Si asteptam liftul. Si cum este un lift vechi, venea greu si scartaia din toate incheieturile. Niste oameni de plastic care stau la parter se certau cu foc. Un el si o ea, batrani. N-au niciodata nici o expresie pe fata, nici un zambet, nimic. Sunt teleghidati si plictisiti. Cam ca majoritatea oamenilor pe care ii vad. Nu ma mai inspira nimeni. Traiesc printre decedati. Oameni tineri fara perspective, fara viata. Oameni batrani care nu fac decat sa se taraie de pe-o zi pe alta. E dezolant.

Si m-au apucat bufeurile. Valuri de caldura veneau si treceau, iar cand treceau, imi doream sa strang din dinti, poate asa nu mai reveneau. Dar nu era asa. Si incepusera sa fie din ce in ce mai dese.

Oamenii de plastic zbierau unul la celalalt cum ca si-au distrus viata impreuna, tineretea, nervii. Se acuzau reciproc de toate neajunsurile. Am urcat in lift. Si m-a apucat greata. Simteam gust de suc gastric in gura. Un tiuit in urechi imi asurzea gandurile. Imi venea sa ma scurg in casa liftului si sa mor acolo. Sau sa fug departe, dar peste tot ar fi la fel.

Asa ajunge majoritatea. Ne acuzam unii pe altii de toate nefericirile. Mereu exista alt responsabil. Regrete. Sila. Tristete. Urlete. Plansete. Durere. Lacrimi. Si apoi murim. Aruncam viata la gunoi si ne complacem in toate mizeriile pentru ca ne e frica. Pentru ca suntem egoisti si pentru ca nu avem incorporat curajul.

Liful era atat de mic. Aerul era inchis si apasator. Mirosea a jeg. Pe usa de la lift era scrijelita o "sugi ...!". Am inchis ochii si am numarat pana la 5, incercand sa fac sa dispara toata sila, greata, teama, jegul, vecinii si liftul.

N-a disparut nimic dupa ce am terminat de numarat. Totul era tot acolo. N-aveam aer. Picioarele mi se scufundau in podeaua liftului si peretii se prelingeau peste mine. Nu puteam sa mai fac nici un pas. Nici nu aveau unde. Voiam sa tip, sa apas haotic pe toate butoanele. Sa cada liftul. Sa explodeze blocul. Sa moara vecinii. Sa vina un fum verde care sa faca totul sa dispara.

Vreau o tigara. O tigara m-ar linisti. Asta daca nu m-ar face sa vomit. As vomita o bucata de sunca. Am chef sa vomit sunca. Dar n-am mancat sunca. Alta suparare. Vreau sa vomit vecini. Dar n-as putea niciodata sa mananc vecini. Sunt atosi. Pana la urma am vomitat guacamole. Se confunda cu peretii si cu podeaua liftului. Vreau benzina sa dau foc. Sa arda tot.

Si liftul se facea din ce in ce mai mic. Era sudoare pana la gat. Urma sa mor pentru ca nu stiu sa inot si nici n-am loc. Mi s-au infundat urechile si nasul. Respiram pe gura. Macar nu mai simteam mirosul de jeg, de vecini, de dezastru si de vieti irosite.

Plamanii mi s-au colabat. Ochii mi-au iesit din orbite. Limba imi atarna in sudoare. Plutea nestingherita. Era alba cu pete verzi, de la voma.

Mana dreapta imi era paralizata si cu stanga trebuia sa tin usa liftului. De ce o tineam? Ce se intampla daca dadeam drumul. Mi-am taiat mana dreapta si mi-am pus-o cu stanga peste gura. Mi-am bagat limba la loc. M-am izbit cu capul de butoanele liftului pana a pornit alarma. Dar vecinii n-au auzit-o. Ca-s toti de plastic si-s toti morti. Sa mai moara o data. A auzit-o totusi vecina de la 4. Ea sta mereu calare pe vizor. Ca un sobolan infect, fara viata si fara ocupatie. Gadila mereu vizorul cu mustatile albite.

S-a auzit un ZBANG din senin. Dar nu era din senin. Era din lift. S-a oprit liftul. Sobolanul era in fata usii. L-am inundat cu sudoare, voma, sange si bucati de plaman. L-am batut cu mana mea dreapta pe care am aruncat-o apoi pe scari. Femeia de serviciu aduna voma intr-o galeata crapata.

M-am tarat pana in casa si am inceput sa cotrobai prin toate sertarele. capul imi ramasese in lift. Am gasit medicamentele. Dupa 1 minut de la administrare, voma a intrat la loc in mine, mana s-a lipit la loc, plamanul s-a umflat, liftul a plecat la parter si sobolanul a intrat in casa lui, la loc, la vizor.

M-am linistit.

Romeo

Oh, Juliet!

Juliet

Oh, Romeo!

Romeo

Oh, Juliet!

Juliet

Oh, Romeo!

Romeo

Oh, Juliet! (dies)

Juliet

Oh, Romeo!......Romeo?......Dammit.

THE END

Huckleberry Finn by Mark Twain

Huckleberry Finn

(Goes rafting. Goes home.)

THE END

Pride and Prejudice by Jane Austen

Mr. Darcy

Nothing is good enough for me.

Ms. Elizabeth Bennet

I could never marry that proud man.

(They change their minds.)

THE END

Jane Eyre by Charlotte Bronte

(People are MEAN to Jane Eyre.)

Edward Rochester

I have a dark secret. Will you stay with me no matter what?

Jane Eyre

Yes.

Edward Rochester

My secret is that I have a lunatic wife.

Jane Eyre

Bye.

(Jane Eyre leaves. Somebody dies. Jane Eyre returns.)

THE END

The Great Gatsby by F. Scott Fitzgerald

Gatsby

Daisy, I made all this money for you, because I love you.

Daisy

I cannot reciprocate, because I represent the American Dream.

Gatsby

Now I must die, because I also represent the American Dream.

(Gatsby DIES.)

Nick

I hate New Yorkers.

THE END

The Old Man and the Sea by Ernest Hemingway

An old man catches a fish that's too big for his boat. The fish gets eaten by sharks. Then he goes home and DIES.

THE END

De ce trebuie sa aiba parul lung, toti? Initial m-am gandit ca daca asculti prea mult rock, iti vine sa-ti lasi parul lung.:) Am ascultat si eu o perioada, dar nu mi-am lasat plete nespalate si nici nu mi le-am scuturat in ritm de "uauauauauaAAAAAUUUUUzdrangzdrangzdrang!".

De ce simt nevoia sa si le scuture (pletele) in gurile celor din jur? Care este scopul? Sau asa se danseaza rockul? Sau asa se traieste? Nu pricep.

De ce zbiara ca descreieratii? Imi dau senzatia ca they're on something. Asa fac fanii? Oare ce reprezinta acest comportament aparent deviat?

Trecand peste aceste intrebari ale mele, am niste mici comentarii legate de concertul de aseara (Whitesnake si Def Leppard).

Def Leppard nu mi-au placut. Punct. Trec la Whitesnake.

Coverdale e Coverdale si va fi mereu Coverdale, orice ati spune. Insa are Coverdale un basist de mama mama. Nu gasesc poze cu el. O fi mai nou, nu ma pricep. Deci un hispanic de valeu, te apuca fiorii. Vorba lui Coverdale: "a man too sexy for his own underwear".

Peculiar: Woai, il vezi ce bun e?

Peculiaru': Cine?

Peculiar: Basistu'!

Peculiaru': Astia se cheama <am uitat eu cum>, sunt cei care tin mai mult la look decat la muzica.

Peculiar: Deci eu n-am nimic impotriva! Si ia mana de pe mine sa nu creada ca-s cu cineva!

Concertul a fost fain, daca ignorai urmatoarele lucruri:

1. Ca sa-ti iei ceva de baut, trebuia sa strabati o gramada de drum pana la casa cu jetoane. Acolo stateai o ora la coada. Apoi te intorceai, iar iti lua o ora. Te puneai la coada la "bar", unde 3 oameni serveau 10.000 de oameni. Oricata rabdare ai avea in general, tot ti-o pierdeai pana la urma. Si nu te serveau oricum. O pitipoanca dadea numai inghetata, alta numai bere si alta numai cola. Desi era o coada infernala si primeai numai coate in gura, mimoza cu inghetata (si nimeni nu cumpara inghetata) nu misca un deget... ea servea doar inghetata.

Se mai baga in fata cate unul ca asa e in Romania. Pana s-a bagat o cucoana in fata mea si am atentionat-o ca exista o coada si ca toata lumea sta de o ora. Replica ei a fost extrem de inteligenta: "Dar eu nu vreau bere!". Asa, si? Nici eu. Si?

2. Pisoarele erau prea tari. In aer liber. Deci daca erai barbat, puteai sa faci pipi in fata lui Coverdale. 2 in 1 numai la Romexpo.

3. Peculiar la concert: In fata mea - some fat cow care sarea in toate directiile. In dreapta - some ugly rockeri care se bateau cu bere. In stanga - 2 pitipoance la nu mai mult de 14 ani care aveau o voce de cutie de conserva. Mi-au gaurit toate timpanele. Nu zbiera toata multimea cat zbierau alea doua. In dreapta - niste tipe nespalate pe cap de 2 saptamani, isi scuturau microbii si paduchii in fata mea. In spate - niste parinti inconsienti care stateau cu copila lor de maximum 4 ani. Fetita era tare simpatica, parintii cam prosti. Era insa tare nerabdatoare: "Mami, mami, sa-nceapa iocku'!".

4. Bilete in fata inseamna bilete langa subwoofer. Proasta alegere. Mi s-au dezorganizat toate organele si acum am ficatul unde imi era creierul si splina unde e ficatul si creierul facut zob, pe jos, intr-o balta de sange.

5. Sunetul a fost de toata jena. Vocea era practic inexistenta. Toata lumea canta cu Def Leppard, iar eu incercam sa inteleg un vers macar. N-am reusit.

Nu stiam nici toate piesele de la Whitesnake. La un moment dat au inceput sa cante o piesa pe care o stia toata lumea. Multimea canta cu ei. Eu ramasesem masca. L-am vazut pe Coverdale mai porno, asa, dar nu credeam ca poate canta asa balarie. Asta pentru ca din melodia "Ain't no love", am inteles "Anal love". Si cand am intrebat cum se cheama piesa, tot "anal love" am inteles. Ma rog, era si galagie... sunetul prost. In fine. Si totusi, tot nu reusesc sa inteleg altceva.

Peculiaru': Mi-ai stricat piesa asta pentru totdeauna!

