Wiz out.

Care sunt deci principalele trei lucruri de care are nevoie cineva pentru a intra in aceasta industrie? (deci, parerea mea, deci..)

1. pasiune. Dupa mine, daca esti cu adevarat pasionat poti sa asimilezi tot ce ai nevoie ca sa lucrezi eficient si sa rezisti la cele (ne)scrise cu litere mici in josul paginii. Pentru asta mai ai nevoie de o conditie premergatoare: sa te lamuresti din vreme daca ai inzestrari pentru aceasta meserie si daca stii care sunt regulile cu litere mici (care sunt de regula surse pentru experiente amare si dezamagiri). Si sa te lamuresti din vreme daca iti doresti cu adevarat acest lucru..mai ales daca vorbim de meserii vocationale.

2. sa ai experienta practica. pe care nu poti acumula decat daca ai investit timp, nervi si pasiune din vreme. asta presupune sa te agiti din vreme ca sa te duci la cat mai multe oportunitati, pe care sa le poti pune pe hartie sau sa convingi publicitarul cu experienta. inclusiv evenimente, traininguri si conferinte cu adevarat relevante.

3. sa frecventezi mediile potrivite. sau elegant, networking. cum sa ajungi in locurile potrivite si sa te imprietenesti cu oamenii potrivit, este o chestiune ce tine de "inteligenta sociala".

bineinteles, toate pe un fundal de noroc. pe care nu ai cum sa il controlezi. doar sa il ajuti putin.

Oameni buni si cititori (ca nu stiu cum sa va mai zic..) am aflat cu ingrijorare ca multi dintre voi lucrati in industria de marcom. Si ca obisnuiti sa intrati destul de constant pe acest blog. Si ca ne cunoastem intr-un fel sau in altul. Ceea ce va spun acum este expresia unei profunde ingrijorari. Cred ca acest experiment de comunicare mi-a scapat de sub control si incepe sa influenteze mai multe dimensiuni ale vietii mele profesionale (zeitatea careia i-am sacrificat multe alte vieti ale vietii mele totale/actuale) decat ma asteptam cand l-am inceput. De-a lungul timpului am scris destul de multe prostii sau lucruri foarte personale. Incerc de regula sa pastrez un echilibru intre subiectele profesionale si cele personale, cu centrul de greutate pe primele, dar din cand in cand imi scapa haturile. Numai cand ma gandesc doar la cate cronici de carte am scris despre SF&FF..fata de cele profesionale..aproape ca imi este rusine. Mai citesc si altele, mai ales articole. Iar dupa ce obtinem sponsorizare la Scoala IAA pentru access free la WARC pentru studenti si profesori sa vedeti cate lucruri inteligente am sa spun :)

Pana atunci, pls. nu ma luati tot timpul in serios. Adica sunt mai mult serios decat neserios. Cred..In fine, nu trageti in pianist. Canta si el dupa cum il/ii paleste inspiratia :)

Pentru ca este prea frumos unde am poposit, am primit interdictie de la colegii mei de a posta pe blog date de identificare a locatiei. Turkish are ca misiune de lupta sa monitorizeze posturile mele. Dar intotdeauna exista o solutie de a ocoli adevarul pentru oamenii inteligenti, asa ca va spun ca am mai scris despre acest loc anul trecut ;)

Oricum insa, e greu sa scrii aici, printre mishto-uri, recomandari de relaxare si oferte de ajutor ironic pentru subiecte interesante pentru posturi. Cum are cineva o idee traznita, cum aud: „Dan, ai putea sa scrii despre asta pe blog!". Ma gandesc serios sa infiintez o sectiune cu invitati, unde prietenii mei sa poata vorbi cu lumea.

Am ajuns aici dupa un popas de doua zile in Cluj, unde am avut de tinut doua prelegeri la masteratul de publicitate de la facultatea de comunicare de aici. Dupa un drum prin furtuna care a szmotocit un sfert din tara, cu o pana descoperita la Sinaia si purtata pe picioare cu aer din benzinarie in benzinarie. Dar am avut alaturi ingerul pazitor si am ajuns cu bine. Si unde, din nou, am petrecut cateva zile superbe, iar pentru ca acolo sus cineva ma iubeste, au fost si profesionale, si personale. Am cunoscut oameni deosebiti, am invatat si am fost invatat, am petrecut din nou cateva ore aparte in Gradina Botanica si am mancat in locuri ascunse. All in all, aproape a fair trade. Dar intentionez sa ma revansez..

