aH, BARBATII! Nu? :) Ei, acum voi vorbi doar despre un aspect destul de arzator pentru noi, fetele. Un barbat este barbat mai ales daca isi satisface partenera, daca stie cum sa ii atinga...sufletul si corpul. A face dragoste este un act rar intalnit, inlocuit cu sexul, de cele mai multe ori. Noi fetele, iubim insa, mult mai mult - suntem vrajite chiar - de un barbat care stie sa "ne ia": sa fie tandru, sa stie unde sa atace, sa ne starneasca. Cat de mult cedeaza o fata unui sex oral pe cinste? TOTAL. Iar in cazul asta, barbatii au foarte mult de castigat: in primul rand, va zice "mai vreau" si astfel va avea si el o alta partida tonifianta, care sa`l termine in final. In al doilea rand, se merge pe criteriul "ofera si primesti". Plus ca iubita lui va fi alaturi de el mai mult timp, acordandu`i toata atentia pe care a primit`o si ea. Sexul oral este de fapt, intregul orgasm al femeii. Pe baza lui se trezesc fiorii, de la el incepe dragostea si pasiunea, de la el primeste placere.

Vise.

Cei mai multi dintre ei sunt "niste muieri imbracate in straie barbatesti". Intalnesc adesea cazuri de baieti care se cupleaza cu o fata, raman cu ea, si cand vine vorba de dragoste si sex, se pun pe ei pe primul loc, intra si ies ca si cum nu conteaza in ce intra. Pai "muierile astea" omit sa isi dea seama ca data viitoare, fetei nu`i va mai arde de alta noapte, ca si asa ea sta intinsa si asteapta. Sa nu mai zic de durere. Nu e vorba de a prosti pe cineva, dar cu noi, merge. Te porti frumos cu scopul de a fi tu multumit, dar asa ne atragi si pe noi. Mi`e sila de baietii care - culmea - se cred maturi si se lauda in grupul lor ca a avut`o pe aia azi`noapte sau ca a cedat si prietena lui si ca a *****-* bine, ca s`a simtit el bine. Pai, ma rog, in ce sa masoara barbatia, in cum umilesti o fata si nu esti in stare sa o faci sa se simta bine? Ar fi culmea :)) Ce incita mai mult pe un barbat? O femeie in culmea placerii sau o femeie care casca din cand in cand? :D

Mai sunt cupluri in care fata, daca s`a simtit bine, zice: "Aseara m`a ridicat in al 9-lea cer, si asta inainte sa facem sex normal!" SI oare cum suna pentru mandria unor baieti? Eu zic ca bine. Prea bine. De asemenea, sunt baieti care, in grupul lor - destul de barfitori si ei - se lauda cu arta de a face sex oral femeilor pe care le iubesc. Plus ca e foarte placut, si asta o zic din ce marturisesc chiar baietii: "au o fata pe care sa o guste, sa o iubeasca cu totul, sa o implineasca". Barbatii care spun ca s`au scos pe ei, sunt niste muieri incapabili de a fi in stare sa multumeasca o femeie in pat, de a`i oferi un preludiu siropos. Prostie specifica mai mult copiilor de 16-17-18 ani, desi ei au de fapt, 20 si ceva de ani.

Cel mai greu e sa multumesti o femeie din punct de vedere sexual, si nu cred ca, ca barbat, ai prefera sa isi doreasca un vibrator in locul tau, doar pentru ca vrei sa crezi ca esti "tare". Barbatia se masoara in puterea de a implini o femeie, nu in numere si gauri, ca, aici, nu se joaca golf.

E tot ce ne ramane,
Un suflet ravasit
cand prietenul cel bun ne joaca farse.
Tresarim la vorbe grele
Cand totul s-a sfarsit
Sfidam,
Avem doar lacrimi si degetele arse.
Ne-am ars cand am crezut
Un joc de minciuna (cred)
Un nou inceput
Ne-am ingropat vise, sperante,
Intr-o falsa prietenie
Am sadit sensul vietii
In prietenul cel bun
Laudat acum e stins aruncat
NU....
Nu mai pot sa crezi
Am observat
Ca tot ce a fost bun poti sa pierzi
As vrea sa pot sa spun acum
ca am un prieten care-i bun
Sunt legata in lanturi Si nu pot zambi nicicum..........

S-a ales scum, praf,
Lacrimi, strigate, nestire
Am ramas doar eu,
Tu nu ,
Sunt doar eu
Cu mine
Singura privire...

Fum praf scrum se stinge tot
Acum o prietenie moare
Nu mai poate respira
I-ai luat tot oxigenul
Prin tradarea ta....

N`are rost sa plangi
un regret n`ar mai conta

>>Cazi pe pamant impinsa de`o falsa prietenie<<

Muzica buna apare, in general in aproape toate formele, de la hip-hop, pana la trance si jazz. Hai sa lasam deoparte muzica aceea intr`adevar buna - jazz, clasica, ambiental. Sa o luam pe aceea in care noi, tinerii ne jucam "hora": manele, rap/hip-hop/r`n`b, house, trance, techno, electro, minimal.

Ce se poarta? Pai, de cativa ani, manelele si`au facut de cap. Da` la greu, frate. De mica am fost obisnuita cu rap/hip-hop si r`n`b gen Ashanti, Ludacris si altii. Toti ascultau, toti erau smecheri, toti erau duri si baietii rai. Era si trendul. Dupa, am mai crescut, iar manelele s`au infipt bine in urechile celor slabi de caracter. Unde plecai urechea, auzeai manele. Unde te intalneai cu prietenii, manele. In masini, manele. La tv, deja program de manele. Alta moda. Acum, s`a bagat pe sub timpanele noastre, minimalul. Aceiasi oameni, muzica diferita.

Caracteristic multor tineri din orasul meu si imprejurimi cel putin (ce cunosc eu, aria larga de oameni), gusturile se schimba in materie de ce se poarta in capitala sau in "crema societatii" care sincer, e stricata.

Bine, sunt gusturi si gusturi. Cunosc baieti si fete care, din manele, au trecut direct in minimal, demonstrandu`si fitzele de "mnmlist" prin statusuri concrete, imbracamintea exagerata si brusca sau frecventari de cluburi de gen, in care insa se dau de gol prin miscari, caci ce inveti atatia ani, aia faci. Se chinuie sa`si stapaneasca limbajul de manelar, dar nu reusesc. Se chinuie sa isi faca top in hi5 cu persoane total necunoscute si opuse, dar minimaliste. Se lauda cu melodii de gen pe care le trimite celor din lista. Se lauda si el un pic, doar e cool sa asculti minimal desi nu ai habar prea multe despre si cum decurge acest gen de muzica. Mie personal, imi place si nu`mi place. In fiecare stil e o anumita arta. Nu sunt asa stricta si limitata in gandire incat sa zic ca trance`ul e muzica cea mai tare si mai adevarata, cand se gaseste si ceva frumos in minimal. Dar nici nu ma ascund sub un ritm aiurea doar pentru a imita pe altii. Si nu e genul meu, probabil.

Exista, de partea cealalta, persoane pe care le cunosc bine si sunt inteligente. Sunt inteligente si sunt oameni adevarati, tineri dar originali. Asculta trance. (Nu fac discriminari, ci ma refer la aria mea stricta de cunostinte si prieteni) Sa zicem ca ma numar printre cei care sunt tranceri. Trance`ul e, pentru mine, muzica cea mai pura si mai inaltatoare, care starneste cu fiecare melodie fiori de energie si un zambet. Ma relaxeaza. In schimb, cunosc in unii dintre acesti tineri, tot imitatiile. Prietenul meu e asa, hai sa fiu si eu asa. Sau tinerii aceia foarte incapatanati, oarecum limitati, dar nu prosti, care nu accepta nicun fel de alt stil in afara de trance. Din cauza maselor de tineri care doar se prefac ca asculta minimal sau electro sau techno si in casa asculta manele sau cine stie, din cauza celor care se ascund dupa aparente, trancerii incep o propaganda anti minimal, anti tot.