Si totusi, ce basist!

Am cateva carti care ma astepta de vreo 2 luni si de care n-am avut timp. Trebuie sa ma apuc sa le citesc ca sa nu creada ca le iubesc. De la Martin Page, cel care s-a hotarat sa devina prost, mi-am mai depozitat doua carti. "O perfecta zi perfecta" care mi se pare ca bate spre acelasi subiect. Sinuciderea. Cred ca Martin are o problema... norocul lui ca scrie fain. "Despre ploaie" este alta carte a aceluiasi autor, carte care-mi face cu ochiul de prin martie. In primul rand, ma fascineaza coperta (vezi link). Are ceva care... are ceva. Lasand la o parte faptul ca este o carte despre ploaie, iar pe umbrelele celor din carte e zapada.

Cand am vazut-o, marea mea curiozitate a fost sa vad ce anume poti scrie despre ploaie in 105 pagini. In plus, ador ploaia.

Ma mai astepta "memoriile unui antisemit", "se face tot mai tarziu" si niste Garcia Marquez. Desigur, si munca. Nu te poti relaxa toata ziua.

Ce mai e fain, in afara de carti, este ca am fost ieri la o conferinta de presa, din plictiseala. Nu ma privea deloc. Era cu baietii de la Def Leppard. Si iar si-a scos romanu' educatia la iveala. Desi a fost putina lume, romanul tot toapa e. Desi am fost rugati sa fotografiem primele 2-3 minute si apoi gata, taranu' nu s-a oprit. In afara de asta, ei parea oameni faini si extrem de sictiriti la auzul intrebarilor de doi lei. "Ce v-a facut sa alegeti rock-ul?". Gizas. Pe bune? Oamenii astia canta de zeci de ani si tu ii intrebi ce i-a facut sa aleaga rock-ul, de unde vine numele formatiei si ce parere au despre fotbal.

Apropo, habar n-am cine-s Def Leppard astia. Rusine mie. Ah, si merg si la concertul lor asta seara. De fapt, merg pentru Whitesnake. In deschidere va canta Iris pe care daca ii mai aud o data, ma urc pe pereti. Nu ca nu mi-ar placea, ci pentru ca i-am auzit de atatea ori ca deja fac bube. Si cand il vad pe Cristi al lor cat s-a ofilit, ma apuca intrebarile medicale privind stadiul cirozei, incep sa-l compatimesc si uit sa ma bucur. Iris ma indispune pentru ca are ciroza.

Ce ma mai bucura in rest este ca toate magazinele din jurul meu se desfiinteaza. Era un non-stop tare folositor. Acum e Volksbank. Era un pet shop. Acum e BCR. Era o alimentara, acum e ING. E si un spital langa mine. In curand va fi, probabil, o alta banca. Se vor desfiinta banci ca sa se faca alte banci in locul lor. Vom avea banci supraetajate. Vom avea banci in apartamente de bloc, pe scara blocului si, vorba Peculiarului, prietenul meu imaginar, "maine dimineata ne vom trezi sa mergem la birou si in lift va fi o banca. Cum vom pasi in lift, ne va intreba cineva daca nu dorim un credit."

Imi doresc un mall intreg in care sa fie numai banci.

Detest cuvantul "litoral", fara nici o legatura cu nimic. Nu exista cuvant mai urat ca "litoral". E un termen ceausist care ma dezgusta. Mergi pe litoral? Doamne apara si pazeste! Ma duce cu gandul la vederile alea vechi, din vremea comunismului, in care viata era in alb si negru si totul se derula cu intreruperi, cu purici si cu zgomotul unui proiector. Si statiunea Mamaia. Mamaia??? Gizas, cine a fost atat de neinspirat? Takes the fun out of everything.

In concediu plec la Juan Carlos si la Marimar, unde va invit cu draga inima, sa fim departe de tarani.

Si in continuare vreau sa scriu o carte. Mi-as lua liber de la lume pret de cateva luni, sa merg sa prind inspiratia din zbor. Provin dintr-o familie de scriitori, ma gandesc ca o fi ceva si de capul meu. As vrea un spiridus care sa-mi arunce idei si sugestii, cuvinte alandala care sa clickuiasca in capul meu si sa nasca o poveste.

Si am inceput sa-mi indragesc vecinul de sus, care ma innebuneste cu zgomotul. Vorba vine, indragesc. In afara de faptul ca are familie, copil mic, si-i sta capul la femei, e mai bine sa ii aud lui rotopercutoarea decat sa merg la birou, unde e o liniste de inmormantare si toata lumea doarme. It sucks the life out of me.

Pana una, alta, haideti sa ne plimbam cu rolele pe toti coclaurii.

Desi era o dimineata apasatoare, atat din cauza caldurii sufocante, cat si din cauza zgomotului infernal care reusea sa-mi imprastie orice gand si orice tentativa de a-mi sistematiza simtirile, stiam ca nu avea cum sa fie mai rau, mai greu de suportat.

Era 7 dimineata, cand nici natura nu se trezise bine, cand nici ploaia nu imbibase bine pamantul care se lasa sub fiecare pas. Stiam ca urmeaza inca o zi ale carei evenimente vor depinde in prea mare masura de trairile altora, de dispozitia lor. Si cu toate astea, o liniste aparte pusese stapanire pe mine.

Dupa o tigara a carei fum urma sa-mi prinda bine si sa-mi alunge din temerile si nesiguranta care aveau sa urmeze, cele patru etaje, cu fiecare scara parca mai inalta decat cealalta, au alungat parca si din stresul generat de oboseala, ganduri si confuzie.

Era incercanata si bruneta, cum este si de obicei. Cu inelul intors pentru a parea verigheta, aranjata si parfumata, frumusica si prezentabila, ceva ii declansa mereu accese de furie. Furie pe noi, ca nu suntem ca ea, furie pe viata, ca nu i-a scos de toate in cale, furie pe meseria care i-a furat din tinerete, furie pe dezechilibrul dintre viata profesionala si cea personala. Zambitoare si copila, ca la 20 de ani, uneori reusea sa-ti redea increderea si speranta, pentru ca apoi, in momentele mai gri, sa ti le smulga cu cruzime, fara nici cea mai rea intentie, de altfel.

La 81 de ani, doborata de prea multa viata si de prea multe suparari, fericita totusi ca s-a putut odihni in ultimele zile, mintea. Ca s-a simtit din ce in ce mai rau, ca s-a prabusit, ca varsa, ca ii e rau, din ce in ce mai rau. Apoi se razgandea, uita ce-a spus cu doua minute inainte si se enerva daca ii aminteai. Te acuza de lipsa de respect si te privea cu ura, pentru ca apoi sa te ia de mana si sa-ti spuna ca e prea batrana, mult prea batrana.

Tanara neimplinita, cu 3 ovule viabile ramase si nici o speranta si batrana de 81 de ani, bolnava si inraita de viata, s-au intalnit. O zi, un moment, doua vieti diferite, acelasi loc si aceeasi ora. Tanara stia cat de putine sanse mai are, batrana nu mai avea nici macar una, dar nici nu-si mai dorea. Batrana avea o fata, dar nu conta. Tanara isi dorea una, dar nu mai putea avea.

Tanara voia sa inceapa din nou, sa fi ales altceva. Batrana dorea ca totul sa se termine. Una voia un nou inceput, cealalta nu dorea decat sfarsitul. Nici una nu stia nimic.

Tanara, iritata de neimpliniri si de neputinta apasatoare, nu mai stia sa aiba rabdare. Nu mai stia sa spere si sa viseze. Se agita usor, isi pierdea cumpatul si sarea la gatul oricui era in preajma atunci cand isi amintea ca la peste 35 de ani nu era maritata, nu avea copii, nu reusise sa plece din tara, prietenii erau multi, dar de fapt putini, nu avea casa ei, iar meseria nu mai compensa nimic din toate acestea. Spera totusi ca va mai trai ceva din ce n-a apucat.

Batrana fabula. Fabula cat putea in speranta ca asa se va termina totul mai repede. Si ea spera, insa speranta ei era ca se va stinge mai repede.

Batrana isi spunea povestea derutanta si fara nici un fir logic, se contrazicea singura, cauta disperat o portita spre alta lume.

Tanara era din ce in ce mai iritata. Nu suporta pierderea de vreme. Cum sa-i rapeasca din timp? Si asa nu mai are. Cum s-o ajute pe batrana cand nici pe sine nu poate sa se ajute? Cum sa faca sa castige anii pierduti, iar batrana cum sa piarda anii ramasi?

Tipau una la cealalta, iar realitatea se scurgea usor, neputincioasa, din jurul fiecareia. Pierdusera contactul cu lumea si se razbunau pe cine puteau.

In cele din urma, totul s-a sfarsit cand batrana a spart tacerea. "Domnisoara, eu nu vreau decat sa mor!"

Tanara a tacut brusc. In sfarsit, aici li s-au intalnit vietile. Complet diferite, isi doreau totusi acelasi lucru.

Alo, buna! Ce mai faci?

E 5 dimineata. Dorm.

Eh, daca tot te-am sunat, am o problema. Ma ustura o nara! Sunt super ingrijorat!

La 5 dimineata te ustura o nara? Pa!

Un mic pont de inceput: Daca te doare o unghie, nu e cancer. De fapt, cel mai probabil, nu e nimic. NIMIC! Nu trebuie sa ma scoli din somn, nici sa te panichezi, nici sa faci din tantar armasar.

Discutie:

Auzi, ma simt cam ametit. Ma deranjeaza lumina puternica si ma dor ochii. Ce crezi ca am? Recomanda-mi si mie un internist.

Stai toata ziua cu ochii in calculator, nu?

Da.

There you go!

Da, dar ma dor ochii de la lumina.

Poarta ochelari de soare.

Hai serios.

Serios!

Deci sunt 40 de grade afara, te simti ametit si te dor ochii. Mhm... suna tare grav. Cheama salvarea! ACUM!

Crezi ca e de la aerul conditionat?

Poate sa fie si de la asta.

Si n-am nici boala aia la cap.

Ce boala la cap?

Aia cu M...

Madness?

Aia cu pielita creierului inflamata.

Meningita. Pielita...

Asa, da. N-am, ca am facut testu' cu barbia si n-am treaba.

Mhm... si testul de mers 6 minute l-ai facut? Ca de fapt ala e concludent.

Ce test e ala?

E un test in care mergi 6 minute.

Si ce se intampla?

Pai asta e surpriza. Se poate intampla orice. Poate ai IC clasa III NYHA.

Ce?

