Este un eres, o sectă numită “penticostali”, am fost la aceştia la casa lor de rugăciune la Vicovul de Sus, la Straja, că ei ziceau că au dreptul de a boteza cu Duhul Sfant. “Cine v-a spus vouă aşa ceva, de ce atâta mândrie în capul vostru? Căci botezul cu Duhul Sfânt nu se cere la creştini, acesta numai Apostolii l-au avut, care a venit în limbi de foc şi le-a dat Apostolilor putere să vorbească în toate limbile şi să facă minuni şi să învieze morţii. Deci, pentru noi este rânduit botezul cu apă şi cu Duh Sfânt”.

Sectarii sunt ramuri rupte de la Biserica lui Hristos. La Efeseni se spune, că noi suntem Biserica lui Hristos şi mădulare în parte, pe unul l-a pus Dumnezeu Apostol, pe unul prooroc şi altele, fiecare suntem mădulare ale Bisericii, nu că noi suntem Biserica, ci mădularele Bisericii, Biserica Universală este Trupul lui Hristos. Iisus a spus că toată viţa care rămâne în El aduce roadă, iar care nu rămâne în El se taie şi se aruncă în foc.

Cu omul sectar atâta ai voie să vorbeşti: odată şi de două ori (Tit 3, 10) şi apoi să-ţi fie ca un păgân şi vameş. Sf. Ioan Evanghelistul zice, să nu-i primim în casă, nici ziua bună să nu le dăm. Sectarul spune: Uite ce scrie aici şi omul crede; aşa spun baptiştii, penticostalii şi toţi sectarii, dar n-avem voie nici să vorbim cu ei, n-avem voie să-i primim, nici să mergem la adunările lor. La adunarea lor mergi, numai dacă încerci să tragi pe cineva de acolo.

După canonul 9 şi 34 al Sinodului de la Laodiceea şi Conoanele Apostolice “Este oprită mergerea creştinilor la cimitirele lor şi la adunările sectarilor, ereticilor” Canonul 45 Apostolic, din anul 50 de la Ierusalim, “Preot, diacon, creştin, care se roagă cu ereticii - sectarii să se afurisească (blesteme), dacă a slujit cu ei să se afurisească (Preotul)” să se scoată din preoţie. Canonul 46 apostolic spune: “Episcop, preot, diacon, care botez sau jertfă ia de la ereticii sectari să se “caterisească” să i se ia preoţia”, cu atât mai mult cad sub blestem creştinii ce merg la ei.

Cum să ne purtăm cu sectarii?

“De omul eretic (sectar) după întâia şi a doua mustrare depărtează-te” (Tit 3, 10). Pe omul sectar după mustrare îl părăseşti şi-ţi este ţie ca un păgân.

Când este vorba să-l ajuţi pe fratele tău, ajuţi pe orice om din lume, e în boală, se îneacă dă-i mâna, e în primejdie ajută-l, dar când este vorba de credinţă îl urăşti, căci ei sectarii urăsc adevărul. Hristos a zis: “Eu sunt calea, adevărul şi viaţa!”. Iar în psalmul 138 se spune: “Pe cei ce Te urăsc pe Tine, I-am urât” şi zice Psalmul: “Cu ură desăvârşită I-am urât pe ei, căci neprieteni mi s-au făcut mie”. Pentru că ei urăsc adevărul n-avem voie să-I iubim. In privinţa credinţei nu discutăm, îi spui aşa: “Mai, eu discut cu tine cel mult odată, de două ori, pe urmă îmi eşti păgân şi vameş!”

Ei zic că sunt fraţi cu noi. Eu nu sunt frate nici cu lupul, nici cu câinele, nici cu porcii, nici cu lupii îmbrăcaţi în piei de oaie, nici cu leii, nici cu vulpile, eu sunt prieten numai cu oamenii, voi sectarii nu sunteţi oameni. Voi sunteţi draci fără de coarne, că voi căutaţi să distrugeţi Biserica şi să-i rupeţi pe oameni de la ea, ca să-i duceţi în iad. Măcar dracii au coarne, iar voi nu aveţi deşi faceţi ca ei.

Când am discutat aici, vine un predicator baptist din Piatra Neamţ, cu două autocare de baptişti. Era Vineri, când nu aveam vreme să vorbesc cu oamenii, căci Vinerea îi Spovedesc pe călugări. Vine la mine o femeie bătrână: Părinte, soţul meu a înnebunit acum la bătrâneţe a trecut la baptişti şi-i tâmplar. Eu zic: Adu-l încoace! Nu vrea să vină; a zis că vine numai cu predicatorul, care l-a făcut baptist pe el. Acest predicator a atras la el vreo 50 de familii, ei vin cu dolari, cu fonduri să cumpere oameni.

I-am zis femeii: Să vină cu predicatorul de vrea, eu sunt bucuros! Mă duceam la Spovedanie, vine femeia către mine: Părinte, vine soţul meu, uite acela e predicatorul, aieştea sunt toţi baptişti!
Le-am spus călugărilor, că-i Spovedesc mâine, eram cu Crucea, cu Felonul şi cu Epitrahilul şi mă duc la chilia mea să văd de vin acolo. Numai ce-i văd, că au intrat pe sală toţi. Vine şi omul cu femeia, cu şeful baptiştilor, avea un doctorat la Londra, iar celălalt în Austria, doctoratele lui, două în răutăţi!

Îi poftesc pe scaun şi-i întreb cine sunt:

- Suntem baptişti, eu am făcut studii în Anglia.

Am întrebat:

- De ce aţi venit dumneavoastră la noi?

- Am venit să-ţi arăt adevărul!

Dar eu am zis un cuvânt mai puţin politicos:

- Mi se pare că ai venit să înveţi pe popa carte.

- Am să te învăţ, a zis el.

Îi zic eu: Cum să mă înveţi tu pe mine adevărul, când tu propovăduieşti minciuna. Adevărul este o singură linie, nu pot fi două adevăruri. Hristos a spus: “Eu sunt adevărul!”. Cum poate să fie adevărul şi la dumneata şi la mine? La tine nu poate să fie adevăr, căci Biserica este de 2000 de ani, iar voi aţi ieşit ca ciupercile după ploaie. Toţi aveau Biblii de ale lor în mână. Ia să vă întreb eu pe Voi: Câţi ani au fost de la începutul lumii până la potop?

Se uită predicatorul la mine şi zice: Au fost 1500!

Zic eu: Prost ai răspuns, au fost exact 2243 de ani. Iar el a zis: unde scrie? Căci în Biblie nu scrie.
Iată aici Hronograful lui Gheorghe Chedrinos, care este tradus de pe limba caldeilor de pe timpul lui Avraam!

Câţi ani au fost predicatorule de la Adam până la Avraam? Ei n-au Sfânta Tradiţie, vor să zboare cu o aripă şi să meargă pe un picior. Îi spun eu: Au fost exact 3487 de ani.

Ia să-ţi spun eu: de la Adam şi până la ieşirea poporului evreu din Egipt, câţi ani au fost, predicatorule? Îi zic eu: Au fost 4068 ani. În anul 4108 se dau cele 10 Porunci pe Muntele Sinai. Ia să-mi spui unde era atunci Scriptura în care crezi? Unde era, mă? Cu ce s-a mântuit lumea 4108 ani? Că nu era Biblia voastră atunci?

- Zice el: A fost ceva…

- Ce este acel ceva, de la zidirea lumii şi până la Moise? Se uitau unii la alţii…

- Măi hoţule, nu te da după deget, ci spune cum îl cheamă pe acel ceva? Tot zicea că a fost ceva.,. vedeţi aşa vă îmbată de cap, aşa vă înnebuneşte, mă tu eşti predicator, mă mincinosule. Spune mă: A fost Biblia de la zidirea lumii până la Moise? N-a fost, dar a fost ceva, ai venit acasă la mine ca să-mi spui că a fost ceva, dar nu-mi spui cum îl cheamă pe acel ceva. Ce a fost?

- Apoi - a zis el - a fost o tradiţie.

- Dar vezi că se numeşte Sfânta Tradiţie, că s-a trimis prin viu grai. Ai văzut cu ce s-a ţinut credinţa timp de 4108 ani, prin grai viu din tată-n fiu. Vezi că Biblia vine după 4108 ani, dar Biblia n-a scris tot. Ai văzut că rădăcina Bibliei este Sfânta Tradiţie, ai văzut, că voi baptiştii şi toate sectele acestea protestante mergeţi cu un picior şi zburaţi cu o aripă şi nu se poate aşa? Sfânta Tradiţie este prin viu grai şi apoi, oare Scriptura s-a scris toată? Numai un rezumat din cele ce au fost transmise din Tradiţie acestea s-au scris. Pentru ce? Pentru că Moise a scris mai pe scurt istoria lumii, în Muntele Sinai. Îl auzi apoi pe Sf. loan Evanghelistul; că spune: “Sunt încă multe altele pe care le-a făcut Iisus, care de s-ar fi scris una câte una, nici în lumea aceasta n-ar fî încăput cărţile ce s-ar fi scris”. De la moartea lui Hristos, înviere şi înălţare şi până la anul 42 când s-a scris prima Evanghelie de ce s-au folosit creştinii, căci Iisus n-a scris nimic? Din Sfânta Tradiţie, din gura Apostolilor s-au scris în Evanghelie numai cele de cuviinţă, ca să le ţină minte oamenii şi să le fie de folos.

- Măi, predicatorule, ştii tu când s-au scris Evangheliile? Evanghelia de la Matei s-a scris în anul 42 după Hristos. A lui Marcu la anul 44, a lui Luca la anul 48, a lui loan la anul 65 după Hristos, iar ultima carte a Scripturii - Apocalipsa a scris-o în insula Patmos, loan Evanghelistul, la anul 96 după Hristos. Deci între anii 42-96 s-a scris tot Noul Testament. De la anul 33, 3 luni şi 20 de zile anul morţii lui Hristos până la anul 42 sunt 9 ani, vreme în care n-a fost Noul Testament, ci doar Sfânta Tradiţie despre Hristos, în Vechiul Testament 4108 ani s-a folosit lumea de Sf. Tradiţie, iar în Noul Testament, vreme de 9 ani, vezi că Sfânta Tradiţie este întâi şi apoi Scriptura?

- Apoi, alta, unde era Sâmbăta voastră, măi predicatorule, atâtea mii de ani?

Zice el:

- Avraam a păzit poruncile!

- Care porunci? - i-am zis eu. Scrie undeva ca Avraam a ţinut Sâmbăta? Arată-mi scris în Biblie, cutare, la Geneză că a ţinut Sâmbăta. Sâmbăta s-a pus zi de odihnă, când? Când au ieşit evreii din Egipt în anul 4068 şi au ajuns în pustia Sinai, prima dată când le-a spus Dumnezeu aşa: “Coaceţi ce aveţi de copt azi, frigeţi ce aveţi de fript azi, căci mâine este zi de odihnă” de-abia atunci la Ieşire se spune că a pus Dumnezeu Sâmbăta şi Sâmbăta n-a pus-o pentru toate popoarele, ci numai pentru evrei: “Amintire că aţi fost robi în Egipt şi v-am scos cu mână tare şi va fi legătură veşnică între Mine şi tine Israile” nu pentru toate popoarele. Când a venit Ezdra să zidească Ierusalimul au venit şi celelalte popoare să le ajute la zidirea Ierusalimului şi le-a spus Ezdra şi Neemia: “Voi n-aveţi făgăduinţă şi n-aveţi Sâmbătă dată de Dumnezeu, noi avem Sâmbătă dată de Dumnezeu nu voi şi de aceea nu veţi zidi împreună cu noi!” Vezi că popoarele n-au avut Sâmbătă.

- Dar oare au spus proorocii, că au să vină popoarele la credinţă şi au să aibă zi de sărbătoare?
Da!

- Unde scrie, a zis predicatorul?

- Ia caută la Ieremia 31,31: “Şi alt Testament voi încheia cu casa lui Israel, nu ca cel ce l-am încheiat pe Mantele Sinai şi altă zi de sărbătoare voi rândui poporului Meu”. Ai văzut că n-avem nevoie de sâmbătă, zice Apostolul Pavel, către Coloseni: “Nimeni să nu vă învinuiască pe voi pentru ziuă nouă, sau sărbătoare sau sâmbătă, cele vechi au trecut, toate s-au făcut noi!”. Că mutându-se preoţia s-a făcut legii mutare şi înnoire. Deci, ziua evreilor a fost Sâmbăta, iar a creştinilor este Duminica.

Ai văzut că Legea Veche şi Scriptura are ca rădăcină Sfânta Tradiţie. Auzi ce spune Apostolul Pavel către Tesaloniceni: “Mă bucur de voi, că aţi ţinut predicile (Tradiţiile)” (II Tes.)

