De ce vrei sa te faci programator? Pentru ca imi plac calculatoarele si programarea. Mi se pare cea mai inteligenta si provocatoare treaba.

De vrei sa te faci pompier? Pentru ca vreau sa salvez oameni si sa fiu erou.

De vrei sa lucrezi in avocatura? Pentru ca se fac bani

etc etc. Bune sau proaste, motivatiile respective sunt cat se poate de reale.

Dar in presa? De ce sa lucrezi? Ce ai putea raspunde? Nimic, pentru ca habar nu ai ce inseamna "a fi jurnalist". Si nu e vina ta. In fapt, este cea mai ciudata "meserie". Folosesc ghilimelele pentru ca nu sunt convins. Este o meserie pentru ca iti iei salariul de la ziar luna de luna. Pentru ca te duci la program. Pentru ca exista structura ierarhica. Pentru ca ai colegi. In rest? Ce stie un jurnalist si nu stiu altii? Cu putin antrenament oricine devine ziarist. Programatorul devine jurnalist. Jurnalistul devine programator?

Prin urmare...de ce vrei asta? 

Posibile raspunsuri:

Pentru ca am posibilitatea sa imi pun in valoare talentul de scriitor. Esti cu vaca? Ce talent? Ai la dispozitie 2-3.000 de semne (in medie) iar de metafore si hiperbole nici nu se pune vorba. Subiect, predicat, complement direct, indirect, de loc, de timp si gata.

Pentru ca pot schimba ceva in tara mea, prin articolele mele? Marsh inapoi in liceu. Acolo aveai voie sa fii idealist si copil rupt de realitate.

Pentru ca ii pot ajuta pe oameni, sa le ofer informatiile de care au nevoie? Romanii vor "Libertatea". Punct. Paginile de economie, cultura, educatie sunt citite doar de cei implicati in domeniul respectiv si inca 10 nebuni. Poporul e hotarat: tate (cat mai mari), mancare si bautura ieftina (du-te si scrie pliantele de la Carrefour) si manele (poate gasesti ceva la Manele TV).

Pentru ca imi place? Ce naiba iti place daca nu intelegi nimic in punctul in care esti acum?

Pentru ca.... Taci! Saracul/a de tine habar nu ai. Ai auzit tu cand erai mic/a ca ce tare e sa te faci jurnalist. Problema ta e ca nu poti pune punctul pe "i". Jurnalismul asta e un fel de n-ar mai fi. E pe acolo, prin aer. Esti...nu stiu cum sa zic. E ceva deosebit, adica....marfa.

Nasol e cand realizezi toate aceste lucruri. Visele concrete neindeplinite te dezamagesc. Adica, avocatul care viseaza bani viseaza stiind clar ca, intr-adevar, din avocatura faci bani. Da rateu si plange putin. Se repozitioneaza si o ia de la capat. Cu vise mai micute.

Studentul la jurnalism viseaza la "ceva". Acel "ceva" este frumos dar nu stie cum arata. Interesant dar nu stie in ce sens. Romantic fara a putea spune de ce. Cand visul asta se destrama apar cele mai grele intrebari. Practic cine puii mei sunt eu? Ce stiu sa fac? Ce ma fac de acum incolo? Raman in presa ca sa-mi castig banii de paine? Atat? Pai am asa o senzatie de frustrare si de neimplinire incat nu cred ca voi putea rezista o viata....

Dificila intrebare, trebuie sa recunoasteti.

2.Munca l-a creat pe om dar nici lenea nu l-a omorat

3.Daca vezi un coleg odihnindu-se,ajuta-l.

4.Daca ti se face chef sa te apuci de munca, stai jos, odihneste-te si o sa-ti treaca

5.Ce poti face azi nu lasa pe maine ci pe poimaine sau raspoimaine,ca poate nu mai este nevoie.

6.Un lucru care nu se rezolva de la sine in 30 de zile, nu merita sa te mai ocupi de el.

7.Munca e sanatate curata, deci sa- o lasam pt. cei mai bolnavi ca noi.

8.Munca il innobileaza pe om , societatea noastra nu mai are nevoie de nobili, caci a trecut vremea lor.

9.Cine se scoala prea de dimineata doarme prea putin, e obosit si casca toata ziua.

10.Cine nu munceste nu greseste, iar cine nu greseste merita promovat.