Mi s`a intamplat sa mi se reproseze ca eu nu ascult ceea ce chiar ascult, pentru ca tolerez alte genuri. Le tolerez, nu le declar pasiuni, ca si cum ar trebui sa fie razboi intre minima lsi trance, intre electro si hip hop. In primul rand, probabil e mai bine sa tolerez decat sa ma cred mare si desteapta, cu fitze de prost gust si false precepte. Sunt asa cum sunt si ascult ceea ce ascult, indiferent ce zice X sau Y.

Mai sunt adolescentii care incep sa se creada emo sau rockeri sau orice, si sa puna poze pe hi5 tipic pentru siteuri care ironizeaza oamenii superficiali si care se prefac de dragul modei. Se poarta sa fii dur, devii dur in aparenta. Se poarta sa dansezi ca o maimuta pe minimal, dansezi ca o maimuta (asta din ce se vedea in unele cluburi din Bucuresti, dar nu in toate). Omul se cunoaste din profil, din modul in care isi tradeaza gesturile si temerile. De aceea vorbesc, nu atac.

Parti bune stiu destule. Am cativa prieteni destepti si care asculta minimal fara sa se dea mari, care chiar simt muzica aceea. Sunt si trancerii care scot frumosul din ei si il transforma in melodii, care isi incanta inimile cu trance`ul. Sunt rockerii care se descarca si se regasesc in muzica lor, sunt cei care asculta rap si se determina sa lupte in acest fel impotriva unei societati aiurea rau, sunt si cei care asculta numai manele, si sunt de fapt ei insisi niste manele vii, care nu au cum sa se acopere.

Nu au ce cauta judecatile de valoare printre valorile muzicii. Suntem fiecare cate un sunet, mai ascutit, mai grav, mai soft sau mai strident. Impreuna formam o melodie. Probabil non`valorile sunt corzile rupte sau cei care nu au sunet. Intr`un fond alb si negru, noi facem culorile. Tu ce culoare esti? Ce sunet esti?

Urmeaza marea (Costinesti)....concertul (Creamfields)...prietenii si veselia (pe unde putem!)...

Pentru toti invingatorii bacului, felicitari si multa bafta in continuare! A, si betii usoare, ca vara asta se anunta...se anunta si punct. :D

Sa ne vedem la mare, la soare, in cluburi si pe plaja !!!

"Stimate client Piraeus Bank,

Vă aducem la cunoştinţă că la data de 25/06/2008 aveţi o datorie restantă faţă de banca Piraeus Bank în valoare de 2,452.90 EUR din care:

- Credit restant 2190.00 EUR,
- Dobândă neachitată 252.90 EUR,
- Comisioane 10.00 EUR,

rezultând din nerespectarea obligaţiilor din contractul de credit încheiat cu Piraeus Bank.

Vă aducem la cunoştinţă că în conformitate cu contractul de credit, în cazul neîndeplinirii de către dvs. a obligaţiilor contractuale, banca este în drept să declare scadenţa anticipată a creditului.

Click aici pentru a contacta Piraeus Bank privind linia dvs. de credit cu ipotecă!

Vă mulţumim,
Piraeus Bank"

In primul rand, nu sunt un stimat client al Piraeus Bank. La 18 ani, ce credit as face eu, care sunt si in prag de bac ? :D M`a apucat rasul. Hmm, ori e vorba de neglijenta si prostie, ori cineva face glume proaste. Si nu`mi place asta. En fin.

Edit: Logic. Era spam :D nu numai eu l`am primit...

Later edit: Nu e spam. E phishing, dupa cum zice Bogdan. Mda.

1. Din cate stiu si ar trebui sa stiti si voi, moldovenii sunt primii care au scris istoria tarii. Datorita lor ne cunoastem radacinile si tot ei le-au aparat.

2. Tot printre ei se numara numerosi scriitori de prim rang, reprezentativi prin opere: Creanga, Eminescu. Initiativele literare pentru o literatura originala: Kogalniceanu a avut cel mai mare aport. Primele centre de cultura, cum e Iasul, un bogat centru cultural si de studii si de stiinta. Opus Bucurestiului poluat, aglomerat si murdar.

3. Din cate am vazut din excursiile la Bucuresti, moldovenii chiar muncesc, chiar stiu sa`si castige painea si respectul.

4. Cele mai multe puncte turistice se regasesc in Moldova, mai ales manastirile si bisericile care se pastreaza intacte. Zona foarte vizitata de turisti.

5. Apelativul de "tzarani": credeam ca ganditi si voi. Taranul este omul care munceste la tara, care traieste la tara, care consuma ceea ce produce. Si tot din cate stiu, taranii stau la baza familiei, sau voi ii blestemati pe bunicii/strabunicii.....etc. pentru ca din ei descindeti? Ah, :D . Sa`ti contesti originile...urat. Rusineee!

6. Personal: moldovenii sunt dintr`o bucata, voiosi, traditionali, spirituali, sinceri si primitori. Si destepti. Femeile sunt frumoase si poate prea sociabile :D .

Poate ca oamenii nu sunt la fel, dar in cazul asta, nici atacurile nu ar trebui sa fie. Fiti sinceri cu voi insiva si nu va ascundeti frustrarile prin injuraturi si scuze jenibile.

Trist.

Eminescu, ca geniu neinteles, "nemuritor si rece" este, dupa gandirea mea bazata momentan pe instinct, cel mai fericit - in limitele in care fericirea o poate atinge cineva - om pe care am ajuns sa il aflu. De ce? Nu vreau sa fiu plictisitoare - pana la urma sunt putini care inteleg, iar restul "e poveste" - dar stim cu totii aproape ca el si`a trait in 33 de ani (am atat "a trait cu spiritul") fericirea amestecata in nefericire, pe care o definea in poeziile sale. Nu fericire ca ideal al societatii si al omului de rand, ci fericirea de a exista, de a fi in purul sens al cuvantului.

Ma fascineaza (curios) ca a avut norocul, oarecum, de a fi primul intr`o lume ideala. Avea propria sa lume! Propriile stele, proprii sori si lune, proprii Eu-uri in toate ipostazele mintii sale, interzise de factorul religios/etic, moral/social. Sa fii tu insuti e un dar unic pe care ti`l poti darui, se pare. Cine are acest privilegiu? Nimeni, oricat am striga sus si tare ca "traim viata la misto"; avem griji, avem jena, avem simpatia, avem timpul care sta comprimat cu cel putin un sfert fata de "altadata". O lume ideala are tot timpul, iti da, cand iti cere sufletul: si iubire, si ura, te cearta si te incalzeste, te uimesti si te trezesti rupt de problemele trecatoare, te adoarme cantand. Tu te hranesti pe tine, caci esti singur, la naiba! Nu ai o copie umana care sa te bata cap la cap cu tine! Atat lipseste, in realitate. In ideal, esti singur cu propriile copii-existente, ti le desenezi cu ochii inchisi, in somn; ii stergi trezit.

Poate Eminescu a fost ceva ideal, spiritul doar. Poate cei ce l`au cunoscut, au vazut ce au dorit sa vada pentru ca lumea avea nevoie de asa ceva: ba un nebun, ba un drogat, ba un geniu inadaptat, ba un om de cultura impresionant, ba un exemplu artistic unic cu o inteligenta unica si o memoria asemenea. Altfel. Cu ochii inrositi, isi scria opera romantica. Era pasiunea, viciul, tabuurile si fobiile: poezia, ca arta pura. Stia sa prinda o toamna insingurata si sa ii schimbe statutul. Noi nu putem.