- I-am zis predicatorului: Măi băiete, aici este o stână de oi, dar intrând în stână aţi dat peste un câine rău, voi sunteţi lupi îmbrăcaţi în piei de oaie, la turma asta să ştiţi că eu am fost cioban, acum eu sunt câinele mănăstirii acesteia, dar de veţi sta de vorbă cu stareţul, atunci veţi vedea voi! Aţi crezut că la stâna asta nu-i nici un câine rău, iaca s-a găsit un câine. La urmă a zis predicatorul: Aşa ne socotiţi pe noi? Dar scrie, că-l vei iubi pe aproapele tău?

Dar voi sunteţi ap’roapele meu? Pe eretici, sectari, Scriptura nu-i numeşte oameni, ci câini, porci, vulpi, lupi îmbrăcaţi în piei de oi, lei însetaţi, pui de vipere, aşa sunteţi voi, cum să-i iubesc eu pe aceştia?

- Dacă-i aşa - zice predicatorul - plec!

- Trebuia să nici nu vii, nu putem iubi lupii, noi îi iubim pe oameni. Tu fiind lup am nevoie să te alung până nu te-oi mai vedea pe la stână. După ce am discutat, numai văd, că s-au dus la Biserică mai mult de jumătate din baptişti - era zi de post, Vinerea - şi au luat anaforă şi şi-au făcut cruce oamenii, dar oamenii au spus: Câte zile avem noi nu mai mergem după predicatorul acesta, care ne-a rătăcit. Iar bărbatul acelei femei, când a văzut că el nu poate răspunde la întrebări, zicea:

- Ce-ai spus, predicatorule: Că Biblia este de la începutul lumii, vezi că 4108 ani nu a fost Biblie?

A mers bătrânul acasă şi n-a mai mers la adunarea lor şi i-a zis predicatorului, că de mai vine la casa lui îl loveşte în cap. [...]

Luther era tata sectarilor din lume. Luther un călugăr de 120 kg, catolic, se căsătoreşte cu o călugăriţă Ecaterina şi apoi face protestantismul. A păţit şi el cu călugăria, ca şi vulpea cu strugurii, ca văzând Vulpea că strugurii-s dulci şi buni, dar îs sus şi nu-i putea ajunge a zis vulpea, că-s acri şi nu-s buni. Aşa a păţit Luther cu călugăria, a zis că nu mai trebuie călugări, văzând că a căzut el din călugărie, a desfiinţat monahismul - mare păcat! Mama lui Luther a fost de origine catolică, ca şi Luther la început, iar într-o zi după ce Luther s-a lepădat de catolici şi de călugărie şi şi-a făcut sectarismul lui vine să-l întrebe: “Fiul meu, ce zici tu, să mă las de catolici şi să mă fac şi eu protestantă ca tine?” Luther i-a răspuns: “De vrei să trăieşti uşor şi să mori greu fa-te protestantă ca şi mine, dar de vrei să trăieşti greu şi să mori uşor, rămâi în religia catolică!”. Văzându-şi greşala Luther, că a stricat credinţa, a zis: “Vai de mine, că rătăcirea mea nu se va sfârşi niciodată!” El şi-a dat seama de rătăcirea lui, că greşeala lui este pierzare veşnică. Asta a fost la 1514.

sursa: Bataiosu

Părinte, au omorât pe băiatul meu Martorii lui Iehova. Băiatul lucra la fabrica 8 Martie din Piatra Neamţ şi erau acolo 12 Iehovişti cu băiatul femeii, unul venind pe la mânăstire s-a lămurit şi a început a-i combate. Dar ei, pe cel ce-i combate îl omoară.

In ziua de Paşti, mergând acceleratul Bicaz-Bucureşti - i-au zis iehoviştii, băiatului aceluia: Hai să ne plimbăm - şi cum mergea acceleratul l-au aruncat pe băiat sub roţile lui şi l-au omorât. Era copilul familiei Ochiană din satul Bârsăneşti, judeţul Bacău.

sursa: Bataiosu

Aşa se făcu, că era odată la vorbă moş Ion - cu Vasile, un băiat tânăr, îmbrăcat modest. Vasile ăsta, de vreun an şi jumătate o întrat la baptişti, şi după ce o grăit oleacă cu moş Ion despre varza care trebuie pusă, despre vremea de afară, despre apa din fântână, Vasile o început a trece cu vorba şi la credinţă… Şi începe el aşa vorba: „Moş Ion, dacă ai să mori, unde crez că ai să ajungi, în rai sau în iad?”. Moş Ion cugetă un pic, apoi răspunde: „Nu ştiu, măi Vasile, că-s păcătos rău, şi tare mă tem să ajung în fundu iadului…”. Vasile face o faţă zâmbitoare şi îi spune: „Dar eu am să ajung în rai!” „Da?” „Da, şi ştii de ce? Pentru că m-am pocăit.” „Şi, vreai să spui că eşti atât de drept?” „Da, nu am făcut niciun păcat după asta. Eu amu, cu baptiştii, trăiesc după Biblie, şi de aceea voi ajunge în Rai…”.

Numa asta o prins Moş Ion să audă de la neamul său… Cugetă, cugetă, cu amărăciune, apoi când îi dă o palmă din fundul grădinii, drept în obrazul stâng al lui Vasile, că acela tocmai cade pe jos. Vasile repede se scoală, se năpusteşte la moş Ion, dar nu îndrăzneşte să-i facă nimic, căci îl priveau oamenii dimprejur. Apoi Vasile se porneşte spre casă, iar moş Ion îi replică din urmă: „Ei, nu mai trăieşti tu după Biblie, Vasile… Te-am lovit în obrazul stâng, şi nu mi l-ai dat pe cel drept… Aşa că n-ai ce amăgi nici pe oameni, nici pe tine!”. Vasile se întoarce: „Moş Ion, da ce, matale mi-ai fi dat obrazul drept, dacă ţi-l loveam pe cel stâng?”, la care aude răspuns: „Măi Vasile, neam din neamul meu nu a spus că este drept şi că trăieşte aşa cum trebuie, ci întotdeauna am spus: „Sunt păcătos, Doamne, învaţă-mă să umblu după legea Ta…” şi am depus străduinţa să mergem creştineşte. Ne bazăm pe credinţa noastră, dar uităm şi de necredinţa noastră. Nu avem credinţă nici cât un bob de muştar, dar ne vrem mântuiţi. Să ne bucurăm cu lacrimi, şi să plângem în bucurie!”.

Putem învăţa câte ceva din povestioara aceasta. Noi foarte des uităm de pilda vameşului şi a fariseului… Iată, o punem aici:

„Către unii care se credeau că sunt drepţi şi priveau cu dispreţ pe ceilalţi, a zis pilda aceasta: Doi oameni s-au suit la templu, ca să se roage: unul fariseu şi celălalt vameş. Fariseul, stând, aşa se ruga în sine: Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi, adulteri, sau ca şi acest vameş. Postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte câştig. Iar vameşul, departe stând, nu voia nici ochii să-şi ridice către cer, ci-şi bătea pieptul, zicând: Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului. Zic vouă că acesta s-a coborât mai îndreptat la casa sa, decât acela. Fiindcă oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa.” (Luca 18 9:14)

Foarte des, neoprotestanţii se aseamănă cu fariseii care, numărându-şi virtuţile „m-am pocăit, trăiesc după Biblie etc.” – se consideră drepţi, iar mulţi ortodocşi se aseamănă cu vameşii care îşi recunosc păcatele. Desigur că sunt şi ortodocşi care pot fi în locul fariseului, sau al lui Vasile. Mulţi adaugă aici: “Hristos vorbea de Legea Veche, nu de timpurile când El a înviat”, şi consideră că ea nu e valabilă… Dar, să fim serioşi - toate pildele Lui Hristos sunt predicate în perioada Legii Vechi! Tâlcul lor este înnălţarea şi coborârea, mândria şi smerenia, care sunt valabile în toate planurile, de ce nu şi în cel al mânuirii?

De asemenea, ne mai putem smeri şi citind aceste cuvinte:

„Aţi auzit că s-a zis celor de demult: “Să nu ucizi”; iar cine va ucide, vrednic va fi de osândă. Eu însă vă spun vouă: Că oricine se mânie pe fratele său vrednic va fi de osândă; şi cine va zice fratelui său: netrebnicule, vrednic va fi de judecata sinedriului; iar cine va zice: nebunule, vrednic va fi de gheena focului.” (Matei 5 : 21-22)

„Aţi auzit că s-a zis celor de demult: “Să nu săvârşeşti adulter”. Eu însă vă spun vouă: Că oricine se uită la femeie, poftind-o, a şi săvârşit adulter cu ea în inima lui.” (Matei 5 : 27-2 8)

Oare asta nu ne arată nivelul nostru? Nu suntem majoritatea curvari şi ucigaşi, vrednici de iad? Aceasta e diferenţa cea mare dintre Ortodoxie şi neoprotestantism: însăşi atitudinea faţă de mântuire, faţă de Dumnezeu.

Sursa: Despre Ortodoxie

Observaţi secvenţele animate de la final. O da, ar trebui să arătam asta copiilor noştrii zilnic, gândiţi-vă ce bine le-ar prinde.

Observ aici o tactică mârsavă folosită de cei care conduc această sectă, încercarea de a băga spaima în cei care cred în acest sistem religios astfel încât să nu care cumva să se lepede de credinţa lor sau să chestioneze legitimitatea si autenticitatea celor predate de predicatorii lor.

Pe deasupra mai observ si tentativa de control a mintii, o tactică folosită foarte des de aceste secte sau “religii noi” si “alternative”. De fapt, haideti să vedem ce are de spus despre acest aspect o fostă membră a sectei martorilor lui Iehova:

Tinta atacurilor? Liberul arbitru!

Ce este liberul arbitru? Pai Dex-ul îl defineşte astfel:

LIBER-ARBÍTRU m. Libertate absolută de a acţiona şi de a lua hotărâri conform propriei voinţe.

Cu alte cuvinte, atacă tocmai libertatea individului, libertatea de a lua decizii singur, de a acţiona după cum crede el că este mai bine, libertatea de a gândi cum doreşte si aşa mai departe.

Iar treaba devine si mai interesantă când ascultam si relatările altor foşti membri ai acestei secte, haideţi să vedem ce au si dânsii de spus.

Fost membru al martorilor lui Iehova renegat de proprii copiii:

Povestea lui Jane: Martorii lui Iehova distrug familii:

Adolescentă excomunicată din cultul martorilor lui Iehova fiindcă a fost violată:

Fiul unor mari avocati, martori ai lui Iehova, descriind controlul mintii la care a fost supus:

Martorii lui Iehova, societati secrete, originile credintei:

Fostă membră a martorilor lui Iehova, membra a unui grup de suport, descrie viata in cult:

Fost martor al lui Iehova, profesor, autor asupra religiilor abuzatoare:

Tragedia familiei Moore: Sinucidere sau Crimă?:

încă mai credeţi că martorii sunt un grup religios obişnuit? Mai gândiţi-vă odată si luati exemplul celor de mai sus.

Am avut ocazia să mă uit acasă peste multe din cărtile lor si multe din revistele “Turnul de Veghe”. Personal cred ca asemenea scrieri ar trebui interzise!

Martorii nu au voie să voteze, nu au voie să urmeze serviciul militar, să danseze, să se bucure de sărbători, să se ducă la doctor sau să-si facă transfuzii de sânge.

Hmmm, acest ultim aspect mi se pare interesant, pentru ca odată am avut ocazia să dezbat acest fapt cu un martor al lui Iehova. El spunea că in Biblie scrie să te abţii de la sânge, iar de aceea ei nu fac transfuzii. Sângele este pur iar transfuzia cu sângele altui individ murdăreste sângele primului ins, sângele fiind esenţa trupească a vietii, existând si riscul bolilor, dându-mi ca exemplu SIDA. Ok, totul bine si perfect pâna aici, însă i-am dat să analizeze un caz interesant:

“Un copil este implicat într-un accident de maşină si are nevoie urgentă de sânge. Având aceeaşi grupa de sânge ca al mamei sale, acesta ar putea primi sânge de la ea. Sângele ei este curat si pe deasupra sângele lui este si sângele ei, si viceversa. Având in vedere acest fapt, după standardele martorilor lui Iehova, transfuzia ar trebui efectuată, luând in considerare si faptul că sângele nu este tocmai străin si ar putea salva o viată?“

Răspunsul? Tăcere si scărpinat in cap. Tipic.

sursa

1. lucian Says:
   May 5, 2008 at 3:30 am e

   D-voastra a-ti scris/intrebat:B. Efes.4.30 „sa nu intristati pe Duhul Sfant al lui Dumnezeu..." O forta poate fi intristata? O forta simte durere? Ati intristat vreodata forta gravitatiei?