11.Serviciul nu e crasma sa stai toata ziua in el, asa ca mai du-te dracului acasa

Lumea tot uita insa ca Romania nu se rezuma la Bucuresti sau la Basescu si Tariceanu. Banii se fac si in celelate judete iar bataliile pe ciolan dintre esaloanele 2 si 3 sunt mult mai violente decat va puteti inchipui. Iar in acest razboi, una dintre cele mai importante arme este in continuare presa scrisa. Televiziuni locale puternice nu prea sunt, astfel incat ziarele continua sa primeasca partea leului din tot ce inseamna spagi pentru servicii prestate.

Ce inseamna asta? Pai haideti sa facem un exercitiu de imaginatie. Sa zicem ca, in Bacau,  in Consiliul Local, sunt colegi de banca un PNL-ist si un PDL-ist. Fiecare cu sustinerea lui politica. Doar ca nu se inteleg. Sunt bani la buget si contracte de dat, pardon, de oferit. Aici ies baietii pe interval. Fiecare vrea sa dea acel contract propriului prieten,  "om de afaceri, de succes, cinstit". Unul zice hais, celalalt cea. Ba ca "Eu nu-mi pun semnatura pe contract", ba ca "Futu-ti mortii matii de PNL-it, te ingrop daca te bagi peste mine la contractul asta". Normal ca in aceste momente, la fel ca in natura, fiecare incearca sa scape de conurenta. Acesta este actul in care presa apare pe scena.

Cum fiecare detine cel putin 1 miliard de hartii si dovezi despre celalat, solutia apare ca fiind extrem de simpla. "Ia sa vezi, cum te dau eu la ziar si ai belit-o". Doar ca, fiind un sclav exemplar, nu face nimic fara sa-si intrebe stapanul. Da un telefon la centru sau chiar se deplaseaza pana la Bucuresti si cere voie frumos sa inceapa razboiul. Poate ii roaga chiar sa dea un telefon patronului ziarului sa nu-i faca ala vreo surpriza. Respectivul, o curva de altfel, una care s-a culcat pe rand cu toti, nu face nazuri si il baga in cerneala pe cel cu coite mai mici sau, hai sa zicem, pe cel care s-a miscat mai greu. Cat costa un astfel de serviciu? Sincer, nu stiu exact dar ati prins ideea.

Ganditi-va apoi ca mai avem primari, comisari de politie, garda financiara, vama, politicienii locali etc. Inchipuiti-va cate astfel de batalii au loc in fiecare zi, in ziarele locale pe care voi nu le cititi, si apoi intrebati-va daca sunteti de acord cu teoria presei scrise ce-si pierde din puteri.

Si inca ceva: cine are cele mai puternice retele de ziare locale? Dupa ce gasiti raspunsul mai aveti de lamurit o ultima dilema: daca tot merge prost presa scrisa de ce nu renunta respectivii la retelele in cauza?

Vorbesc despre cei care au iubit aceasta meserie. Despre cei care au construit aceasta meserie. Ziaristii care au acum, cu mici exceptii, in jurul a 40 de ani, au inceput sa dispara. Sunt bolnavi, tristi, melancolici si frustrati. Bolnavi de ulcer sau mai stiu eu ce, din cauza stresului, a programului si a alimentatiei. Tristi pentru ca incet, incet se despart de meseria pe care au iubit-o, desi inca profeseaza. Melancolici pentru ca gandurile lor se indreapta in fiecare zi catre trecut, la fel cum suferinzii din dragoste isi aduc aminte de primul sarut, furat de la fiinta iubita. Si frustrati pentru ca in jurul lor au rasarit, in functii, fel de fel de limbrici, de oameni care oricand pot pleca din presa pentru a se face ...pompieri, daca salariul e mai mare. Atat de mult iubesc astia presa. Iar daca raman, raman pentru ca nu se pot desparti de senzatia aceea de putere.

Dinozaurii astia, ratatii astia au muncit pe bani de tigari. Ce-i aia credite pentru casa, masini sau vacante afara? Tigari, 3 covrigi si 2 beri. Atat. Cam atat puteai sa-ti iei intr-o zi din salariul platit de impaiatii astia care acum sunt considerati parintii presei.

