pleci de la ideea că vrei neapărat un partener. Doar că ne cunoaştem, poate din întâmplare, şi din întâmplare ne placem. Ne mai întâlnim de câteva ori... o mai facem de câteva ori, şi etc. Unde suntem? Cu siguranţă nu poţi să spui că asta e un cuplu, nu? Doar pentru că ne-am văzut şi ne-am tras-o de câteva ori. Poate că suntem fuck-buddies sau ceva de genul. Nu poţi să spui că te-ai îndrăgostit (decât dacă eşti extrem de frivol) de unu' pe care abia l-ai cunoscut.

Sunt total împotriva conceptului de "hai să ne definim relaţia". Relaţiile dintre oameni nu sunt realţii matematice. Tot ce ţine de realţiile tale cu ceilalţi oameni este în aceeaşi măsură şi ştiinţă şi artă. Trebuie să ştii cum să te porţi cu ei fără să-i superi, sau să-i faci să simtă prost, da' asta e în acelaşi timp şi o artă. Revenind la definitul relaţiilor - deci definiţiile n-au nici un loc aici. Întotdeauna am fost de principiul să lăsăm "universul" să lucreze - ăsta are un mecanism al lui, numai că nimeni nu are manualul de instrucţiuni.

Bon. Care vasăzică. Our way (şi prin incluziune my way) este că ne cunoaştem, ne plăcem, ne-o tragem şi mergem mai departe; sau nu. Normal că chestia asta ţine de fiecare - dar eu zic că asta e o tendinţă generală, şi chiar sunt curios am dreptate sau nu. Şi să nu te apuci să-mi povesteşti despre o dată (una singură) când ai procedat altfel - contează cum faci de obicei. Sunt foarte curios ce aveţi de spus. Sexul ne apropie sau ne depărtează (parcă am mai vorbit despre asta)? E bună tehnica asta cu "shoot first and ask questions later"? Şi, ajungând la subiectul de azi... Când devenim din "tu" şi "eu", "noi"? E mai degrabă un proces, nu cred că se întâmplă dintr-o dată, dar orişicum. În lumea noastră, aici şi acum, ce "face" un cuplu? Dacă tot suntem în temă... Când spui că te-ai îndrăgostit? Cum ştii dacă e reciproc? Şi cine o spune primul (ha! în nici un caz eu! kidding)? Merge totul de la sine, sau mai trebuie împins de la spate câteodată? Speaking from personal experience: uneori merge ca pe şine, şi e superb; dar de cele mai multe ori nu prea e chiar aşa. Cum "ajuţi" lucrurile să se aşeze şi, mai ales, când merită să faci treaba asta?

]]>