In lungile ore ale drumului ingrozitor dintre Cluj si Gura Humorului in care rememoram experientele din zilele acelea am ajuns la concluzia ca acest oras este al doilea ca importanta in viata mea. Ingrozitor pentru ca este in reparatii perpetue, dar superb ca peisaj, mai ales in pasul Tihuta. Din cele cateva sute de km, doar 50 au fost ok. Dar acestia au compensat pentru tot restul drumului, sumbru reper de comparatie. Nimic nu se compara cu momentele nepretuite ale rush-ului de adrenalina pentru un creier privat de somn si cufundat in endorfine. Sa asculti cum bat constant in tobele cilindrilor cele 7000 de rotatii/min ale motorului Honda de 195 CP, in timp ce pe fundalul sonor se estompeaza Starway to Heaven iar pe cel al vederii periferice ceva ce pare a fi un peisaj. Abia acum am simtit ca inteleg cu adevarat drumul spre Amber, singura cetate neschimbatoare, modelul pentru toate celelalte. Ce iarba? Ce coca? Ce amfe? Nada.. Cilli con carne..Pentru acestea exista Mastercard. Pentru momentele nepretuite, doar sansa de a le trai. Pentru ca pentru cei mai multi dintre noi viata este 90% banalitate, 9% suferinta si doar 1% fericire.

Am sa ma intorc saptamana viitoare la evenimente profesionale interesante: o sedinta comuna a board-urilor IAA si UAPR pentru alinierea pozitiilor decalibrate de ultimul EFFIE, o alta discutie sterila si lipsita de finalitate despre studiul AdMarket, coordonare de licente, focus grupuri, politica si multe altele, despre care voi afla abia luni. Pana atunci, ma agat cat pot de ecouri inainte ca ele sa se estompeze si imi spun ca, opus a ceea ce am invatat la scoala, cateodata 1 inseamna mult mai mult decat 99.

eroina. prafuita, dar fericita

dimineata

dintr-o parte

direct din pat

in curtea din spate

in spatele blocului suntem noi, care te facem pe tine

casa pastravilor zen

prietenie la fata locului

la asfintit

Intram la metrou la Unirii, ca orice om normal, cu cartelă. Am intrat eu, am văzut lângă mine 3 jandarmi care săreau ca idioţii chestiile alea de intrare. Am rămas :| I+a luat o tanti de acolo că de ce nu au plătit bilet, mai mult în derâdere, şi eu au râs şi au continuat să meargă ca proştii, s+au dus la McDonalţ.

Cum să ai încredere în specimenele astea că îşi fac datoria dacă nici măcar un amărât de 22 de mii nu pot să plătească? Sau stai, dom'ne, că nu au salariu destul de mare. Nu+i nimic, au şpăgi, că, de, alea nu e impozitate, da nu ştie nimeni de ele. De fapt, ştie toată lumea.

Cum ziceam în viaţa reală mai devreme, România e o glumă [la fel zice şi un tip pe care îl cunosc eu]

Wiz out.

Iată o poză de la o tipă de pe profil:

Cât de idiot să fii să pui poze de la înmormântare???

De acum hai în cimitir să deshumăm cadavre, pe Ceaşeşti eventual, că tot vorbesc ăştia de la Realitatea, şi să le facem poze să le punem pe situri că doar e la modă.

O, TU; ROMÂNIE; CÂT AI DECĂZUT!!!

Wiz out...

Uita+ţi+le:

Poate că unii v+aţi dat seama că vorbesc despre vocabularul prea torturat de către userii de haicinci.

Poate că ar trebui să scoatem un nou dicţionar doar cu cuvinte d+astea, şi cu explicaţii, pe care să le poată înţelege şi oamneii normali ca mine.