Astazi, dinozaurii ori s-au retras, ori s-au ingropat in vreo redactie ce nu face decat sa-i adanceasca in depresie, sa le invarte cutitul in rana amintindu-le in fiecare zi ca lumea a uitat de ei. Lumea presei, nu publicul. Publicul nu uita... pentru ca nu are ce uita. El nu mai vrea decat tate si barfe. Lumea presei i-a uitat si, drept dovada, a pus in functiile de conducere tineri ambitiosi, carieristi, cu mari carente insa la capitolul know-how.

Cine vine din urma? Ziaristii astia noi cu mentalitate de multinationala? Astia or sa transmita mai departe meseria? De la cine o sa invete studentii astia visatori cum se scrie o stire, cum se pune un titlu, cum si unde cauti informatia, cum abordezi problema, cum scrii o deschidere de pagina sau de ziar si cate si mai cate? Mai ales ca jurnalismul este o meserie care "se fura" in proportie de 99%.

Mi-am inchipuit pentru o secunda ca as fi intrat in presa astazi. Si m-am gandit la ziaristii pe care i-am cunoscut in ultimii ani. In afara de unul, maxim doi jurnalisti tineri si cu functii, dinzoaurii au fost cei care m-au invatat meserie.

Prin urmare: CINE VINE DIN URMA?

Anul II. Nu mai esti boboc si deja incepi sa te uiti altfel la TV si sa citesti ziarele intr-un mod diferit. Incepi sa crezi ca ai inteles ce inseamna sa fii jurnalist si esti multumit de alegerea facuta. Profesorii iti baga in cap sute de pagini cu teorii ale comunicarii, cu notiuni de stilistica si redactare etc. si iti explica cam ce trebuie sa faci pentru a deveni jurnalist

Anul III. Alte cursuri, multe carti de citit si invatat dar te simti bine. Se apropie finalul mult asteptat. Acela in care vei deveni jurnalist. Cu diploma, nu altfel. Ca prea e plina presa asta de ingineri si mai stiu eu ce. Ai inceput sa afli ca salariile au crescut in aceasta industrie si deja iti poti proiecta urmatorii ani. Tanar/a, in putere,  cu un salariu bun, in mijlocul evenimentelor, modern, dinamic.

Anul IV. Ti-ai ales deja tema lucrarii de licenta, ai cunoscut poate si 1-2 ziaristi adevarati. Toate bune si frumoase. Inca un pic si gata. Esti om mare cu o meserie foarte tare.

Gata. Ai terminat. Taticul gaseste o relatie si te trimite sa vorbesti cu un nene de la o redactie. Te imbraci frumos. Iti iei CV-ul in geanta si te duci la interviu. Emotii? Firesc. "Buna", "Buna". "Ce mai faci? Dar taticul?" pana cand vine intrebarea cheie: "Cam ce domeniu stapanesti tu mai bine?". Blocaj total. Cum adica ce domeniu? Doar am terminat o facultate in care am invatat cum sa fiu jurnalist. Ce sa stapanesc? "Adica unde crezi ca intelegi mai bine fenomenul, pe social, politic, economic, sport?". Stop joc. Piua. Aici e naspa. Nu ne-a zis nimeni ca trebuie sa mai stiu si astea. Am crezut ca o sa le invat pe parcurs.

"Pai oriunde. Pot sa scriu oriunde". Nenea iti zice "las' ca ne descuracam noi" si te cheama la munca. Esti repartizat la sectia economic, ca si asa le plecase un om si aveau nevoie de cineva care sa alerge pe la conferinte. Vine si ziua primei conferinte. Una banala, in care se anunta niste rezultate la trimestru. Te asezi cuminte, pregatit sa notezi. Cand incep aia sa vorbeasca te iau transpiratiile. Cifrele le intelegi tu, dar parca folosesc niste cuvinte mai ciudate, niste indicatori de care nu ai auzit. In plus, altii pun niste intrebari pe care tu nu le intelegi. Si in timp ce rumegi toate informatiile astea, pac, se termina conferinta. Nu ai notat mai nimic dar trebuie sa bagi repede un material. Naspa rau.

