Sub cer toate sunt relative, inclusiv gunoiul. Cine hotaraste deci ce e gunoi si ce nu?

SIMPLU : EU ! (e "coşul" meu, iată de ce)

. (punct)

PS. asta nu înseamnă ca nu o să mai scriu, vroiam doar să-mi reAduc aminte :)

oare cele mai puţin bune şi plăcute (evident raportate la anumite standarde personale, sociale, morale) nu sunt tot ale mele? e drept că nu trebuie să fac din posesia lor o scuză pentru a nu le corecta dacă pot, sau imbunătăţi, însă fiecare din noi e o însumare a părţilor tari şi a părţilor slabe.

odată cu şlefuirile vieţii calificativele pe care le atribuim acestora se schimbă, şi ceea ce consideram cu ani în urmă ca fiind slab si nevrednic, constat că nu e chiar atat de slab nici chiar atat de nevrednic. ochiul care priveşte (al meu şi al altora) e altul, s-a schimbat unghiul, contextul, gandul, trăirea, şi ce i se părea nu i se mai pare, ce credea că nu e se dovedeşte totuşi a fi.

scriu pentru voi cei care cu regularitate sau fără, intraţi pe blogul meu şi citiţi ceeea ce scriu. scriu şi pentru mine, ca să nu uit că dacă cele pe care le scriu se lagă împreună într-un fel de "sită a celor nevrednice" - o îmbinare cu multe goluri (lipsuri), se întamplă aşa pentru ca prin "sita" acesta să se cearnă acele scrieri valoroase (raportate la o valoarea literară şi la părerea personală a fiecăruia ). dacă se întamplă aşa sunt mulţumit şi bucuros :)

deşi aprecierile noastre diferă, perspectivele noastre diferă (mai mult sau mai puţin), oricat de pe gustul sau pe negustul cuiva ar fi ceea ce imi trece mie prin minte si suflet, ceea ce sunt eu in stare să leg în cuvinte E AL MEU.

sunt "mărgăritarele" mele, oricat de banale ar părea cuiva

e poezia mea - atat cat sunt eu in stare să scriu poezie :)

e "dictionarul" prin care îmi traduc eu viaţa cu multiplele ei stări

conştient sunt că oricum aş fi, ÎNTOTDEAUNA voi fi doar pe placul unora 

conştient sunt că părerile nostre NICIODATĂ nu vor fi pe deplin deopotrivă

conştient sunt că ceea ce dezamăgeşte 100% pe cineva poate fi "cireasa de pe tort" pentru altcineva

de cand scriu aici devin din ce in ce mai conştient că deşi părerea mea despre scrierile mele e cea mai importantă (pentru mine - nu ştiu dacă voi faceţi la fel), mă interesează şi părerile voastre

conştient sunt că paşii în spate pot însemna elan pentru înainte

voi lăsa deci prin sita celor nevrednice să se cearnă ceea ce e vrednic. vrednic in ochii MEI, vrednic în ochii TĂI, vrednic în ochii LUI (şi deşi părerea Lui am lăsat-o la urmă, conştient sunt că dintre toate părerile, exprimate sau neexprimate, a Lui e cea mai importantă), doar că e greu accesibilă cateodată, mai ales cand e vorba de detalii :)

Nu ştiu de ce, sufletul mi-l simt încătuşat

Legat ca-n nişte lanţuri ale îngrădirii.

Să merg să-ţi spun,

Să-ţi scriu tot ce gândesc aş vrea,

Şi pana s-o înmoi din nou în cerneala iubirii!

 

Şi cu ea să pictez  hieroglife ciudate,

Ciudate pentru ochiul ce nu poate vedea.

Şi cu buclele vorbei să creez nestemate

Preţuite, iubite,  doar de inima ta.

 

Şi nu-mi pasă că alţii le-or numi simple pietre

Ce-mi pasă, ce mă-ncântă e ochiu-ţi, şi-n el

De văd un licăr simplu, atâta îmi ajunge.

Şi-n ochiul meu răsare un licăr, ca şi el.

Am o ofertă pentru tine, te du ca să munceşti în via mea.

Când va veni spre seară timp prielnic te-oi bucura de-o zi de muncă iar,

Cu banul tău primit într-un chip vrednic vei fi un tată bun în casa ta.

Şi bucuros porni spre vie omul. Cu gând cinstit, ca să câştige-un ban.

Iar cel cu via, în piaţă iar; în ceas de-amiază,

Ca un gospodar.

- Drept ca să-ţi spun, nu mai trăgeam nădejde c-o să găsesc aici pe cineva.

Iată că-i miezul zilei, mai e vreme, te du şi tu la muncă-n via mea!

Şi tot aşa, trimise omu-n vie, şi pe la trei, şi seara-n asfinţit.

O oră doar au mai muncit spre seară, trimişii cei din urmă ce-au venit.