Exact! Mergi la un medicul de familie daca tii mortis.

La cine? Recomanda-mi pe cineva ca tu stii mai bine.

Mergi la medicul tau, la oricine, nu conteaza.

Cum nu conteaza?

Pai nu conteaza ca si o gaina iti va spune acelasi lucru.

Adica ce?

Sa bei lichide, sa nu stai in soare, sa nu mananci grasimi, sa nu mai stai atat la calculator etc.

Pai beau lichide si mananc sanatos si iau si vitamine.

(Eu, murind inceeeeeet, incet.)

Du-te si fa-ti niste analize daca te linisteste asta.

Ce analize?

Analizele uzuale.

Si ma duc si cer analize UZUALE?

Nu, ceri analize si punct. Stie medicul ce analize sa-ti faca.

De unde stie?

Pentru ca e medic! Nu ceri tu. Sau vrei exemple?

Da, zi-mi ce cer.

HLG, AST/ALT, ionograma, VDRL, EKG etc... si niste troponine I ca poate ai facut un IMA.

Ce?

Exact! Nu ceri nimic in mod deosebit.

Si nu-mi poti recomanda pe nimeni?

AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA!!!

Ma doare in partea dreapta, jos.

Unde in partea dreapta, jos?

La degetul mic.

Te-ai lovit?

Nu.

Atunci o sa-ti treaca.

Cum adica? Pai ma doare! Ce fel de medic esti tu?

Cateva reguli:

Mergi la doctor daca te doare ca nimeni nu te consulta prin telefon sau via ym.

Daca te-ai zgariat, ai mari sanse sa supravietuiesti.

Nu te doare nimic pana in ora 8 dimineata in zilele lucratoare si pana in ora 9 in weekend.

Cel mai probabil ai nevoie de psihoterapie, nu de analize.

Da, ai cancer.

Nu, nu se vindeca.

Da, traieste-ti viata.

Gizas Craist!

Si tare de tot este si faptul ca a reusit sa gaureasca una. Acum am o gaura in tavan si zoaie care se scurge din ea si sper doar sa nu fie de la wc.

Dar, tot raul spre bine, caci oricum trebuia sa-mi renovez baia si mi-era ca ma costa prea mult. Dar vecinul se va oferi sa mi-o aranjeze gratis. In plus, o idee m-a izbit acum... il voi pune in baie, cu gura deschisa, sa prinda toate picaturile care curg din tavan.

Raspuns: Daramatul peretilor.

In mod normal, o camera are 4 pereti. Un apartament de 2 camere are cel putin 12 pereti, plus holuri daca exista... ma rog, si baie. Cativa dintre acestia sunt de rezistenta. Un perete de rezistenta nu se darama. Vecinii mei nu par a sti de ce. In fond si la urma urmei, e simplu: PENTRU CA PICA BLOCUL PE NOI.

Pentru a darama pereti, ai nevoie de autorizatie de la autoritatea de daramat pereti si alte constructii inutile si inumane. Nimeni nu-ti da aprobare in mod normal. Dar noroc ca suntem romani si merge cu spaga.

In plus, autorizatia, cand se da, presupune si acordul scris al vecinilor. Pe aceasta cale, tin sa mentionez ca nu-mi amintesc sa fi fost de acord, in scris sau verbal, cu demolarea blocului.

Exista animale care vor sa-si faca vila in apartament. Asadar, darama toti peretii. Exemplu: vecinul mei de deasupra.

Pe langa faptul ca si-a pus 3 aere conditionate intr-un apartament de 2 camere de am inceput sa cred ca isi omoara iubitele si la criogeneaza acolo, mai este si un taran infect care n-a auzit de ore de liniste sau de pereti de rezistenta. Ca la el la tara peretii-s facuti din balega si se descompun usor si nici nu sustin mare branza.

Pana la urma nu ma priveste ce face el cu 3 aere conditionate in 90 mp, dar ma priveste faptul ca in jungla nu l-a invatat nimeni bunele maniere. De exemplu, nu stia ca e urat si de toata jena sa arunci bucati de pereti peste rufele vecinei de mai jos aka eu. de trei ori la rand.

De o luna de zile, ugga-chaca-ugga darama pereti, iar blocul se zgaltaie din toate incheieturile. Ce nu inteleg eu este ce anume a mai ramas de daramat. Inaintea lui a locuit altcineva sus... a daramat si ala toti peretii posibili pret de o vara intreaga. Acum s-a mutat Cheetah sus si darama in continuare. Simt ca deja a trecut la podea si ma voi trezi cu el in casa. Asta dupa ce vara trecuta, mahalagioaica de jos, impreuna cu barba-su, mare sofer de TIR, a procedat la fel. In plus, si-a inchis si balconul. Asadar, ma terezeam dimineata si in fata geamului ma trezeam cu un barbat beat si slinos care batea tabla sub geamul meu. Si mentionez ca numai la parter nu stau. Deci mare mi-a fost socul.

A terminat familia Bundy de jos, s-a apucat maimuta ala de sus, apoi a venit alt taliban si a continuat. Mai am putin si-mi pierd mintile.

Totul a culminat cu 3 chestii majore... nu cu una pentru ca-s intelegatoare.

1. Dupa ce mi-a umplut de moloz toate hainele puse la uscat, mi-a mai si strigat de pe balcon un "domnisoara, mai bine va strangeti rufele ca eu n-am timp sa stau dupa dvs." I-auzi Franz, te incurc acum? Imi cer scuze, sunt o impertinenta.

2. La montarea celui de-al treilea aer conditionat, a picat jumatate de balcon in capul cui s-a nimerit sa treaca pe acolo. Mi-a iesit voit pe gura un "Dom'ne, tu nu esti intreg la cap?". "Domnisoara, lasati-ma sa-mi fac treaba!" Nu stiam ca treaba matale e sa demolezi cartierul si sa distrugi orice forma de viata. Acoperisul mahalagioaicei de sub mine a fost avariat de balconul care s-a prabusit. Dar nu-i nimic. Bine ca sta aerul conditionat.

3. In aceasta dimineata, dupa ce m-am culcat la ora 4 si jumatate, pentru ca unii au joburi mai importante si mai pline de responsabilitate decat are Gica de sus, care mananca seminte la chioscul matusii si care face frauda pe net in timpul liber, am fost trezita la ora 7 dimineata, pentru ca Hopa Mitica si-a amintit ca mai are in casa un perete care inca mai sta in picioare si asa ceva este de neconceput. Asa ca l-a daramat si pe ala.

Asa ceva este inadmisibil, motiv pentru care, dupa discutii calme si relaxate in urma carora taranu' nu intelege nimic, ma voi interesa ce autorizatie are terchea-berchea asta, ca-s curioasa ce amenda plateste.

Mentionez ca mi-a cazut tencuiala de pe pereti de la atata uruit si, in curand, va trebui sa ma feresc de tavan care probabil ca will come crawling down on me.

Cu ocazia asta am invatat si ce e ala predesinte de bloc sau scara sau ce mama lui e. E un om foarte important pentru care se fac alegeri. Bine e sa n-ai treaba sau minte.

Cand handicapatul de sus n-a raspuns la usa, m-am dus la presedintele blocului. Ca e mai greu sa auzi usa sau soneria cand darami peretii. PRESEDINTELE a fost de acord cu mine... e inadmisibil, mergem impreuna, rezolvam cumva, il potolim, il speriem. Am zis ok.

A venit cu mine la putza cel fortos care da pumni in pereti si pica tot, a batut la usa tot rosu la fata. Putza a deschis, iar faimosul presedinte a intrat tare in el:

"Ce mai faci dom'ne? (cu zambetul pe buze) Uite, ai aici o problema (si arata spre mine)... nu vreau sa facem probleme, dar domnisoara are ceva de obiectat. Nu zic sa nu darami peretii, dar fa-o mai incet ca domnisoara, care e vecina cu tine, are mult de lucru. Bate si tu mai incet. Si asta seara vezi ca-i meciul... sa vii sa ne uitam. Iau eu bere."

In acel moment mi-am dat seama ca doar o bomba atomica ar educa romanul. Dialogul este, desigur, reconstituit. Pentru ca presedintele de bloc n-are atata vocabular si nici nu stie prea bine limba materna.

Omu' de sus si-a cerut scuze. Desigur, doar ca sa-mi inchida gura. Caci nu s-a schimbat nimic. In rest, zambea foarte amabil si cu ochii sclipiciosi ca s-a gandit ca daca e tanar si are ochi frumosi, trec peste faptul ca este un animal jegos.

In concluzie, vreau permis de port-arma. Nu ca as face ceva cu ea, ci doar asa, s-o am. Nu se stie niciodata ce infractor da buzna peste tine in casa.

Si da, voi incerca sa emigrez asta seara. Ma voi urca intr-un camion plin cu gaini infecte si cubanezi sifilitici si voi trece ilegal toate granitele. Daca nu merge, ma voi agata de roata unui tir. Daca am noroc, soferul va fi chiar betivul de la 3 care, cand nu isi inchide balconul cu toata zarva din lume, se da hutza cu tiru'.

Mi se pare intr-un fel fascinant cum cresti alaturi de un om pret de o perioada de timp definita, pentru ca apoi sa o luati pe cai diferite. Tu simti cum ideile tale incep sa se schimbe, sa evolueze. Poti privi in urma, poti analiza lucid evenimentele pe care le-ai trait si reactiile pe care le-ai avut. Si lucrurile incep sa se departeze din ce in ce mai mult de tine, tu, el care esti acum. Parca trecutul nu-ti mai apartine, intr-un sens teoretic, desigur. Incepi sa-ti judeci singur trecutul si realizezi cat erai de mic atunci. Privesti in urma cu calm si liniste, impacat de faptul ca, desi n-ai luat cele mai bune decizii in trecut, acum ai mai mult decat miezul cu care ai pornit la drum. E o virtute sa te poti modela in functie de mediul in care traiesti si de ce realizezi sau in functie de ce esecuri suferi. Si prin aceasta modelare inteleg o influenta benigna venita din exterior.

Si trece vremea, tu te rostogolesti in zapada ca un bulgare mic si pe masura ce aluneci la vale, cresti, acumulezi experienta si inveti cate ceva la fiecare pas. Sa refuzi aceasta "lipire" a evenimentelor inseamna sa te plafonezi, sa traiesti intr-o cutie, departe de lume, sa nu cresti niciodata.

Si, ca atunci cand tii un discurs de jumatate de ora, avand impresia ca celalalt de intelege, pentru ca apoi sa-ti puna o intrebare care n-are nici o legatura cu nimic, afli cum tu poti creste si cum altii raman in acelasi loc in care i-ai lasat.