Iată doar câteva exemple de noi cuvinte[care se numesc neologisme, pentru cei ce nu ştiu]:

- sh
- thuamne
- mumos
- gragute
- frumy
- pumoase
- dol
- ereai
- pgintzesa[încercaţi să prononţaţi]
- tgompetik
- mancaiasi
- laidy
- poe[mine]
- rokia
- iubezc

Şi astea sunt luate doar de pe 1 profil, destul de cuminţel. Cred că dicţionarul ar fi mai mare ca DEXu. Incultura românească...

Wiz out

Dar aici nu vreau să vă vorbesc de TH, RBD şi alte caricaturi de astea, este vorba de tendinţele adolescentine ale adolescenţilor din ziua de azi, şi mai exact una din ele: să ai chitară.

Am văzut şi chiar păţit aşa ceva pe pielea mea. Da, şi eu am chitară, dar spre ruşinea mea nu ltiu mai nimic la ea. Dar nu asta este important. Mai important este de ce mi+am luat+o eu astă+vară. Pentru că şi un alt prieten de+al meu îşi luase înaintea mea, mi+a arătat ce poate să cânte şi m+a făcut şi pe mine să îmi doresc una. Ceea ce nu mi+a spus însă tipul respectiv, este că trebuie nu numai să a talent la aşa ceva, ci şi să exersezi în draci, şi uneori trebuie să ai ureche muzicală.  În orice caz, sunt convins să nu mă las aşa uşor de ea.

Ajungând la titlul subiectului. Acum două+trei zile a venit un coleg cu chitara la şcoală, ne+a uimit pe toţi şi de atunci sa întâmplat o minune. Jumătate din clasă în mod neobişnuit şi+a descoperit talentele artistice şi vrea să îşi ia chitară! Părerea mea este că, la fel ca şi mine vara trecută au văzut şi ei cât de popular devii brusc dacă ai chitară. Însă, spre deosebire de mine, nu cred că şi+au dat seama şi de partea cu studiul la chitară care, ca să devii cât de cât bun, trebuie să fie destul de intensiv.

Ce cred eu că se va întâmpla cu mulţi dintre aceşti would+be musicians? În cel mai bun caz, după ce îşi cumpără chitara, vin cu ea 1 lună, 2 la şcoală, învaţă o melodie şi o să o frece pe aia toată ziulica, că, deh, sunt mari chitarişti.

Gândiţi înainte de a acţiona, oamenilor! Poate că acea chitară putea servi un rol mult mai bun decât acela de a vă face uber+populari.

Wiz out.

O altă seară frumoasă de iarnă, noi degerasem de tot, ne îndreptam spre magazinul Unirii pentru a găsi o sursă de încălzire[centrală sau nu]. Trecem frumuşel prin părculeţul din faţa magazinului, ne uităm cu mirare cum cam 3 miliarde de euro sunt dezmembrate frumos în circa o săptămână, bineînţeles, fiarele vor ajunge probabil la fiare vechi şi de acolo în buzunarul celor de sus sau al celor care l+au demontat atât de binevoitor.

Trecem pe lângă brad, ajungem pe aleea finală, în faţa noastră, la 100 de metri, trecerea de pietoni, the road to heat, când, mare ne e mirarea să vedem un nene care făcea shushu pe gardurile odată verzi de la parc. "Mai topea zăpada omu", ne+am gândit. Bravo lui, şi aşa e prea multă. Nu contează că pe la Unirii se perindă mulţi străini, nu+i nicio problemă, la noi se practică.

Mai mergem 10 metri, ne mai îngheaţă câteva grame de sânge, ce vedem? 3 jandari stăteau şi bârfeau[probabil dimensiunea mică a dotării respectivului de mai sus, că prea erau prea bine+dispuşi şi nu făceau nimic] Mda, în gândul meu, nu se iau de aştia marii că topesc zăpada, da se iau de noi că aprindem artificii în parc.

Trecem mai departe, după încă 10 metri, ce vedem? O maşină de poliţie parcată exact pe trotuar, 2 Garci în ea, savurau cafeaua. Da, "prea rece afară, lasă+l pe ăla că la ce temperatură e, o sa îi ingheţe şi o să cadă, lasă+l să îşi facă nevoile", cred că se gândeau domii.