Toţi bucuroşi că nu au stat degeaba, c-au câştigat un ban muncit cu greu.

E drept că tuturora gospodarul atunci când i-a trimis, le-a zis: un leu.

Trudind în arşiţă, sub greul zilei cei ce de dimineaţă au pronit

Au socotit că lor le-a fi mai bine, că doar, o zi întreagă au muncit.

Cei ce-au venit în urmă, acum îs primii. Primesc un leu, atât cât li s-a spus.

Iar cei dintâi stau şi-şi aşteaptă rândul, dar plata lor nu-i cu nimic mai sus.

- Dar nu-i corect deloc- se-aprinse unul,

Nădăjduiam c-o să primesc mai mult. În lumea asta chiar că nu-i dreptate,

Doar am trudit din zori până-n apus…

Strângând din buze, cu priviri plecate, cu cât i s-a promis, cu-atât s-a dus.

Văzând ce se întâmplă, muncitorii, s-au luat la ceartă pentru dreptul lor.

Şi toţi în cor, aprinşi în glas şi-n faptă au trimis vorbă după negustor.

Prietenii mei – le spuse negustorul –

Constat că dacă eu sunt bun voi sunteţi răi.

Mă port cu voi pe cât de drept se poate, cuvântul ce l-am spus mi-l ţin precis;

Acuma fiecare îşi primeşte atât cât la venire i s-a zis.

Cu banul meu eu pot să fac ce-mi place, aşa cum tu poţi face cu al tău.

Iar de numiţi voi asta nedreptate, precis că mă priviţi cu un ochi rău!

______________________ 

Ani-au trecut, şi anii iute vin!

De s-a’ntâmplat sau nu povestea aceasta, contează cât se poate de puţin.

Învăţătorul lumilor din astre, în vremea ce-a umblat-o printre noi

Când ne vorbea de lucrătorii-n vie, de fapt El nu vorbea decât de noi.

Şi eu şi tu, târziu sau mai devreme,

Suntem chemaţi să luăm al viţei rod

Iar plata ne-o va împărţi Stăpânul viei

Dupa dreptatea Lui de Voievod.

Atunci se va vedea cine-au fost primii

Şi tot aşa şi cei în urm’ajunşi

Dar via e a Lui

La fel şi plata

Atunci se va vedea ce nu se vede

Cinstiţii vor ieşi atunci în faţă

şi tot la fel va fi cu cei ascunşi.

tanjirea-i ca o foame
durerea-i ca o sete
speranta-i ca o apa
ce-alina si adapa
in lacrima e plansul
trairea ce se varsa
in vestea buna-i mana
ce-apuca si revarsa
in ochii plini de ura e-o noapte fara stele
in dragoste-i lumina
ce vede cele bune ascunse printre rele
ca funiile e cearta
ca lantul libertatii
iertarea-i o cheita:
o lovitura sortii...

respectiva scriitoare îl vizita destul de des pe cel acuzat pentru a încerca să priceapă adevărul, cauza acestor fapte, a acestor crime care au însemnat plecarea timpurie din lumea aceasta a multor fete, durere venită pe neaşteptate pentru familiile şi prietenii acestora. răul are multe feţe, spunea ea la un moement dat, avem impresia că îl înţelegem şi îi cunoaştem cauza sau soluţia şi totuşi nu e (chiar) aşa...

al 3 lea om din lumea asta (conform relatării biblice) a fost un criminal, şi nu provenea dintr-o familie destrămată, nu a avut un bunic violent sau situaţie materială precară...

urmărind filmul din seara asta (după cazul real) mă gandeam la unii din copiii de la scoala la care lucrez. ba stau cu bunicii, ba pe la vre-un unchi sau vre-o matuşă. ba mama sau tata e plecat prin Italia sau Spania pentru a face bani, pentru binele familiei şi al copiilor lui (zice el sau ea si probabil au o oarecare dreptate). copiii astia, nişte mici rebeli mari, par a nu avea niciodată chef de nimic, sau mai bine zis de fiecare dată chef de altceva decat se face la şcoală. dacă li se spune să plece acasa, stau aiurea prin zonă, dacă sunt invitaţi la şcoală vin doar o oră sau două, sau doar pană la intrare. dacă li se vorbeşte frumos vor să fie şefi, iar dacă li se vorbeşte aspru se supără.

aşa, măcar un pic, asemenea scriitoarei din film, am încercat cateodată să înţeleg de ce e aşa? care-i cauza pentru care copiii astia se poartă asa, răul care li s-a făcut şi pe care se pare că îl fac şi ei mai departe, faţă de ei (inconştienţi de cele mai multe ori) şi faţă de cei din jurul lor, faţă de colegii lor, prin exemplul negativ ce li-l oferă...veşnic pedepsiţi, veşnic îmbruscaţi (verbal cel puţin) aşa fac şi ei de fiecare dată cand au ocazia, iar uneori îşi crează singuri ocazia, doar trebuie să fie şi ei pricepuţi la ceva, nu? trebuie să îşi extragă şi ei de undeva sentimentul de valoare. dacă nu se vorbeşte de ei de bine, măcar să se vorbească de rău, dar să vorbească şi despre ei cineva!