Se asteapta de la tine la aceleasi reactii, la aceleasi atitudini. Nu-si imagineaza cum se schimba lucrurile, pentru ca in bula lor totul e mereu la fel.

Si nu poate decat sa te bucure faptul ca tu cresti, tu te modelezi, in timp ce altii isi irosesc timpul, batand pasul pe loc. Trist pentru ei, bine pentru tine, te face totusi sa te intrebi alaturi de cine poti creste totusi in acelasi ritm. Si te mai intrebi uneori si ce-i face sa fie inghetati atata vreme, departe de orice alt eveniment. Sa fie rutina, nefericirea, vreo depresie?

Cert este ca aceasta incremenire pe care unii se incapataneaza sa o perpetueze dauneaza grav calitatii vietii, iar restitutio ad integrum nu se mai petrece niciodata.

In final, va doresc sa cresteti mereu, sa invatati in fiecare zi si sa va formati bazele unei vieti sanatoase din punct de vedere psihic. Pentru ca in ritmul alert in care se petrec lucrurile in secolul nostru, este usor sa deraiezi si sa pierzi firul.

Peculiara: Ce e ala penalty?

Peculiaru': Nu stii ce e ala un penalty???

Peculiara: Ah, nu. Nu m-a interesat vreodata.

Peculiaru': E lovitura de la 11 metri.

Peculiara: Ce e aia lovitura de la 11 metri?

Peculiaru': Pai Mutu a dat o lovitura de la 11 metri.

Peculiara: Si la ce i-a folosit?

Peculiaru': Pai e lovitura de pedeapsa.

Peculiara: Da' ce-a facut?

Peculiaru': A fost faultat Mutu.

Peculiara: (nu, n-am intrebat ce e ala fault) Si daca a fost el faultat, de ce e tot el pedepsit?

Peculiaru': Aoleu, femeie! Nu el e pedepsit, ci italienii (parca cu Italia am jucat). Ca ei l-au faultat in careul lor.

Peculiara: Ce e ala careu?

Peculiaru', rosu la fata si transpirat de nervi: Pai stii spatiul din fata portii...

Peculiara: Aaaa, e jumatatea lor de teren ca terenul e impartit in doua? Jumatate ei, jumatate noi, nu?

Peculiaru': Nu! (vene palpaind pe frunte)

Peculiara: Bine, lasa. Oricum nu ma intereseaza.

- Pauza  de cateva secunde -

Peculiara: Auzi, da' de ce e lovitura de la 11 metri? De ce nu e de la 8 sau de la 12?

Peculiaru': Nu stiu, probabil ca 11 metri au zis ei ca e distanta optima... nici prea aproape, nici prea departe.

Peculiara: Nici prea aproape, nici prea departe de ce?

Peculiaru': De poarta.

Peculiara: Aha...

- Pauza -

Peculiara: De ce?

Peculiaru': De ce ce?

Peculiara: Nu stiu, am uitat ce am vrut sa te intreb.

- Pauza -

Peculiara: Auzi, da' parca tu nu te uitai la meciuri...

Peculiaru': Pai nu ma uit ca nu ma intereseaza.

Peculiara: Pai si atunci cum stii toate astea?

Peculiaru': Gizas! Ma impusc!

Peculiara: De la cati metri?

- Dialog despre fotbal sau de ce sa nu intri in amanunte cu Peculiar -

Vreau mult de tot si ma mananca sa scriu despre un anumit blogger care-si traieste viata prin, din si oe blog, scriind 10 posturi pe zi despre chestii care nu intereseaza pe nimeni. Da 1000 de mass-uri pe zi in care anunta ce balarie a mai scris. Emite live pe blog, comentand chestii, mai ales nimic. Am incercat sa il ascult o data, dar nu inteleg nimic din ce spune pentru ca nu deschide gura cand vorbeste. Face review-uri blogurilor, despicand firul in patru de parca ar interesa pe cineva ce parere are el sau oricine altcineva despre feed-uri in general etc. Deci n-am putut sa-mi tin gura si deja am zis prea multe. Ia sa va vad, se prinde cineva despre cine vorbesc?:D In plus, se lauda cu o meserie inca onorabila, iar eu fiind in bransa, nu pricep cum are atata timp pentru nimicuri. Dar in fine...

Vreau sa scriu despre ce inseamna medicina si sistemul sanitar in Romania, ce merita si ce nu, de ce, cum si cand. Sunt multe de zis si de multa vreme vreau sa scriu despre asta, insa va mai dura ceva.

Vreau sa scriu si despre presa din Romania si despre ce fel de oameni ajung sa detina functii de top-management.

Vreau sa vorbesc despre CS-ul de la noi si lipsa pretentiilor romanului, despre impactul acestora asupra calitatii serviciilor si de ce nu se va imbunatati nimic prea curand.

Romanul e toapa, iar eu voi emigra cand imi termin treburile pe aici.

Mai nou, am aflat ca nici grecii nu-s mai brezi. S-a deschis un nou centru de... chestii in Bucuresti. M-am dus astazi sa-mi iau cate ceva. Am platit cu cardul, tranzactia s-a efectuat, am semnat si nu-mi dadeau produsele. Am stat cel putin 50 de minute si m-am uitat la ei. Erau unii care balmajeau ceva in greaca, lucru care nu ma ajuta deloc si eu nu intelegeam de ce nu pot sa plec de acolo. Mi-au trecut produsele pe la 5 case diferite, dar cum stam prost cu tehnologia, am aflat ca le dadea nu stiu ce eroare si nu-mi puteau da bon fiscal. Erau si 2 casierite romance care nu vorbeau nici romana bine, daramite greaca sau, doamne fereste, engleza. Nimeni nu se intelegea cu nimeni, iar eu nu mai puteam de bonul lor fiscal.

Intr-un final, si-a cerut o grecoiaco-romanca scuze, foarte amabila. Era mult prea draguta asa ca n-am putut sa ma supar. In plus, sunt mai relaxata decat eram pana acum pentru ca lucrez de acasa. Hahaha! Lucrez de acasa... e cea mai tare chestie inventata vreodata, lucrul de acasa. Asa ca i do the cha-cha every day. Revenind, am vazut acasa ca mi-au pus in punga 9 servetele umede (probabil ca sa am cu ce sa-mi sterg transpiratia de pe frunte dupa ce astept 7 ore sa-mi de produsele pe care le-am platit acum 2 zile), 3 brichete, 2 pixuri, o balarie din aia de pus pe ochi noaptea... n-am inteles niciodata la ce foloseste treaba asta. Adica noaptea e oricum intuneric, la ce sa-ti mai pui o banda pe ochi? Plus ca nu poti clipi, te apasa ceva pe ochi, nu stii cine se poate strecura sa te sugrume in somn. In fine. Si un gel de dus. Simpatici oameni. Putin cam dezorientati, dar n-am putut sa ma supar pe ei.

Vara asta am de gand sa ma plimb temeinic. Ca there is actually life out there, am observat si eu saptamana asta. Adica in spatele teancurilor de carti si a jobului, lumea traieste. Am avut un soc... afara e soare, unii chiar au timp sa se plimbe. N-am mai citit de placere o carte de... anul trecut. Nu mi-am mai gatit ceva sau n-am mai mancat ca lumea de... anul trecut. Acum nu stiu decat semi-preparate, red bull-uri si alergaturi. E frumos asa, n-am de ce sa ma plang. Dar parca as sta si pe o banca in parc.

Va doresc o vara frumoasa, plina de soare si bucurii. Sa va faceti timp si pentru voi. E mai presus decat orice. Si am sa mai scriu si despre asta intr-o buna zi.

Se iau minimum 30 de oameni si se trimit in teambuilding. Nu mai putini de atat ca doar o echipa inchegata, legata, care lucreaza bine impreuna, productiva si misto se formeaza cu cat mai multi oameni astfel incat sa se piarda cat mai multa informatie, sa iasa cat mai multe conflicte si sa existe cat mai multe idei diferite. Ergo ai obtinut ce ai dorit: scarba.

Se face un program fix, cat mai fix, care sa le umple oamenilor tot timpul, sa n-aiba loc sa mearga nici la baie. Teambuildingu nu inseamna distractie si veselie, ci munca si biciuire. Asadar, alegi o locatie cat mai departe de orice mijloc de transport, eventual intr-o statiune, in capat, intr-un colt intunecat.

Alegi un hotel de 4 stele astfel incat sa n-aiba nimeni ce comenta. Ii duci la mare eventual. Candva cand e chiar frig, astfel incat sa nu fie tentati sa faca plaja sau balarii d'astea.

Ii tii incuiati in hotel ca sa se distreze fortat, la cablul de net si tv, lipiti eventual de un geam care nu se deschide decat un sfert.

Programul de teambuilding trebuie sa fie unul de relaxare si relationare. Asa ca organizezi activitati indoor si outdoor (mama, ce ne-am englezit!) care sa cuprinda lucruri total diferite de ceea ce fac ei zi de zi. de exemplu, daca lucreaza oamenii in presa, ii duci la mare si ii pui sa faca reportaje video si sa le monteze. sa faca stiri si sa le prezinte, sa se joace de-a reporterii si cameramanii. Va fi super distractiv pentru toata lumea. Si deconectant, n-am ce zice... nu ar fi ca si cum fac asta toata ziua.

Ofera-le un meniu variat, astfel incat sa le iei gandul de la faptul ca au venit in timbilding ca sa munceasca. De exemplu, fa-le un meniu cu cartofi fierti la micul dejun, cartofi prajiti la pranz si cartofi taranesti la cina. Se vor bucura sigur.

Daca vor ceva de baut, sa-si cumpere. Ca nu e 100 de mii o bere la un hotel de 4 stele. Si oricum nu-s magazine. Deci sa nu le platesti consumatia... dupa ce ca i-ai dus la 4 stele, sa inghita.

Da-le ordine, multe ordine. Nu-i lasa sa miste sau sa aiba idei ca dauneaza grav muncii de echipe.

Si, nu in ultimul rand, nu uita sa faci un teambuilding cu oameni care nu s-au vazut in viata lor, care nu lucreaza si nu vor lucra niciodata impreuna.

In ziua plecarii, nemai fiind program stabilit, alunga-i cat mai repede. Pune plecarea la ora 12. Sa se trezeasca cu noaptea-n cap, sa-si faca bagaju, sa manance pe fuga, sa plateasca minibaru' si alte seminte aruncate pe parcurs.