Suntem saraci cu duhul. Si saraci. Atat de saraci incat miscarile noastre sunt robotizate: muncim, mancam, numaram banii, ii dam, mancam, dormim si rareori mai facem dragoste.

Nu suntem genii, dar cel mai trist e ca nici nu vrem sa ne autodepasim conditia de muribunzi banali. Ne este frica sa nu gasim cumva roata fericrii si sa aflam ca nu simtim nimic. Stim noi ceva, deci. Noi ne facem "fericirea" printr`o lume ideala.

In ea, pasiunile o iau razna, cultivam semintele de vise, iar personajele apar in functie de starea noastra afectiva. Avem nevoie de iubire, dar greu o prindem. Si atunci cand reusim, ca niste nu-genii ce suntem, o devalorizam. "Asa sunt eu". Avem la baza moralul, principiul, dimensiunea religioasa, convingerile umane ca "nu e bine" si propriu dram de nebunie sociala ce nu ne permite sa actionam irational.

Ce, Eminescu si`a intalnit jumatatea? Poate da, avea prin mintea lui 3, 4 jumatati. In noi, a iubit ochiul meu verde, mana ta stanga, gura ta mare, necuvintele lui. A fost complet, avand un suflet ce dadea pe dinafara. Noi suntem rupti, avem suflete incomplete. Cat despre mitul androginului, ramane la stadiul de mit oarecum atins. Alergam ca prostii dupa cai verzi pe pereti. Avem dorinte, ca si el, dar dorinte murdare, si dir-ar!, nu avem voie sa le avem, sa nu`i ranim pe cei din jurul nostru intim. Pentru binele lumii. Dar care mai e binele lumii? Ajungem frustrati, dar macar nu pacatuim. Ciudat sens al lucrurilor.

Oricum, pana aici mi-am pierdut ideea. Aceea ca as vrea sa le am pe toate, e rudimentara. Am inceput cu ceva si am terminat cu altceva. Praf. Le am cu mine, si bune si rele, si emotii si ganduri negre, si pacate si tandreturi, intr`o lume ideala murdarita de real, cel care porneste si da shut down la entuziasmul unei furtuni negre.

E viata care da viata povestii tragice a existentei si cea care pune frana aproape de final. e nota de "verosimilitate" in profanele noastre dorinte de a iubi si a ucide ...Fericirea ne rade`n fata.

Nu pot sa zic ca sunt in totalitate de acord cu filmul. Legat de crestinism, de cum se repeta ciclul nasterii lui Iisus si la alte culturi, ca la egipteni (mitul lui Osiris). Dar unele chestiuni chiar mi-au atras atentia. Razboaiele mondiale au fost doar pretexte pentru bancheri de a castiga si mai multi bani. Pana la urma, cei bogati doresc si mai mult. Ce conteaza cti oameni mor? Scopul scuza mijloacele. "Incidente" in care mii de oameni isi pierd viata devin pretexte de a intra in razboi si de a provoca crize economice, in favoarea bancherilor. Nu ca in zilele Atentatele de la 9/11 au fost ingrozitoare. Filmul sugereaza ca, de fapt, ele au fost intentionate prin acordul presedintelui Bush. S-a sugerat si ca, in lipsa probelor care ar dovedi un atac terorist, atentatele au fost intentionat realizate pentru a oripila natiunea americana si de a crea o solidaritate bazata pe frica, la fel ca in perioada nazismului. Sunt doar diferite tertipuri de a manipula o natiune a carei educatii este in declin, o natiune atent monitorizata de cei "de sus". World Trade Center au explodat, de fapt, dupa cum marturisesc multi care au fost in zona zero; martorii spun ca au auzit bubuituri ca de explozie inainte sa intre avioanele in cladiri, iar WTC 7 nici macar nu a fost atinsa, dar s-`a prabusit asemenea unei cladiri demolate controlat. Ciudat mai este ca, in acea zi, se efectuau asa zise raiduri de proba, exact in acea zona, exact dupa acelasi model al "atacurilor teroriste". Iar dupa cateva saptamani, s`a constata ca unii pasageri din avionul ars complet inca traiau bine mersi in tarile lor, cu pasapoartele in regula, mirati ca numele lor au aparut in lista teroristilor, mai ales ca nici nu aveau habar sa conduca un avion. Dar totul s`a facut secret, a intrat in arhivele federalilor. Si nimeni nu stie adevarul. Doar presupuneri.

S-a ajuns la concluzia ca vor exista inca doua Uniuni care, impreuna cu UE, vor forma o singura Uniune sub un singur conducator. Cu ce seamana asta? ...Si conducatorul nu va tine cont de nimeni, de nimic, doar de sine si de interesele proprii. Si metoda identificarii pe baza de cip. Pe mine ma sperie, ma oripileaza complet. Nu as vrea nici in ruptul capului sa fiu controlata ca un robot. Mai am drepturi, mai am libertati de care vreau sa ma bucur. Ce viata am avea daca am fi astfel controlati? De caini, poate. Sa fim instrumentele conducerii, sub scuza ca asa se vor depista teroristii? Mda. Lumea vine, lumea se duce; asa e timpul. Nu putem sta impotriva lui, impotriva naturii. Daca si libertatea aceasta ni se ia, suntem pierduti cu totul.

Singura libertate de care trebuie, in zilele ce vor urma, sa facem abuz, este aceea de a lua atitudine impotriva unei conduceri care nu ne apara interesele, unde contam:

"When the power of love overcomes the love of power, the world will know peace."

Revolution is Now!

Hai sa fim suflet, nu un obiect.

Pe la 7 30 am ajuns cu Sabina, Silvian si Ciprian la Zemes la party`ul de banchet: ziua noastra!! Frumos aranjat localul, chiar m`am simtit bine, mult mai lejer si mai destinsa. Fetele au fost superbe, ce pot sa zic, multi "gogosari" :)) ma refer la rochii. Baietii chiar au dat clasa, imbracati la 4 ace. Hai sa recunosc, colegii mei au fost cei mai cei :). Muzica ....de rahat. Plus ca am auzit de la o pasarica, cum ca cel cu muzica ar fi zis ca nu a avut chef sa puna muzica buna, nu se simtea ok. Si acum intreb: pt ce naiba e platit?!?! Nu sa puna muzica buna? Ce treaba are cheful lui cu munca si cu cheful nostru? God!

Domnii profesori au tinut sa tina un discurs filosofic, dar noi eram prea high ca sa fim atenti. Si nerabdatori sa vedem cine ce care cum unde. Si foamea. A inceput bine, apoi "da`i cu maneaua sa sara damblaua" si populara. Nu ca nu am fi dansat cu totii, dar pentru ca orice banchet inseamna mancare, colegi, dat in petic, imbatat si dansat. Am ras o gramada la masa, mai ales de barfele care circulau (nu printre fete, ci printre baieti, ciudat). Dupa aperitivul care ne`a satisfacut foamea, dupa o tigara doua, dupa ptina tarie, am pornit la dans aproape toti colegii.

Dedicatii peste dedicatii, numai pentru 12 A nu :)). A, ba da..dupa un tarziu, a fost una pentru "tocilarii" de la 12 A si pentru "manelistii" de la 12 A. Rectific. Clasa a 12 A nu vrea sa se dea mare cu puterea de distractie si popularitate. Nu ne facem reclama singuri. Deci, suntem asa de nonconformisti si de modesti incat nu tanjim dupa celebritate :) pt ca simplu fapt ca suntem 12 A, care inseamna ceva. :D. Tin ca colegii sa ma sprijine in afirmatie. Multumesc.