"Oare pe politic e la fel?Dar pe social?". Raspunsul e simplu: DA. Fiecare domeniu necesita un bagaj de cunostinte despre care dragutii de profesori nu au pomenit nimic. Te-au intoxicat cu teorii si reguli de redactare pana ti-a iesit pe nas. Au uitat insa sa-ti spuna ca, pentru a avea sanse cat mai mari, trebuie sa incepi inca de prin anul II sa iti alegi o "specializare". Sa incepi sa urmaresti tot ce se intampla in zona respectiva, sa te obisnuiesti cu limbajul, sa-ti bagi in sertare toate informatiile de background, istoria si oamenii reprezentativi si tot asa. Pentru ca nu exista jurnalist. Ci doar jurnalist de politic, business, sport etc. Cu cat  acumulezi din timp informatii despre aceste domenii, cu atat iti va fi mai usor sa inveti meserie. Si nu uita ca un material in care spui tampenii, din ignoranta, te decredibilizeaza si in fata oamenilor din industria respectiva.

P.S. Apropo, cand il mai vedeti pe mega-fantasticul profesor Mihai Coman, sa-i spuneti ca nu e suficient sa va spuna acest lucru, asa...intr-o doara.

-Noe !!! Sunt pe cale sa incep Potopul, unde este Arca ???
-Iarta-ma Doamne, dar lucrurile s-au mai schimbat intre timp ... Am nevoie de autorizatie de constructie. Ma tot cert cu un inspector, pentru un sistem antiincendiu, vecinii m-au dat in judecata pentru ca am incalcat planul de urbanism construind Arca in gradina mea si astfel am incalcat normele de inaltime.

Apoi compania de electricitate a cerut sa pun ipoteca pe Arca in vederea acoperirii costurilor de transport si de mutare a liniilor de inalta tensiune ce trebuie date la o parte din calea Arcii pentru a fi lansata la apa. Degeaba le-am spus eu ca va veni marea la mine, ca nu m-au crezut.

Sa fac rost de lemn, a fost o alta problema. Este interzis sa tai lemn din padurile invecinate deoarece acolo traieste bufnita cu pete care-i o specie protejata. Am incercat sa-i conving pe ecologisti ca tai lemnul tocmai pentru a salva bufnita, dar nici n-au vrut sa stea de vorba cu mine.

Cand am inceput sa adun animalele, am fost dat in judecata de un grup de activisti pentru protectia animalelor. Ei sustineau ca tin animale salbatice sechestrate impotriva vointei lor, si de asemenea au sustinut ca sa pun atatea animale intr-un spatiu atat de mica, inseamna cruzime asupra lor.

Apoi Ministerul Mediului, au spus ca nu am voie sa construiesc Arca pana cand reprezentantii lor nu fac un studiu de mediu si implicatiile pe care Potopul Tau le poate avea asupra mediului. Inca am un proces in derulare cu Ministerul Muncii, deoarce inca nu m-am hotarat cate minoritati ale grupurilor etnice sa angajez pe santier iar Blocul Sindical nu ma lasa sa-mi folosesc la constructie copiii mei deoarece nu fac parte din Sindicat si nu au certificare ISCIR pentru constructia de Arce.

Ca sa fie totul si mai rau, Fiscul, mi-a confiscat toate posesiile deoarce sustin ei ca vreau sa parasesc tara cu specii de animale pe cale de disparitie.

-Deci Doamne iarta-ma dar, imi trebuie pe putin 10 ani ca sa fac tot ce mi-ai zis. Dintr-o data cerul se lumina, norii disparura, iar soarele din nou aparu stralucitor pe cer. -Doamne, sa inteleg ca nu ne mai distrugi lumea ?
-Nu Noe, se pare ca mi-a luat-o guvernul inainte...

Cam asa si cu materialul de ieri din EVZ. La fel ca politicienii, ce afirma cu o usurinta debordanta ca in Romania exista coruptie, la fel si ziaristii astia multi-milionari s-au apucat sa "vorbeasca". Adica au pus ei punctul pe "I".  Adica scot ei la iveala mizeriile breslei. Ei, corectii, imaculati, deontologii.

Sunt dezamagiti si revoltati. Presa se tabloidizeaza. Presa devine o simpla prestare de servicii. Presa sucks. Presa...asa...in general. Adica presa facuta de ei in ultimii 20 de ani. Doar de ei. Isi asuma acest lucru? Nici vorba. Nici usturoi nu au mancat, nici gura nu le miroase. Cineva, o fiinta nevazuta, o entitate supranaturala a adus presa in acest punct. In nici un caz ei. Daca imi gasiti in articol o singura propozitie prin care isi asuma, macar 1%, starea jalnica in care s-a ajuns, eu renunt la blog. Pentru ca sunt un tampit. Un cretin analfabet si un frustrat.

