Ieri inchisesem batrinul si atit de discutatul meu blog, trebuie totusi sa-l deschid ca sa dau un link destul de important pentru insemnarea aceasta.

Primejdioasa este legatura dintre realitate si scris, nu si pentru mine, in fata tastaturii sint mai stapina pe ideile mele decit vor fi unii pe nevestele lor, sau altele pe barbatii lor. Se face prea mult tam tam pe inselaciune, dar acest subiect il vom spinteca in partea a doua a Noptilor.

Primejdios este sa recomanzi pe cineva lumii tale, aia care din intimplare sau din obisnuinta exista. 7 luni de recomandat bloguri, vreo doua sau trei probleme minore, si tot nu m-am invatat minte. Vorba unei prietene: ai si tu mai multa grija pe cine recomanzi. Pe cine spui lumii... In entuziasmul meu o fac uneori fara sa ma gindesc la consecinte.

Primejdios este sa scrii despre anumite carti, chiar daca le citesti cu bucurie. Se intimpla sa pierzi un prieten virtual, sa fii prins la mijloc intre un autor cu gura cam mare si un prieten real care nu are ce face in ziua respectiva decit sa comenteze. Si ala tot cu gura mare. Il banezi in prima faza, pe la jumatatea discursului iti dai seama ca amicul tau e pornit pe logoree, incepe sa te plictiseasca circul si spui stop, devenind persona non grata.

Intre timp un mare autor si critic in viata iti citeste si-ti apreciaza aiurelile de pe un blog si chiar isi exprima aceasta apreciere in fata unei doamne cu care lucreaza, iar doamna respectiva s-o pici cu ceara ca nu e in stare sa minta. Stiu, pentru ca atunci cind ar fi putut s-o faca, n-a facut-o. Semn de mare noblete. Deci, autorul cu pipa isi mai arunca ochii din cind in cind pe ce mai scrie autoarea de fata si zice: asta estem un blog bun alaturi de acel al lui Vidal, parol... (ei bine, nu cu asemenea cuvinte, dar ati prins ideea) 

Ce se mai intimpla intre timp? Let`s talk about sex books, baby, let`s talk about you and me...

Lasind la o parte cartile pentru copii care nu conteaza pentru nimeni, prejudecata generala fiind ca cel care scrie carti pentru copii nu este un scriitor, ci un impostor nenorocit care a indraznit sa-si puna imaginatia pe chituci, autoarea in cauza face incredibila greseala sa publice o carte in afara blogului, carte scrisa cu mult inainte de a avea blog, cu mult inainte de a publica povestioare ludice pentru copii. E vorba despre Struguri... Mai mult decit atit, o mai comite o data, cind citeva luni mai tirziu sare pirleazul si face pe desteapta scriind jumatate de roman, vai, ce oroare, roman care are, printre altele, si scene de sex. Telenovelistice se pare. Asa ceva e de-a dreptul inacceptabil. Aaa, daca erau pornografice, poate poate... sau dracu stie.

Primejdios a fost se pare sa folosesc in al doilea roman personajul Baraka, un personaj foarte drag mie pentru detasarea lui si pentru felul in care evolueaza in partea a doua, dar na, neconsiderind incidentul amintit mai sus asa un capat de tara, in viscerele cuiva se pare totusi ca s-au rascolit amintiri nefaste. Fiecare cu viscerele lui, in constructia cartii nu am luat in calcul orgoliul unei actrite, careia oricum ii sare mustarul din te miri ce.

So... intre timp si chiar daca... autorului cu pipa ii pica hodoronc tronc la sufletel actrita cu temperament, drept pentru care o ridica la rang de nouvelle sapho. Ca sa vezi unde statea ascunsa sapho girl si nu stiam. Si iata cum blogul de-l aprecia pina mai daunazi devine cih! iar orice produs al mintii al unei niciodata curtezane este pupu-caca. Ce-ar fi sa trecem cu tractorul peste toata munca unui om si sa-l insultam, sa-l discreditam cu totul, chiar si cu editura in frunte, pina-i ia mama lui proces verbal pe toti? Vom incepe cu o recenzie plina de venin. Asta nu e nici o problema, daca se aduc argumente, zau ca le-am cautat si nu le-am gasit, dar cind apar comentarii de genul: “si-a trimis individa aplaudacii”, sa fim seriosi, exista posibilitatea ca intre doua articole colegi de breasla, amici binevoitori si alte nickuri zgubilitice sa-si dea cu parerea despre un om pe care nu-l cunosc, si de ce sa oprim sau sa moderam acest show bloggeristic, daca tot ne-am pus in cap sa distrugem ceea ce altii au facut de-a lungul timpului, cu mai mult sau mai putin efort.

Nici asta nu este o problema.

Mergem mai departe si spunem asa:

Adevaratele motive pentru care echipa dreamteam de pe weblog s-a desfiintat sint:

-         ca nimeni in ziua de azi nu mai vrea sa lucreze intr-un cadru organizat fara contracte si fara bani pentru munca prestata, lucruri care s-au discutat inca de la inceput;

-         ca unii dintre cei care scriau acolo erau platiti si altii nu, iar cei care erau platiti primeau banii cu intirziere, in conditiile in care ei dadeau articolele la timp, imbunatatind traficul de pe platforma cu pricina, un motiv destul de plauzibil ca un om care-si respecta munca s-o stearga fara sa mai dea explicatii, dupa ce trei luni nu facuse altceva decit sa explice cum vede el lucrurile;

-         ca abia dupa trei luni s-au scos la o imprimanta lenesa niste contracte ametite de drepturi de autor, dar fara numar de inregistrare, deci cam nule.

-         ca am refuzat sa mai coordonez asa ceva, fiindca nu-mi place sa-mi bat joc de oameni si sa le creez false asteptari si ca in definitiv e dreptul meu sa ma plictisesc de un proiect fara sustinere financiara pentru ca mi-am spus la vremea respectiva ca am trecut de mult de faza: “fa dintr-un rahat un bici care sa mai si trosneasca”

Ca se pregateste acum un nou proiect care sa rupa gura tirgului, brava! E de admirat asta. Ca din acest proiect fac parte citiva jurnalisti de la Adevarul, printre care si criticul mai sus amintit, deh... raminem sau nu fara comentarii. Sper sa le iasa.

In continuare apreciez sinceritatea unora care spun ca nu le-a placut cartea, dar daca problema este “a gindurilor care cad in neant” trebuie sa mai spun ca uneori gindurile chiar cad in neant si acolo ramin total neantificate. Iar daca una se “cambreaza la rindul ei” mizez pe imaginatia cititorului si pe dreptul lui de a-si inchipui ca in sex unii se cambreaza vrind nevrind inainte sau dupa preludiu, in mijlocul sau pe marginea patului, in plina orgie orgasmica sau in plin extaz, ca oricum fix atunci nu mai stii care e mina unuia sau piciorul altuia.

Si mai punem un link frumos, care este un fel de statement al redactiei Dilema.

 Nu e nimic personal, just business!

PS: va rog sa ma scuzati, am de rezolvat o traducere cu care am ramas in urma! ceva despre secrete si sfinte aliante...