Am dansat mult pana am facut bataturi. Bine, pot sa zic ca pe noi, fetele, ne`au intrecut Silvian, Patrat si Dan cu numerele lor speciale :)), incat toti ne`am distrat sa`i vedem si sa ne alaturam. Bine, dupa o bere, o tarie, sufletul plin de patos trebuia sa isi descatuseze cu toata puterea energia. :)

Au venit unii absloventi si mai tarziu, probabil sa`si faca intrarea, cine stie :)). NOT. Aflasem din culise ca ieseau scantei cu intarzierea asta a lor. Whatever.

M`am bucurat mult la dedicatia data dnei profesoare de geografie Apostu Claudia (si mama unui prieten al nostru si coleg), probabil cea mai iubita de elevi si nu numai. Adica, la melodia "The world is mine" - David Guetta, preferata doamnei, toti ne`am ridicat. Adica, TOTI. Adica, eram high rau de tot, eram veseli, radeam, ne distram impreuna mai ales pentru ca nu sesizam diferenta dintre dna Apostu si noi. Am avut acelasi spirit tanar, aceeasi energie, aceeasi dorinta de feeling good. A fost un Moment. Bineinteles, nu numai dumneaei a dansat. Aproape toti domnii profesori. Alaturi de noi pe ring a fost si doamna profesoara de franceza Buftea, care ne`a incantat si la o fosta excursie, moment considerat "cel mai frumos de cand sunt profesoara". ne bucuram ca ne`ati fost alaturi.

Dansul pinguinului, trenuletul, mmm...brasoveanca, si nu mai stiu care au mai fost, asa, ne`au adunat in mare parte pe ring la dans. Eu m`am mai odihnit, mi`am schimbat papuceii. Foarte cald in local, stateam cu randul pe balcon la aer. Sticlele era de asteptat sa fie sparte - goale normal!!.

Am facut poze muuuuuuulte :) si filmulete faine cu dansurile speciale :)) made by Patrat. Ne`am distrat. Superb Moment.

MM...fripturile au fost mancate lejer, la fel baute si berile si sucurile.

Pe la 2-3 noaptea, a schimbat putin muzica. Ca deh, "vedetele inteligente" voiau manele, pana atunci, nu altceva. Melodia "Heater" - Samim l`a determinat pe scumpul meu coleg Andrei (aka Aap) sa iasa in pasi de dans pe ring, cu chef :D. Pacat ca melodia ori a schibmat`o, ori se terminase. Pana. Andrei. Enervat. "Hai la masa". Cand sa faca si el un dans special, pana. :)) Alt Moment.

La 4 s`a incheiat distractia, eram beti, ametiti, fumati, mancati, dansati, obositi, in aer. SUperb.

Am stat cu totii, am facut poze, am dansat impreuna, am ras. Am mancat impreuna, am ciocnit paharele, am barfit, ne`am certat, ne`am facut planuri.

Chiar ne va fi dor. De dansurile lui Patrat, de glumele ironice ale lui Horia, de rasul lui Silvian, de Ionel cel trezit din amorteala, de povestirile Andreei, de gura mare a Sabinei :)).

Pana la urma, ne va fi dor de liceu, de noi, de momentele penibile prin care am trecut, de certuri, de chiuluri, de orele la care ne faceam de cap, de profesorii de care ne amuzam si pe care ii indrageam prin asta, de gesturile lor, de incercarea lor de a ne face sa invatam, desi noi una ziceam si alta faceam. Ne va fi dor de noi. De Liceul "Spiru Haret" Moinesti, de clasa a 12-a A.

Pt marire, dati click pe fiecare. Hai, astept pareri despre banchet :)

[gallery]

- nu are cont de hi5 in care apar mesaje de genu` : "te umbesc moolt! :X:X"...sau "lasati comm ca las si yo";

- un emo nu are perioade in care e emo si in care e nu.

- un emo trateaza cu dispret lucrurile astea.

- un emo ar scrie o balada comico-vesela pe tema comentariilor si al blogurilor.

- un emo nu-si cauta noi prieteni.

- un emo nu se lauda, nici ca are taieturi, nici ca e emo.

- un emo nu apare in niciun blog, avand ceva mai bun de facut.

- un emo nu se arunca de pe bloc sa apara la prot tv.

- un emo zice "LOL" la o gluma in loc de rasete.

- un emo nu intreaba daca e bine sau nu sa asculte manele :))

- un emo nu cere ajutor sa devina emo

- un emo nu este ca toti ceilalti emo.

Via Laluca. Punct

Nu stiu cum s`a intamplat, dar am simtit relativ usor manifestarea negativa a instinctului animal al femelelor in perioada "caldurilor". Adica - tradus- cum ne permitem noi, din alt oras, sa venim aici (culmea, la invitatia unora dintre ei) si sa ne distram, cand fetele (frumos zic) au grija sa nu se apropie vreun baiat de noi? Lasa o impresie proasta rau de tot. Amenintarea brusca si fara motiv mi`a dezvoltat ideea ca fetele au grija sa`si apere "teritoriul". Dar tot asta sugereaza ori lipsa de maniere, ori caracterul de mahala al unora dintre ele, ori frustrare. Ce ar fi acum :D sa mergem in Bucuresti intr`un club si fetele fine de acolo sa stea pregatite cu tocurile sa calce in picioare musafirii? :)) Nu, s`ar bate cap in cap cu efortul de a face un loc respectabil si persoanele de acolo admirate.