Mai departe, mult succes! Vei avea niste oameni fericiti!

De la Mamaia (cine naiba o fi avut ideea unui asemenea nume pentru o statiune?!), transmite Peculiar.

In mare, exista doua etape pe care le parcurgi in Ikea. Prima, cea faina: showroom-ul. Intri, vezi, te minunezi, iti place, iti alegi, iti notezi cu creioanele lor, iti incanta simturile. A doua parte este aia mai nasoala, caci dupa ce iesi din Raiul mobilei, ajungi in depozit, unde te cam pierzi si nu-ti spune nimeni cat trebuie sa mergi la sala inainte ca sa ridici un cadru de canapea. In afara de asta, sa-l gasesti printre miile de cutii este inca o provocare. E drept, pretul de vanzare este scazut datorita operatiunii "do-it-yourself".

Revenind la showroom, unde totul straluceste si te incanta, strategiile de marketing abunda. Nu poti taia raioane, nu exista scurtaturi, pentru ca altfel n-ai putea sa vezi toata marfa. Drept pentru care, trebuie sa parcurgi un intreg labirint pentru a iesi la lumina zilei. Si asta am aflat cand am dorit sa ies la o tigara pentru ca, in Suedia, la ei, nu exista fumatori care intra in sevraj, drept pentru care nu au locuri special amenajate in interiorul cladirii. Mi-au trebuit 20 de minute sa gasesc iesirea, timp in care muream din ce in ce mai mult dupa o tigara.

Intorcandu-ma, dupa ce mi-am rupt picioarele in cautarea produselor potrivite, da-i si noteaza randuri si sectiuni care corespund rafturilor din depozit. La categoria produse, exista o buba. Si anume, unele produse iti sunt aduse dupa ce le platesti. Faci o preforma, platesti la casa si astepti 5 ore sa ti le culeaga din depozit. Insa nu stii asta de la inceput.

Si asa, daca vrei o canapea extensibila, toate se vand separat. Partea si mai idioata este ca nu-ti spune nimeni ce bucati iei si de unde. Cadrul, salteaua si husa sunt in depozit, ti le cari singur. Pernele, mama lor stie unde sunt. Husele pentru perne sunt in showroom, insa asta ti se spune cand ajungi in depozit si dupa ce discuti cu 10 muncitori care nu stiu pe ce lume traiesc. Si asta doar ca sa te mai intorci 5 km degeaba. Pentru ca, vezi tu, iei toata canapeaua, cu husa cu tot si cu perne, insa uita sa-ti spuna ca nu mai au huse pentru perne. Asa ca te cheama in alta zi sa le iei si pe alea.

La articolele pe care le comanzi din showroom ti se face o factura si, normal, te astepti sa le mai si primesti. Ei bine, nu. Dupa toata harababura, te trimit de un punct de informatii la altul pentru ca aici sunt dulapurile, mergeti la perne. Aici sunt mesele, mergeti la canapele. Aici sunt bibliotecile, mergeti la accesorii. Aici e Ikea, mergeti la camera de gazare. In final, ajungi la casa, platesti tot, realizezi ca nu mai ai bani de paine si te duci la punctul de ridicare a marfii comandate in showroom. Iei bon de ordine, astepti 10 ore sa te cheme si, cum am patit eu azi, auzi ca... stiti, ne cerem scuze, dar n-avem nu stiu ce pe stoc. Va dam banii inapoi. Domnule, da' asta nu stiati si cand eram sus, la mama naibii. De ce am platit ceva ce nu exista?

Cand aduceti produsul? pai, nu stim. peste o saptamana, doua, trei. Ah, bun. Ce bine. De mica mi-am dorit sa stau cu niste cutii depozitate in mijlocul casei pentru ca matale iti lipseste un corp si nu te duce capu' sa le spui si colegilor de la etaj. Apoi mai stai 10 ore sa te ia in primire baiatu' de la transport la domiciliu.

Deci am o canapea cu juma de husa, husa pe care nu stiu daca o voi mai gasi maine. Si niste corpuri suspendate dintre care iti lipsesti o bucata ca nu mai era pe stoc. Si un asternut foarte frumos care are numai fete de perna si husa pentru pilota, ca suedezii dorm pe paie si n-au nevoie de cearsaf.

Ce e bine e ca au de mancare. Si e bun si ieftin. Problema e ca e in Romania. pentru ca bauturile au parte de reumplere gratuita si taranu' de roman vine cu bidonu' de acasa ca sa ia la pachet.

De livrat, ti le livreaza repede. De montat, ti le monteaza in 3 saptamani. Ideea e sa le montezi tu, dar sunt curioasa ce-o sa-mi lipseasca din pachete. Ma trezesc cu un picior lipsa la birou pentru ca se cumpara separat, cu un raft in minus la biblioteca pentru ca am pierdut numaratoarea lor in timp ce aveam o criza de sciatica la caratu' celui de-al 5-lea raft.

Cat despre corpul suspendat pe care l-am platit, nu-l aveau in stoc si pe care mi-au dat banii inapoi... va rugam sa sunati dvs. din cand in cand sa va interesati, dati codul 08675479964434tgg786t6ihgfe5788 si intrebati daca e in stoc.

Do it yourself, do it yourself, dar arat io o cucoana capabila sa care o canapea? In rest, toata lumea super draguta. La carat, te ajuta niste femei firave, daca vrei. Deci promitator.

Sunt curioasa ce-o iesi si cat o dura. Ikea e frumoasa. Romanul tot roman e. Mi-a placut, am luat chestii faine si nu mai merg niciodata acolo.

Daca mi se va darama ceva de la ei, o sa ma duc sa-i bat cu un picior de birou pana le sare sangele pe urechi. In rest, sunt relativ amabila.

Premiul intai: Un bilet la concertul lui Kylie Minogue.

Premiul doi: Alt bilet la concertul lui Kylie Minogue.

Bonus pentru cine stie cum se scapa eficient de incompetentii care tot vin.

Imi amintesc cum faceam misto la inceput, cand mi-a spus un prieten ceva de emo. Ma amuza ideea, insa mai mult pentru ca nu imi venea sa cred ca ar putea fi adevarat.

E plin pe strazi de ei. Sunt copii din ce e in ce mai deprimati, din ce in ce mai suparati pe viata si mai obsesivo-compulsivi. Au un site cu "It doesn't hurt me... you wanna feel how it feels?" si e plin de filme despre "cum sa fii emo".

In afara faptului ca nu vad ce probleme existentiale ai la varsta de 10 ani. In mod evident, acest "curent" a pornit de la niste copii cu probleme psihice destul de seriose. Restul care a urmat a fost reprezentat de pustii prosti si nesupravegheati, carora li s-a parut cul sa se taie, sa arate suparati pe viata si, ulterior, chiar sa devina suparati pe viata. Au reusit sa-si autoinduca un anumit comportament pentru ca, mai tarziu, sa-l insufle si altora.

Pe vremea mea, erau la moda bentitele, pantofii de lac, corzile si creta colorata. Astazi e la moda sa te tai, sa te sinucizi, sa ai parul in ochi, sa ai carbune la ochi, sa pari furios sau deprimat chiar daca nu ai motive sa fii.

Pe vremea mea se purta optimismul, se purtau rochite, pantaloni cu turul la genunchi. Se purtau pantofi de lac, nu conversi negri pictati cu pete de sange. Se purtau codite, nu 220W style.

Ma jucam cu prietenii, saream coarda, alergam, radeam, ma jucam cu papusi, masinute, pictam si ma uitam la desene animate, nu ma intalneam cu prietenii ca sa ne taiem in grup si sa punem pariu pe "al cui sange se coaguleaza mai repede".

In cazul fetei care s-a sinucis, colegii ei si-au impartit veste tragica prin sms:

"Badescule sti k a murit andrada sa aruncat de la etajul 10 si a kazut in kap."

Ceva mai sinistru si mai infernal ca asa ceva nu am mai vazut de multa vreme. Imi dau seama cat sunt de deranjati acesti copii si cum, intr-o societate plina de astfel de comportamente, nu au nici o sansa sa-si revina.

In afara faptului ca nu realizeaza gravitatea evenimentului, batjocura e la ordinea zilei. Asemenea vesti se dau prin sms ka asa e kul. Nu ma scandalizez ca adopta aceasta modalitate. Ma scandalizez ca nu realizeaza cum omoara toate valorile, cum respetul se dezintegreaza. Acesti copii sunt marcati pe viata si vor deveni adulti fara simt de responsabilitate, fara notiuni de baza ale comportamentului uman si fara discernamant. Iar asta mi se pare foarte grav.

Sa spunem ca sunt copii, ca sunt usor de manipulat, ca le place sa faca parte din anumite cercuri "cul", ca sunt prosti, iar asta e o varsta la care iti mai poti permite sa fii prost, dar parintii ce pazesc?

Ce fac parintii acestor copii? Nu-i vad? Cred ca problema de aici pleaca. Oricata influenta ar avea mediul asupra unui individ, educatia primita acasa va fi de baza. Copiii lui 2008 sunt mult prea rebeli, nascuti din parinti poate mult prea tineri, mult prea needucati sau poate doar neputinciosi psihic, indiferenti etc.

Cei care mai au inca parinti mai scipitori in ceea ce priveste punctele de mai sus, nu stiu ce fel de relatie trebuie sa aiba cu copiii lor. Violenta, interdictii peste interdictii, lipsa discutiilor calme, lipsa sfaturilor parintesti, razvratirea copiilor etc. Motivele sunt multe.

Cu siguranta mama fetei de 12 ani, pe langa faptul ca este nenorocita pe viata, se mai simte si vinovata ca n-a stiut, ca n-a putut, ca n-a aflat, ca etc. Poate ca ar trebui sa fie, acest eveniment nefericit, un semnal de alarma pentru parintii care ignora orice comportament deviat al copiilor lor pe motiv ca "sunt copii".

Cat despre acesti emo , vorba lui Andrei Craciun, nu va e, ma, rusine?!

Acum putin timp cred ca am avut o mica vedenie. In urma acestui fapt, preconizez ca piata aromatizatoarelor (sau cum le cheama), alea de fac puf-puf si miros frumos, se va bucura de cresteri fenomenale in urmatorii ani. Revenind si legand treaba de aceste pufaitoare, daca nu mi s-a parut mie... vedenia mea era de marimea unui complex rezidential... langa Glina. Si va zic ca ceva e putred la mijloc si nu e gunoiul.