   Acum va intreb si eu.Daca eu va intristez duhul prin ceva anume ,pe cine intristez eu? nu pe dumneavoastra(persoana in totalitate),asa este si cu intrebarea pe care a-ti pus-o martorului( versetul respectiv),daca eu intristez Duhul lui Dumnezeu/Duhul Sfant care i-L reprezinta pe Tatal pe cine intristez ? nu pe Dumnezeu-Tatal personal pe al carui Duh am intristat s-au mintit(apropo de versetul cu anania si safira).
   Duhul Sfant este o persoana in sensul ca este Duhul Tatalui(puterea Tatalui prin care lucreaza,dar nu este o persoana distincta/separata.Domnul Isus sufla peste ucenici si le spune:luati Duh Sfant din cate stiu si eu nu se poate sufla o persoana peste cineva dar o putere da

2. solideogloriablog Says:
   May 5, 2008 at 4:21 pm eLucian din intrebarea ta inteleg urmatoarele lucruri:
   1. recunosti ca Duhul Sfant este Dumnezeu
   2. recunosti ca Duhul Sfant este o persoana

   Pana aici cred ca este corect. Sunt insa cateva exprimari confuze legate de Duhul in comentariul tau:
   -Duhul Il reprezinta pe Tatal. [Nu stiu exact la ce te gandesti aici. In ce sens Duhul Il reprezinta pe Tatal? Ai vreo baza Biblica? Stiu ca Duhul "va marturisi despre Mine" spunea Domnul Isus dar nu despre Tatal]
   -Duhul este o persoana in sensul ca este Duhul Tatalui-spui tu iar apoi simti nevoia sa pui in paranteza (puterea Tatalui). Nu inteleg rostul.

   Daca zici ca Duhul "nu este o persoana distinca/separata" de Tatal inseamna ca recunosti divinitatea Duhului Sfant. Totusi te contrazici atunci cand spui ca Duhul "Il reprezinta pe Tatal"- asta inseamna ca este distinct de Tatal. Ca sa poti reprezenta pe cineva trebuie intai sa fii distinct de acel cineva. Altfel ce rost mai are sa mai reprezinti cand pur si simplu esti acel cineva.

   Ca suport pentru a argumenta faptul ca Duhul si Tatal nu sunt persoane distincte ai folosit analogia cu omul -trup si duh. Analogia dintre mine/duhul meu respectiv Domnul/Duhul Sfant desi pare un argument plauzibil totusi cred ca nu se potriveste pentru ca eu sunt si trup insa Dumnezeu nu are trup.[Ioan 4.24 Dumnezeu este Duh...] La mine este usor sa spui "duhul tau" distinct de trup dar cum se aplica asta la Dumnezeu?

   Cum explici tu faptul ca Duhul si Tatal sunt neseparati in aceste texte:
   La botezul Domnului Isus, Duhul lui Dumnezeu a coborat in chip de porumbel si din ceruri s-a auzit glasul Tatalui. Daca Duhul si Tatal ar fi unul si acelasi (cum spui tu) atunci de ce glasul s-a auzit din cer si nu a glasuit porumbelul?

   1Ioan 5.7 trei sunt care marturisesc in cer: Tatal, Cuvantul si Duhul Sfant. [nu zice "sau" ci dimpotriva ii numara si-I identifica ca fiind trei persoane distincte. In nici un caz Duhul nu este confundat cu Tatal.]

   Matei 28.19 botezandu-i in Numele Tatalui si al Fiului si al Duhului Sfant [din nou "si..."]

   Ioan 14.26 Dar Mangaietorul, adica Duhul Sfant pe care-L va trimite Tatal... [daca Duhul este tot una cu Tatal- cum se poate trimite Tatal pe Sine?]

Jurnalele de stiri au prezentat cu insistenta, in ultimele doua saptamini, “afacerea MISA”, o poveste care devine tot mai complexa pe zi ce trece, dupa principiul bulgarelui de zapada. Operatiunile Parchetului si ale politiei impotriva organizatiei Miscarea de Integrare Spirituala in Absolut (MISA), condusa de Gregorian Bivolaru, au captat atentia opiniei publice, mai ales ca scandalul ofera toate ingredientele unei telenovele de succes: sex (cu varianta sex in grup), pornografie, spiritualitate si mistere, precum si citeva lovituri de teatru, dintre care regasirea fratilor desperecheati. Autoritatile au perchezitionat mai multe locuinte ale organizatiei, in Bucuresti, au confiscat tone de materiale pornografice, au audiat peste 100 de adepti ai sectei, liderul ei a aparut pe toate canalele de televiziune si pe prima pagina a ziarelor, a fost arestat si apoi eliberat. MISA este insa, potrivit specialistilor, numai una dintre cele aproximativ 350 de grupari cu caracter religios active pe teritoriul Romaniei. Evenimentele recente ridica problema situatiei sectelor la noi, caz studiat de sociologi, psihologi si chiar SRI. Dincolo de orice ingrijorare sau mirare fata de apartenenta unora sau altora la diverse secte si grupari religioase, subiectul este important, tocmai pentru a nu emite sentinte pripite si pentru a nu trata cu eventuala indiferenta lucruri care i-ar putea afecta atit pe cei implicati, cit si intreaga societate.

Saracia si perspectivele neclare fac din Romania un teren fertil pentru traficantii de iluzii. Tot mai multi romani, imbolditi de speranta mintuirii sau tentati de avantajele materiale pe care le ofera in prima faza sectantii, sint racolati de nenumaratele organizatii obscure aparute imediat dupa caderea regimului comunist si ajunse deja intr-o perioada de relativa inflorire. Despre acest subiect s-a discutat inca de la inceputul anilor ‘90, o perioada in care lumea parea mai mult decit dornica sa caute formule neconventionale si miraculoase de iesire dintr-un impas aparent cronicizat. Fenomenul evolueaza mai degraba in functie de o atitudine decit de o conjunctura. “Mai mult decit lipsa credintei, ceea ce frapeaza la tinerii de astazi este disponibilitatea fata de tot felul de credinte”, spunea sociologul Daniele Hervieu-L?ger. S-a vehiculat ideea ca mai mult decit altii, romanii ar fi dispusi sa se lase sedusi de promisiuni direct proportionale cu marile lor frustrari si sperante.

Expresia unei disidente sociale

Omul “postmodern” s-a indepartat de credinta, religiile consacrate nu-l mai satisfac intru totul; nu mai accepta neconditionat preceptele traditionale, atitudine ce i s-ar parea dogmatica si retrograda, cauta intelesuri noi in textele vechi si este gata, in numele tolerantei, sa faca loc in universul sau spiritual unor ingrediente exotice. Astfel se explica interesul general pentru modalitati alternative religiei, care a crescut constant in ultimii ani, fenomen sesizat in primul rind de strategii industriei de divertisment, care s-au orientat in consecinta, astfel incit cartile de initiere in domeniul ezoteric au atins tiraje impresionante, iar numeroasele filme si seriale televizate care pun in scena fenomene supranaturale, vampiri si vrajitoare, au urcat in topurile de audienta. Insusirea unor elemente ale budismului (socotit, potrivit sondajelor internationale, “cea mai toleranta si completa religie”, prin importanta pe care o acorda meditatiei si tacerii), inclusiv a unor prescriptii dietetice sau erotice, nu este condamnabila. Atunci cind acest interes capata forme patologice, fenomenul este insa de natura sa ingrijoreze.

Amestec de religii

“Sectele sint grupari religioase de dimensiuni mici, desprinse de biserica oficiala a unui stat, un grup inchis, alcatuit din adeptii unei anumite doctrine. Semnificativ este faptul ca sectele resping majoritatea stilurilor de viata, precum si setul de valori existent intr-o societate. Oricum, sectele sint, de cele mai multe ori, expresia unei disidente sociale. Ele urmaresc sa raspunda unor nevoi fie individuale, fie de grup, care sint resimtite ca pareri impuse de o societate sau de catre sistemul religios dominant”, explica sociologul Traila Cernescu, director al institutului CURS.
Pe teritoriul Romaniei, deosebit de virulente sint sectele care practica doctrine eclectice (amestec de elemente crestine, budiste, yoga etc.) si se remarca printr-o “fatada” religioasa, putindu-se usor discerne eforturile unor centre de coordonare mondiala de a impune o “noua ordine” nu numai cultica sau sociala, ci si politico-economica. Cu astfel de preocupari se remarca secta “Copiii Domnului”, grupare interzisa in cele mai multe tari europene. Acuzata de pedofilie, santaj, prostitutie, corupere si sechestrare de minori, secta a fost implicata in mai multe procese deschise in tari europene, SUA si Australia. In Romania, secta isi desfasoara activitatea sub acoperirea unei Fundatii cu sediul in Bucuresti, inregistrata ca “organizatie caritabila” in iulie 1994. “In realitate, fundatia a organizat “ashram”-uri in mai multe localitati. In aceste nuclee inchise, adeptii sint indoctrinati conform “profetiilor” liderul sectei, David Moses Berg, care proclama ca “intreaga societate umana este o creatie a Satanei”. Pentru a “determina pe puternicii acestei lumi sa se lepede de Satana”, tinerele adepte ale sectei sint indemnate sa acosteze persoane publice in scopul practicarii asa-numitului “flirty-fishing”, asimilabil prostitutiei. “Aveti singura responsabilitate de a aduce in aceasta lume mesajul iubirii, realizind noua noastra viata numai prin Gratie, nu prin munca”, sustine Berg. Grupurile sectei unde se practica acest fel de “viata crestina” se autointituleaza “case”, in care adeptii (unii dintre ei minori) practica promiscuitatea sexuala sub pretextul “studierii legilor vietii in cadrul comunitatii”, se arata in raportul SRI.

Spalarea creierului si fanatismul extrem

Dincolo de fatada cultica, sectele desfasoara activitati ce tin de militantismul politico-social, avind contingente cu culegerea sistematica de informatii prin structuri specializate ilegale si chiar cu terorismul international.
In Romania activeaza ilegal gruparea “Ananda Marga” (“Calea Fericirii”) si secte fundamentalist-islamice de sorginte siita si wahabbita. Gruparea sectanta hindusa “Ananda Marga” (“Calea Fericirii”) este prezenta in Romania de ramura “Ananda Marga Universal Relief Team”. Fondata in 1963 in India si pentru fanatismul religios al adeptilor sai secta are antecedente extremist-teroriste notorii, fapt pentru care este interzisa in mai multe state. Din 1982, pe plan international nu a mai revendicat si nici nu a mai fost suspectata de activitati cu caracter extremist.
Secta isi propune “sa se implice activ in schimbarea lumii, sa lupte atit impotriva comunismului, cit si a capitalismului, pentru a instaura in intreaga lume o societate construita pe principiul “PRAUD” - o forma de anarho-sindicalism primitiv. Gruparea este cunoscuta in plan international prin practicile sale de racolare de adepti din rindul copiilor institutionalizati. Prin claustrare, impunerea unui program rigid si dezumanizant si a unui regim alimentar sarac in proteine, minorilor li se inoculeaza ideea “naturii divine”, se arata in studiul SRI.

Sinucideri in masa

In afara Romaniei, lucrurile stau mult mai rau, daca este sa ne amintim citeva dintre marile tragedii provocate de astfel de grupari, cum ar fi cazul sectei “Biserica Crestina Templul Poporului”, ai carei adepti s-au sinucis in masa, la 29 noiembrie 1978, in Guyana. Mai bine de 1.000 de oameni au acceptat aceasta finalitate cu certitudinea unei iminente apocalipse. Tragedii similare s-au intimplat si cu membrii Sectei Davidienilor, din Statele Unite (1993), sau cu cei ai sectei “Ordinul Templului Solar” (1997). In vara anului 2000, o alta grupare a mortii, “Biserica Restaurarii celor Zece Porunci” din Uganda, a ingrozit mapamondul printr-un masacru de proportii, soldat cu sute de victime.
Grefate mai putin pe frustrarile unui popor si mai mult pe slabiciunile general umane, sectele au succes, reusind sa-si transforme simpatizantii in adepti cu obedienta oarba. Interzise pe vremea regimului comunist, sectele s-au inmultit si in Romania imediat dupa schimbarea sistemului politic. “In ultima vreme se semnaleaza penetrarea in Romania a unor secte de orientare milenarist-agresiva, functionind ilegal sub diverse denominatiuni”, se arata intr-un raport SRI din 2003.