Urat din partea unor "fete" de Comanesti.  Si da, este o replica. :D

mofturosu`: e greu de judecat..
dyutzza: dar deloc de apreciat
dyutzza: e greu...fiecare judeca cum vrea
dyutzza: eu una..
dyutzza: am spus cum
mofturosu`: nu stiu ce sa zic..
mofturosu`: a impresionat pe multi cazul fetitei asteia
dyutzza : deci fii atent. azi 200 de oameni au intrat pe fenomenul emo. si 100 pe tot legat de emo.
dyutzza : mda..
mofturosu`: am citit la commenturi..
dyutzza : mda
dyutzza : stiu
mofturosu`: erau si dezbateri pe la tv..
mofturosu`: cred ca incepe un fel de isterie
mofturosu`: ai sa vezi
dyutzza : de aia mi e si frica
dyutzza : de aia am scris
dyutzza: ce parere ai
dyutzza: nu mi zi ca esti de acord
dyutzza: cu..
mofturosu`: nu ma pronunt..
mofturosu`: am niste idei mai ciudate despre
dyutzza : hm..
dyutzza : bine..si eu..doar nu o sa spun neaparat.
mofturosu`: e o solutie..nu cea mai buna
dyutzza : mie nu mi se pare o solutie. pana la urma..iti duci crucea. cat timp accepti suferinta, o duci pana la capat. te inveti cu ea, te bucuri de ce nu se bucura altii. in felul asta ai ceva ce nu au altii. asa se nasc artistii.
dyutzza : eu asa vad..
dyutzza : nush..
dyutzza : bine..cazul oricum a imrpesionat.
dyutzza : dar doare. si nu are consecinte bune
mofturosu`: il stii pe sisif?
dyutzza : da
dyutzza : mitul
dyutzza : lui sisif
dyutzza : nu stiu chiar tot
mofturosu`: tu accepti asta
mofturosu`: unii nu..
dyutzza: accept sa am ce altii nu au
mofturosu`: de aici devine totul absurd..
mofturosu`: nu mai are nici un rost
dyutzza : sa traiesti?
dyutzza : sau cum
mofturosu` : si asta..
dyutzza : atunci trebuia dumnezeu sa ne omoare pe toti
dyutzza : sa nu ne creeze
mofturosu` : trb sa vezi si partea asta a lucrurilor
dyutzza : macar curiozitatea de a sti ce l`a determinat pe Dumnezeu sa ne faca
mofturosu`: ateii o sa fie contra
dyutzza : sa bem tot ce inseamna univers
dyutzza : fie ce o fi
dyutzza : ei de ce traiesc?
dyutzza : ramane curiozitatea
dyutzza : cum va fi maine
dyutzza : viitorul..se intoarce imediat..
dyutzza : nu stii ce fel de viitor ai
mofturosu`: nu stiu..inca n`am ajuns ateu convins..nici nu vreau
mofturosu`: ar trb sa filosofez prea mult
dyutzza : si ca sa schimbi ceva..si mentalitati chiar..nu e nevoie de crima.
dyutzza : ci de curaj
dyutzza : de altceva
dyutzza : da..
dyutzza : nu stiu
dyutzza : e greu
dyutzza : de zis
mofturosu`: cine stie prin ce a trecut
dyutzza : la 14 ani?? a zis dc
dyutzza : ii era scarba de viitor.
mofturosu`: poate n-a avut nici un prieten cu adevarat
dyutzza : si ca sufera din diferite motive..dragoste
mofturosu`: scria ca a avut 3 iubiti
dyutzza : si ce nu te darama te face mai puternic
dyutzza : la 14 ani
mofturosu`: imi e greu sa cred
dyutzza : eu la 14 ani inca ma mai jucam
mofturosu`: pai nu traim in postmodernism..
mofturosu`: gata cu joaca
mofturosu`: :))
mofturosu` : asta e un ras cam trist
dyutzza : o inteleg. era strigatul ei. dar ar fi trebuit sa traiasca
dyutzza : sa se vada
mofturosu` : poate e un avertisment
mofturosu` : nu era prostuta..
mofturosu` : am vazut scrisoarea...cel putin cateva fragmente
dyutzza : stiu
dyutzza : am vazut si eu asta
dyutzza : faza cu protv ul m`a daramat
mofturosu`: lasa asta..
dyutzza : de ce crezi k am scris despre?
dyutzza : mi a parut altfel
dyutzza : ca intr`un lant de molecule..cand una moare..le trage in jos si pe celelalte. si cred in faza ca mori cand ti e dat. pana atunci...cunosti misterele..te dezvolti. sa lasi ceva in spate.
dyutzza: poate textul se dezvolta
dyutzza : intr o carte
dyutzza : intr o miscare
dyutzza : acum cine mai stie?
dyutzza : mm?
dyutzza : nimeni
dyutzza : am si zis ca ideile ei sunt peste limita inteligentei normale de 14 ani
dyutzza: si peste 18 chiar
mofturosu`: acum..daca fiecare isi da cu parerea despre moarte si sinucidere..asta nu inseamna nimic
mofturosu` : chiar trb sa moara cineva sa fim mai sensibili
dyutzza: putea sa ramana o Idee. vie
dyutzza : nush
dyutzza : da
dyutzza : fiecare cu..parerea
mofturosu`: imi place ideea cu ideea.

Recomandari (pt Idee) : filmul "V for Vendetta"

Bun. Pai, din punctul meu de vedere, cavalerul care stie ca va muri va trebui sa o faca onorabil. Tradus, inseamna ca omul nu tre` sa fie fricos sau inselator. Sa se ridice din orice mlastina de rele si sa tina capul sus, zambind. Altceva. Un cavaler onorabil trebuie sa lupte inteligent. Viata nu e asa de usoara cum o vrem si nici nu primim ce ne dorim. E logic sa invatam arta supravietuirii in jungla in care ne invartim. Probabil cel mai mult avem nevoie sa fim destepti. Da, stiu, cam greu :))). Asta se aplica in multe domenii. Inteligenta se poate rasfrange major numai intr`o directie, de exemplu, spre protectia mediului, domeniu in care se pun problemele apararii habitatului nostru si al animalelor. Societatea de astazi in care puterea este banul - alt cliseu - va starni si mai mult praf in loc de aerul curat de padure. Unde sunt padurile, apropo? Cine stie, conteaza? Avem vile, locuri de vacanta, uzine si etc. Mai conteaza ca nu avem nici parcuri sau locuri de joaca? Neeeeeah :-j.

Alta directie, spre schimbarea valorilor sau impotriva alterarii lor. Valorile se invata cel mai bine in familie, insa cei din jur sunt un exemplu permanent nociv. Ravnind la un locsor in presa, am primit drept raspuns pe un ton rastit si incarcat emotional ca mass-media au devenit noroiul unde se scalda mizeriile si falsurile, corupte de politica si interesele parvenitilor. Cui ii pasa de omul care vrea sa stie ce proiecte se mai realizeaza in timp sau actiunile constructive din care trebuie sa invatam, ce trebuie si nu trebuie sa facem, ce trebuie sa aflam si ce trebuie sa nu luam exemplu? Asa da, asa nu? Neeeeeah, avem in schimb stirile de la ora 5.

Cultura - nici nu mai zic ce bogat este "zacamantul" asta, pe care preferam ori sa`l vindem, ori sa`l calcam in picioare, ca ne este lene sa ne aplecam sa "facem avere" pe seama lui. Stiintele, educatia sunt risipite. Ce? Sa nu ne platim drepturile la educatie, munca si viata? Neeeeeah :-j. Noua constitutie o simtim cu totii pe cheltuiala si nervii nostri.

Cavalerul nu stie ce sa mai faca, ce arme sa foloseasca. Deseori e confuz, deseori nu stie ca in minte sta totul si in armele de langa el. Nu trebuie sa se lase injunghiat pe la spate de viata. Trebuie sa rada si sa aiba miscari flexibile, sa aiba stari alternante ca sa nauceasca hazardul. Sa ii aplice o miscare noua si victorioasa. Si sa predea lectia vietii altora.

Ah, chiar cred ca omul nu traieste degeaba. Nu ar trebui sa traiasca degeaba, fara sa faca ceva. Sa nu treaca asa neobservat. Atunci este o lupta aiurea: cand e gratuita. Ori scopul este de a fi cineva si a spune: "Sunt, deci exist cu adevarat! ce urme de pasi am lasat in spatele meu? sterse sau adanci?"

Dar deja sunt o lenesa si eu. Ce sa mai zic...astept sa ma fac mare :) sa "cavaleresc si eu". Poate voi fi mai diplomata si nu va fi o lupta, ci o melodie covarsitoare. Neeeeeah!

Meanwhile, David Guetta - Delirious.

.........

- Hai nu fi salbatica. N-ai incredere in mine, adica?
- Am iubitule, dar...nu vreau asa. Daca..?
- Daca nimic. De ce? esti culmea. Hai ca nu se intampla nimic, ma cunosti de atat timp, ma cunosc si eu.
- Cat de bine?
- Nu mi s-a mai intamplat, deci..totusi, stiu ce zic. Stiu cand si cum sa ma abtin.
- Ah...bine...dar numai de data asta.

S`au adunat in schimb vreo 100 de ori de "Data asta". Ca baiat, gata. Satisfacut, te`ai simtit bine, mai vrei, zambesti si te duci acasa. Pana afli ca vei fi tata. Si nu din cauza ca esti prost, ci pentru ca esti astfel construit din natura: sa fii mandru degeaba si sa te crezi destept, doar esti sexul tare.

........

Draga mea, uite la TV, saraca fata! Iti vine sa crezi?
- Ce?
- Are un copil la 15 ani si nu a facut avort. Doamne fereste, ce prosti inconstienti!
- Da, stiu cum e. Am trecut si eu prin asta, iti mai amintesti..."draga"?

Si buimac la ceea ce vezi, realizezi ca ti se intampla si tie, te recunosti "idiotul" din televizor. Si ramai blocat. Unde e increderea ei si inteligenta ta? Intr`un saculet, la marginea cartierului vecin, dezintegrat intr`o groapa de noroi. Au trecut ani. Dar e destul de recent.

...........