Cine ar vrea sa locuiasca langa Glina? Lasa peisajul, dar mirosul... mirosul! Oh, odoarea! Oferim piscina, parcare, spatii verzi, terase, apartamente extrem de mari la preturi extrem de mici, promotii, bonusuri si jaluzele. Ma intreb daca apartamentele au geamuri. Si daca au, se deschid?

Eh, pana la urma poate mi s-a parut mie si nu erau decat niste cladiri inalte, in constructie, care semanau cu un complex dintr-asta.

"Universitatea Bath din sud-vestul Angliei va adăuga din acest an în oferta de studii un curs de doi ani despre deces şi funeralii, pus la punct în colaborare cu Asociaţia Naţională a Conducătorilor Serviciilor Funerare, potrivit AFP." - Asta mi-a placut mult si am zis sa v-o zic si voua. Sunt tare tare tare curioasa ce poate contine un curs de deces, care este programa.

"Cursul îi va învăţa pe studenţi toate aspectele profesiei, de la consilierea persoanelor îndoliate până la legislaţia aferentă, conducerea de servicii funerare, înhumare sau incinerare. Cei interesaţi pot obţine o diplomă de studii superioare dacă mai urmează încă un an în cadrul şcolii. Instituţia are deja în programă un masterat în „deces şi societate“." - Ha Ha HA HAAA! Deci absolventi de pompe funebre. Deci masterat in deces. Ha ha ha! Tare! Deci bravo. Cum de nu m-am gandit inaintea lor la asa ceva?

Si daca tot sunt la capitolul decese si pompe, mi-am amintit cum ajungem in criza de spatiu si nu mai stim cum sa ingropam mortii. Orizontal, pe diagonala, in genunchi, cu capu-ntre picioare. Si, cum americanii isi ingroapa cetatenii pe vertical si cum, in Romania, asistentele se pozeaza cracite peste un pacient pe moarte, propun sa-i facem bucati pe mortii nostri. Pe principiul "ce are volumul cel mai mic? cubul sau bulina?", ii transam, sa ocupe mai putin spatiu aka sa incapa mai multi. Zic sa aruncam oasele ca ocupa mult alea si-s mai dificil de rupt in bucati. Si, in final, ne asezam peste ei sa incapa mai bine, ca atunci cand te asezi pe geamantan ca sa indesi hainele.

Si daca tot vand bilete, am si un frigider foarte functional, care zace degeaba. Si mai am si un trenulet electric. Si haine pe care nu le mai port. Mhm...

Sambata, intre orele 16-10, pana la urma, voi fi in fata Stadionului Cotroceni (daca dau de el) si voi pune in vanzare urmatoarele: 2 bilete la Kylie Minogue, la suprapret, un frigider, un trenulet electric, un pupitru lucrat manual (foarte frumos, pe asta nu-l dau usor), o biblioteca, un pat, un birou si o noptiera, plus alte maruntisuri si niste saci cu haine. La trei produse cumparate, ai 50% reducere la al patrulea si un pachet de servetele!

Ce pot sa zic, redecorez...

Frati fiind, este doar logic sa aiba gusturi diferite in ceea ce priveste muzica. Fara bun simt fiind, este si mai logic sa asculte muzica la maximum. Amandoi, in acelasi timp, muzici diferite.

I-am rugat o data, i-am rugat de doua ori, de trei, patru, x ori. Va rog frumos, unii din noi CHIAR muncesc. Chiar mi-ar prii putina liniste. Stii, sa-mi aud putin gandurile, nu de alta.

Inainte de omucidere, as dori sa explic putin diferenta dintre CASTI si BOXE. Castile se baga in urechi, stii, sa auzi numai tu. CASTILE NU SE PUN PE BIROU, CU MUZICA DACA LA MAXIMUM PENTRU CA MA ENERVEAZA SI TE OMOR! Bun, ma bucur ca am lamurit acest aspect.

Propun sa va intelegeti de acasa cine si ce asculta si sa faceti in asa fel incat sa nu mai aud doua melodii in acelasi timp. Dupa ce am lamurit si asta, va tai castile.

"Firma chiar incurajeaza ascultarea muzicii in casti." - Da, draga, IN CASTI, dar CASTILE SA FIE IN URECHI.

In plus, esti prost!

"Eu ascult muzica tare pentru ca nu pot sa ma concentrez cand aud sunetul tastelor." - WTF? Si te concentrezi cand rage muzica? In plus, cum nu auzi tastele daCA CAstile sunt pe BIROU, si NU IN URECHI???

Inca un pont: Thalia e fumata, Rammstein nu e muzica (si are mai mult de 2 melodii), daca mai aud o data trei sud est, va dau cu capul de pervaz si, nu in ultimul rand, de ce anume suferiti daca rezistati atatea ore cu 3 melodii pe repeat?

Mie deja imi pulseaza capul si nu va mai suport!

Nu stiti ce e aia muzica, bun simt sau IQ. Inteleg ca munca voastra e putin mai braindead, dar eu am nevoie de liniste pentru ca fac ceva care chiar necesita un IQ>10. Mori!

Asadar, va rog sa depuneti armele la sediul companiei. In weekend voi da o petrecere la care vom juca darts cu colegii mei. Prima runda se va numi "Poke him in the eye!". A doua va fi "Pinch the scrotum!" si ultima va fi destinata unei morti lente.

Cat m-am saturat de atata lume nesimtita si de toti incompetentii...

Cat mai multe camioane cu Tnuva si cat mai multe Tnuve vad pe rafturi. Cica-s bune. Insa m-am hotarat sa nu mananc nimic al carui nume nu-l pot pronunta. A cui o fi fost ideea? Inteleg ca-s israeliene sau asa ceva (mi-e lene sa googlesc), dar totusi... Tnuva? Avem Danone, Napolact, Dorna, Fulga si... Tnuva. Zi "tnuva" cu limba scoasa!

Mai tineti minte reclama la branzele alea topite? Era un land de reclame cu doi copii usor retarzi, care se iubeaua din cauza branzei. Si era una, in mod deosebit, in care baiatu' manca branza si avea o revelatie... "E draguta. Pacat ca nu e baiat...". Sigur o stiti. Pacat ca au scos-o, era chiar faina. Adica de la asta creca au prins homosexualii curaj si s-au dat cu Gay Parade. In fine, ideea e ca reclama a fost preluata, evident, de la mama ei care nu stiu care este. Si la mama ei, era in engleza si zicea cam asa: "Pacat ca nu e baiat, as fi invatat-o fotbal.". Dar romanu' s-a gandit ca oricum butonam tv-ul cand vin reclamele si n-a mai bagat tot mesajul. Pana la urma, important era sa vezi branza, chiar daca intelegi ca promovam homosexualitatea in randul copiilor de gradinita.

Si a fost si Pastele si pacatoasa ma mai simt caci n-am fost la slujba, insa imi amintesc ultima slujba de Inviere, la care nu stiu ce cautam, unde era un preot care n-avea orchestra sau ce au ei acolo asa ca a pus un CD si a vorbit peste. A vorbit atat de frumos si a la Guta incat a doua oara n-am mai fost. Oricum, e bine ca n-am mers ca mereu iese cu bataie. Slujba de Inviere are doua obiective: sa ii trosnesti doua lu Mariuca de la 2 ca nu ti-a mai adus farfuria de la pomana si sa iesi la agatat, valabil, in ultima vreme, si pentru pensionari. Si pe urma ne batem pe lumina. Mi-ar fi placut sa aprind o lumanare cu bricheta, mult inainte s-o dea preotu', sa impart intregii multimi ca sa vad care face apoplexie cand afla ca nu era de la preot si ca a luat lumina fake. Imi place la biserica. Toate cucoanele credincioase isi dau cu papornita-n cap pentru aghiasma, lumina, vin, apa, foc, pamant. Pentru ca asta inseamna sa crezi in Dumnezeu pana la moarte. Da, am sa ard in Iad pentru aceste randuri.

Ce imi place mie mult de Paste este traficul. Deci azi am facut juma de ora pana la serviciu, unde oricum batea vantul prin birouri. A fost liber si frumos. Cel putin dimineata ca pe la amiaza s-a mai imputit treaba.

Alta treaba care-mi mai place este "curatenia de sarbatori". Asta e ca treaba cu "m-a tras curentu'". Deci facem curatenie numai de sarbatori, nu? Romanu' are, in general, nevoie de un motiv intemeiat pentru a face ceva, orice, asa ca am inventat curatenia de Paste, de Craciun, de primavara etc. Facem curat ca vin sarbatorile si ne facem de ras daca ne vad cu praf pe televizor si a doua oara nu mai vin. Sa se presupune ca ai musafiri si sa nu vada aia jeg, praf si alte alea ca e Pastele si e cu Inviere si d'astea si cu Iisus, iar toata lumea stie ca praful n-a fost lasat pe pamant de Dumnezeu. Ca sexul oral.

Si daca tot e perioada asta faina cu Pastele si 1 mai, am fost si la film, ca e mai liber. Foarte interesant filmu. Erau unii si a venit o ceata si au stat intr-un supermarket pentru ca in ceata era un monstru. Si monstru' a mancat 3/4 din oameni si 5 au reusit sa fuga. Dar monstrul era mare si ei aveau 4 gloante si au zis ca se omoara. Si unu ia omorat pe ceilalti 4, printre care era si copilu' lui. Si a plans. Era trist. Si dupa 1 minut a disparut ceata si a venit armata si l-a salvat, dar aia 4 erau deja morti. Ha ha! Vezi? Graba strica treaba. Si a mai plans putin. Si gata. Stephen King, deh.

Am un caine. L-am castrat ca deja nu mai mergea cu Prostamol. Varsta, alea. Nu cred ca l-au castrat bine ca acu alearga dupa fetite mai rau ca inainte. Nu se mai fac medici veterinari ca pe vremuri, dar nici caini.

Acest post este despre nimic si vreau concediu 3 luni si 10 zile. Am racit, Grecia se baga la South Stream si mi-e foame.

Cu prima ocazie, emigrez in Uganda, imi fac o casa in copac si mananc pamant. Sigur voi fi mai linistita decat in tara noastra fantastica si ugandezii, sau cum ii cheama, nu pot fi mai rau decat romanii.

Romanii sunt niste rudimente. Ei nu se pricep, in principiu, la nimic. Nu-s in stare sa faca nimic ca lumea. Partea proasta este ca tot incearca. Nici macar din maimuta nu mai cred ca ne tragem. Maimutele sunt chiar inteligente.

Daca ar fi sa fac un top al joburilor pe care le fac cel mai prost romanii, ar intra absolut toate, dar, in acest moment, pe primul loc as pune Customer Service-ul. Deci suntem bestiali la partea asta.