tipul din film s-a căsătorit cu una din cuceririle lui,  chiar atunci la tribunal în timp ce se apăra singur iar ea îi slujea de martor (conform legii americane dacă cererea în căsătorie a avut loc în prezenţa unui procuror, căsătoria aceea e legală). femeia a acceptat cu bucurie (convinsă în lăuntrul ei că face un lucru bun, că se căsătoreşte cu un om bun), au avut o fetiţă împreună, şi abia după 5 sau 6 ani, în momentul cand el a rugat-o să ceară clemenţă pentru el şi în schimb va spune familiilor victimelor unde le pot găsi pe unele dintre ele care nu fuseseră descoperite, femeia a realizat şocată cine e omul cu care s-a căsătorit.

răul ascuns iese la iveală. violent cateodată, pe neaşteptate, pe nepregătite, sau premeditat alteori, dar iese.

ca să iasă la iveală şi mai uşor are loc tot mai mult o amestecare de etichete. numim răul bine şi binele rău, nu ne mai ruşinăm, nu ne mai sfiim, ba din contră ne lăudăm cu răul nostru, ca şi cand ar fi un motiv de mandrie şi laudă, nu de ruşine şi regret. partea proastă e că tot aşa cum iese la iveală mai devreme sau mai tarziu, tot aşa poartă după el (ca o sfoară de care sunt legate cutii de tablă) durerea, regretul, ruşinea, ca un film în serial...

există în mine aşa de mult potenţial rău, ca un teren minat. exista din fericire aşa de mult potenţial bun ca o mină neexplorată încă.

sfatul pe care primul criminal l-a primit e valabil pentru noi toţi cei răi:"Pentru ce te-ai mahnit şi pentru ce ţi s-a posomorat faţa? Nu-i aşa? Dacă faci bine vei fi bine primit; dar dacă faci răul, păcatul pandeşte la uşă, dorinţa lui se ţine după tine, DAR TU SĂ-L STĂPANEŞTI!"

dacă nu pot juca în "ultimul episod" măcar să nu contribui la lungirea lui

Îmi arde inima în mine

Cum arde febra lui pe tâmple

Fără de pată mi-a slujit

Mulţi ani curaţi...

Şi-acuma s-a îmbolnăvit.

...

Dar nu-ndrăznesc să-L chem la mine

Şi i-am trimis pe ai lui Iacov

Cum arde inima-n nădejde,

Că ei au zis c’a zis că vine.

Dar ce rost are osteneala?

Daţi fuga prieteni pe alee

Şi-i spuneţi doar ca să şoptească...

Că şi eu sunt sub stăpânire:

Şi când zic unuia se duce

Şi când zic vino, iute vine

Ascultă fără să crâcnească!

Să zică doar o simplă vorbă

E plânsul meu şi a mea rugă

E tot ce-l rog pentru-al meu prieten

Doar El e domn iar eu sunt slugă.

Iar Domnul se opreşte-n stradă

Mirat grăieşte spre-a lui Iacov:

De multe zile sunt cu voi

Şi nu ştiu cum e cu putinţă

c-am căutat şi n-am găsit

în voi asemenea credinţă.

Unii intră şi se-nchină, alţii-s huligani şi urlă.

Pe pereţi stau sfinţi cu cercuri

Ce-au murit veacuri în urmă,

Pildă-n viaţa le-au fost mieii,

Au ştiut cine-i Păstorul, parte-au fost în a Lui turmă.

‚De eşti lup’ strigă o voce dup’ un spate de altar,

Şi fiorii reci în tine unul după alt’ tresar.

‚Sau o vulpe, care-n vie stricăciune-aduce doar...

Viţă de măslin sălbatec, care tot ce dă e umbră,

Sau o muscă, ce-n borcanul cu unsoare a murit,

Şi încet tot undelemnul l-a stricat şi l-a acrit.

De eşti umbră ce cu tine porţi adâncul miez de noapte,

Şi-ntunericul din tine, naşte fapte după fapte…’

Ochii-ţi mici privesc cu teamă,

Nu pot suporta lumina:

Căci îţi dă pe faţă golul şi te face să-ţi vezi vina…

‚Vino!’ îţi răsună-n minte

glasul plâns care te cheamă.

Pentru prima dată-n viaţă parcă simţi că-ţi este teamă.

Calci sfios pe piatra udă, cu biserica în spate

Şi mergând fără direcţie îţi croieşti un drum din coate.

O driblezi printre străduţe şi uitându-te în urmă,

Nu-i mai vezi al ei trunchi mare, dar te vede-un ochi din turlă.