- Nici nu stii daca vrea sa`ti faca un copil :) sa te aiba la mana.
- Ce ma, dar eu sunt prost? Niciodata nu o sa se intample asta, stai cuminte.
- Pai iti dai seama ca e bine ca te protejezi si ...
- Nu e nevoie, ma cunosc destul de bine. Ce, nu stiu sa ma stapanesc? Ha.
- ?? Ma, nici nu stii cand..
- Ei kkt, ma cunosc si nu o sa fie, ce dracu, pana acum nu s`a intamplat nimic, ce sa se intample de acum? Ei na.
- Bai esti nebun?
- Nu ma, dar stiu ce fac. Astea`s SFuri ce zici tu. N`are treaba.
- (pana te trezesti rupt in doua, privindu`ti iubita mergand trista la o intrerupere de sarcina ori schimband scutece, la 20 de ani cand trebuia sa te distrezi ca student sau sa iesi cu prietenii)

Mor cand aud asta. Te pufneste rasul prima oara, mai tragi din tigara un fum si apoi te duci acasa, ca in seara asta esti singur. De fapt, aproape singur. Practici ceea ce urasti din tot sufletul. Dar va iubim. As putea sa zic ca esti jigodie? Mai ales. Ca esti ignorant? Da. Ca ti`e prea lene sa iti pese? Bineinteles. Il practici zi de zi, ferm convins ca prostitutia este o decadere sociala si morala. De fapt, e un obicei demoralizant al barbatilor, o delasare a femeilor, o prostitutie in emotii si o incercare futila de a`ti scuza falsa desteptaciune: "mie nu mi se poate intampla".

Da, barbatii se balacesc in placere si apoi uita tot. Tot vorba mofturosului. Cine nu e hedonist? Cu totii suntem. Ajung sa cred ca prostitutia strazii este cu mult mai plina de etica decat prostitutia emotiilor. Prostitutia obisnuita este degradarea trupului, in niciun caz anularea de valori si afect.

Ma sperii pe mine; la cat de usor ma stresez cu lucrurile inutile si usoare, acum stau si frec menta, fara sa invat. Duminica, inainte de pregatirea la mate de luni, mai apuc sa fac 2 variante, 3. Deja la a 3a ma iau caldurile si durerile de cap, fara gluma. Unii isi fac probleme, altii au rezovlat deja variantele, si o mica parte - mai greu de explicat acum - cei care se bazeaza pe mersul firesc al lucrurilor (dinainte preconizate, in urma vechilor obiceiuri care nu se schimba). Dar.

Exista un DAR. Din fericire, avantajul unei societati corupte si ascunse este, pentru noi, faptul ca ne incredem in ideea trecerii de examene cu usurinta protocolului si nu numai. Si singura aparare in sprijinul ideii ar fi ca nu meritam o greutate asa mare la 18 ani, cand avem total alte preocupari mai importante pentru viata. Tam-tam ul e la inceput de drum, vom trece prin ambiguitate, transpiratie si efort inutil de a lua o nota decenta pt un dosar decent pt o facultate decenta de unde sa scoatem o diploma decenta. Cu care sa ne angajam intr-un job absolut indecent pentru dorintele noastre decente. Stim cu totii ce inseamna in zilele noastre bacul.

Ma gandeam, oare marile personalitati de-a lungul anilor au fost cei eminenti in licee si scoli?

Din cate stiu si cred, geniile nu se nasc cu 10 pe linie, valorile nu se formeaza cu medii maxime pe o singura linie de 14-16 materii inutile de altfel, copiii aia destepti nu sunt cei care au inceput cu 10 si au terminat cu 10. E arta de a fi aproape corigent. Cred ca unul de tipul asta are si alte preocupari in afara de teoria lui Weierstrass, numere fixe de N zecimale de tinut minte sau un bagaj mare de comentarii gen referate.ro la literatura. Motivele pentru care copiii destepti nu au 10 pe linie si nu sunt sefi de promotie sunt bazate, cum ar zice unii. Au altceva de facut. De pus intrebari, de socializat, de comunicat; au viata sociala, au preocupari culturale, au de invatat din greseli, au nevoie de a-si dezvolta imaginatia - cu care se face deseori ceva cu adevarat. Sa fii real nu inseamna sa fii as, ci sa fii imperfect si plin.

Deh, acuma nu inseamna ca toti tinerii cu note frumoase sunt prosti sau altceva. Sunt si cei care te uimesc cu totul, incat banalitatile de liceu sunt si mai clar percepute de ei drept banalitati. Trec la un nivel mai inalt, cel mai probabil far far away from home. Exemplu sunt cei care au ajuns la mai multe facultati sau profesori de 20 si ceva de ani in universitati de prestigiu; sau cei care lucreaza in corporatii importante din lume.

Des ne trezim ca ne credem destepti, insa din pacate, nu suntem. Pierdem asa multe si cu invatamantul "care este", si cu nesimtirea celor care ne sunt profesori (de toate categoriile), si cu legi stupide gen cea a importantei prezentei la ore, ca altfel nu intram in examene.

Absurd. Iar bacul- nu ca idee, ci ca forma si manifestare -, bacul este o gluma. O gluma de prost gust, la care trebuie sa radem, fie ca vrem, fie ca nu.

:) :) :) :)

Creca mi`a luat o ora si ceva - timp pe care il pierdeam, atat al meu cat si al altcuiva - cu ce  theme sa ma "reinventez". De fapt, sa`mi reinventez blogul. O schimbare e mereu binevenita pt conditia noastra de oameni comozi si apatici si plictisiti si stresati. Din "multele" teme pe care mi le ofera Wordpress`ul, am ales una pe care o detestam acum cateva luni: Greenery, daca nu ma insel. Verde, vechea mea pasiune. Si dupa sloganul Ce poti sa vezi prin niste ochi verzi?, ma gandesc sa aflu ce pot sa vad prin niste ochi verzi, - respectiv ai mei - si ce vad cu ei, ceea ce e mai greu. La cat e de relativ, cred ca va fi o privire aruncata din ochi verzi in ochi negri, caprui, albastri, verzi sau alte culori (?). Inca sunt in proces de reinventare, asa ca mai tin ochii inchisi. Imi va fi dor de daydreamin` si nightdreamin` :( .

Si am scris "creca" pt ca vreau. Si`mi pastrez amprenta de moldoveanca :D . Si cam atat, ca e tarziu.

Avem nevoie de oameni. De oameni si simpli si cocheti, si zambitori si deschisi. Avem nevoie de oameni cinstiti, pe care sa-i intereseze beneficiile unei meserii atat pentru bunastarea proprie, cat si "in folosul comunitatii". Sa ii vedem ca vin la lucru mandri, pregatiti si seriosi. Sa le pese de ce ating si gandesc.

Tanarul doctor, vine in spital sau in cabinet, dis-de-dimineata, isi saluta pacientii si le asculta durerile. Invita pe rand oamenii bolnavi si tristi, le ridica moralul si lucreaza atent. Amintindu-mi de containere. Vechiul doctor (prin documente si diplome) lasa asistenta la cabinet. Vine cu o ora-doua intarziere la cabinet/spital. Se aseaza in fotoliu sau scaun, nu ridica privirea la pacient, il asculta si ii da reteta similara cu cea a bolnavului precedent. Se irita cand insisti cu intrebari. Primeste indiferent pachetul de cafea sau plasuta de cadouri. Chirurgul nici nu mai stie ce trebuie sa administreze sau sa trateze. Mai uita un pansament, mai trateaza ceva total gresit, dar in "arhiva" se aduna laude si progrese...si bineinteles, ditamai casa cu etaj.

