<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><!-- generator="wordpress.com" -->
<rss version="2.0"
	xmlns:content="http://purl.org/rss/1.0/modules/content/"
	xmlns:wfw="http://wellformedweb.org/CommentAPI/"
	xmlns:dc="http://purl.org/dc/elements/1.1/"
	>

<channel>
	<title>nina-berberova &amp;laquo; WordPress.com Tag Feed</title>
	<link>http://wordpress.com/tag/nina-berberova/</link>
	<description>Feed of posts on WordPress.com tagged "nina-berberova"</description>
	<pubDate>Mon, 01 Dec 2008 14:01:56 +0000</pubDate>

	<generator>http://wordpress.com/tags/</generator>
	<language>en</language>

<item>
<title><![CDATA[una-alta despre carti]]></title>
<link>http://elleg.wordpress.com/2008/04/08/una-alta-despre-carti/</link>
<pubDate>Tue, 08 Apr 2008 10:02:21 +0000</pubDate>
<dc:creator>haibidu</dc:creator>
<guid>http://elleg.wordpress.com/2008/04/08/una-alta-despre-carti/</guid>
<description><![CDATA[nina berberova / cartea fericirii - placut destul de mult. pe cind m-am obisnuit cu ea, s-a terminat]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<div class='snap_preview'><p><a href="http://www.librariaonline.ro/images/products/librariaonline.ro/cartea_fericirii_berberova_humanitas.jpg"><img class="alignleft" style="float:left;border:0;margin-top:0;margin-bottom:0;" src="http://www.librariaonline.ro/images/products/librariaonline.ro/cartea_fericirii_berberova_humanitas.jpg" alt="" width="71" height="103" /></a><strong>nina berberova / cartea fericirii</strong> - placut destul de mult. pe cind m-am obisnuit cu ea, s-a terminat. partea cu sankt petersburg e foarte alba si calda, partea cu parisul mi-a adus aminte de <a href="http://www.imdb.com/title/tt0108394/">bleu</a> - tinara femeie putin alienata, care seamana cu femeia mea ca un oras.</p>
<p><a href="http://www.librariaonline.ro/images/products/librariaonline.ro/craii_de_Curtea-Veche_Caragiale_p45.jpg"><img class="alignleft" style="float:left;" src="http://www.librariaonline.ro/images/products/librariaonline.ro/craii_de_Curtea-Veche_Caragiale_p45.jpg" alt="" width="70" height="111" /></a><strong>mateiu caragiale / craii de curtea-veche</strong> - inceputul placut foarte mult. un bucuresti care mi-ar placea sa mai existe, sa-l fi vizitat si in care sa fi locuit macar un pic. spre final m-am plictisit putin. dar numai putin. <img src='http://s.wordpress.com/wp-includes/images/smilies/icon_smile.gif' alt=':)' class='wp-smiley' /> </p>
<p><a href="http://i33.photobucket.com/albums/d55/ionuca/book%20covers/operfectaziperfecta.jpg"><img class="alignleft" style="float:left;" src="http://i33.photobucket.com/albums/d55/ionuca/book%20covers/operfectaziperfecta.jpg" alt="" width="69" height="112" /></a><strong>martin page / o perfecta zi perfecta</strong>.  de citit intr-o zi perfecta, insorita, cind n-ai ginduri negre si nu te bintuie depresia. pentru ca altfel risti sa iei de bune unele sfaturi <img src='http://s.wordpress.com/wp-includes/images/smilies/icon_razz.gif' alt=':P' class='wp-smiley' /> </p>
<p>sub <em>m-am hotarit sa devin prost</em>. adica mai putin amuzanta.</p>
<p>any idea ce-i cu mezanplasu&#8217; asta de la wordpress?</p>
</div>]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[Iubesc...]]></title>
<link>http://doarfum.wordpress.com/2008/03/09/iubesc/</link>
<pubDate>Sun, 09 Mar 2008 11:51:45 +0000</pubDate>
<dc:creator>virgingoddessofthesun</dc:creator>
<guid>http://doarfum.wordpress.com/2008/03/09/iubesc/</guid>