Dau vina pe patroni, spunand ca nu mai e ce-a fost pe vremuri. Care vremuri frate? Incepand cu '96, presa a inceput sa fie controlata. Politic si economic. E mult spus '96? Atunci haideti sa spunem 2000. De ce au asteptat 8 ani, de ce nu s-au revoltat de la primele semne de implicare ale puterilor in presa?

Nu cumva problemele astea deontologice, morale si existentiale nu prea apar in perioadele in care verzisorii curg...si curg...si curg? Adica, pe romaneste, cat timp au facut cacalau de bani au preferat sa taca, desi presiunile politico-economice existau de pe atunci.

Ce usor e sa dai din clont cu burta plina! Sa afirmi, sa tragi concluzii, sa te detasezi cu lasitate de orice problema din propria ograda, punand-o pe seama patronilor sau a vremurilor. Au fost martori la evolutia raului si au stat cuminti. Au vazut si au aprobat, tacit, toate manariile facute. Acum generalizeaza, teoretizeaza, abstractizeaza. Ma scarbeste faptul ca nu isi asuma nimic. Absolut nimc.

Tot ceea ce spun ei este adevarat. Dar tocmai aici este magaria. Opereaza doar cu franturi de adevaruri. Prezinta un tablou din care au eliminat exact propriile personaje. Au lasat patronii obsedati de bani, publicul avid dupa cacaturi si fiinta aceea nevazuta. Ei au disparut.

Un jurnalist de la Ziua a ales. Si a reusit sa demonstreze, fara niciun efort, ca mizeria umana poate atinge intr-adevar culmi inimaginabil de inalte.  

Inchipuiti-va ca Patapievici nu publica acest articol, iar publicul avea acces doar la aceste informatii false aparute in urma interpretarii eronate, cu buna-stiinta, a mesajului original.

Din pacate insa, este foarte posibil ca cititorii ziarului Ziua, caci aceasta publicatie este sursa dejectiilor scurse din pixul unui anume Luca Iliescu (habar nu am cine este), sa nu fi citit si varianta originala. Asa ca, Patapievici are 50% sanse sa se zbata ca un peste pe uscat. Raul a fost facut. De acest individ, la ordinele altor ticalosi, prin intermediul presei.

Nu sunt fan Patapievici si nici nu ma intereseaza simpatiile lui politice. Este vorba despre un om de cultura, care a scris un text despre Eminescu, si despre incercarea ordinara a unor jurnalisti de a manji cu rahat imaginea respectivului.

Nu mai vorbesc de faptul ca, pe langa Patapievici, textul din Ziua incearca sa decridibilizeze si alti oameni de cultura. Simpatizeaza sau nu cu Basescu, Iliescu sau Tariceanu, acestia sunt singurii care pastreaza si transmit mai departe cea mai importanta mostenire a neamului nostru. Nu politicienii, nu economistii si cu atat mai putin jurnalistii. Prin urmare, revenind la ideea din postul anterior, aveti grija ce si cum cititi. Pentru ca, daca tot sunteti consumatori de presa, sunteti obligati sa consumati tot. E singura sansa de a descoperi, din cand in cand macar, adevarul.

Astazi am insa o alta problema. Si anume faptul ca, spre deosebire de alte tari, la Romanica jurnalistii nu fac nimic constructiv. Eu nu vad emisiuni sau ziare care sa invete, sa educe, sa ajute tinerii de exemplu. O sa aud probabil ca jurnalistii sunt cainii de paza care stau cu ochii pe putere si ne ajuta indirect pe noi. Ok. Dar oare nu se pot face si emisiuni cu adevarat utile? Cand ma gandesc ca tinerii habar nu au ce se intampla pe piata muncii si ca ies ca viezurii in camp deschis, iar ziaristii astia nu fac nimic in acest sens, ma apuca dracii.

Ati realizat ca, la televizor, vedeti doar rezumate ale raului? Numai hotii, nenorociri, violuri, crime, politicieni si sportivi corupti, falimente, oameni inghetati prin case si tot asa? Numai si numai de rau. Zici ca am intrat in anul mortii. Presa a ajuns sa fie un excelent curs de formare a infractorului. Vezi numai belele si cum scapa toti.