Profesorul tanar propune ambitios proiecte non profit si ecologice sau informative, un site, un cerc, un voluntariat, noi idei revolutionare, dupa studii in institutii serioase. Gata sa dea sfaturi gratuite, sa lucreze cu studentul, nu sa IL lucreze, si sa decoreze alaturi de el o petrecere. Obisnuitul prof vine la cursuri, preda pe sarite. La intrebarea "de unde/ce/de ce..?" ti se raspunde :" Vezi in manualul scris de mine...", trebuind sa-i faci si lui vanzare. Altfel cum mai ai tupeul sa te prezinti la examene, sa ai sanse sa le iei? Deh. La nivel mai scazut, in licee, profesorul se balbaie in exprimare si se intreaba care o fi raspunsul corect. Altul preda "la sange" si simti ca e frustrat de vreun sentiment, ceva. Celalalt, mai important, nu se chinuie sa se implice in probleme, in idei si sta indiferent. Si mai e unu` pe acolo, asteptand sa il pupi in *** ca sa iti dea o nota onorabila. Ala e naiv, parerea mea.

Te astepti ca la bac, sa se iveasca unul care sa-ti ofere "sansa" de a lua cu o nota decenta bacul la mate sau sport. La sport nici nu mai zic :)) ca am si eu nevoie. La matematica e problema. Sau in general, a invatamantului e problema, a celor care au un joystick in maini si nu stiu ce nivele proffesional sa mai scoata pentru noi, elevii. Suntem hamsteri. Sau containere care se imbuiba de informatie greoaie si aiurea si naspa si urata si nasoala....in plus. Ca la facultate nici sa nu mai auzi de ce faci in liceu. Ni se infunda gura cu hartii mototolite (e mai bine un mar rosu...macar sa fie mai estetic..nah :) ) si apoi le vomitam. Si iar totul se rezuma la spaga. Una exorbitanta. Asa cum si cu protocolul se zvonea. 200 ron, anul trecu 60 80 ron...deci...e nevoie ca intr-un oras pitic sa se serveasca suc nu stiu ce brand, iar "la judet", apa minerala. La noi e nevoie de meniu full, de camere la pensiunea cutare. Macar de ar fi binevoitori cum ne asteptam, in schimbul protocolului. Pana la urma, de gura altora, a celor si mai satui de asemenea gandire, s-a stabilit un rezonabil pret de `100 ron.

Un tanar politist se enerveaza cand vede tampenia unuia care scapa de amenda prin viteza incredibila cu care a condus, care ii rade in fata ca nu se intampla nimic, dupa sfatul de a o lasa mai moale, cine stie ce om loveste, ca dupa opt zile sa omoare o fetita de 10 ani pe trecerea de pietoni. Si tanarul politist regreta ca a fost bland, ca a incercat. Obisnuitul politist sta sa dirijeze circulatia, chiar daca ai avut accident si Salvarea se misca greu pana la tine. "Da`ce...ce treaba am io? Nu frate, nu ma bag...eu...eu imi fac treaba. Asteapta. Am de implinit o misiune de Superman."

Un inspector este chemat si duminica, pe ploaie, la 50 de ani, in timp ce altii stau si dorm; lucreaza si 24 de ore din cauza unui summit care parca ne-a adus placinte calde (poate nu mai avem voie sa coacem, nu este in acord cu UE ??!!) si plata e asemenea celei pentru persoana cu cel mai scazut grad. Tanarul in cazul acesta nu stiu ce face, oricum sport si altele. :) Poate o fi cel "de sus, care da ordine".

Containerele aduna diferite materiale, care se rup imediat, in functie de ce le atinge, unele care se pliaza dupa factorii externi, altele care stau dure si insensibile, altele care se sparg cand nu te astepti, foarte usor. Si unde mai pui ca ele aduna si gunoaie neprevazute de lege (nu tu sticla, nu tu hartie, nu tu plastic etc.), cum ar fi non-sensuri, rahat si resturi gen "ce va promitem in plina campanie electorala" sau nebunia de zi cu zi, uitata si la colturi de strada, cu ambalajul desfacut. Apoi se golesc...se umplu iar...se murdareasc..se golesc...se...se....

Toti ne avem scuza. Ah, iar am calcat in noroi.

Avem nevoie de oameni cinstiti. CINSTITI. Adica sa cada usor in plasa.

Nu stiu sa fi fost vreodata apreciat. Ba da, in basme, in tragedii, in carti, sub forma de monolog sau metatext, digerat de un cititor mai putin absent decat ceilalti . In filme. In cele banale cu happy ending; mai nou, se "poarta" filmele tragice, unde sacrificiul este legat de trecut, de timp dat inapoi, de omniscienta, de fatalitate. Nici pentru mine nu mai exista sacrificiu. Ar trebui sa fiu mult prea altruista ca sa fac. In schimb, exista frica, temeri, dar cel mai important, lipseste scopul. Nu ai pentru ce. Doar daca suntem de acord cu ideea ca prin noi exista ceva ce nu putem intelege concret, ceva ideal, care ne impulsioneaza probabil sa nu traim degeaba. Dar chiar si atunci, sacrificiul il facem cu gandul, cu dorinta. Fara implinire. Mereu vom astepta o oarecare recompensa.

Gen principii.

Recunosc ca am fost crescuta cu principii. Sa nu insel, sa nu ma apuc de vicii, sa nu mint, sa nu fiu egoista, principii morale, religioase si de viata. Trebuie sa mai recunosc ca unele, mai importante sau nu, le-am distrus. Le-am rupt aripile si le-am calcat in picioare. Scuza este ca fara sa fiu constienta. Si fara sa ma degradez psihic. "Nu mi se poate intampla asa ceva MIE". De remediat, nu prea este ce. Doar sa mi le mentin pe celelalte. E greu sa ai principii. Mai greu e sa ti le cresti si sa le pastrezi virgine. Fara compromisuri.

Gen "ca luna e aceeasi in fiecare noapte"
Acum cateva seri mi-am dat seama ca luna este aceeasi. Cea de ieri, cea de azi, cea de maine si probabil si poimaine. Isi schimba doar starile. Prima oara plina, a doua oara flamanda, a treia oara invizibila. Asa o vedem noi. De fapt, e un bolovan rece si luminat cu ratia. Ca si omul.

Una din masti, aceea a Falsei Sigurante, testeaza microfonul, tacerea i-ar surzi pe toti in nestiinta lor puerila, dar murdara in acelasi timp; isi zugraveste un personaj celebru, insa ii cedeaza rotitele, vocea "de aur" i se preschimba intr-un tremurat ce zgarie cel mai surd timpan. Incearca sa copie ceva inexistent, in afara de ochii sai impregnati cu o imagine a unui guru absurd si modelat de societate; atunci cade involuntar in genunchi, atins de o ruginita spada a realitatii virgine, intreband usor deznadajduit: "ce te-a adus acolo sus?!", starnind un "ah..." grav al celor din corul clubului grotesc al silei. O alta masca, cea care absoarbe toata Superficialitatea care cocleste pe fiecare individ, ii raspunse, dintr-o pozitie fortata, dreapta, ca a stiut sa aduca lumea pe genunchii ei. "Ai mintit? Ai calcat in picioare? Ai ras cand trebuia sa plangi? Ai distrus gaurile de aerisire in spatiul acesta sufocat de stari?" Nu raspunsera decat marionetele din spate, inganand un "nuuuuu" sacaitor de prostesc. Alta masca mai groasa, imbatranita si marita de timp, o Nebunie Irecuperabila a Prostiei fara adversar, Mandria, isi expune retoric un soi de monolog incalcit: "Ai fost trecut pe lista de invitati? Cine te-a adus, te-a adus cea mai faimoasa fatarnicie? Tu! Tu si domnisoara sexi de langa tine treceti inainte, calcati in picioare covorul de rugaminti. Restul tacere! Am zis si am strigat. Pasiti si urlati "ha ha ha! ha ha" pe vocea cea mai inalta. Va rog. Asa? Asa ai facut?"...si se pierdu brusc cu seriozitatea pe buzele de lut, gata sa crape de tot, sub spectrul de minciuni.