<description><![CDATA[&#8230;diminețile în care n-aș face duș ca să păstrez parfumul și serile în care, ajungând ]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<div class='snap_preview'><p align="justify">&#8230;diminețile în care n-aș face duș ca să păstrez <em>parfumul</em> și serile în care, ajungând acasă, răman pironită în fața oglinzii zâmbind tâmp, simțindu-mă regina lumii.</p>
<div align="center">
<address>&#8220;I had learnt to seek intensity&#8230; </address>
</div>
<div align="center">
<address>more of life, a concentrated sense of life.&#8221;</address>
</div>
</div>]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[Maghetti e pregiudizi]]></title>
<link>http://iopaoletta.wordpress.com/2008/01/16/maghetti-e-pregiudizi/</link>
<pubDate>Wed, 16 Jan 2008 09:19:04 +0000</pubDate>
<dc:creator>paoletta</dc:creator>
<guid>http://iopaoletta.wordpress.com/2008/01/16/maghetti-e-pregiudizi/</guid>
<description><![CDATA[Ordunque, il lavoro comincia ad esigere la mia presenza, sottraendo tempo a questa finestra&#8230; d]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<div class='snap_preview'><p>Ordunque, il lavoro comincia ad esigere la mia presenza, sottraendo tempo a questa finestra&#8230; devo attrezzarmi per avere internet a casa, lo farò&#8230;..</p>
<p>Ieri, però, ho avuto mezz&#8217;oretta per fare capolino in posti dove non ero mai stata: blog sconosciuti ed anche piuttosto letterari&#8230;. (non li nomino tutti, perchè non ricordo dove sono finita&#8230; ho scoperto che quasi tutti hanno un blog!); sentendomi piccola piccola con la mia ignoranza ho taciuto e letto con ammirazione di libri interessanti, preso nota di titoli ed autori sull&#8217;agendina, ed ho realizzato una cosa che forse, per qualcuno, è l&#8217;acqua calda: non mi basterà tutta la vita per leggere tutti i libri che vorrei!</p>
<p>Sconforto e depressione&#8230; finora non avevo fatto altro che procedere nella mia avventura alla scoperta di nuovi lidi e alla riscoperta di vecchi mai dimenticati, sempre con la segreta speranza di dire: adesso ho qualcosa da dire anch&#8217;io. Invece no.  Quest&#8217;impresa, seppur nobile, si tinge di donchisciottesco, non finirà mai.</p>
<p>Sì, lo so, basta circoscrivere, decidere cosa interessa e cosa no, fare selezione e concentrarsi su quello che mi aspetto dalla lettura di un buon libro, ma io proprio non ce la faccio. Per me non esistono categorizzazioni, nè classificazioni a seconda della nobiltà del libro, c&#8217;è una sola divisione che per me conta: libri belli contro libri brutti.</p>
<p>Io devo verificare, toccare con mano, decidere da me se un libro è bello. E la bellezza, talvolta, risiede in luoghi inaspettati. Ricordo ancora, quindici anni fa, l&#8217;emozione di un librino piccino picciò, &#8220;Il giunco mormorante&#8221; di Nina Berberova , acquistato  di seconda mano su una bancarella e letto in traghetto, direzione Sardegna, solo perchè la definizione &#8220;no man&#8217;s land&#8221;, in quel momento, mi ispirava&#8230;.. non sapevo niente della Berberova, non avevo letto recensioni, ma quel libro mi chiamò, e proprio perchè non ne sapevo nulla, la scoperta fu folgorante.</p>
<p>Proprio per questa mia disposizione acritica, mi sono a volte trovata davanti dei veri &#8220;pacchi&#8221;, libri portati a pagina 50 (a volte anche 10), e lasciati lì per il resto della mia vita, ma poco importa&#8230;. l&#8217;importante sono stati i libri che ho letto senza pregiudizio.</p>
