molatic « WordPress.com Tag Feed

I'm alright

xteenangstbullshitx — Tue, 03 Jun 2008 08:03:30 +0000

Dupa o lunga pauza de blogarit ( timp in care s'au schimbat multe ), iata'ma revenind in forta.

Pula mea, am terminat si eu cu examenele, cu rahaturile alea de teze unice ( lb. romana - 9.90 , istorie - 10 , mate - 8 , engleza - 8.20 , franceza - 7.90 ). Se termina si scoala, da nu vreau sa vorbesc despre asta; si acum nu'mi ramane nimic altceva de facut decat sa frec duda cat e ziua de lunga.

Bla bla bla, am aflat si multe chestii .. sa zicem socante :D . Sa nu mai punem la socoteala ca de vreo 3 zile incoace am asa un sictir in mine de iti vine sa'mi futi doua peste ceafa. Atata ca m'am plictisit. Sunt ok.

Aiurea

xteenangstbullshitx — Thu, 17 Apr 2008 08:03:41 +0000

Cale ferata. Plumb. Acum sunt deja departe, in trenul care se pierde la cotituri in adancuri violete. Acel tren care nu'mi ingaduie sa ma intorc. Sa ma intorc doar ca sa mai am inca o data senzatia de care nu mai sunt atat de sigura ca a fost aievea. Mirosul, imaginea, gustul pe care le'am iubit atat de mult. Acum totul este scrum. Scrum imi alearga acum prin vene, perfuziile mentale pompeaza tare, tot mai tare iluzii degradate si minciuni linistitoare. Putred. O sa ma mai uit vreodata inapoi? Amaraciune, infrigurare .. Doar asta mai am. Asta, si o esenta in care a fost picurat un pic de negru. Atat mai tii minte? Sa'mi zambesti sarcastic, pustiu, apoi sa te intorci si sa treci pe langa mine, lasand in urma'ti prezenta pe care am pierdut'o, care acum are puterea de a se contura doar prin vapori de parfum? Azi iar mi'e frica sa cred, sa sper. Trebuie sa uit ceea ce nu stie nimeni, sa tip doar in interior. Praf de crin.

Hectic

xteenangstbullshitx — Sat, 09 Feb 2008 08:12:18 +0000

As avea multe de zis, dar simt ca am prea putine cuvinte pentru a face'o. Acum tot ce mai simt e cum ma duc la fund. Doar atat mi'a mai ramas. Atat mai am din rasetele pe care alta data nu puteam sa le stapanim, din amintirile inca vii colorate, din discutiile interminabile, care de multe ori erau lipsite de orice logica, din toate prin cate am trecut, si am reusit sa le depasim tocmai pentru ca eram impreuna. Doar cu asta am ramas in acum, cu un stop-cadru, o fotografie pe care nu ma mai satur sa o privesc.

Imi vine greu acum sa trec pe langa tine pe coridor atata timp cat mergem in directii opuse. Imi pare rau ca ai ajuns sa ma vezi .. un simplu "cineva". Imi vine greu sa uit tot ce'am gresit si sa ma prefac ca sunt ok. Pentru ca nu sunt. Si nici tu nu esti. Cat as vrea sa pot sa iti spun ca imi lipsesti, ca imi pare rau ca nu am fost alaturi de tine atunci cand ai avut cea mai mare nevoie. Acum e tarziu, e adevarat, dar tot ce vreau sa stii este ca nu regret nimic din tot ce s'a intamplat. Nu o sa uit niciodata, si poate cand o sa fim batrane, cu nepoti, riduri, papuci pufosi roz si in scaun care se balanseaza cu model cu pisici, o sa ne amintim de ce a fost (nu as putea sa imi reprim un zambet in timp ce scriu asta).

Iarta'ma ca sunt egoista, rea, pesimista, negativista, si tot ce se mai termina in "-ista". Iarta'ma ca am uitat cum sa te iubesc, iarta'ma ca nu am stiut asta vreodata.

Declin

xteenangstbullshitx — Sat, 09 Feb 2008 07:47:56 +0000

Da, am trait si eu momente d'astea. Momente in care te sedezi singur cu iluzia ca tot ce a fost rau s'a risipit in fum. Te imbeti cu gustul amarui al sperantei pentru ca dup'aia un vartej de praf de amintire sa te scoata vrand-nevrand din vis. Acel vis care a durat putin, dar a fost acolo cand ai avut nevoia cea mai mare. Acel vis pe care ti l'ai dorit atat de mult incat s'a tocit, a ajuns doar un negativ uzat peste care iti mai arunci un ochi ca sa iti amintesti intotdeauna ce scop ai. Si cand in sfarsit ajungi sa obtii ce ti'ai dorit cu atata ardoare, realizezi ca defapt nu era ce cautai tu.

Sa nu ma crezi, e doar unul dintre multele momente in care traiesc doar ca sa vad cum pierd, ma ridic doar ca sa ma prabusesc iar in neputiinta. "Si totusi intind mana, crezand ca cineva o va prinde si va amana sfarsitul."

O sa fie bine. Nici asta sa nu crezi. Nu sunt convinsa ca totul va fi bine, am doar o singura certitudine. Aceea ca odata, nu stiu cand, o sa o reusim sa ne eliberam de chingile care ne tin legati, o sa fim liberi sa zburam departe, cat mai departe, si o sa realizam intr'un final ca nu a fost chiar atat de greu precum ni se parea la un moment dat. De'abia atunci o sa fie bine.

"De urcat pot urca singur, dar cu voi vreau sa privesc piscurile. Si cand vom fi sus oare se va naste o vreme? Sau o vreme a apus ..?"