Şi de acolo iar te cheamă într-o neştiută limbă,

Lungul dăngănit de clopot,

Ce trezeşte din visare, conştiiţa-ţi adormită, liniştită ca o mare.

Şi deodată, mână-n mână,

Valuri multe te-mpresoară,

Ţipă care mai de care, te împing şi te doboară.

În lăuntru’ fiinţei tale, îngenunche al tău suflet,

Tot ce-i mic iţi pare mare, şi valoarea rostu-şi schimbă

Un război se naşte-n tine

Conştiinţă şi gândire

Se trântesc şi se condamnă

Făr’ măcar a-ţi da de ştire…

Prins în iureşul disputei

Glasul tace, pleopa cade

Paşi mărunţi în zări te poartă

Şi de toţi pereţii minţii

Doar un gând se dă cu capul

„Tată iartă, da, mă iartă!”

"...apoi a luat o paine, a frant-o şi le-a dat-o zicand: ...acesta este trupul Meu care se frange pentru voi."

"...a început să se înspăimante şi să se mahnească foarte tare...apoi a mers puţin mai încolo, S-a aruncat la pămant şi se ruga ca dacă este cu putinţă să treacă de la El ceasul acela."

"...caci El este Pacea noastră, care din doi a făcut unul şi a surpat zidul de la mijloc care-i despărţea."

"a şters zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră şi ne era potrivnic, şi l-a nimicit pironindu-l pe cruce."

"Isus a strigat iarăşi cu glas tare şi şi-a dat duhul. şi îndată perdeaua dinlăuntrul Templului s-a rupt în două, de sus pana jos..."

cu spatele zidit de meşterii ocării
îmbrăţişand mereu rebelul NU
m-am depărtat de ochii îndurării...
...atunci în noaptea freamătului măsliniu
dorind să-mi scapi umerii de povară
pe umerii Tăi goi ai luat-o Tu.

cumplitul zid al despărţirii
ce eu l-am făurit din piatră grea
Te-a afundat în iarba Nopţii arsă
căzand deasupra ai căzut sub ea.

şi spatele Tău una cu zidul s-a făcut
dar ca să-l rupi fărame sub ciocan
Te-ai ridicat trădat şi părăsit
ca să te-apleci din nou sub bici roman

nici biciul aspru n-a putut să-l sfarme
lăsand urme adanci pe unde Te-a umblat
şi-au fost tăiate sforile din astre
cazand sub crucea grea din nou te-ai ridicat!

abia cand fierul a-nflorit cu zgomot
în crăpăturile 'nroşite'n palma Ta 
pămant şi stanci, dureri şi trup şi patimi
viaţă şi zid şi tot, se destrăma...

considerand moartea si invierea lui Isus Cristos un fapt istoric, dovada suprema ca Dumnezeu a facut ispasire pentru pacatele omenirii prin jertfa de la cruce a Fiului Sau, evenimentul de temelie al religiei crestine si a sperantei ca exista inviere si viata dupa plecarea din lumea aceasta, scriu "patania" unui pastor in duminica de Paste

era deci un pastor care iubea fotbalul si nu rata nici un meci. intamplarea a facut ca in sambata dinaintea Pastelui sa stea pana seara tarziu la televizor prins de microbul sportului preferat.

dimineata s/a sculat (putin cam somnoros :) ), s/a imbracat frumos si impreuna cu familia s/a dus la biserica sa sarbatoreasca impreuna cu intreaga congregatie invierea lui Cristos. a venit si timpul sa predice (era slujba lui) si a citit din evanghelia dupa Ioan pasajul acela in care Petru si Ioan alearga la mormantul gol nestiind ce sa creada despre vestea invierii lui Cristos:

a se citi rar/ normal la inceput, apoi din ce in ce mai repede, asa cum a citit el:

Petru si Ioan alearga spre mormant. Alearga amandoi impreuna...Ioan alearga mai tare si il depaseste pe Petru, Petru alearga si el dar  nu reuseste sa il ajunga pe Ioan...Ioan alearga intra in mormant...mormantul GOOOOOLLLLLLLL!

Va doresc un Paste fericit tuturor, PLLLIIIIIINNNNN de bucuria invierii Lui! :)

Eu ştiu cum e privirea să cazi legat la mâini urechile să vrei să le-astupi

Când ei te condamnă, şi tu te condamni: osândă de lemne şi palme şi cui.

Eu ştiu cum e să simţi doar dispreţ de la oameni cu vază, de la oameni de rând

Sub soarele amiezii, nemilos şi el, crunt

Cu palme izvoare, picioare şuvoi să simţi cum te stingi, tremurând.

Eu ştiu!

Ştiam să mă rog, dup’o vreme am uitat...

Un susur de vorbe şi-o faţă cu spini a trezit îm mine un freamăt, un geamăt, un chin.

Se ruga pentru ei – călăii, tâlharii

Cerea pe şoptite iertare şi n-am mai putut,

Tâlharul din mine murea

Dar nu sub osânda adusă de ei.