Forta malefica a sectelor

Fenomenul aparitiei sectelor, generalizat la nivel international, este invers proportional cu dinamica religiilor recunoscute si pus in evidenta de sondaje ce evalueaza audienta marilor religii traditionale in rindul publicului occidental. Potrivit unui studiu realizat in 1994, doar 67% din francezi se declarau catolici, fata de 81% cu opt ani mai devreme; in schimb, 71% credeau in telepatie si 60% in astrologie. La tineret, tendinta este si mai clara: in 1997, doar 46% din francezii cu virste intre 18 si 24 de ani isi afirmau credinta in Dumnezeu, fata de 62% in 1977 si 81% in 1967. 40% din tineri se declara “fara religie”, dar multi dintre ei sint gata sa creada in reincarnare, astrologie, farmece, vrajitorii, extraterestri si demoni. Tendinte similare atesta si studiile realizate recent in alte state occidentale sau in state din Europa de est.
Cercetatorii estimeaza numarul unor astfel de “asociatii cu caracter spiritual” la 2.000 in Statele Unite, 1.500 in Japonia, 800 in Franta - repertoriul lor incluzind grupuri psihotehnice, cluburi de yoga si asa- numite noi comunitati crestine. Romanii se declara insa, intr-o majoritate covirsitoare, crestini (90%), multi dintre acestia socotindu-se chiar crestini practicanti. Cu toate acestea, structurile care au, mai nou, succes si in Romania, promoveaza, de fapt, un amestec de crestinism, budism si chiar practici samaniste ca “odihna in Duhul” (similara transei mistice) sau “betia cu Duh Sfint” (accese de ris necontrolate). “Respectivele structuri sectare propaga dogme subversive: din punctul lor de vedere, statului, natiunii, guvernului si institutiilor sale le-ar corespunde “o forta malefica”, constituind “o ierarhie satanica”, pe care adeptii trebuie sa o combata prin vorba si fapta. Sectele de acest fel dezvoltate pe substraturi doctrinare necrestine nu sint mai putin periculoase: Atentatul comis de adeptii sectei “AUM” in 1995, la metroul din Tokyo, sau sinuciderea in grup a membrilor gruparii californiene “Heaven’s Gates” sint dovezi ale acestui lucru”, se arata in raportul SRI.

Refugiu in pseudovalori

Sociologul prof. Ioan Mihailescu arata ca sectele se manifesta “impotriva lumii”, intrucit ele apar din frustrarile impuse de societate si functioneaza ca modalitati de raspuns a acesteia prin refugiul in valorile religioase. “Sectantii urmaresc o serie de obiective, dintre care cele mai semnificative se refera la depasirea sentimentelor de frustrare prin inlocuirea lor cu sentimentul perfectionarii religioase si privilegiul salvarii in lumea de apoi.
De asemenea, ele urmaresc constituirea unor comunitati ale celor puri si perfecti”, explica sociologul Traila Cernescu, director CURS. “In general, membrii sectei considera celelalte grupari religioase ca fiind eronate si apreciaza societatea globala drept decadenta sau diavoleasca. Din perspectiva sociologica, se pune intrebarea pina unde se poate spune ca sectele reprezinta o aventura a spiritului uman. Raspunsul la o astfel de intrebare necesita cunoasterea motivatiilor reale ale fiecarui fapt studiat. Oricum, Declaratia Drepturilor Omului si Cetateanului de la 1789 prevede, in articolele 10-11, ca “nimeni nu poate fi tras la raspundere pentru opiniile sale, fie ele chiar religioase, daca manifestarea lor nu tulbura ordinea publica stabilita prin lege. Comunicarea libera a gindurilor si opiniilor este unul dintre drepturile cele mai de pret ale omului”. Prin urmare, orice cetatean poate sa vorbeasca, sa scrie si sa tipareasca liber, in afara cazurilor prevazute de lege, in care va trebui sa raspunda la folosirea abuziva a acestei libertati. Cu alte cuvinte, libertatea consta in a putea face tot ce nu dauneaza altuia, explica sociologul Traila Cernescu.

Tinerii, primii racolati
“In general, sectele se dezvolta in perioadele de schimbari sociale rapide, in care sentimentele de frustrare sint mai frecvente. Sectele se preocupa de toate aspectele vietii si de comportamentele indivizilor, insistind mult pe educatia religioasa a tinerilor, care este facuta de un personal calificat in aceasta directie”, explica profesorul Traila Cernescu. “De regula, resursele materiale provin din donatii private si mai putin din subsidii guvernamentale.”
Potrivit profesorului Ioan Mihailescu, in Romania au fost identificate 350 de secte de o mare diversitate, ceea ce face dificila clasificarea lor. Chiar daca este vorba de grupuri sociale de dimensiuni mici, sectele au fost studiate in decursul timpului de diversi sociologi si psihologi de marca. Religia a reprezentat de cele mai multe ori un liant al vietii sociale, un instrument spiritual si institutional al cresterii coeziunii sociale si al mobilizarii resurselor in vederea unei mai bune adaptari la mediul schimbat.
“Totusi, se impune semnalat faptul ca uneori diferentele dintre optiunile religioase pot sa accentueze tensiunile si conflictele din interiorul unei comunitati. Desi in ultimii ani au fost realizate o serie de studii cu privire la starea de religiozitate si de revigorare a unor miscari religioase, necesitatea continuarii demersurilor pentru cunoasterea complexa a fenomenului reprezentat de secte este, deopotriva, utila si benefica pentru asigurarea unei functionalitati sociale in conditii de normalitate”, spune sociologul Traila Cernescu. "

sursa: http://antisectesiantisectarism.weblog.ro/2005-10-09/48303/350-de-secte-in-Romania.html

Majoritatea acestor miscari separatiste din sanul Bisericii Ortodoxe Romane sunt de stil vechi. Inceputul acestei ofensive a fost facut intre 1990-1992, cand o parte din organizatia parareligioasa "Oastea Domnului" s-a rupt din sfera de influenta directa a BOR, generand o orientare contestatara si secesionista fata de ierarhie si fata de Sfantul Sinod. Istoricul procesului a fost descris in detaliu de catre cercetatorul Tom Kepeller de la Kenston Institute din Oxford in cartea sa, "Oastea Domnului: The Army of the Lord in Romania", in anul 1993.

Alarmat de dizidenta, Sfantul Sinod ia nota in actul nr. 5683/29 octombrie 1993 de situatie si recunoaste existenta unei orientari centrifuge reformiste, cu influenta puternica in comunitatile ortodoxe bucovinene din Romania, Ucraina si Republica Moldova. La 26 noiembrie 1993, a fost emis actul nr. 7396/ AR/GCR prin care Sfantul Sinod a infiintat o comisie de analiza a situatiei create, de fapt, un grup de discutii cu nucleele dizidente. In 1995, ca urmare a unei motiuni a clericilor dizidenti, s-a emis actul 5921/18 august 1995 pentru preintampinarea starii conflictuale dintre "Oastea Domnului" si BOR.

Aceste acte au fost primele dovezi documentare care atesta existenta miscarilor separatiste din sanul BOR, proportiile acestor tendinte amplificandu-se dupa anul 2000. Concomitent cu aceste actiuni, s-au nascut alte miscari separatiste initiate de grupuri clericale, care au inceput un proces de organizare in retea, devenind treptat vizibile si grupurile de interese, de influenta si financiare din spatele lor. Astfel, in decembrie 2000, fostul staret al Manastirii Sambata, Arhimandritul Irineu Duvlea, "copil de suflet" al Mitropolitului Antonie Plamadeala, a plecat in SUA insotit de sapte calugari sub pretextul infiintarii unei manastiri.

Pentru ca i se refuzase cresterea ierarhica in cadrul BOR - in septembrie 2000, fusese propus Vicar al Mitropoliei Ardealului, Duvlea s-a pus neconditionat sub jurisdictia Episcopului Nathanael Popp, al Episcopiei Ortodoxe Romane din America, contestatara a autoritatii BOR si a devenit extrem de activ in grupul religios ortodox "La Vatra". Urmarea dezertarii lui Duvlea s-a concretizat in anul urmator cand Sfantul Sinod a emis Hotararea nr. 295/2001 privind plecarea clerului roman in strainatate, act constrangator in esenta prevederilor sale (clericii nu pot pleca decat cu avizul expres al Episcopului ierarhic).

Analistii fenomenelor religioase sustin ca majoritatea clericilor ortodocsi romani din SUA, care nu recunosc autoritatea BOR, sunt afiliati sau au stranse legaturi cu Biserica Ortodoxa Rusa din America. Toate aceste biserici si segmente clericale asociate BO Ruse din SUA sunt organizate pe stil vechi, ca, de altfel, si contestatarii BOR din tara, de unde si denumirea lor generica de stilisti. Aceste structuri clericale sprijina azi intens ofensiva miscarilor de stil vechi din Romania.

Un element in procesul de structurare a dizidentei fata de BOR il gasim in persoana preotului Mihail Jar, de la biserica din Boian, de langa Cernauti. Acesta, sub motivul emanciparii romanilor din Ucraina, a infiintat Asociatia "Teodor Mihali de Apsa" militand pentru intoarcerea pe stil vechi a centrelor religioase ortodoxe moldo-bucovinene. Ierarhic, preotul Mihail Jar se afla sub directa obladuire a Mitropolitului Onufrie de Cernauti, pe stil vechi.

In Ucraina, el este in relatii de sprijin reciproc cu Boris Tabatcinik, ex-ofiter KGB, astazi, secretar eclezial pe probleme externe bisericesti ale Patriarhiei de la Kiev. Acelasi personaj a pus umarul la infiintarea Comitetului Ucrainean de Autoaparare Nationala (UNSO), militie paramilitara a tinerilor nationalisti ucrainieni, organizatie pe baze ortodoxe aflata in avangarda actiunilor anti-NATO initiate de pe teritoriul ucrainean. Era normal ca, pentru revansarzii maretiei ex-sovietice, un cap de pod in zdruncinarea insidioasa a institutiilor solide din tarile noi membre ale NATO, sa fie biserica majoritara.

Principiul "Divide et impera" este substituit de principiul la fel de eficient, "slabeste institutiile statului si vei slabi insusi statul". Din 1995, cel putin, Mihail Jar a intreprins multiple calatorii anuale in Romania: in iunie 1995 la Mizies, Bihor, a participat la comemorarea lui Traian Dorz, lider al "Oastei Domnului", prilej cu care a avut loc o dura altercatie intre adepti OD pro-BOR si contestatarii din ramura Cluj-Simeria-Simbateni.

In luna iulie a aceluiasi an, a avut loc vizita la Boian, Ucraina, a grupului OD condus de preotul Petre Roncea, cand Mihail Jar si-a reinnoit legamantul de aderare la "Oastea Domnului", prilej cu care, preotul Mihai Botiz din Arad, cunoscator de limba ucraineana, a explicat rostul BOL si al Oastei. De acolo delegatia a plecat la manastirea stilista de la Pociaev, unde staret e un roman. Astazi, comunitatile Oastei din nordul Romaniei sunt pe stil vechi, restul OD fiind "pe nou". In iulie 2003, l-am regasit pe Jar la Sibiu, ca oaspete al aceluiasi Petru Roncea, la adunarea anuala a OD, intrunire la care a luat parte si olandezul Dijk van Langewelt.

Discutiile au reluat ideea lansarii BOL, de stimulare "a unei ierarhii nepatate si neaservita puterii politice". Pana in 2004 au fost ridicate doua manastiri stiliste in Bucovina, iar in februarie 2005, insotit de calugari stilisti din Cernauti, s-a recules la Sibiu la mormantul lui Iosif Trifa, fondatorul "Oastei Domnului" (1937).

In septembrie 2004, Mihail Jar a avut o intalnire si la Moscova cu Piotr Julikov, de la Patriarhia Rusa, coordonator al unui program de fronda in ortodoxia tarilor riverane fostei URSS. Deci, nu este deloc aberant, sa vorbim de o ortodoxie fara frontiere, pe stil vechi, daca centre de putere moscovite elaboreaza si pun in practica scenarii pentru aceste evolutii. Iar din punctul de vedere al actiunilor unor activisti stilisti de acest tip, putem vorbi de structurarea unei Euro-regiuni carpatice stiliste.

De altfel, in Federatia Rusa functioneaza tot mai ofensiv Partidul Ortodox Rus, ale carui legaturi cu Biserica Ortodoxa Rusa sunt evidente si notorii. "Izvestia" din 27 noiembrie 2004 l-a citat pe Vsevolod Ciaplin, vicepresedintele departamentului de relatii publice a Patriarhiei Moscovei, care a recunoscut ca "legaturile cu acest partid sunt mult peste cele cu alte organizatii politice". Pe lista membrilor fondatori ai Partidului Ortodox Rus se regaseste si preotul Mihail Jar.

Nu putem omite portretul facut lui M. Jar de Petru Roncea, definind eterna combativitate in care traiesc aceste comunitati: "Preotul Mihail Jar poarta un nume predestinat sa incendieze sufletele de dragostea lui Hristos si sa toarne pe capul lor carbunii aprinsi ai dragostei. El vine din linia intai a frontului Oastei, a adevaratei ortodoxii (de stil vechi - n.n.), de acolo unde lupta cu vrajmasul-diavol se duce aproape corp la corp...".