<p>Come Harry Potter. Li ho letti tutti e sette, gli ultimi tre in inglese per mancanza di pazienza (le traduzioni escono dopo più di sei mesi&#8230;.). Ho iniziato in tempi non sospetti, il libro nr. 1 era uscito da poco, dovevo regalare qualcosa a mia nipote e lo scelsi per la copertina, ma prima di incartarlo provai a dare un&#8217;occhiata&#8230;. pagina uno, due, quindici, cento&#8230;. in mezza giornata l&#8217;avevo finito. Carino, scrittura veloce pro-undicenni, storia ben raccontata. Tutto qui.</p>
<p>Poi è uscito il secondo, e mia nipote lo comprò senza che nessuno glielo regalasse&#8230; voleva sapere cosa succedeva dopo, e anch&#8217;io. Il terzo, il quarto&#8230;. belli, scritti in modo semplice ma avvincente, il maghetto cresce e si sente&#8230; ecc. ecc. La vera folgorazione fu il quinto libro, acquistato in inglese a Parigi. Improvvisamente, la storia che avevo tra le mani mutò. Sarà stata la lingua originale (sempre consigliabile&#8230;), sarà stato il fatto che ero in vacanza, ma quel libro mi prese. C&#8217;era un tono cupo e premonitore che ti travolgeva, un&#8217;attesa di nuovi eventi che si faceva sempre più spessa e consistente: mi sono ritrovata ai miei quindici anni, con gli stessi malumori, la stessa attesa di cose future e grandi, lo stesso senso di impotenza. Io ero Harry, io potevo gestire il mondo intorno a me in un modo che mai prima d&#8217;ora mi era stato raccontato&#8230;</p>
<p>Ecco, credo che la forza di quella saga stia tutta lì: la capacità di evocare l&#8217;adolescenza. I due libri successivi aumentano di tono, ma sono più dediti al finale della storia, all&#8217;epilogo senza tralasciare nessun nodo della complicata trama, quindi meno introspettivi, belli ma di quella bellezza che lascia intravedere gli ingranaggi della (perfetta) macchina che sta dietro.</p>
<p>Et voilà, l&#8217;ho detto. Mi è piaciuto Harry Potter e non me ne vergogno. Però, perchè leggendo le varie recensioni, mi sono sentita una becera utilizzatrice della letteratura pro-popolino? Perchè questa scrittrice (che ha tutta la mia invidia) è stata così messa da parte, distinta subito dagli scrittori &#8220;veri&#8221;? Non mi sembra giusto. E&#8217; vero, non è &#8220;alta&#8221; letteratura, qualunque cosa voglia dire questo termine, e allora? Possibile che il pregiudizio stia di casa proprio dove non dovrebbe esserci, nella cultura?</p>
<p>Non me ne vogliano gli alti (re)censori, che tanto di qui non passano&#8230;..</p>
</div>]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[„O biată musculiţă nu are dreptul să aspire la măreţia universală…” ]]></title>
<link>http://razvanzlavog.wordpress.com/2007/11/24/%e2%80%9eo-biata-musculita-nu-are-dreptul-sa-aspire-la-maretia-universala%e2%80%a6%e2%80%9d/</link>
<pubDate>Sat, 24 Nov 2007 09:15:55 +0000</pubDate>
<dc:creator>Rǎzvan Zlǎvog</dc:creator>
<guid>http://razvanzlavog.wordpress.com/2007/11/24/%e2%80%9eo-biata-musculita-nu-are-dreptul-sa-aspire-la-maretia-universala%e2%80%a6%e2%80%9d/</guid>
<description><![CDATA[
Teza pe care o descoperim, fără mare greutate, după ce citim cartea Ninei Berberova, se învârt]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<div class='snap_preview'><p STYLE="text-align: center"><img ALT="9780811215343.jpeg" SRC="http://razvanzlavog.wordpress.com/files/2007/11/9780811215343.jpeg" /></p>
<p><strong>Teza pe care o descoperim, fără mare greutate, după ce citim cartea Ninei Berberova, se învârte în jurul ideii următoare: personajul principal al romanului, nu trebuie să fie, şi nu este, personaj principal şi în viaţă. Cu ajutorul paragrafului de pe spatele cărţii, ideea deja se uzează şi aproape nemulţumeşte. Dar…</strong></p>