L-a omorât privirea Lui blândă şi vorbele frânte

Acolo pe cruce în mine, tâlharul murea-n ochii mei.

În semiluna fertilă
în seminoaptea lumii încă necoaptă
le-a intrat sub unghii
s-au murdărit pe maini
legand laolaltă lutul şi varul
s-a revărsat peste ei o mare de vorbe - să-i spele
neînţelese ploi ale iubirii Tale - şi harul.

În coptura lumii, 
în amiaza zilei brusc înnegrită
palmele Tale întinse păreau murdare
ţinand laolaltă dreptatea şi harul
s-a turnat peste Tine un puhoi de osandă - şi cuie
era neînţeleasa Ta semnătură peste foile eliberării noastre
de degete'ntinse - şi ură.

în contextul tumultuos al vieţii, al multelor decizii rapide pe care trebuie să le luăm, e foarte dificil cateodată să alegem între tăcere şi vorbă, între a vorbii şi a tăcea. pe cat de necesar e cateodată să vorbim, să ne apărăm drepturile sau cauza (sau drepturile si cauzele altora), pe atat de necesar e să tăcem.

marea întrebare e cum ştiu? cum pot avea discernamantul acela de a alege cea mai bună variantă dintre cele două?

a nu vorbi atunci cand trebuie e o dovadă fie de slăbiciune, fie de laşitate, fie de necunoştinţă. a nu tăcea atunci cand trebuie e o dovadă de prostie, de mandrie, de infatuare. a fi în stare să te abţi atunci cand iţi vine să vorbeşti (să acţionezi atunci cand iţi vine să reacţionezi) e un semn al săpanirii de sine, al disciplinei, al înfranării.

"Cine îşi înfranează vorbele cunoaşte ştiinţa şi cine are duhul potolit este un om priceput. Chiar şi un prost ar trece de înţelept dacă ar tăcea, şi de priceput dacă şi-ar ţinea gura."

e important să ştiu să tac, tot la fel de important ca a ştii să vorbesc!

"Nu răspunde nebunului după nebunia lui, ca să nu semeni cu el. - Răspunde însă nebunului după nebunia lui, ca să nu se creadă înţelept!"

înţeleptul Solomon constata că trebuie să le facem pe amandouă; şi să tăcem şi să vorbim, insă în contextul timpului şi al împrejurărilor potrivite.

"tăcerea îşi are vremea ei, şi vorbirea îşi are vremea ei"

              WWJD?

"Isus S-a infatisat inaintea dregatorului. Dregatorul L-a intrebat: "Esti Tu "Imparatul Iudeilor?" "Da", i-a raspuns Isus, "sunt." Dar n-a raspuns nimic la invinuirile preotilor celor mai de seama si batranilor. Atunci Pilat I-a zis: "N-auzi de cate lucruri Te invinuiesc ei?" Isus nu i-a raspuns la niciun cuvant, asa ca se mira foarte mult dregatorul."

dacă e folosită la timpul şi în contextul potrivit tăcerea este o virtute!

"La o întrebare prost pusă se răspunde prin tăcere." - proverb indian

"Face mai mult zgomot un copac ce cade, decât toată pădurea care creşte în tăcere." - proverb indian

"Tăcerea este sanctuarul prudenţei." - Baltasar Gracian

"Înţeleptul gândeşte în tăcere, prostul vorbeşte fără să gândească."

"Tăcerea este virtutea proştilor." - Francis Bacon

"Tăcerea este marea artă a conversaţiei." - William Hazlitt

"Momentele ocazionale de tacere pe care le-a avut au facut conversatia lui chiar incantatoare." - Sydney Smith :) înseamnă că se apropie momentul să tac!

evident că s-a scris mult, mult mai mult despre tăcere

după tipul de temperament pe care îl am, eu gandesc în timp ce vorbesc, gandesc după ce vorbesc (din păcate :) ), îmi aşez gandurile scriind.

            tu cum faci? cum îţi vine să faci?

Nu mă plângeţi pe Mine femeilor

Ocrotiţi-vă pieptul şi nu-l bateţi cu pumnii

Salvaţi ce mai puteţi din lacrimi

Iar de-au căzut nu le ştergeţi –

Poate’nverzeşte iară coaja uscată a pomilor voştrii.

Nu mă plangeţi pe Mine!

Strângeţi-vă tare pruncii la piept

Pe ei hrăniţii cu lacrimile voastre

Ajutaţi-i pe ei să crească verzi, drept

Miraţi-vă mai bine de grozăvia uscatelor voastre tulpine

Nu mă plângeţi pe Mine!

Căci dacă pomul verde e tăiat

Şi-l gustă securea cât are încă sevă

Şi-l gustă rugina din cuie şi fier

Ce se va face atunci celui uscat?