Chelnerii au un bun simt de nu-ti vine sa crezi. Vrei sa comanzi ceva? Du-te frate intr-un loc unde exista cineva caruia ii pasa ce vrei tu. Chelnerul are mereu o zi proasta, e suparat si deranjat de faptul ca ai indraznit sa il pui sa faca un drum pana la bucatarie. Si, culmea nesimtirii, ii mai ceri si nota. Din cauza multitudinii de complexe, datorate celor 12 clase lipsa, te privesc inmarmuriti cand li te adresezi. Adica tu, client ordinar, te uiti la mine de parca as fi chelner? Crezi ca esti mai bun ca mine? Sa vad io cine-i mai bun cand iti trantesc un scuipat in supa de taitei!

Taximetristii sunt alta minune a Romaniei. Deci nu numai ca-s cei mai tari, pentru ca au Logan, dar sunt si super importanti si ocupati. Si, cum se grabea Peculiar intr-o dimineata, da sa ia un taxi din STATIA DE TAXIURI! Stii, acolo unde e statie, e mai multe taxiuri. Si era asa, vreo zece. Toate marcile posibile... meridian, cobalcescu, leone etc. Care de care mai taximetrist.

Alege Peculiar un taxi din cele minim 10 si intreaba, din politete, daca e liber. Era liber, in mod evident, dar am zis sa nu ma trantesc ca la tara. Raspunsul vine, tipic romanesc, "NU!". Cum adica nu? Adica cum trei sa arate un taxi liber daca asta e ocupat? Ma uit in fata, nimeni. Ma uit in spate, nimeni. Era liber.

L-am observat ca era cu cafeaua intr-o mana si cu japita de Libertatea in cealalta. In mod evident, el era ocupat, nu taxiul. Insa intrebarea mea fusese alta. Nu-i nimic, zic. Alt nesimtit. Dar de ce sa-mi stric eu ziua? Iau altul, doar am de unde alege.

Da, am de unde alege. BA NU! Pentru ca, vezi tu, statia de taxiuri nu e locu' ala de unde iei tu un taxi, ci locu' in care se intalnesc toti taximetristii, isi beau cafeaua si se uita la poze cu labiile proaspat marite ale Simonei Senz(/s)ual. Si se rad. Ca ei n-au treaba. Ah da, si fac glume prin statie. Si, la cele 2 clase si un permis cat. B, ce glume in afara de "Hahaha! Ai vazut ce numar are ala la masina? hahaha! Ce ratat!" poate avea un taximetrist? In momentele de maxima plictiseala, se bipaie prin statie si se joaca. "Hai ba sa numaram benveurile care trece pe langa noi! Ha ha, sa vezi ce o sa mai ne amuzam!", "Tarane, le numaram numa p'alea albe.". "Care numara mai multe castiga". Haha!

In mod clar, nici unul din cele 460 de taxiuri nu era disponibil. Pentru ca soferii aveau treaba.

Din categoria "azi m-a scos din sarite", o introduc pe vita de la curatatorie. Pentru ca mimoza aia habar n-are cine-i plateste salariul, o informam acum. Eu si toti clientii! Si, auzi, fata, stii cine poa' sa te dea afara? Tot io, fata! Si daca nu mai ai slujba, mergem la mine, in fata blocului, si mancam seminte ca proastele. Lasa fata, mai bine asa, ca oricum nu esti in stare sa faci o treaba pe care si o gaina cu un singur picior si fara ochi ar fi in stare sa o faca.

Ma intreb cate haine distrug spalatoriile zilnic. De fapt, vacile care lucreaza acolo. Nu inteleg de ce te angajezi sa faci ceva ce habar n-ai cum se face. Du-te fata si da cu mopu' ca acolo n-ai cum sa gresesti asa tare. Am zis sa fiu si io verde si mi-am dus o haina la o spalatorie ecologica. Acu, sa ma ierte cine-o fi, dar nu scrie pe usa ce e aia ecologic la ei. Adica care sunt, mai exact, metodele prin care mi-au curatat ei haina? Nu de alta, dar captuseala este facuta praf si-s curioasa cum au reusit. Adica se plictiseau si au inceput sa traga de ea si sa se invarta? Io zic ca ar fi fost mai amuzant daca luau un cutit.

Din nefericire, nu am luat eu haina de la curatatorie caci acea panarama si-ar fi pierdut inalta functie de maturatoare cat ai zice "mori!". Din alta nefericire, azi nu am cum sa ajung acolo. Dar, din fericire, am suficienti draci incat sa fac tot posibilul sa ajung in zilele urmatoare si sa o sufoc cu captuseala ramasa.

In plus, as vrea sa vorbesc si cu patronul, daca nu e si asta vreun Gigi Becali, sa-l intreb de ce si-a deschis el o spalatorie de jucarie si ce anume doreste sa obtina din asta. Daca vrea faliment, il ajut cu cea mai mare placere. Iar pe mimoza o intreb simplu si raspicat: "Matale vrei sa mai lucrezi vreodata intr-o spalatorie?" (Haha, mereu mi-am dorit sa zic asta.).

Serviciile, in absolut orice domeniu, in Romania, sunt jenibile. Mi-e sila de toate lucrurile care nu merg niciodata, la nici un nivel. De la curier care n-are chef sa livreze un colet, de la faimosii Mobexpert, Neoset si alte tampenii asemanatoare care, la preturile care este, mai au si tupeul sa nu livreze la timp... si pana la leaderii care habar n-au sa conduca o echipa, pana la jurnalisti care habar n-au sa scrie un articol, pana la specialisti care nu au nici macar bazele domeniului in care sunt specialisti etc.

Nu suntem in stare de nimic. Da, mai exista, pe alocuri, cate unii care se mai pricep la cate ceva. Dar aia or sa moara in curand. Si gata. Prostia e pretutindeni, dar in Romania migreaza toata. Aici se strang ultimele gunoaie, cele mai puturoase si mai infecte forme de viata.

Chiar ca Romania, simply surprising... si, traducerea adaptata, vorba lui Turcescu, Romania, nu-ti vine sa crezi...

Totusi, cetateanul a stat mereu in culise. Dupa toate aberatiile impuse de mai marii tarii noastre, aberatii precum: nu va uitati pe geam, nu stati pe loc, nu va uitati bizar, nu alergati, nu faceti miscari bruste, nu mergeti prin apropierea culoarului unic, nu susotiti, nu carati pungi, genti, valize, nu vorbiti cu presa, nu vorbiti la telefon si nu va scoateti catusele si bila de fier de la picior, am crezut ca am scapat. Cetateanul fu cuminte, la locul lui, nu crea incidente neplacute si nu facu miscari subite.

Oficialii au plecat, Summit-ul a trecut, dar cetatenii tot prizonieri au ramas. Cine a iesit in ultimele 2 zile din barlog, a vazut cat de mirobolant se circula in Bucuresti. Desigur, mereu se circula prost, insa saptamana asta a fost mai rau ca niciodata.

Motivele sunt nenumarate, dar ce pot sa va spun este ca semafoarele Capitalei insorite n-au functionat. Ptiu, bine ca nu ne-am facut de ras pe perioada Summitului. S-o fi impiedicat Putin la plecare de vreun cablu care tinea, mititelul, toata semaforizarea din Bucuresti.

Acu, cu sau fara semafoare, ceva imi spune ca ne-am fi descurcat la fel de bine, caci in faimoasa zona Zoster a Europei de Est nu s-a auzit inca de sincronizare. Noi inca n-am trecut de stadiul in care ne calcam unii pe altii pe trecerile de pietoni.

Dupa cum spuneam, vax luminite verzi, rosii si galbene. Nu-i nimic, exista politia rutiera care este in vacanta. Pentru ca, vezi tu, Summitu' asta i-a secat pe politistii nostri de putina energie de care dispuneau. Ca urmare, acestia si-au luat un concediu de odihna.

Zeci de intersectii blocate, mii de masini nervoase, mii de soferi suparati si juma de zi necesara traversarii orasului. Acu, sa ma ierte Dumnezeu, n-as fi crezut ca se va intampla asa. De obicei, in halul asta se circula numai cand dirijeaza politia traficul. Numai ea e suficient de inteligenta incat sa incurce si ce nu s-ar putea, aparent, incurca mai mult.

La toate hibele tarii noastre, se mai adauga si faptul ca ne tragem, in mod evident, din maimute. Caci daca ar exista un oarecare bun simt si o oarecare intelegere, imi vine greu sa cred ca toate intersectiile ar fi blocate.

Dar Mitica de la Popesti, mahmur dupa noaptea de betie crunta, se "uh uh uh" la semaforul nefunctional, scarpinandu-se sub brat mai ceva ca Cheetah.

In rest, scuipam, injuram, ne batem, violam, furam etc. Suntem niste bomboane de oameni.

Ah, si mi-am adus aminte si am sa schimb subiectul. Am primit ieri un chestionar de la departamentul de etica. Nu m-am putut abtine sa nu rad, mai ales la partea cu "dupa stiinta mea, furtul este ceva obisnuit printre angajati". Imi venea s-o bifez, dar am zis sa-mi mentin seriozitatea si profesionalismul. M-a amuzat totusi si tentativa. Or fi controale sau de ce ii intereseaza asa mult ce au angajatii de spus? Adica n-am voie sa ma uit pe fereastra ca se sperie Putin si nu se mai joaca cu noi, dar vrei sa imi fie bine la locul de munca? Eventual, daca as lucra intr-o cutie si mi-ai aruncaun colt de paine o data pe saptamana, as fi fericita.

Toate intrebarile au fost amuzante, insa eu ma intreb cui ii pasa, in Romania, de cum merge treaba. Daca ii pasa cuiva cu adevarat, as avea eu cateva chestii de spus. Chestii care ar putea rezulta in definitivarea contractului meu, dar vreau sa stiu ca s-ar putea rezolva ceva.

Auzi, decizii, follow-up, profesionalism, obiectivitate si multe intrebari despre sef unde as fi inventat eu alte variante de raspuns. Ma lasi?! Arata-mi tu o companie in care parerea angajatului conteaza. Ce e trist este ca si in marile companii e aceeasi birocratie ca cea de la stat. Acolo sa zicem ca inteleg. Mai fosti comunisti, mai fosti securisti, oameni mai ingusti, mai constipati intelectual, insa daca imi indrept privirea spre partea privata, aceeasi balarie. N-ar trebui sa existe totusi o diferenta? Sunt oameni tineri, cu initiativa, creativi si implicati... unde? Cunosc cativa si-s prea putini ca sa puna singuri ceva pe picioare.