De ce nu beneficiaza de expunerea pe care o au, realizand emisiuni in care sa prezinte si lucrurile bune din tara asta, oamenii de valoare? Sa-i lasi sa vorbeasca, sa povesteasca ca sa auda toti tembelii manelizati, toti tinerii fara valori cum se face treaba. Cum poti avea succes si fara tepe, ca poti fi apreciat si fara tricouri cu eticheta pe afara si masini la mana a doua dar de "marca".

De ce nu apar in fata cei care merita sa fie modele? Cei care pot insuruba, incet, ideea ca trebuie sa devenim mai buni, mai educati, mai seriosi, mai credinciosi. Si ca doar asa evolueaza un neam. Romanii traiesc doar pentru prezent. Consuma ca niste tembeli si nu isi indreapta gandurile catre viitor, catre copiii lor, catre neamul asta.

La un moment dat urmaream Deutsche Welle, pe un post romanesc. Aveai contact cu idei de afaceri, oameni de cultura, realitatile altor tari etc. In general cu lucruri care te invatau ceva. La noi? Maciuci. Doar de rau.

Si va mai asigur de un lucru. Jurnalistii nostri nu au nicio secunda in cap omul, publicul. Nici macar atunci cand scot la iveala ceva necurat. Le-a intrat in sange sa critice, sa sara la gat si sa urmareasca greselile. Repet, e bine ca fac asta cand o fac onest, nu la comanda unuia sau altuia si nu cu dosarele servite. Doar ca nu-i intereseaza sa formeze si sa educe.

Pentru ca nu faci rating cu astfel de emisiuni. Nu mai vin bani din publicitate. Nu mai ai mase de intoxicat cu mesaje politice platite. Iar rating nu faci pentru ca, intr-adevar, romanii sunt niste inculti, hoti si curve de oameni. Problema e ca trebuie sa incerci sa-i schimbi. La inceput nu se uita nimeni, apoi unul, doi si tot asa. Se poate, dar nu renunta nimeni la bani si la putere pentru a se ocupa macar putin si de natia asta blestemata. Nici macar jurnalistii astia fatarnici.

E foarte bine ca s-a aflat, trebuie sa ii opreasca cineva si pe mafiotii astia inculti. Doar ca ma scoate din minti falosenia asta ce nu are nicio baza. Scurt pe doi: hartiile cu toate informatiile privind cazul Bratu au plecat de la FRF. Nea Sandu s-a ocupat de dusmanii lui de-o viata: fratii Becali si Gica Popescu. Iar asta nu este doar un scenariu de blogger plictisit. Asa s-a intamplat. Maretul Tolo a primit actele in cauza, fara sa faca nici cel mai mic efort. Gazeta Sporturilor a avut norocul sa fie "the chosen one". Chiar nu va este rusine? Nu va ganditi ca sunt oameni care cunosc exact ce faceti? Daca ii apuca dracii si incep sa va dezbrace de hainutele astea colorate frumos? Prafu' se alege de voi.

In fine, singura nedumerire este cea vis-a-vis de Prosport. De ce nu au primit ei informatiile? Ca doar au fost baieti cuminti si nu l-au suparat pe Nasu'? Au mai gresit ei din cand in cand si au pus alte intrebari (in conferinte) decat cele stabilite, dar i-a iertat. Il suna pe Chiotea si-l certa putin: "Cine-i mah pulica ala de ma tot intreaba de aia si de aia? Cum ne-am inteles?". Dar in rest, baieti buni.

Ehe, sa tot vorbim de ce se intampla pe la ziarele astea de sport...De exemplu, cat costa un editorial scris de un jurnalist cunoscut pentru a mai da in cate unu' sau alt'? Pai va zic eu: fix 1.000 epuroi.

Sau despre....da' mai bine lasa. Poate alta data. Acum sa ne intrebam, DIN NOU, cum naiba de mai au curajul sa pozeze in ingerasi?

Hai, gata, fuga la chiosc ca au bagat seminte. Aprovizonarea si tirati-va pe stadion. o cronica de meci, un reportaj de atmosfera si gata cu gura asta mare. Tot sclavi sunteti, tot in sus sariti cand da Nasu' cu piciorul in pamant.