Biserica Ortodoxa Romana de Stil Vechi (BOSV), sau Biserica Ortodoxa de Rasarit din Romania este, de departe, cea mai dezvoltata biserica de structura centrifuga fata de BOR si, de aceea, merita o aplecare aparte. Pozitiile celor doua biserici sunt, practic, ireconciliabile, fiind vorba de o "schisma" care a inceput in anul 1924, odata cu trecerea celei mai mari parti a ierarhiei ortodoxe la calendarul nou, gregorian. Ultimii "orientali" care au facut pasul au fost ortodocsii bulgari, abia in 1968, dar conservandu-se si la ei o miscare stilista.

Cu peste un milion de credinciosi (1.200.000, dupa surse interne) si aflata in expansiune continua, BOSV are o revenire surprinzatoare dupa anul 1990. In anul 1997, Sinodul Mitropolitan al Moldovei a emis un act de anatemizare impotriva membrilor miscarii "Ucenicii Sfantului Ilie" si, drept urmare, acestia au trecut in corpore la Biserica stilista. Istoricul acestei biserici este scris de Constantin Bujor, fost ofiter de contrainformatii, cum se intampla de atatea ori in sistemele totalitare cu cei care, au "in atentie" o comunitate si apoi pactizeaza cu persecutatii.

Acesta a publicat in ’99 cartea "65 de ani de persecutie a Bisericii Ortodoxe Romane de Stil Vechi, octombrie 1924 - decembrie 1989" , un rechizitoriu al atacurilor permanente asupra stilismului din Romania si o cronica a rezistentei celor mai hotarate nuclee si personalitati. Sediul central al miscarii (BOSV este inregistrata ca asociatie non-profit, neavand recunoasterea oficiala ca si cult religios, cum au ortodocsii lipoveni de rit vechi, de exemplu) se afla la manastirea Slatioara, Suceava, unde se afla si resedinta IPS Vlasie Mogarzan, Arhiepiscop si Mitropolit al Bisericii Ortodoxe de Rasarit din Romania.

sursa: http://www.9am.ro/revistapresei/Social/19286/Biserica-Ortodoxa-Romana-atacat

Prin definitie, secta este o grupare care s-a desprins dintr-o structură/organizatie initială, în scopul corectării unor abateri doctrinare atribuite structurii-mamă. Există, de asemenea, secte desprinse din alte secte.

O sectă este un grup sau o miscare caracterizată printr-un devotament sau dedicare exagerată fată de o persoană, o idee sau un obiect, folosind tehnici de manipulare si control care nu sunt etice (de exemplu, izolarea de prieteni si membri ai familiei, debilitare, folosirea unor metode pentru a mări sugestibilitatea si supunerea, controlul informatiilor, anularea individualitătii sau a judecătii critice, promovarea dependentei fată de grup si teama de a-l părăsi, etc.) în scopul atingerii scopurilor conducătorilor de grup, în defavoarea membrilor, a familiilor lor sau a comunitătii.

Sectele pretind o anumită pozitie pentru ele sau pentru conducătorii lor, ceea ce le asează în opozitie cu societatea si/sau cu familia. Ele adoptă atitudini fătarnice, propagandistice, pentru a câstiga noi membri. Într-o lume în care cifrele vorbesc, un număr mai mare de membri creează iluzia de veridicitate învătăturii religioase.

Caracteristicile unei secte

Voi prezenta mai jos câteva dintre aspectele care caracterizează sectele religioase, cu precizarea că aceste trăsături nu se regăsesc cumulativ la toate sectele, ele variind destul de mult de la o grupare la alta.

1. Ruptură abruptă cu crestinătatea istorică. Deoarece secta crede că întreaga Biserică crestină a devenit apostată la scurt timp de la moartea Apostolilor si că Dumnezeu a dat conducătorilor sectei o nouă lumină privind adevărul mântuitor. În consecintă, ea s-a despărtit de Biserică si a devenit complet independentă. Astfel, pentru secte, istoria Bisericii este o chestiune simplă: de pe vremea lui Hristos nu s-a întâmplat cu adevărat nimic important în Biserică, până când fondatorul sectei a început organizarea a ceea ce este salutat acum ca singurul popor adevărat al lui Dumnezeu. Secta se bucură de separarea initiată si este foarte multumită să rămână separată.

2. Tendinta spre perfectionism. Membrii sectei se simt mult mai sfinti fată de cei din alte grupări religioase, mai ales fată de membrii Bisericii istorice. Pentru sectă nu este importantă o sensibilitate fată de păcat, materializată prin convingerea că nu suntem la înăltimea asteptărilor în privinta îndeplinirii a ceea ce vrea Dumnezeu de la noi. Membrii sectelor se laudă cu ceea ce fac. Ei pretind că ascultă de Dumnezeu si îndeplinesc lucrări pe care altii le neglijează. Ei cred că Dumnezeu foloseste standardul lor în ce priveste faptele si se consideră singurii care-l satisfac. Ca urmare, celelalte grupări sunt moarte spiritual, ipocrite si crestine doar cu numele.

3. Tendinta de a supra-aprecia lucrurile secundare. Mai precis, sectele tind să ia anumite adevăruri secundare si să le dea o importantă mai mare decât li se cuvine, în timp ce chestiuni de importantă majoră sunt nesocotite. Rezultatul este că teologia sectei devine unilaterală si deformată. De obicei aceste adevăruri sunt cele care au dus la nasterea sectei sau care mentin acum separarea. Membrii sectelor au versete speciale în Scriptură pe care numai ei le înteleg corect si pe care le consideră providentiale în sustinerea teologiei lor.

4. Comunitatea exclusivă a celor mântuiti. Secta se absolutizează pe sine prin pretentia că numai ea ar reprezenta comunitatea celor mântuiti/iluminati/alesi. Prin contrast, Biserica este fie apostată, fie unealta diavolului. Membrii sectei sunt prezentati ca sfinti, în timp ce păcatele celorlalti sunt amplificate. Dumnezeu devine astfel proprietatea grupării, El apreciindu-i pe toti oameni asa cum face aceasta. Prin urmare, Dumnezeu îi foloseste numai pe membrii sectei ca instrumente pentru a-si revela voia si adevărul Său. Ei au astfel o misiune specială. Secta se ridică pe sine la pozitia transantă a lui Iisus, aplicându-si cuvintele Lui: "Cine nu este cu mine, este împotriva mea." Ea nu se multumeste cu atitudinea pe care Iisus a recomandat-o ucenicilor Săi: "Cine nu este împotriva voastră, este pentru voi" (Luca 9:50).

5. Rolul central al grupării în sfârsitul lumii. Secta este convinsă că a luat nastere conform unui plan special al lui Dumnezeu, pentru a umple un loc lăsat gol de Biserica depărtată de la credinta adevărată. Deseori, nasterea sectei marchează un moment istoric în escatologia lumii. Sfârsitul lumii joacă un rol determinant în teologia grupării: ea devine arena pe care se va desăvârsi glorificarea sectei, atunci când toti ceilalti vor fi înfrânti. Desi poate fi mică si neînsemnată, atunci când vine ziua încheierii socotelilor, ea va primi de la Dumnezeu locul de onoare pe care îl merită. Ea este mesagera, cea care pregăteste revenirea lui Hristos si participantă alături de Dumnezeu la judecata finală.

Pe evreii vinovati de mândrie spirituală cu privire la locul lor, Iisus i-a avertizat: "Multi de la răsărit si de la apus vor veni si vor sta la masă cu Avraam, cu Isaac si cu Iacov în împărătia cerurilor. Iar fiii împărătiei vor fi aruncati în întunericul cel mai din afară" (Mat. 8:11,12).

6. Conducător carismatic sau mesianic. Acesta fie se consideră Dumnezeu, fie numai el interpretează Scripturile asa cum ar voi Dumnezeu, interpretări care nu pot fi contestate de membri. Conducătorul este auto-numit si nu se subordonează nici unei alte autorităti. El hotărăste cum trebuie să gândească, să reactioneze sau să simtă membrii în diferite situatii ale vietii.

7. Dependentă psihologică fată de grup. În timp, membrilor li se induce credinta că părăsirea sectei echivalează cu părăsirea lui Dumnezeu si cu pierderea mântuirii. Astfel, secta capătă un rol tot mai mare în viata individului, cu valente de viată socială si familială. Prin urmare, membrii au tendinta să rupă legaturile cu familia si cu prietenii care nu frecventează gruparea respectivă. Ei renuntă la telurile în viată si la activitatile de interes pe care la aveau înainte de a se alătura grupului; întreaga lor viată începe să graviteze în jurul sectei, rezultând o izolare de societate - restul lumii nu sunt mântuiti, nu sunt crestini, nu sunt transformati; Secta devine singura sursă valabilă de informare.

Lumea este împărtită în noi si ei: curati si păcătosi, binele absolut si răul absolut. Persoana trebuie să se schimbe în permanentă pentru a se conforma normelor grupului; tendinta spre rusine si vina sunt folosite ca pârghii emotionale pentru a-i influenta si manipula pe membri.

Dacă persoana se izolează de familie sau de societate, ea îsi poate pierde simtul realitatii. De aici decurge un comportament nefiresc în societate, la serviciu, etc. Dacă individul nu petrece timp de unul singur, el îsi va pierde capacitatea de a fi obiectiv si de a avea o imagine corecta asupra lucrurilor.

Premize pentru convertire

Farber, Harlow si West (1957) au lansat termenul de "sindrom DDT" pentru a descrie transformarea la nivelul gândirii suferita de prizonierii din războiul din Coreea: debilitate, dependenta, teama. Lifton (1961), care a studiat modificarea gândirii folosita în universitatile din China, a demonstrat ca procesul nu necesita afectiuni sau probleme fizice. Cultele contemporane, care nu dispun de ajutorul statului, au mai multe în comun cu aceasta transformare a gândirii decât cu situatia prizonierilor de război, în sensul ca ele nu folosesc forta fizica. Pentru a-si controla subiectii, ele recurg la subterfugii si la domeniile naturale de intersectie între ele si individ. Sectele induc stări de dependenta pentru a obtine controlul asupra membrilor si folosesc metode de pedeapsa psihologica pentru a întretine acest control. Procesul, după opinia mea, poate fi descris pe scurt ca un sindrom DDT modificat: debilitate, dependentă, teamă.

Desi procesul descris aici este complex si variat, cele de mai jos reprezintă schema clasica de aderare la o sectă:

• Individul vulnerabil se întâlneste cu grupul.
• Conducătorul (conducătorii) grupului se prezintă pe sine ca un binevoitor care îi poate îmbunatati viata.
• Individul răspunde pozitiv, are parte de o crestere a respectului de sine si a sentimentului de securitate, acestea având loc pe fundal psihologic. Individul poate fi considerat ca "racolat".
• Prin intermediul împărtăsirii de experiente, a mărturisirilor si a exemplelor individualizate, conducătorul(ii) grupul capătă acces la punctele tari si la cele slabe ale individului.
• Prin mărturisiri ale membrilor grupului, prin denigrarea "concurentei" (alte biserici sau grupuri religioase), prin accentuarea constanta a amintirilor rusinoase ale individului si a altor slăbiciuni, prin îndoctrinarea treptata cu sistemul de gândire strict si închis al cultului, se afirmă superioritatea grupului ca un adevăr fundamental.
• Mărturisirile membrilor, întărirea încrederii individului în grup, amintirea discreta a slăbiciunilor individului si diferite forme de presiune îi creează individului sentimentul ca bunăstarea lui viitoare, sub toate aspectele, depinde de respectarea credintelor grupului, mai exact a "programului de schimbare".

Aceste tehnici de influentare sunt însotite de o subminare a respectului de sine al individului (de exemplu prin exagerarea păcătoseniei faptelor pe care individul trebuie să le mărturisească), suprimarea sau slăbirea gândirii critice prin alocarea de sarcini care să ocupe cât mai mult din timpul liber al individului si prin repetarea constanta ca numai lucruri rele se pot întâmpla dacă nu se respecta reteta de "transformare" sau mântuire a grupului. Aceste manipulări îl fac pe individ sa-si exprime loialitatea fata de grup si să se angajeze să se schimbe conform cu schema locala. De acum el sau ea va fi considerat ca fiind "pe cale" (ca mergând pe calea "mântuirii", "iluminării", "curătirii", etc.). Dependenta individului fata de grup este deja creata si afirmata implicit sau explicit. Mai mult, el sau ea accepta autoritatea grupului în definirea binelui sau a răului, în inima individului precum si în ceea ce priveste lumea.

Convertitul face apoi obiectul asteptărilor nerealist de mari din partea grupului. Se afirma "cu dragoste" potentialul de care este el capabil, în timp ce membrii grupului mărturisesc cu putere nivelurile la care au ajuns ei sau idolii lor (conducătorii sau fondatorii grupului). Misiunea de căpătâi a grupului (o falsa mântuire) sunt o justificare pentru toate expectatiile denaturate.