Placuta se inroseste iar, "in picioare, aplauze!" si toti, ca intr-un cult pagan medieval, se ridica privind drept in fata, fara a imbina vreo schita de portret. E greu sa-ti dai seama cum amortesti cand te izbeste, stand in afara Raiului asteptand ca Domnul sa vina sa te ia, ca pe un pierdut absent de ce e in tine si in jur. Dar esti prea repetent la reguli si obsesii, cu gume lipite de creier si de pantofi. Stai imbulzit de mastile nou-scoase de pe mesele de creatie batrane, dezgustatoare si putrezite, patetice, infectate de un mucegai gretos. Nu ratezi batai intre zambete perfide si lacrimi uleioase pline de o coaja invechita si razi salivand animalic; ai iluzia ca doresti o vacanta interminabila cu o tipa care iti canta jazz in ureche, sau un blues sleit de putere, de melodie si de sentiment, dar fumul se pierde brusc in respiratia moarta a mastilor.

Aici, mastile sunt desenate dupa modelul ipocriziei. Raman si se bucura intre ele intr-un sarcasm demonic si infricosator de meschin. Asa ca mai bine ti-ai lua cu tine umbrele, sa nu te arda reflectoarele suparatoare ce pot gauri orice urma de omogenitate, ajung prin tine, prin scena, trec prin morminte si nori, prin ere si deserturi. Pauza. Se lasa cortinele, grabite.

Spectatorii asteapta ridicarea cortinelor, caci este esential cum din toate astea, multi din ei vor sa fie orbiti, drogati de spectacolul de amuzament, o tragicomedie, vor sa nu se stinga. Sa nu paleasca. Mastile ies in fata sa grabeasca grotescul spectacol de maimutareli ale realitatii, ale oamenilor, vor sa submineze irealul fermecator care trage de gratiile salii de spectacol. O masca aparent inocenta, Pateticul, isi tradeaza corpul distorsionat de talpi si isi sufla ultima gura adevarata de Sine, dar este obligat sa astepte, sa taca si sa isi coase gura cu minciuni, cand subit, marionetele il leaga de scaun si-l intorc intr-o cusca a disperarii cotidiene.

Microfoanele asurzesc orice urma de identitate umana din afara scenei si de pe scena, pana cand se rup gratiile si navalaesc franturi din ploaia de afara, curgand intr-o voce clara: "Daca sunteti ceea ce pareti, rupeti mastile fara teama, suntem aici sa va ducem acasa, unde starea de moment e de stat, unde florile se ofilesc, unde rasul este stramb de vesel, unde ploua cu galeata, unde sunt stricate felinarele din parcuri, unde ti-e frica de cu totul altceva in afara de tine. Unde nu ti-e teama sa-ti fie teama, unde poti gandi si gresi.

Un overview final, in care scena nu se dezmeticeste si ramane absenta, urmandu-si rolurile, intr-un mod nesimtit, in care nu au rusine, nu au nimic. Zambesc spre spectatori, cu pungile de aplauze gata sa pocneasca. Picaturile nervoase de ploaie, de acasa, se preling in pasii cruzi ai mastilor desenate haotic, prinse cu ghemotoace de ate taioase. Luminile se sting..doar ochii mastilor raman aprinsi lugubru, asteptand incoronarea de aplauze teribile.

*

Cand timpul nu mai este la fel de curat ca inainte, ajungem sa ne punem masti. Ce masti? Masti urate, dizgratioase, masti de prostie, de inconstienta, de indiferenta, de patos sau dein cauza frustrarii de idei, vointa, orice. Poti sa porti o masca dura si de neatins, dar sa ascunzi cea mai sensibila coarda emotionala, unica si ravnita intr-un sens privilegiat, deci rar. Altcineva, cel de langa tine, poarta masca nesigurantei si al inocentei, dar pacatul vine din faptul ca nu poti ghici ce e dincolo de ea. Cand te suprapui cu masca, atunci intervine dezastrul, acela de a NU mai fi in cel mai deschis sens al cuvantului. Cei mai buni stiu sa faca disocierea, insa si din acestia, putini doresc sa o mai faca. Pentru ce? Pentru un alt esec, pentru un alt regret? Pentru ceva ce 95% nu merita? Partea obiectiva din mine ar spune ca da...nu merita. Insa, pana la urma, simt. In acord cu slabele sanse de a reusi sa nu ratam de tot bucuriile subtiri, ar trebui sa ne trecem numele intr-o lista in care cedam mastile. Demisionam din slujba armurii acesteia care ne ingradeste existenta. Vrem sa traim, nu sa ne ferim de ea. Nu ar trebui sa ridicam capul, sa ne intoarcem spatele spectacolului absurd, sa iesim pe usa si sa respiram aerul plin de cine stie ce iluzii sau minuni? Ma pipai si zambesc larg, masca s-a dezlipit de piele si am privirea insetata de imagini. Zgomotele nu mai tipa in ureche, nu imi mai tip eu in ureche, cand aud zgomote albe si negre, colorate sau nu. Dar nu mai rupe sufletele in bucati. Sub un adapost primitiv si totusi, atat de placut!

Oare cum ar suna? "E dimineata. Deschid televizorul pt 5 minute cat se incarca calculatorul (cacofonie intentionata in vederea mentinerii oralitatii stilului neoficial :)), deshid messul, nimeni pe net. Ma gandesc ca e dimineata, frumos, soare. Ascult muzica. Trance acum. Vorbesc pe mess cu niste prieteni, apoi la o ciocolata calda in parc, apoi la fastfood, apoi la Ciprian acasa daca nu mai avem bani sau nu mai avem ce face. Daca avem bani, mergem intr`un local. Daca avem chef de aer, in parcul central, pustiu ca de obicei. Plictiseala si planuri. Multe planuri. Intoarsa acasa, mess, winamp, Mozilla cu multe taburi deschise: un ziar, un site cu torrente, un blog, un google. Odc la nevoie, pt un film. O barfa pe net, schimbari de statusuri, descopar niste melodii faine. Primesc melodii tari de obicei. Mai intretin o discutie pe net lunga pana la 11 12.

Planurile in prim-plan. Acum. De azi pe maine mi s`au dus planurile de tot. Coooool. Ba nush cine pleaca, ba nush cine nu are chef, ba nush cine nu vine.

Paharul plin de praf isi intoarce fundul in sus, lasand sa curga praful. Se alege praful de noi. Mai ales in oras, unde oamenii au inceput sa dispara in masini departe de casa, in restaurante. Nu mai stau in parc, nu te mai izbesti de prieteni sau colegi, te intrebi: unde e lumea pe care nu o suportai pe strada ca e prea multa? Nu mai e, si stai asa ganditor in parc, tampit de ce (nu) vezi. Si parcul din centru e din ce in ce mai dur - la propriu si la figurat. Numai ciment, mici pete de copacei care s`au uscat de mult. Tare era mai bine cum era inainte, parcul mai neslefuit, mai viu si mai aglomerat. Bancile rupte si vanate vara de batrani/copii/tigani/etc. s`au transformat in placi de lemn prinse pe bordura. Piesele de sah din parc pare`se ca au fost furate. Cine mai stie?.... Ce naiba? Ne pierdem si nu vedem..nu ne mai vedem incat ajungem sa ne uitam in oglinda cu frica. Daca stergem urmele de degete de pe ea, sau de praf, stergem golurile umplute de acestea. Corpul e difuz, neomogen, cu bucati de carne smulse, hainele zdrentuite ce nici macar nu mai ating pielea. Sufletul ramane asa de fricos in aerul nociv.

Ne e dor de altadata.

Si inima lui Tristan Tzara zace denigrata, urata, molipsita de boli inexistente, abrupta si partial iritanta in urechi. Se teme si ea de ...