Păcat băieţi, măcar aici unde e zonă centrală, că nu faceţi nimic. De aia stau hoţii şi acţionează atât de bine în România, că voi vă găsiţi mereu alte preocupări. Ţineţi+o tot aşa.

Wiz out.

Aşa că, dragii mei, aveţi grijă pe unde umblaţi, că nici în farmacii nu sunteţi protejaţi.Wiz out.

Să zicem că ai un telefon ceva mai nou, dar fară memorie prea multă. Ce faci? Îl tunezi cu un card de memorie mai încăpător pentru ce îţi trebuie ţie. La modelele mai vechi te duceai la un service şi dacă se putea, îţi tuna telefonul să accepte şi mp3+uri.  Dacă vrei să ai 2 simuri, cumperi un dispozitiv dual sim şi îl pui în telefon, din nou tuning.

Ai un calculator mai vechi sau mai nou, dar care merge un pic mai greuţ. Îl iei şi îl tunezi cu RAM, sau cu ce îi trebuie. Ai un calculator ultimul răcnet, carcasă transparentă. Vrei să arate mai bine. Ce faci? Îi cumperi ventilatoare cu leduri, eventual îi mai pui şi tu zorzoane colorate.

Şi un ultim caz, ai o paletă de ping+pong. Vrei să arate bine când joci. Ce faci? Poţi să îi pui abţipilduri, dar trebuie să ai grijă să nu îţi îngreuneze jocul. Poţi să o vopseşti, eventual îi rupi o parte mică de lemn ca să poţi să o prinzi mai bineşi ca să fie mai uşoară.

În definitiv, a tuna este tot una cu a orna. Şi se ştie că românii sunt buni la inventat. Aşa că ieşiţi din anonimat dacă vreţi. Dacă nu, lasa+ţi+le pe "default".

Wiz out.

Menţionez că în general nu am nimic cu ei decât când vor să ma uşureze de portofel.

Revenind la programul de sărbători, acesta va fi după cum urmează:

Pro TV - program de revelion cu tema ''Suntem MADE in Roman-i'' [nuînţteleg de ce nu este scris cu 2 de 'r', probabil nu stiu să numere] Programul va conţine acelaşi umor de proastă calitate cu care ne+au obişnuit de ani buni cei de sub Dl. Sârbu şi bineînţteles, manele.

Antena 1 - acelaşi revelion cu care suntem obişnuiţi de câţiva ani buni, cu umorul fără culoare al lui Dan Negru, şi aceleaşi manele cu care ne obişnuiesc de vreo 2 ani.

Deci, sfatul meu pentru cei care încă nu au dat în patima manelelor, ori vă uitaţi pe Prima la Mondenii, ori la postul cu abonament de la TVR, ori la alte canale de doar de filme, cum ar fi AXN, HBO, sau faceţi ceva sănatos: muzica la maxim la calculator, un film fără pauze pe care îl alegeţi voi, şi un pahar de şampanie. Asta dacă nu aveţi unde vă duce în nopatea respectivă.

Şi încă un sfat: NU VĂ DUCEŢI LA UNIRII SAU ÎN CELELALTE PIEŢE! Va fi mai rău ca la inaugurare la bradul ăl mare.

Wiz out.

"Celor mari, celor mici/Tuturor le dorim/Vacanta copiilor!" Adica sa va bucurati de liniste si/sau dicstractie!

La un moment dat acum 3 ani[da, 3 ani] jucam un fotbal mic în spatele blocului în care stau, şi se trezeşte un moş senil că sună la ăştia şi ne trezim cu ei că îmi iau mie şi încă unui tip datele să le pună într+un carneţel, să le aibă dacă mai facem fapte rele.

Acum 2-3 zile, eram cu 2 colege în parc, ne jucam cu zăpadă, loveam un radio gonflabil de la Itzi Bitzi Radio, să cadă toată. Vin 2 tipe d+astea în uniformă, că ce facem acolo. Le+am explicat ce facem, şi ne+au zis să plecăm că deranjăm ordinea publică.