Deoarece cuvântul grupului este întotdeauna adevărat iar gândirea "negativa" nu este acceptata, esecurile individului sunt numai si numai ale lui, în timp ce îndoielile personale sau criticile sunt eliminate sau redefinite ca păcate personale. Individul are parte de o alienare tot mai mare. Firea lui de dinainte de a veni în sectă este eliminata; îndoielile cu privire la grup sunt eliminate din gândire; este mentinut sentimentul de vinovatie de a nu te ridica la nivelul asteptărilor grupului. Singura adaptare posibila este fragmentarea si compartimentizarea. Nu este surprinzător deci ca multi doctori considera disocierea ca reprezentând miezul tulburărilor si disfunctionalitatilor legate de secte.

Alienarea individului va atrage după sine ruperea psihologica, dacă nu si fizica, de lumea exterioara, în special de familie. Informatiile din exterior amenintă să tulbure falsul sistem de valori si echilibru al individului, pe care acesta le-a preluat de la grup în încercarea de a se conforma cerintelor implicit afirmate ale grupului. Aceasta alienare accentuează dependenta individului fata de grup.

Grupul promovează echilibrul disociativ al individului, încurajând activ dependenta acestuia, de exemplu prin exagerarea "păcatelor" din trecut si a conflictelor cu familia, prin denigrarea celor din afara, prin folosirea de cântări care să abată orice gândire critica si prin oferirea de posibilităti prin care individul poate ocupa un anume loc în structura grupului (de exemplu a lucra în beneficiul grupului, a vinde reviste pe strada, a munci pentru construirea/întretinerea locului de adunare).

Grupul favorizează dependenta crescânda a individului, prezentând pericole si tragedii care se vor întâmpla dacă individul sau o forta din afară (vizita unui membru al familiei, de exemplu) tulbura echilibrul disociativ care îi permite lui sau ei să functioneze în acel sistem închis. De obicei pedeapsa este de natura psihologica sau metafizica. În unele secte, la initiativa conducătorului grupului sau a unor membrii "fierbinti pe cale", individul este ostracizat, evitat si catalogat ca având un "duh rau" sau ca fiind rebel. Mai mult, individul este avertizat că dacă perseverează în acea atitudine critica, îsi pierde mântuirea si, în general, îl asteaptă iadul. Trebuie amintit ca aceste amenintări sau pedepse apar în contextul unei dependente fata de grup si al unei alienări psihologice (separări) fata de sistemul de suport din trecut. Aceasta face avertizările grupului mult mai puternice decât avertizările folosite de grupările religioase traditionale, de genul "vei ajunge în iad dacă mori având un păcat de moarte".

Rezultatul acestui proces, atunci când este dus până la capăt, este o persoana care vrea să para foarte fericita, dar care ascunde o suferintă adâncă. Cu un zâmbet nenatural pe fata, persoana va mărturisi cum i s-a schimbat viata si chiar cum "fratii" au devenit oxigen pentru ea. În aceste cazuri dependenta este totala iar persoana nu concepe sa-si trăiască viata separat. Întâlniri cât mai frecvente, petrecerea împreună a timpului, presărată cu mărturisiri personale, totul creează un univers închis si îi dau individului senzatia ca nici nu ar putea trai fără grup. Am discutat cu multi fosti membri de secte care, atunci când au părăsit adunarea si au vorbit cu alti fosti membri, a fost surprinsi să constate ca multi dintre "fratii" lor zâmbeau si ei fals, cu totii crezând ca ei sunt singurii care nu se simt bine acolo.

Cine aderă la aceste secte si de ce?

Contrar părerii generale ca membrii acestor secte sunt "ciudati", cercetările si dovezile arata ca majoritatea acestor membri sunt persoane relativ normale, desi o treime se pare ca au avut parte de usoare tulburări psihice înainte de convertire. Trebuie mentionat, de asemenea, că un studiu recent efectuat de Institutul de Sănătate Mintală din SUA arata ca aproximativ 20% din populatia generală are suferă de cel putin o tulburare psihică.

Membrii includ tineri, bătrâni, bogati, săraci, educati si needucati. Nu este usor de identificat tipul de persoana care adera la o sectă. Oricum, experientele clinice si studiile efectuate arata ca marea majoritate a celor care au aderat sufereau de un stres semnificativ (deseori legat de crizele normale ale adolescentei si ale primei tinereti, cum ar fi idile esuate, esecuri la scoala sau confuzii profesionale) înainte de venirea în aceste secte. Deoarece capacitatea lor de a face fata problemelor vietii era redusa, aceste persoane stresate erau mai deschise decât altele la ofertele de "cai către fericire".

Alti factori care pot indica o persoana influentabilă de către o sectă includ:

• dependentă (dorinta de a fi al cuiva; lipsa de încredere în sine)
• labilitate psihică (incapacitatea de a spune Nu sau de a manifesta scepticism sau îndoiala)
• naivitate (capacitate redusa de a analiza critic afirmatiile cuiva, ceea ce vede, aude sau gândeste, etc.)
• intolerantă la ambiguitate (nevoie de răspunsuri absolute, nerăbdarea de a obtine răspunsuri)
• deziluzie culturală (înstrăinare, nemultumire de conditia socială)
• căutarea de sensuri spirituale.
• singurătate si lipsa prietenilor; secta oferă peste noapte o viata sociala.
• ignorantă fată de modurile în care un grup poate manipula individul.

Atunci când persoanele vulnerabile pentru unul din aceste motive întâlnesc un astfel de grup care practica tehnici de control al mintii, convertirea se poate produce relativ usor, în functie de cât de bine se potrivesc doctrina grupului, mediul social si practicile de control al mintii cu punctele sensibile ale individului. Persoanele labile, de exemplu, pot fi foarte susceptibile la activitatea de convingere a grupului deoarece le este teama să conteste orientarea dogmatica a sectei.

Convertirea la aceste secte nu reprezintă rezultatul unei alegeri, ci a unei căderi, alunecări sau atrageri. Punctele vulnerabile nu sunt de natura să "conducă" individul către un anume grup. Grupul se foloseste de aceste puncte slabe si îi amageste pe indivizi pentru a-i convinge să se alăture si să renunte la modul lor de viata anterior. Manipularea de către grup pe baza punctelor slabe ale persoanei nu este de obicei un lucru rational, gândit sau planificat, ci un mecanism tacit rezultat din mediul strict si închis.

Cum se schimbă cei care aderă la secte?

După ce convertitii se înrolează într-o sectă, modul de gândire, de simtire si de actiune al cultului devine o a doua natura, în timp ce aspectele importante anterioare venirii în sectă sunt suprimate sau se atrofiază prin abandonare. Noi convertiti încep sa-si formeze o carapace datorita asaltului propagandistic al sectei. Încep să apară ca "defazati", rigizi si stereotipici în răspunsuri, cu un vocabular limitat, cu o capacitate redusa de analiza si fatis distanti în relatiile cu ceilalti. Multi parinti au spus: "Acesta nu e copilul meu!". Astfel de constatări întăresc opinia ca membrii unor astfel de secte sunt un fel de "zombi" sau niste roboti. Desi aceasta descriere este o exagerare, ea reflecta totusi faptul ca manipulările sectare formează în timp o forma denaturata de constiinta la unele persoane.

Cu timpul, convertitii reduc din distanta fata de restul lumii, din "defazaj". Învata diferite metode sau adopta atitudini de suprafata pentru a combate opinia generala despre ei si pentru a-i minti mai usor pe altii si pe sine. Deseori ei pierd legătura cu persoanele cunoscute anterior venirii în grup, ca rezultat al opozitiei sectei fata de parinti si de societate. Mai mult, în cadrul grupului devin apreciati pentru conformarea cu cerintele sectei de care au devenit atât de dependenti. Eventual sunt prezentati noilor veniti ca "eroi ai credintei", modele vrednic de urmat.

Dacă li se permite amintirile suprimate sau îndoielile înabusite să vina la suprafata, acestea pot declansa o anxietate care, la rândul ei, poate favoriza anumite stari de cvasi-transa, cum ar fi vorbirea în limbi, în scopul apărării sistemului de gândire, de sentimente si de comportament al cultului. Astfel de persoane pot avea un comportament normal, cel putin la suprafata. Totusi, adaptarea lor la societate depinde de măsura în care si-au păstrat vechiul mod de gândire, telurile, valorile si afectele personale. Un nivel normal de dezvoltare psihologica si integrare a personalitatii este foarte greu de atins.

Cum îi influentează pe oameni apartenenta la o sectă?

Deoarece sesizează deseori schimbările negative care le scapă noilor convertiti, familiile acestora sunt de obicei primele rănite. În încercarea lor de a-si ajuta rudele căzute în aceste culte, familiile au parte de frustrări, lipsa de ajutor, vina si, din cauza ca putini le înteleg situatia, de singurătate.

Membrii pot fi afectati în sensul ca îsi pierd autonomia psihologica. Mai mult, separarea grupului de restul societatii, în numele ideii biblice de "iesire din lume", îi lipseste pe membri de ocazia de a învata din variatele experiente ale unei vieti normale. Membrii pot pierde irecuperabil ani într-o stare de "blocaj al dezvoltării". În unele cazuri, ei au parte de căderi psihice. Copiii din astfel de secte sunt supusi riscului de neglijare din partea parintilor din cauza ca parintii si-au modificat sistemul anterior si normal de afecte, declinându-si acum tacit responsabilitatea pe motivul "voii Domnului" sau al unei entităti superioare.

Cei care părăsesc grupul au parte de sentimente de anxietate, depresie, mânie, teama, vina, tulburări de gândire, "plutire", trecere de la atitudinea sectară fata de lume la una nesectară, sau senzatia ca sunt întepeniti într-o stare intermediară. Aceasta tulburare emotională afectează capacitatea de a lua decizii si de a-si asuma responsabilitătile vietii.

Într-adevăr, multi fosti membri au nevoie de un an sau doi pentru a se întoarce la vechiul nivel de adaptare, în timp de unii suferă căderi nervoase sau rămân afectati psihologic ani de zile.

Nu toti cei care adera la o sectă sunt afectati din punct de vedere psihologic. Unii se refugiază într-o sectă din fata dificultătilor vietii, prea mari pentru ei. Altii au putut păstra o distanta emotională si au urmat secta fără a deveni însă cu adevărat o parte din el si fără a fi prea afectati de ideologia grupului. În fine, unii au tăria de a rezista presiunii propagandistice, ceea ce le permite sa-si păstreze un grad de autonomie chiar într-un mediu foarte presant.

De ce pleacă oamenii din secte?

Oamenii pot pleca din secte din mai multe motive. După ce au devenit constienti de coruptia si/sau ipocrizia din interiorul grupului, indivizii care si-au păstrat un grad de independenta si o oarecare legătura cu vechile lor valori pot pur si simplu să plece, deziluzionati. Alti membri pleacă pentru ca s-au plictisit de rutina prozelitismului sau a colectării de fonduri, prezenta în adunare dându-le un sentiment de "tras barca pe uscat". Uneori chiar si cei mai "fierbinti" membrii ai cultului ajung să se simtă nepotriviti în fata cerintelor exagerate ale sectei si pleacă, nu pentru ca au încetat să mai creadă, ci pentru ca se simt niste esecuri irecuperabile. Altii pot renunta la sectă după ce se reîntâlnesc cu vechile valori, teluri în viata, interese sau relatii, ca rezultat al vizitelor parintilor sau a discutiilor cu fosti membri.

Este usor să părăsesti o sectă?

Persoanele care încep să se gândească să părăsească adunarea se vad supusi anumitor presiuni să rămână. Unii fosti membri povestesc ca au avut nevoie de luni, chiar ani de zile pentru a găsi puterea să plece. Unii au fost atât de intimidati încât au plecat în secret.

Desi majoritatea membrilor din secte singuri în cele din urma, rudele nu trebuie să fie linistite. Mai întâi, multi, dacă nu majoritatea celor care pleacă singuri sunt afectati din punct de vedere psihologic, deseori într-o maniera pe care ei nu o înteleg. În al doilea rând, unii nu pleacă niciodată si sunt afectati foarte grav. În al treilea rând, nu se poate prezice cine va pleca si cine nu sau cine va fi afectat. În consecinta, a renunta la atentie din partea rudelor înainte de vreme este ca si cum ai renunta la precautii în cazul tinerilor care fumează marijuana pe motivul ca majoritatea celor care încearcă marijuana nu devin drogati.

Ce este consilierea pentru iesirea din sectă? Cum diferă aceasta de deprogramare?