<p><strong>Într-un stil relaxat, relaxant, fără construcţii de frază complicate şi fără o structură complexă, se desfăşoară o existenţă  a unui om din umbră, din planul doi, acompaniament, „vocea din spate” ş.a. Redată de altfel la persoana I, fără nici un joc de perspectivă narativă, povestea capătă valenţele scontate de intenţionalitatea auctorială destul de lesne – contextul unei Rusii într-o perioadă de mari zbateri (de altfel, când nu a fost Rusia într-o astfel de </strong><strong>perioadă…), relevă pe acompaniatoarea care se naşte din ruşinea mamei ei, şi trăieşte precum ruşinea, aproape toată viaţa. Nu ruşinată, ci precum ruşinea, lipindu-se de om, dar neavând prim planul niciodată(asta presupunând că aşa se întâmplă cu ruşinea…). Mai mult sau mai puţin frapant, dar bine construit, în temă, cu simţ al situaţiei de invidiat, scrierea este, până la acest punct o lectură faină, dar despre care nu s-ar scrie neapărat pe blog. Dar…</strong></p>
<p><strong>Finalul găseşte o soluţie, fără să fie un happy-end de altfel, care desface o cu totul altă perspectivă la nivel de receptare, incomparabil mai interesantă decât teza iniţială: personajul devine scriitoare, şi întreaga poveste capătă sensul unei metafore, artă-poetică, vorbind despre scriitor şi chinul lui de a sta, tot timpul, în acompaniamentul personajelor sale. Pentru că nu el va primi dragostea publicului, ci personajele sale. Îmbogăţită cu această buclă plină de sens, cartea merită lectura… iar în această cheie, şi nu neapărat în cea propusă de cei de la Humanitas, în colecţia Cartea de pe noptieră, ediţia 2003, micul roman capătă sens.<a TITLE="9780811215343.jpeg" HREF="http://razvanzlavog.wordpress.com/files/2007/11/9780811215343.jpeg"> </a></strong></p>
</div>]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[Lunchtime read: The Accompanist - post III]]></title>
<link>http://insidebooks.wordpress.com/2007/02/01/lunchtime-read-the-accompanist-post-iii/</link>
<pubDate>Thu, 01 Feb 2007 15:02:00 +0000</pubDate>
<dc:creator>quicke</dc:creator>
<guid>http://insidebooks.wordpress.com/2007/02/01/lunchtime-read-the-accompanist-post-iii/</guid>
<description><![CDATA[There is an ongoing jealousy between Sonechka over Maria Nikolaevna but finally the accompanist find]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<div class='snap_preview'><p>There is an ongoing jealousy between Sonechka over Maria Nikolaevna but finally the accompanist finds a vulnerability she can use against her glamorous employer and waits for the moment to twist the knife</p>
<p>Highlights between pages 42 – 68 (chapters five, six and seven)</p>
<p>* After arriving in Moscow life for the singer and her husband is not easy as they are hassled by the authorities and she is told where and when to perform and her husband finds his life of luxury threatened</p>
<p>* They prepare false passports and escape firstly to the South, which was always a stronghold of the White anti-communist forces, and then head via Constantinople for Europe finally settling in Paris</p>
<p>* Once in Paris the man that Sonechka was asked to post a letter to all those months before in Petersburg turns up and Ber turns out to be the secret flame that Maria is hiding from her husband</p>
<p>* The singer starts to go out at night and after one particular evening when Sonechka comes back late and finds her employer all on his own she almost blurts out the facts about Ber but is sent to bed </p>
<p>The final part of the tale comes tomorrow…</p>
</div>]]></content:encoded>
</item>

</channel>
</rss>