Imi plac si initiativele de genul brainstorming si teambuilding si petreceri. Is faine, asa, de felu' lor. Dar ce-ati zice de un training in loc de 10 petreceri pe saptamana? Nu ma intelege gresit, beau gratis de cate ori am ocazia, dar se simte nevoia si de altceva.

Iar brainstormingul este o placere cand lucrezi cu oameni cu idei fixe. You storm your brain si facem cum zic eu.

Stiti, m-am gandit ca am putea sa...

Mmm, nu, nu cred. E o idee buna, dar eu zic sa facem asa...

In urma studiilor demografice si a analizei profilului cititorului, consider ca...

Mdaaaa, e ok, dar nu.

Stiuuuu! As vrea sa...

NU!

Am ajuns de la trafic la companiile din Romania. Nu-i nimic. Cand ai multe pe cap, ti se mai invart gandurile si haotic.

Muta-te-n Romania, tara tuturor posibilitatilor, si nu intr-un sens bun. Vino alaturi de noi! Plimba-te prin Capitala ca sa faci 5 ore de la Piata Romana pana la Piata Romana. Lucreaza alaturi de noi ca sa o iei razna si sa devii no leguma sau un sclav.

Hai! Avem cele mai tari servicii din lume! Daca nu te scuipa chelnerul intre ochi, considera-te norocos. Daca nu te bate politistul cu bulanul pentru ca ai fluierat o gagica pe strada, considera-te norocos, din nou.

Daca nu gasesti par in mancare, vei avea o zi buna. Si romanii sunt niste scumpi. Daca nu te iau la bataie, e de bine. Daca nu-ti sparg parbrizul cu o bata de baseball, iar e bine. Si lista ar putea continua la nesfarsit. Pentru ca Romania e o tara minunata. Si pentru ca romanii sunt niste rudimente ale omenirii. Si pentru ca iar am ajuns sa scriu despre mizeria din jur.

Ti-e rau? Esti nedreptatit? Esti nefericit? Castigi putin? Mori de foame? Platesti chirie? Esti calcat in picioare de conducerea tarii? Kakaia problema?

Ai o parere? Ha ha ha... ai o parere! LOL!

P.S.: In data de 1 aprilie 2008, pe la orele 17:00, la 2 cm de culoarul unic, in mijlocul unui peisaj mirific alcatuit din jandarmi care mancau seminte si ragaiau in cor, am calcat intr-o voma. Era galbena, cu reflexe verzui si bucati de sunca.

Unii dintre voi ma cunosc, altii nu ma cunosc deloc. As prefera sa scriu pentru toti - 1, 2. Nu-mi place ideea ca exista anumite persoane care au acces pana si la aciditatea mea virtuala. Banuiesc ca asta se trage din trauma mea care se numeste "omul". Am cunoscut mult prea multi oameni. Enorm de multi. Si, desi ma fascineaza, m-au invatat ca trebuie sa faci o selectie atat de riguroasa si de radicala astfel incat sa nu-ti pierzi valorile, principiile, gandurile pozitive, energia pozitiva. Spun "mult prea multi" pentru ca au fost mai multi decat mi-as fi dorit. Si pentru ca, desi sunt intotdeauna de partea adevarului, am invatat ca natura umana nu include nici pe departe sinceritate, altruism sau bune intentii. Ultimele mai exista, insa rar.

As fi preferat sa cunosc mai putini oameni. As fi preferat sa stiu mai putine despre ei. As fi preferat sa fiu putin mai in intuneric, sa nu aflu cata ura si cata rautate, cate planuri malefice pot exista in spatele unui zambet, in spatele unei strangeri de mana, al unui salut. Adevarul este ca imi este sila. Da, as fi preferat sa fiu ignoranta si sa am un IQ pe undeva egal cu zero. Poate ca ignorance is bliss. Knowledge isn't really bliss... most of the time, iar aici ma refer mai mult la natura umana.

Cunosti adevarul. Dar vrei adevarul? Vrei sa stii in ce lume traiesti? Daca vrei, e posibil sa nu-i poti face fata. Daca reusesti sa ii faci fata, devii agresiv. Adevarul nu este bun.

Viata ta e o minciuna. Familia ta e o minciuna. Prietenii sunt o minciuna. Tu esti o minciuna. Minciuna are, intr-adevar, picioare scurte. Mai devreme sau mai tarziu, lucrurile se intorc impotriva ta. Iti poti acoperi urmele pana la un punct, insa nu pentru totdeauna. Deci pana la urma tot la adevar ajungi. Minciuna este oricum identificata inainte de a fi clar etichetata ca fiind o falsitate a existentei tale. Rezulta incertitudinile. In incertitudine te poti zbate ceva vreme, dar nu prea mult. Singurul lucru care ramane de analizat este cat vrei sa te zbati pana sa dai cu nasul de realitate. Iti poti prelungi suferinta inchizand ochii. Se numeste agonie. In acelasi timp, se mai numeste si the easy way out/in. The hard way este sa tii piept valurilor de adevar. Caci, vorba lui Oscar Wilde (parca), adevarul nu este niciodata pur si niciodata simplu. Nici minciuna nu este buna.

Acum, dintre doua rele, ce alegi? Adevarul este, zic eu, raul cel mai mic. Cand stii adevarul, ti se da sansa sa alegi. Daca alegi tot minciuna, esti egal cu zero si nu ti-a folosit la nimic. Te vei indobitoci singur si de acum inainte. Daca alegi adevarul, iti acorzi o sansa. Iti acorzi sansa de a trai cu picioarele pe pamant, de a fi realmente multumit. Sigur, adevarul nu presupune niciodata un bine de moment. Insa, pe termen lung, este de mii de ori mai benefic decat minciuna perpetua.

Nu exista "viata mea este distrusa". Momentul este distrus. Ai pierdut poate niste ani buni din viata traind in minciuna. Dar asta se poate schimba. Daca alegi s-o schimbi, viata ta nu e distrusa. Daca nu alegi asta, iti distrugi singur viata si atunci nu mai este vina nimanui.

Am deviat oarecum. Dar nu-i nimic. Poate va foloseste la ceva, mai devreme sau mai tarziu.

Imi place mult sa scriu. In acelasi timp, mi-e sila. Mi-e sila de oameni. Nu de voi. Pe voi nu va cunosc. De cei pe care ii cunosc atat de bine mi-e suficient de sila incat sa nu mai scriu. Sau sa ma inchid intr-o cutie si sa scriu acolo.

Vreau sa ma rup de aceasta sila. Vreau sa ma desprind de jigodiile pe care mi-a fost dat sa le intalnesc.

Pe de alta parte, vreau sa va spun ca exista cineva care imi este atat de drag incat imi vine sa scriu mereu. Sa-i zicem Y. Y a stat cu mine de vorba pana la 4 dimineata, timp in care am realizat, inca o data, cat de important este. Imi este prieten bun si, mai nou, si coleg. Reuseste de fiecare data sa imi incarce bateriile. Desigur, are ciudateniile lui, dar pana si astea imi sunt dragi. Astept cu nerabdare sa ajung luni la birou si sa-l vad tot zambitor. Sa-mi spuna "hai la o tigara", "hai la o cafea", "vezi ca stirea asta are un titlu cam lung", "intra si tu si schimba titlul ca mie mi-e lene". Sa-mi spuna, in unicul sau stil, dodo bird. Sau "iar te-ai dat cu rimel!".

Y face ca toate pramatiile sa piara din vizor. Din nefericire, ele inca exista. Si vor exista mereu. Si le doresc numai de bine nu. Sunt convinsa ca toata lumea primeste, in cele din urma, exact ceea ce merita.

Mai exista un bun prieten pe care il voi pretui mereu, dar despre care nu voi scrie caci nu merita sa-l introduc printre mizerii. Nu ca Y ar merita, insa el s-a intamplat sa faca parte din aceasta seara. S-a intamplat ca astazi a schimbat ceva in mine. Si vreau sa stie asta pentru ca nu multa lume reuseste. Desi i-am spus-o, am sa i-o repet mereu. Si sa nu care cumva sa indraznesti sa patesti vreodata ceva ca ne suparam.

In ceea ce ma priveste pe mine, m-am saturat de cunoscut oameni. Toti diferiti si toti la fel. Intentionez sa"dezcunosc" si gunoaiele de care m-am impiedicat pana acum.

Mi-e atat de sila ca nu exista cuvant pentru cat de sila imi este. Atata lume proasta, atatia tampiti care isi inchipuie ca pot calca orice in picioare, atatea tampite care isi inchipuie ca pot schimba lumea cu forta.

Nu e deloc placut sa constientizezi ceea ce constientizez eu. Nu e bine nici sa nu constientizezi. Prefer de mii de ori sa fiu asa cum sunt decat sa fiu o ignoranta. Si, desi fac mereu haz de necaz, e trist. E trist sa vezi atata prostie si e idiot sa te prefaci ca nu exista. Atata timp cat nu traiesti in bula ta patologica, e o tampenia sa crezi ca oamenii se pot schimba sau ca daca le fortezi mana se schimba vreodata. E o tampenie sa crezi ca oamenii nu mint sau ca nu sunt egoisti.

Pe de alta parte, e trist si ca nu observi cata lume bolnava exista in jurul tau. E alta tampenie sa crezi ca bolile psihice nu exista in anturajul tau. Exista! Te asigur ca daca privesti atent, vei descoperi patologie pura. Oameni irationali. Sociopati, asta e cea mai exacta descriere. E plin de sociopati si mai nimeni nu-i observa. Eh, a gresit... 6 ani, dar a gresit. A mintit... toata viata, dar poate acum se schimba. Mai exista si boli, stupoare. Si, culmea, nu-s deloc rare. Observ pe strada din ce in ce mai multi oameni care vorbesc singuri. Ma intreb unde naiba au fugit familiile lor, prietenii etc. De ce nu-i vede nimeni? De ce nu-i ajuta nimeni? Nu trebuie sa vorbesti singur ca sa fii nesanatos. Dar astea sunt, poate, pentru unii, subtilitati.

Nu vreau sa mai scriu. Mi-e prea sila, sila, sila. Partea proasta este ca imi place sa scriu asa ca probabil voi mai scrie. Poate in alta parte. Poate din nou anonim.

Stiu, e lung postul, dar cred ca e ultimul. Ideea e ca mi-e sila.

Mi-a parut bine, serios. Mi-a placut. Dar mi-e sila. Nu de voi (voi= majoritatea cititorilor), dar tot mi-e sila.