Consilierea pentru iesirea dintr-o sectă si deprogramarea implică discutarea cu membrii sectei (uneori în sedinte lungi, pe parcursul multor zile), pentru a-i ajuta să identifice practicile manipulante si înselatoare ale sectei, sa-si refacă legăturile avute anterior de convertire si sa-si reia capacitatea de a gândi independent si critic. Aceste doua concepte diferă însă printr-un aspect foarte important.

Deprogramarea, spre deosebire de consiliere, este asociata unui proces de "salvare" în care membrii familiei si prietenii au un rol extrem de important.

Desi propaganda din interiorul sectei încearcă să contracareze procesul de "salvare", numindu-l "cădere de la credintă", "părăsire a căii", "întoarcere la păcat" sau la lumea cea rea, multi fosti membri care au fost ajutati să se re-echilibreze au declarat ca au fost surprinsi de respectul si grija de care au avut parte.

Riscurile esuarii unui astfel de proces de "salvare" sunt mari. În unele cazuri copiii au dezvoltat o ura fata de parinti si în general, fata de cei din afara grupului. Lipsa de tact si de răbdare a familiei a fost atent speculata de sectă pentru a întări în mintea persoanei imaginea de răutate a lumii din afara, persoana devenind în cele din urmă mai legată de grup.

Reactii organizate la adresa sectelor

În Occident, opozitia socială, organizată, fată de secte a început să apară în anii 1960, în special din partea părintilor, din cauza eforturilor unor secte de a-i atrage pe tineri si datorită influentelor asupra acestora. Recrutarea în secte conducea si conduce în unele cazuri la abandon scolar si la adoptarea unui stil de viată separat de familie, într-un cadru strict sectar. Conformismul, obedienta si disciplina membrilor sectelor au tras semnale de alarmă. Unele secte le solicitau membrilor să se separe fizic de mediul social anterior si să se retragă în anumite locuri, întrerupând orice contact cu familia si cu cei din afara organizatiei.

Părintii si alte persoane îngrijorate au acuzat sectele că folosesc metode de înselare si manipulare pentru recrutarea si păstrarea membrilor. Una dintre cel mai grave acuzatii a fost aceea că sectele folosesc tehnici de spălare a creierului astfel încât membrii devin incapabili de a gândi independent, obiectiv.

Primul grup social anti-secte a fost Comitetul Părintilor pentru Eliberarea Copiilor din secta Copiii lui Dumnezeu (pe scurt, FREECOG), format la începutul anilor 1970. FREECOG denunta secta Copiii lui Dumnezeu din cauza practicilor sexuale care includeau sexul în grup si recrutarea de noi membri prin tehnici de seducere sexuală. Până la jumătatea anilor 1970, publicitatea realizată împotriva sectelor a condus la aparitia unei miscări anti-secte în America de Nord, în Europa de vest si în alte zone din lume. La începutul anilor 1980, majoritatea asociatiilor de părinti s-au unit în ceea ce a devenit Cult Awareness Network (Reteaua Anti-Secte).

Date fiind pericolele apartenentei la o sectă, multi părinti au recurs la retragerea fortată a copiilor lor din acele secte. În unele cazuri copiii au fost luati cu forta si tinuti închisi împotriva vointei lor. Părintii au recurs apoi la deprogramare, ceea ce implica presiuni psihologice intense pentru a rupe dependenta individului de grupul respectiv. În replică la aceste măsuri, unele grupuri de "apărare a drepturilor omului" au atras atentia că sunt încălcate anumite libertăti fundamentale ale cetăteanului.

Controversa în ceea ce priveste sectele a condus la studierea organizată a noilor religii. Informarea si cunoasterea în detaliu a practicilor si credintelor unei secte sunt necesare ca o măsură de prevenire a alienării acelor persoane care ar putea fi recrutate în astfel de organizatii religioase.

sursa: http://www.odaia.go.ro/manipulare.html#sus

după Bruno Fouchereau

De mai bine de zece ani, in Europa, chestiunea sectelor a trecut de la stadiul de „fenomen social incitant” la acela de „problema de securitate publica de prim ordin”. Masacrele provocate de Ordinul Templului Solar in 1994 si 1995, atacul sectei Aum cu gaz Sarin in metroul din Tokyo in martie 1995, suicidul colectiv al celor de la Heaven’s Gate din Los Angeles in 1999 au fost cateva din evenimentele care au accelerat aceasta schimbare de atitudine. Franta, Belgia, Spania si Germania si-au marit arsenalul de supraveghere. O alegere a legislatorilor care, in general, se ghideaza dupa rapoartele parlamentare privind pericolul anumitor grupuri si metode coercitive de alienare exercitate asupra adeptilor. Franta si Germania sunt in fruntea acestei actiuni de supraveghere.

Aproape peste tot in Europa au aparut organisme insarcinate cu supravegherea fenomenului. In Franta, o serie de legi votate in 1996 cresc, printre altele, protectia oferita persoanelor cu diferite slabiciuni. Guvernul francez a infiintat o misiune inter-ministeriala de lupta impotriva sectelor. In Germania, principala vizata a fost Biserica Scientologica. Incepand din 1997, dupa o ancheta a serviciilor de politie, guvernul federal a pus in garda populatia cu privire la pericolul prezentat de aceasta secta iar landul Bavaria a decis excluderea adeptilor sai din functiile publice.

In fata acestei atitudini europene, toti observatorii fenomenului se asteapta la o contra-ofensiva a sectelor multinationale care dispun de resurse de milioane de dolari. Riposta vine din Statele Unite. Pe 27 ianuarie 1997, masurile impotriva sectei scientologice din Germania au fost denuntate oficial de Washington. Cateva zile mai tarziu, Biroul pentru Democratie, Drepturile Omului si Munca (BDHRL), o institutie a Departamentului de Stat, a facut public un raport privind drepturile omului in lume. Violent atacata, Germania era asezata alaturi de China pe lista statelor care incalca libertatea religioasa!

Acest raport era lansat in cadrul campaniei lansate de scientologi impotriva Germaniei prin organizarea de manifestatii, spatii publicitare in presa internationala si un recurs la Comisia Europeana a Drepturilor Omului. Pentru a calma spiritele, in martie 1997, Departamentul de State a afirmat intr-un comunicat: „I-am criticat pe germani, insa nu ne raliem campaniei lansate de scientologi impotriva Germaniei...”

In 1998, dupa ce Congresul a votat noua lege privind libertatea religioasa in lume, s-a constituit un departament in cadrul BDHRL: Biroul pentru Libertatea Religioasa Internationala. Legea care l-a nascut punea in fruntea lui un ambasador plenipotentiar insotit de cinci adjuncti de la Secretariatul de Stat. Comisia dispune de un reprezentant in toate ambasadele americane.

Primul ambasador al acestei comisii a fost Robert A. Seiple, fost cadru militar de marina, caruia ii placea sa afirme ca „drepturile omului sunt un cadou de la Dumnezeu”. El a explicat ziarului Naples Daily News felul in care credinta sa l-a ajutat in incercarile vietii si in special in cele 300 de misiuni de lupta pe care le-a avut ca ofiter de marina in razboiul din Vietnam.

In acelasi timp, Dl Seiple n-a fost ales decat pentru calitatile sale de preot-militar. Timp de peste 11 ani, el s-a aflat in fruntea organizatiei World Vision Inc., cea mai importanta organizatie evanghelica din lume. Aceasta a subventionat mii de proiecte in cele doua emisfere si are milioane de persoane afiliate, din America Latina pana in Asia. In primul raport publicat de comisie in septembrie 1998, Franta, Germania, Austria si Belgia erau acuzate de incalcarea libertatii religioase. Raportul comisiei de ancheta parlamentara franceza din 1995 era asimilat cu persecutia religioasa, iar deputatii erau acuzati de segregare religioasa deoarece au intocmit o lista de asociatii nevinovate, vizate nu pentru activitati ilegale, ci pentru credinta lor.

Pe 22 martie 1999, la Viena, la invitatia Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare Economica (OECD), a fost organizat un seminar al Biroului pentru Institutii Democratice si Drepturi ale Omului care a atacat violent politica franceza. Preluand si amplificand acuzatiile Departamentului de Stat, diplomatii si senatorii americani s-au transformat in procurori. Era pe cale izbucnirea unui incident diplomatic. Acelasi scenariu s-a repetat la Washington, in fata Comisiei pentru Securitate si Cooperare in Europa (OSCE). Trei vorbitori fac declaratii teribile: Franta este asimilata cu Guvernul de la Vichy, primul ministru francez este intoxicat de miscarile antireligioase, credinciosii sunt persecutati de gloate, unii isi pierd slujbele, Statul ia copiii de langa parinti...

Tiparit in iunie 1999, raportul oficial al senatorilor americani prezinta nelinistea lor cu privire la libertatile fundamentale din Europa. Ei acuza guvernul francez ca a transformat administratia fiscala intr-un fel de brat armat al noii inchizitii.

Atat misiunea interministeriala franceza, cat si Guvernul francez au explicat ca studiul structurilor si fluxurilor financiare ale scientologilor arata ca este vorba de o organizatie cu scop lucrativ, generand profituri colosale (ceea ce justifica din plin amenzile fiscale); ca raportul Adunarii a fost elaborat in colaborare cu juristi, politisti specializati, asociatii de utilitate publica recunoscute si cadre universitare. Raportul prezinta 180 de asociatii care se declarau religioase, insa studierea lor atenta demonstreaza caracterul totalitar si metodele coercitive exercitate asupra adeptilor lor. In mare parte, aceste asociatii au facut obiectul unor sentinte ale tribunalelor.

Instantele franceze cauta in acelasi timp sa indrepte unele neadevaruri. De exemplu, Franta este acuzata ca refuza sa acorde statutul de religie unor grupuri minoritare, desi in virtutea legii din 1905 care stabileste separatie dintre Stat si biserici, Statul nu recunoaste nici o religie.

Dialogul nu a dus la nici un rezultat. Pe 9 septembrie 1999, Biroul pentru libertate religioasa internationala publica un nou raport. Un atac si mai violent impotriva tarilor europene. Pe 8 decembrie, ministrul francez al afacerilor externe francez ii scria omologului sau american: „Aceasta acuza fara fundament la adresa actiunii franceze, lansata tocmai cand avem in desfasurare un dialog, nu face decat sa arunce o umbra asupra rostului acestui dialog...”

Schimburile diplomatice in aceasta chestiune au fost oficial intrerupte si nu s-au mai reluat. Ultimul raport al Departamentului de Stat american, publicat pe 2 martie 2001, desi include unele elemente pozitive din legile din 1901 si 1905 si rectifica, fara prea multe complicatii, o serie de erori, ramane totusi extrem de acuzator la adresa Frantei.

Supravegherea supraveghetorilor

Istoria si Constitutia americana nu sunt suficiente pentru a explica sprijinul SUA fata de aceste grupari. Biroul pentru libertate religioasa internationala este, asa cum am vazut, o structura a BDHRL, el insusi parte a Departamentului de Stat. Comisia pentru libertate religioasa a fost creata la Washington de catre parlamentari americani. In fine, exista o a treia structura legata direct de Casa Alba: Comisia Statelor Unite pentru Libertate Religioasa. Directorul acesteia din urma, Steven McFarland, afirma ca una din ratiunile principale de existenta a comisiei, in raport cu celelalte doua, este aceea de a fi un „caine de paza”: „Noi controlam activitatea celorlalte comisii astfel incat ele sa tina drumul drept...” Vizavi de o comisie care supravegheaza alte comisii insarcinate cu supravegherea libertatii religioase, cineva ar putea spune pe buna dreptate ca acesta este modelul sovietic de supraveghere!

Intrebat daca a citit raportul Adunarii Nationale franceze, Steve McFarland a raspuns ca nu! Apoi, pentru a se scuza, el a precizat ca nu citeste si nici nu vorbeste limba franceza! La fel cu rapoartele si comunicatele autoritatilor franceze si cu notele de informare ale ambasadei Frantei la Washington. Diferitii functionari ai comisiilor pe care i-am putut contacta au declarat ca nu au cunostinta de aceste materiale, nici direct, nici in varianta tradusa. Dl McFarland se explica afirmand ca informatiile transmise de agentiile de informatii americane, de ambasada SUA de la Paris si de ONG-urile care se plangeau de intoleranta autoritatilor franceze i s-au parut suficient de credibile. In fine, atunci cand i s-a prezentat un fax al ambasadei SUA de la Madrid, demonstrand interventia BDHRL pentru oprirea actiunii unui judecator spaniol impotriva scientologilor, functionarul a preferat sa nu faca nici un comentariu.

Membrii serviciilor de informatii care informeaza comisiile americane sunt, in esenta, imposibil de identificat. In schimb, ambasada SUA de la Pris recomanda pe site-ul ei de internet un avocat, Kay Gaetjens, membru notoriu al sectei scientologice. La un colocviu al Adunarii Nationale pe probleme de manipulare mentala, in februarie 2001, ambasada americana, desi n-a fost invitata, a trimis doi functionari insotiti de un membru francez al sectei scientologice.