Mama lor, lăsaţi copiii în pace, luaţi+vă de ăia care tranzacţionează droguri şi organizează lupte ilegale în parcuri. Ăia sunt infractorii adevăraţi, nu noi! Da, protejaţi şi serviţi în continuare... Pe ăia, nu pe noi! Ruşine!

Wiz the Villan out

Vă mulţumesc,

Wiz out

Asa ca am avut o saptamana saraca in evenimente profesionale. Singurele care merita mentionate sunt sedinta de board IAA, balul bobocilor de la SNSPA si Porter. La sedinta  am hotarat sa mergem cu totii la Summit-ul IAA de anul viitor de la Washington ca delegatie oficiala (dar pe banii personali, ceea ce va aduce o anumita presiune asupra bugetului familiei mele formate dintr-o singura persoana..gata, renunt la unul din abonamentele de internet :) ), l-am "captusit" involuntar pe Razvan Matasel cu porecla "parinte fondator" al EFFIE-ului si am hotarat ca editura sa scoata un catalog cu lucrarile de anul trecut, plus recomandarile si sugestiile "parintilor fondatori" despre "How to win an EFFIE". Am aflat cu aceasta ocazie despre brandul Furla. Seara am fost la balul SNSPA. Suspectez ca acolo m-au ajuns blestemele vreunei concurente, desi va spun cu mana pe inima ca voturile mele au fost din nou ingnorate, asa cum se intampla traditional de fiecare data. Presedintele juriului este de multi ani Andrei Gaitanaru, care stie bine regula votului rusesc: "nu conteaza ce se voteaza, conteaza cine numara voturile" (Andrei, sa nu dai la operatie!). De data asta a iesit bine, nu am avut comentarii majore. Fete frumoase, petrecere onesta, fara avioane comunicationale. Dans si interventii simple. Foarte optim.

La Porter nu am reusit sa ajung. In primul rand pentru ca am uitat sa ma gandesc sa imi iau bilet din vreme, iar pe de alta pentru ca toata ziua aceea am fost "incapacitat" (probabil ma primea Afrodita ca si coordonator de grup de voluntari daca o rugam frumos :), dar nu puteam nici sa ma tarasc pana la masina, daramite sa o mai si conduc..). Am inteles ca a iesit bine si ca a fost interesant. Ma bucur mult pentru ea.

Si uite asa am incheiat apoteotic una dintre cele mai grele luni din acest an. Traditional luna noiembrie este profesional si personal cea mai grea dintre toate. Si vine decembrie, cand am sa implinesc un an de la lansarea acestui blog. Cum se fac petrecerile digitale?

1. experiment de comunicare. sunt o persoana foarte curioasa din fire si orientata catre a experimenta pe propria piele lucrurile care ma intereseaza. cred ca din onestitate un om trebuie sa walk the talk si ca nu pot vorbi despre bloguri ca instrumente de comunicare ce revolutioneaza spatial comunicarii fara a experimenta pe propria piele avantajele si dezavantajele acestora.
2. pentru a ma pastra racordat la noile forme de comunicare. unul din principiile mele de viata este ca trebuie sa ride the vave, chiar daca o faci cu principii stravechi :)
3. pentru a pastra legatura cu colegii din industria de comunicare si prietenii de te miri unde
4. pentru a descoperi oameni, idei si informatii noi si a-mi valida/infirma unele idei (pana acum, mai mult infirma..ceea ce este foarte folositor. pana la urma jumatate din a fi bun la ceva este sa stii la ce nu esti bun..) caut in special informatii culturale si profesionale
5. modalitate de psihoterapie (autoironia este una din tehnicile care ma pastreaza cu picioarele pe pamant). un alt principiu in care cred cu tarie este acela ca “orice sut in fund valoreaza cat o mie de cuvinte”. exercitarea umorului si exprimarea in eter sunt alte tehnici care te ajuta sa tii nevrozele/psihozele sub un anumit grad de control, sau macar de a afla din vreme ca esti aproape de granita
6. cred cu tarie in primul amendament si privesc internet-ul ca o expresie tipica a libertatii de opinie. cred ca acest experiment militar la origine a scapat de sub controlul celor care l-au initiat si influenteaza spatiul social in moduri foarte imprevizibile. vreau sa fiu parte din acest experiment, fie si ca subiect.