Tânguiţi-vă şi bociţi-vă mult,

Îndepărtaţi lacrimile şi priviţi-mă bine

Uitaţi-vă adânc la lăuntru’ din voi,

Loviţi-vă, bateţi-vă, bociţi-vă,

Însă nu mă plângeţi pe Mine!

imi vin in minte cuvintele lui citind din blog în blog unele comentarii. încă odată zilele trecute am vazut şi am simţit cum "viaţa şi moartea sunt în puterea vorbei, a limbii" (spusă sau scrisă) şi cum satisfăcut de smerenea mea pot cădea în păcatul "mandriei", cum o impresie greşită poate duce la o altă impresie greşită, şi cum la urmă întrega panză este o scriere ce deşi ar trebui încadrată în categoria scrierilor SF (adică mai mult F decat S) rămane totuşi sub titlul apărării adevărului, a binelui, a frumosului şi a dreptăţii (pe care şi aşa fiecare din noi le înţelegem prin filtrul personal al subiectivităţii).

cu siguranţă soluţia nu e să nu mai scriem, să nu mai comentăm, să nu mai dezbatem, însă fără să stiu dacă se potriveşte sau nu "dialogului" purtat de cei care ne numim sau pseudonumim creştini (dialog la care am fost şi eu părtaş mai mult sau mai puţin), îmi vine în minte vorba marelui Apostol, "din pricina voastră (sau a noastră) e hulit numele lui Dumnezeu între neamuri (între ceilalţi)"

oare nu e greşit să înalţ pancarta BUNULUI SIMŢ, însă el să-mi lipsească din modul în care o prezint?

oare nu e greşit să să-ţi ŢIP la ureche "nu mai ţipa!"

oare nu e greşit să mă mandresc cu smerenia mea?

oare nu e greşit să proclam îngăduinţa, acceptarea, iertarea iar eu să fiu un acuzator?

oare nu e greşit să spun că am iertat dar totuşi să-ţi port pică?

ştiu prea bine că e mult mai uşor să pun întrebări decat să ofer răspunsuri şi că şi atunci cand ştiu răspunsurile, cand ele sunt cat se poate de clare, e mult mai greu să trec de la vorbă la faptă, de la teorie la practică

constat cu regret (personal) că "în grădinile iubirii" - cele considerate de mine aşa şi prin care am dorit să trec pentru a culege o mireasmă plăcută, precum şi în grădinile mele, am lăsat "omida firii" să strice, parcă ne atrage mai mult "tăişul spinilor" decat frumuseţea şi parfumul florii...

"Fraţilor,
mi-au spus ai Cloei despre voi...
         că-n grădinile iubirii
         aţi lăsat omida firii
         să vă strige trandafirii
                din Eden;
         Că din nou la voi pe vale
         toate crengile sunt goale,
         că n-au mai rămas petale,
                nici polen.

Fraţilor,
        să ştiţi că vremea s-a scurtat.
        Las´ să fie holda plină
                şi de spini şi de neghină!
        Grâul lângă grâu să-ţi ţină
                spicu-n vânt.
        Cine-i spin cu flori deşarte,
                spin să fie mai departe!
        Cine-i sfânt, mai sfânt să-şi poarte
                rodul sfânt!"

a punctelor de vedere întrerupte-n contur

o caricatură forţată-ntre randuri

un chip aruncat din verigă-n verigă

deformat, fragmentat şi obscur.

conştient sunt că rotundul şi pătratul din mine

o întreagă geometrie revarsă vorbind

ce-mi pare simetric, frumos, bun şi bine

condamnat e  de unii sub osandă de fals, mărginaş şi hain.

îmi şopteşte alergarea gafaită

să îmi las cărăruia şerpuită şi grea

şi s-alerg cu mulţimea-n maratonul minciunii

concurand competiţiei din ea.

ne plouă pe toţi prin umbrele umbrite

picurii judecăţii de sus

în confunzia de chipuri pătate

cu pete-aruncate sau stropi de noroi

importantă-i competiţia cu mine

mai puţin competiţia cu voi

Inferior mă caţăr prin prăpăstii

Să-mi cuceresc şi munţi şi vârfuri

n-aş încerca de-aş ştii că i-am învins.

Cu pizma împletită pe la brâu

Îi leg şi îi arunc înspre blesteme

Şi-mi mestec funii să m’avânt

Şi deaia degetele ţin de pix

Şi deaia mâzgăl veşnic noi poeme.

Simţirile se bat, şi-aşa şi eu

Nu vreau să se adune în complexe

Rivale sunt cât timp rival li-s eu

Munţi pentru paşi, dans pentru ring

Povară care creşte forţa mea

E bună cât e acol’

Prea rea de e prea mare ca s-o sui

Şi tot la fel de rău este când nu-i.

pe o tavă întinsă cu colţuri sub formă de cercuri

şi cercurile au încpeut să se răsucească în linii drepte

şi lungi cu noduri pană la cer.

 cădeau zarurile

şi feţele lor se loveau cu zbierăte de tavă şi goneau bube mici ce dispăreau şi apăreau la loc

s-a întins peste tavă un şerveţel de catifea

şi aşa a apărut teatrul; prima cortină

şi bubele de pe feţele zarurilor care tot apăreau

şi fiecare şervet dureros împins de rostogolul zarurilor

ce strigau soarta! soarta!