De cacat e doar motivatia. Respectiv, razboiul inceput intre cele doua trusturi. Ca doar nu credeati ca i-a apucat vreo "criza" de sinceritate sau moralitate. Oricum, pentru noi este bine si asa. Adica, macar asa daca altfel nu se poate.

Certati-va fratilor si dati-va in gat si in fapt, pana intelege tot poporul cam ce natie de lichele sunteti. Voi, jurnalistii astia cu greutate.

Va doresc succese nebanuite si va rog doar un lucru: nu va menajati. Please, pretty please.

Dumnezeu sa-l ierte!

Postul nu este legat de sarmanul tanar. Ci de Realitatea TV.

Nu mai rezist. Sparg televizorul din birou. De la prima ora a diminetii am auzit de 100 ori aceasta stire. Doamne iarta-ma daca gresesc si nu ar trebui sa scriu asa ceva, dar nu este nici macar vreun presedinte  de banca sau vreo persoana publica (nu ca ar conta functia cand moare un om, doar ca atunci ar avea o urma de scuza). Au trimis reporterii sa "profileze" portretul sinucigasului - auzi ce exprimare. S-au dus sa vorbeasca cu vecinii din bloc, ne explica cum statea cu parintii, un psiholog ne-a luminat si ne-a povestit cam ce fel de om tanar, cu asteptari mari si dorinta de recunoastere era bietul baiat.

Baaaiiii, nu sunteti PRO TV. Si nu e ora 5 inca. Eu sunt publicul vostru tinta si nu ma intereseaza asta. Nici pe altii. Ajunge sa reluati si sa updatati stirea o data. Doar niste oameni bolnavi vor sa urmareasca astfel de evenimente tragice.

Doamne, fa-i pe romani sa nu se mai uite la TV o luna. Sa le dea ratingurile si contractele de publicitate peste cap. Apoi sa-si piarda salariile si job-urile si apoi sa ne intrebe de ce nu ne mai uitam.

Daca si Realitatea incearca sa se ridice pe mizeriile umane si dramele oamenilor si face spectacol mediatic din moartea unui om e grav frate. Foarte grav.

Editorii mortii ati fost astazi.

La un moment dat, una din stiri zicea ca Basescu i-a stresat pe romani de revelion cu un discurs politic. Ce-i drept tembel discursul. Dar cum au montat toata stirea!!!! Ehe...arta fratioare. In timp ce Stoiceasca zicea ca marinaru a fost huiduit de mii de oameni, in imagine aparea Baselu filmat cu un telefon mobil. M-a busit rasul cand am auzit 2-3 voci pierdute care il huiduiau si pe inca 2-3 care il luasera la misto.

Atat de tare il injura multimea incat se auzea tot pe o raza de 3-4 metri in jurul celui care filma. Da' serios acum, o fi madam Ioneasca atenta la toate detaliile astea, sau femeia de serviciu care se uita la "boletinul" de stiri? Normal ca nu. Da' la vot se duc cu gandul ca tot anul au vazut ele la TV cum il injura poporu pe Baselu. Pai si atunci, sa nu voteze si ele ca toata lumea?

Ma intreb daca la facultatea de jurnalism sunt aratate astfel de materiale atunci cand ajung la capitolul manipulare prin mass-media?Macar sa stie si ei, saracii studenti, cum sa scrie un material bun care sa intre pe sticla si sa smulga laudele sefului, ce tocmai a terminat convorbirea cu patronul multumit de ce a vazut.

 Vorba lu' chinezu: declar si eu deschisa competitia intre  televiziunile si ziarele partizane. Adica intre toate.

Recunosc ca multe din cunostintele din prezent le am ca urmare a acestui consum. In mod indirect. In sensul ca, pe baza informatiilor din presa (adevarate sau false) am initiat o multime de discutii cu o multime de oameni. Ei bine, in urma acestor discutii orizontul meu de cunoastere s-a largit, am cunoscut diverse tipologii umane si de rationament si tot asa. Prin urmare pot spune ca mi-a fost folositor chiar daca nu ca efect direct al materialelor de presa.

Acum insa, incep sa cred ca o persoana adulta( peste 28 ani ), formata si cu experienta de viata poate trai si functiona foarte bine fara consumul urias de presa. Si cand spun asta ma bazez pe experientele unor prieteni buni care nu citesc presa scrisa decat maximum 1-2 ori pe luna iar privitul la TV se rezuma la o zappare de vreo 30 minute de 2-3 ori pe saptamana.