 :) emanaţie a prietenului meu Cătălin P.

de fapt, puţin diferită de anul trecut...

şi nici măcar nu ştiu cui să îi bag de vină

sacilor, mie, semănătoarei, pămantului!?

nu puţine fire haine de grau sunt neghină.

Aceleaşi ape tulburi nămoloase

ce nu se scurg prin malul cel oval

ah, soarele de l-ar lovi în coaste

cum şi-ar găsi chirceli în lut murdar.

Din când în când oglinda cea întinsă

tresare sub atingere de nori

şi-şi cască gura larg ca o setoasă

cu apele ei tulburi care-mi cresc

în braţe barca

aceeaşi baltă tristă, nămoloasă.

Sclipirea de argint – netransparentă

ascunde străveziul care nu-i

visând să-nving în fluvii valuri care cresc

mă scald în ape nămoloase, liniştite

iar mreaja lor mă-nvaţă să plutesc.  

Tu eşti a lor şi ei ai tăi pentru o vreme

Şi vremurile or goni în mersul lor

Înşiruiri de vorbe efemere

Ori fapte renăscând in dor

Te-oi întâlni cu viaţa la răscruce

Indiferent dacă vei ştii sau nu 

Ale simţirii valuri mari, năluce

Te-or înghiţi de n-o să le-nghiţi tu...

În crâncena vâltoare îţi vor creşte 

puterile ce le simţi seci acum

Te du pe drum, mereu tot înainte

La trecători să nu te uiţi spre hău;

Pe podurile strâmte, oseminte, 

De-ar fi să întâlneşti, să nu te-opreşti să le priveşti

cu luare-aminte

Căci tot aşa cei dinaintea ta...

s-au poticnit în mersul lor fierbinte, 

şi piedici au rămas...

Sub talpa ta tu sapă-le morminte.

Să crească iarbă peste giulgiul lor

şi flori să strângi din colţurile sfinte

Pentru o vreme dărui-te lor!

Fii-le cavou pentru a fricii umbră,

Si mersul şchiopătat fă-l zbor sublim

În neguroasa a-ndoielii umbră

Puteri zglobi să plângă pe arcuş

Izvor secat să plângă iarăşi rouă

Fă-te ecou al crâncenei vâltori.

Pentru o vreme fii-le zbor în pene

Şi ei ţi-or fi pentru arcuş viori.  

Cand vin, sa gasesc absentii pe catedra. 

Nu mai scrieti cu voce tare ca-i deranjati pe ce-i care scriu in gând! 

Asta-i vreme de umblat in maneca goala? 

Treci la tabla si preda tu lectia, daca esti prost?! 

Sunt elevi absenti in clasa? 

Si acum vom incepe lectia, despre care nu vom avea timp sa vorbim.

Nu vorbi odata cu exercitiul de la tabla!

 Poti sa vorbesti in timp ce explici? 

Vorbiti, mai, pe randuri!

 Aparent aceste lucruri sunt simple, dar daca va ginditi mai bine nu sunt chiar atit de complicate. 

Gata! Incercati sa va pregatiti, sa incetati sa mai scrieti, timpul aexpirat! 

Fetito, tu esti cam pe invers.

 De vorbit stiti, dar de invatat nu stiti sa raspundeti. 

Daca vrei sa faci pe prostu', te rog sa vii in locul meu! 

Daca v-ati timpit, notati pe ceva, ca asa fac si eu. 

M-am uitat de citeva ori spre voi, dar vad ca nu s-aude. 

Nu tre' sa notati tot ce spun eu. Eu mai spun si prostii.

sau ce, credeaţi că doar elevii fac gafe??? :)

mai ştiţi şi altele?

le-aţi cules pe ale voastre personale?

să "auzim"!

1. Cum te simţi azi?

Unknown Artist - Chapter 1. (fresh)

nu stiu cum mă simt nici cine sunt, da e clar ca e Chapter 1, primul lucru :)

2. Vei ajunge departe în viaţă?

Feist - Gatekeeper (One Room One Hour Mix)

Well it's time to begin

as the summer

 sets in
It's the scene
You set for new lovers
You play your part painting in a new start
But each gate will open another

3. Cum te văd prietenii tăi?

Neil Young - Mellow My Mind

Baby mellow my mind,
Make me feel like a
schoolboy on good time,
Jugglin' nickels and dimes,
Satisfied with the
fish on the line.

4. Te vei căsători vreodată?

Mark Schultz - Broken and Beautiful

And it's beautiful, beautiful
Come as you are
Surrender your heart
Broken and beautiful, beautiful
Come as you are
Surrender your heart
Broken and beautiful

5. Care e povestea vieţii tale?

Michael W. Smith - Here I Am To Worship

Light of the world
You stepped down into darkness
Open my eyes
Let me seeBeauty that made
This heart adore you
Hope of a life
Spent with youHere I am to worship
Here I am to bow down
Here I am to say that you’re my god
You’re altogether lovely
Altogether worthy
Altogether wonderful to me.

6. Cum era în liceu?

Hillsong Music Australia - Your Love Is Beautiful

Your love is beautiful
Your love is beautiful
It's the reason why I sing :)

7. Cum poţi avansa în viaţă?

Hillsong Music Australia - To You

...I give all to You...

8. Care este cel mai fain lucru la prietenii tăi?

Carla Bruni - Promises Like Pie-Crust Promise me no promises,
So will I not promise you;
Keep we both our liberties,
Never false and never true;
Let us hold the die uncast,
Free to come as free to go;
For I cannot know your past,
And of mine what can you know?
...
If you promised, you might grieve
For los liberty again;
If I promised, I believe
I should fret to break the chain.
Let us be the friends we were,
Nothing more but nothing less;
Many thrive on frugal fare
Who would perish of excess.

9. Ce se preconizează pentru week-end? 

Maroon 5 - Songs About Jane - She will be loved

I don't mind spending everyday
Out on your corner in the pouring rain
Look for the girl with the broken smile
Ask her if she wants to stay awhile
And she will be loved
She will be loved

10. Ce cântec te descrie cel mai bine?

Michael W. Smith - This Is Your Time What if tomorrow, and what if today,
Faced with the question,
Oh what would you say?This is your time. this is your dance.
Live every moment. leave nothing to chance.
Swim in the sea. drink of the deep.
Follow the mercy and hear yourself praying.Wont you save me?
Wont you save me?This is your time. this is your dance.
Live every moment. leave nothing to chance.
Swim in the sea. drink of the deep.
Embrace the mystery of all you can be.

 11. Cum îţi merge în viaţă?

Sara Groves - The Word

12. Ce melodie ţi se va cânta la înmormântare?

Rebelde - Nuestro Amor

Es tan Magico
como todo paso
en nuetro amor
nuestro dulce amorEs tan facil que ya nada me sorprnde
En nuetro amor
Nuestro increible amor

13. Cum te vede restul lumii?

Vanessa Paradis - Dès que j'te vois

Est-ce que si on l'avait fait,
On se ferait l'effet
Que l'on se fait chaque fois
Si on l'avait fait
On se ferait l'effet que l'on se fait

Dès que j'te vois, Dès que j'te vois, j'sais que c'est toi
Dès que tu me vois, tu sais que c'est moi

14. Vei avea o viaţă fericită? 

 Imperials - Praise The Lord

When you're up against a struggle
That shatters all your dreams
And your hope has been cruelly crushed
By Satan's manifesting scheme
And you feel the urge within you
To submit to earthly fears
Don't let the faith you're standing in, seem to disappear Praise the Lord
He can work with those who praise Him ,
Praise the Lord
For our God inhabits praise,
Praise the Lord
For the chains that seem to bind you
Serve only to remind you that they drop powerless behind you
When you praise him

15. Ce cred prietenii cu adevărat despre tine?

Maroon 5 - Shiver

You build me up
You knock me down
Provoke a smile
And make me frown
You are the queen of runaround
You know it’s trueYou chew me up
And spit me out
Enjoy the taste
I leave in your mouth
You look at me
I look at you
Neither of us know what to do.

16. Sunt persoane care te doresc în secret?

Michael W: Smith - I'm Gone I see you smiling at me
And I fall into a daydream
Dont know what all of this means
Oh, is it love?
Logic is slipping away
My hearts on a runaway train

Im gone, yes Im gone, yes Im gone and
It feels so right...

 17. Cum să mă fericesc singur?

Don Francisco - He's Alive

The gates and doors were barred
And all the windows fastened down
I spent the night in sleeplessness
And rose at every sound
Half in hopeless sorrow
And half in fear the day
Would find the soldiers breakin' through
To drag us all away
... But suddenly the air was filled
With a strange and sweet perfume
Light that came from everywhere
Drove the shadows from the room
And Jesus stood before me
With his arms held open wide
And I fell down on my knees
And I just clung to Him and cried He's alive yes He's alive
Yes He's alive and I'm forgiven
Heaven's gates are open wide
He's alive yes He's alive

 18. Ce ar trebui să faci cu viaţa ta?

 Unknown Artist (Shema) - Vreau să vin acasă

Vreau să ma-ntorc de unde am plecat

las (asa cum au lasat si altii) "ecoul" să vibreze mai departe către Cristal, Sorina,  Lorelei, Corneliu