I-am intrebat cum pot sa nu citeasca ziarele sau sa nu se uite la TV? De unde isi iau informatiile? cum se duc la vot? de unde stiu cum sa-si aleaga hainele? cum afla care sunt miscarile in viata politica, economica, sociala? cum de nu raman in urma cu mersul societatii, cu tendintele?cum isi aleg masina?cum de sunt in stare insa sa poarte discutii pe teme politice, economice, religioase etc? si tot asa.

Raspunsul a fost naucitor pentru mine. Informatiile utilitare le iau din presa de specialitate sau din sectiunile in cauza (si nu in fiecare zi) iar in rest isi extrag informatiile din realitate din experienta directa, consumul redus de presa venind in completare doar. Exemplul a fost si mai tare. Inchipuiti-va si voi ca trebuie sa faceti o lucrare despre o perioada din trecut in care nu ati trait si aveti acces la colectia de ziare si casete din acea vreme pentru documentare. Pun pariu ca in maximum o saptamana puteti sa analizati viata politica din acea perioada destul de binisor, informatiile fiind dublate si de cunostintele de istorie, de exemplu. Practic, intr-o saptamana, prin citirea in diagonala aflati cam tot. Asa si acum.

Nu trebuie sa fi martorul razboiului dintre Basescu si parlamentari. E suficient sa citesti o data ca a inceput, peste o saptamana ca inca se mai cearta iar la sfarsit afli ca a castigat Basescu. E suficient. Iar exemplul acesta poate fi aplicat in toate domeniile. In felul acesta elimini in mare parte manipularea, realitatea fiind filtrata de tine in cea mai mare parte.

Si ce poate fi mai util decat propria-ti experienta de viata? Nu asa am invatat toti meserie, arta de a socializa, modul de a ne imbraca? In mod direct. De ce naiba sa ne uitam in gura presei? Pentru ce? Ca sa auzim ce ne zice Vantu, Voiculescu, Sarbu sau sa le facem rating politicienilor si manelistilor? Ziaristii oricum nu mai ofera de mult timp informatia pura, lasand publicul sa analizeze si de-abia apoi sa actioneze.

Prin urmare, revin cu intrebarea: chiar avem nevoie de acest consum masiv de presa sau putem sa-l reducem devenind astfel mai experimentati, mai rationali, mai educati, mai cititi, mai greu de manipulat?

P.S. Postul acesta nu are cum sa epuizeze expunerea acestei teme si a variantelor pe care le lanseaza, dar cum mai mult nu inseamna neaparat si mai bine, am sa ma opresc aici, rumegand in continuare asupra acestui aspect.

Cu mentiunea finala ca oricum nu am cum sa renunt la consumul de presa fiindca nu-mi permite meseria :) Ironic, nu?

Legat de acest aspect, mare pacat ca selectia se face acum cu mouse-ul in mana, iar regulile se aplica din ce in ce mai putin. Stirile nu mai sunt "smulse" din realitate. Ele sunt fabricate. Sunt fabricate de politicieni si chiar de jurnalistii prea lenesi sa mai munceasca in mijlocul realitatii, fie ea economica, politica etc. E mult mai usor sa stai pe net. Pe site-urile companiilor, ale agentiilor de stiri, pe bloguri. Au ajuns sa scrie despre munti cand ei nu stiu cum arata muntele. Au ajuns sa preia comunicatele fara se le adauge plus valoare, adica analiza sau macar verificarea informatiilor.

Pericolul apare atunci cand aceste stiri fabricate (fie cu scop propagandistic, fie ca sa umple spatiul) ajung sa faca agenda publicului. Adica atunci cand publicul crede, in virtutea increderii acordate mass-media, ca acele non-stiri sunt importante. In final atentia publicului este indepartata, voit sau din prostie si neprofesionalism, de la adevaratele probleme sau stiri.

Ei ne vorbesc despre biletelele din politica cand ar trebui sa faca 100 de emisiuni pe luna legate de piata muncii, de exemplu. Ca tinerii sa poata mirosi macar putin ce ii asteapta cand ies din scoli. Sunt lucruri care se intampla in fiecare zi si ne afecteaza. Din pacate aflam despre ele in urma experientei proprii. De multe ori neplacuta. Nu din presa cum ar trebui.