Daca e sa ne referim la declaratiile culese de aceste comisii, exista o serie de intrebari. Persoana insarcinata de OSCE cu prezidarea dezbaterilor de la Viena in martie 1999 nu era altul decat Massimo Introvigne, sociolog italian, fondatorul Centrului de Studii si Documentare pentru Noile Religii, de sorginte integrista catolica, foarte legat de secta neonazista „Munca, Familie, Proprietate”. Colaborator asiduu al publicatiilor scientologice, el s-a numarat printre persoanele favorabile sectei care au depus marturie in fata tribunalului din Lyon in cazul instrumentat de judecatorul Georges Fenech.

Invitat la Viena si apoi la Washington, avocatul francez Alain Garay, aparator al Martorilor lui Iehova, este, printre altele, responsabil cu dosarul lor fiscal. El este de asemenea un obisnuit al publicatiilor scientologice. Un alt actor-cheie este Willy Fautre, presedinte al unei asociatii belgiene, Drepturile Omului fara Frontiere, o organizatie care nu este recunoscuta de Federatia Internationala a Drepturilor Omului. Dl Fautre a fost mult timp corespondent al News Network International, un important grup de presa si lobby evanghelist american. El este si membru al Comisiei Helsinki pentru Drepturile Omului, ale carei rapoarte sunt adesea citate de comisiile americane.

Corespondentul grec al acestei Comisii a contribuit la publicatiile scientologice alaturi de alte secte, iar delegatia Moscovei a publicat o lucrare in colaborare cu secta scientologica.

In fine, printre mari citati privind violarea libertatii religioase orchestrate de guvernul francez figureaza si pastorul Louis Demeo de la Institutul Teologic din Nimes. Acest institut face parte din reteaua evanghelica Greater Grace cu sediul in Baltimore, SUA. Greater Grace dispune de peste 3000 de misiuni in America Latina si sute de misiuni in Africa si Europa de Est. Scoala de cadre pentru Europa de Est este Institutul Teologic din Nimes. Greater Grace, ale carei metode au fost puternic contestate chiar in Statele Unite, poate fi definita ca „tovaras de drum” al sectei scientologice.

Presedinte al Lisa McPherson Trust, principala asociatie americana de ajutor pentru victimele scientologilor, Dna Stacy Brooks a fost ea insasi membra in secta scientologica timp de 15 ani. A fost secretara lui David Miscavige, mostenitorul lui Ron Hubbard si actual guru al sectei. Ea isi aminteste foarte bine de pastorul George Robertson care conduce Greater Grace: „El are stranse legaturi cu conducatorii scientologilor. Atunci cand secta nu poate interveni in anumite chestiuni, din motive de imagine, ea apeleaza la Robertson pentru asta. El este principalul lor releu in miscarea evanghelista...” Sub bagheta lor, prin intermediul unor procese in instanta, Greater Grace si secta scientologica au adus la faliment principala organizatie de ajutorare a victimelor sectelor, fondata in anii '70, Cult Awareness Network. Ulterior aceasta organizatie a fost adusa in fata unui tribunal american de comert!

Exista si un alt fapt care explica influenta sectei scientologice si a adeptilor ei in SUA. Incepand din 1993, puternica institutie americana de control al impozitului pe venit (IRS) a acordat sectei statutul de religie, scutind-o astfel de impozite. Anterior, timp de 25 de ani, IRS le refuzase scutirea de impozit de care beneficiau institutiile religioase. Un refuz confirmat de toate tribunalele americane si chiar de Curtea Suprema. Aceasta revenire a IRS a permis Bisericii Scientologice sa economiseasca milioane de dolari si i-a adus un extraordinar instrument in relatiile cu publicul, deschizandu-i usile administratiei americane.
Activitati planificate si concertate

Istoria completa a acestei schimbari a fost prezentata patru ani mai tarziu de New York Times. Secta scientologica purta un adevarat razboi impotriva administratiei financiare, initiind peste 50 de proceduri judiciare si angajand detectivi particulari pentru a cerceta viata privata a inaltilor functionari ai IRS. Unul dintre acesti detectivi a relatat ziarului New York Times ca a lucrat timp de 18 luni pentru secta. Din biroul sau din Maryland, el colecta informatii despre responsabilii care lipseau de la reuniuni, care beau prea mult sau care aveau relatii extra-conjugale... Agrementarea sectei scientologice a beneficiat de o procedura speciala, in afara normelor, scurt-circuitand autoritatile decizionale, si s-a facut la cererea expresa a directorului IRS.

Cu 300 de milioane de dolari beneficii anuale, prin tehnici de infiltrare si intimidare, recunoscuta acum de IRS, secta scientologica a inceput sa devina influenta pana la cel mai inalt nivel in administratia americana. Cercetator la departamentul de sociologie al Universitatii Alberta din Canada, Steven Kent a studiat indeaproape strategia de lobby a diverselor grupari religioase si sectare de la Washington. El explica cum scientologii, si inaintea lor moonistii, au dezvoltat importante scheme de relatii publice in directia membrilor Congresului, Senatului si ai Casei Albe. In acest scop, secta scientologica a platit 725.000 dolari in 1997 si 420.000 dolari in 1998 unei firma de relatii publice specializata in lobby politic.

Actori de cinema, membri ai sectei, au platit peste 70.000 de dolari pentru campania senatoriala a Dnei Hillary Clinton, Tom Cruise donand personal 5.000 dolari pentru Albert Gore iar John Travolta organizand, impreuna cu alti scientologi, o gala pentru Partidul Democrat (cu bilet de intrare de 25.000 dolari). Un avocat din secta a platit 20.000 dolari pentru campania acestui partid. Ultimul exemplu din aceasta lunga lista il reprezinta Greg Jensen, un conducator principal al sectei, care a sponsorizat campania electorala a senatorului Benjamin Gillman cu 7.400 dolari. Acest senator a devenit, dupa alegerea sa, presedintele Comisiei pentru Libertate Religioasa a OSCE.

In ceea ce-i priveste, secta Moon, proprietara unui important cotidian american, Washington Time, publica saptamanal in acest cotidian o pastila umoristica a Dnei Hillary Clinton. Nu mai vorbim de senatorii si membrii Congresului „subventionati” de Moon. Amintim doar ca doi presedinti ai SUA participau regulat la conferintele organizate de „reverendul” Sun Myung Moon: George Bush (tatal) si Gerald Ford. Se stie acum ca secta scientologica si secta lui Moon au incheiat anumite acorduri. Incepand de la jumatatea anilor '90, cele doua secte organizeaza impreuna actiuni pentru libertatea religioasa atat in SUA, cat si in Europa.

Facute publice pe internet, o serie de scrisori schimbate intre conducatorii scientologi si moonisti prezinta activitatile comune planificate pentru tarile din Est. Activismul moonistilor si al scientologilor, la care s-au raliat mai mult sau mai putin formal si alte secte, beneficiind de parteneriatul dintre scientologi si Greater Grace, primeste acum sprijinul grupurilor religioase fundamentaliste americane. Institutul pentru Religie si Politici Publice, recomandat cu caldura de Departamentul de Stat american, reuneste cativa senatori ultraconservatori, pe moonisti, pe guru sectei Sri Chinmoy si altii. Acest institut, care se declara „catolic integralist”, se afla la cateva strazi distanta de Casa Alba si militeaza deschis pentru respectarea drepturilor scientologilor, ale moonistilor si ale altor religii zise-minoritare din Europa.

Institutul pentru Religie si Democratie, consultant al guvernelor Reagan si Bush (tatal si fiul), care exista de peste douazeci de ani si care a creat mii de misiuni protestante in intreaga lume, s-a alaturat acuzelor la adresa Frantei. Presedinta institutului, Diane Knippers, afirma: „Franta este un model pentru celelalte democratii europene. Ea trebuie neaparat sa abandoneze politica antireligioasa si sa garanteze din nou libertatea confesiunilor...”

Explicatia dansei derapeaza repede si prezinta factorul comun al acestor grupari eterogene: „Ceea ce ne face astazi sa luptam pentru libertate religioasa este in esenta acelasi lucru care ne-a facut sa luptam impotriva comunismului. Ateismul si comunismul nu pot naste decat minciuna. Spiritualitatea este o garantie a civilizatiei, deoarece spiritualitatea si credinta creeaza cetateni corecti. Fara cetateni corecti nu exista comert, iar fara comert nu exista civilizatie.”

Aceasta lupta pentru „spiritualizarea lumii” reuneste concret si activ miscari care vor sa impuna valorile americane odata cu mondializarea. Institutul mentionat mai sus a exprimat aceasta in mai multe randuri: mondializarea si globalizarea pietelor sunt misiuni inspirate Statelor Unite de catre Biblie (?!). Un concept mistico-imperial la care adera ansamblul grupurilor fundamentaliste si evangheliste americane si care este foarte prezent in atitudinea celor care se vor aparatorii libertatii religioase. John Bolton, membru al Comisiei SUA pentru Libertate Religioasa, a fost vice-presedintele Institutului American pentru Cercetari Politice, o grupare militanta ultraliberala. In guvernul George Bush (tatal), Dl Bolton era unul din principalii consilieri pe probleme de comert international. Dna Nina Shea, din aceeasi comisie, declara: „Scopul nostru principal este de a stabili la nivel mondial noua ordine liberala.”

Definit la inceputul anilor 1980 de catre administratia Reagan, acest mecanism de dominare are o caracteristica interactiva. El a ajuns la apogeu cu universalizarea normelor juridice. Aceasta ultima batalie trebuie sa impuna globalizarea pietelor comerciale. Exista insa anumite puncte de rezistenta. Printre acestea se numara enorma piata educationala. In strategia lor, sectele si consortiile de comunicatii au un dusman comun: ideologia laica, foarte raspandita in Europa.

Pentru secte, interesul in aceasta lupta este evident: acela de a se implanta in sistemul educational european si de a crea, ca in Statele Unite, scoli fara nici un control al statului, pepiniere de recrutare mai eficiente, cu rol in construirea psihologica si culturala a individului. Desi nu se poate vorbi de un front comun, creat in cadrul unei strategii comune de catre un stat major unificat, interpenetrarea principalelor grupuri sectare si a consortiilor de comunicatii din domeniul informatic sau TV este certa. Nu e nevoie sa amintim aici de legaturile care leaga ABC, CNN si lobby-urile fundamentaliste americane, sau totala lor adeziune la ideologia dominanta.

Mentionam, doar cu titlu de anecdota, ca David Ichbia, primul biograf al lui Bill Gates, era scientolog; unul dintre cei mai apropiati colaboratori ai lui Bill Gates, Greg Jensen, era si el scientolog; una din principalele firme ale imperiului Microsoft – Executive Software – s-a declarat oficial scientologica.

Da, The Big Brother - Fratele cel Mare - bate la usa.

sursa: www.odaia.go.ro/troian.html

Păcatul trecerii oamenilor la sectari este foarte mare, este un păcat împotriva Duhului Sfant, n-are iertare nici în veacul de acum, nici în cel ce va să fie. De nu se vor întoarce la Biserica Ortodoxă sectarii sunt pierduţi! Biserica este mama noastră ea ne-a născut prin apă şi prin Duh, căci I-a spus Iisus lui Nicodim: "De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh nu va putea intra în împărăţia Cerurilor" (Ioan 3, 5).
Este un eres, o sectă numită "penticostali", am fost la aceştia la casa lor de rugăciune la Vicovul de Sus, la Straja, că ei ziceau că au dreptul de a boteza cu Duhul Sfant. "Cine v-a spus vouă aşa ceva, de ce atâta mândrie în capul vostru? Căci botezul cu Duhul Sfânt nu se cere la creştini, acesta numai Apostolii l-au avut, care a venit în limbi de foc şi le-a dat Apostolilor putere să vorbească în toate limbile şi să facă minuni şi să învieze morţii. Deci, pentru noi este rânduit botezul cu apă şi cu Duh Sfânt".
Sectarii sunt ramuri rupte de la Biserica lui Hristos. La Efeseni se spune, că noi suntem Biserica lui Hristos şi mădulare în parte, pe unul l-a pus Dumnezeu Apostol, pe unul prooroc şi altele, fiecare suntem mădulare ale Bisericii, nu că noi suntem Biserica, ci mădularele Bisericii, Biserica Universală este Trupul lui Hristos. Iisus a spus că toată viţa care rămâne în El aduce roadă, iar care nu rămâne în El se taie şi se aruncă în foc.
Cu omul sectar atâta ai voie să vorbeşti: odată şi de două ori (Tit 3, 10) şi apoi să-ţi fie ca un păgân şi vameş. Sf. Ioan Evanghelistul zice, să nu-i primim în casă, nici ziua bună să nu le dăm. Sectarul spune: Uite ce scrie aici şi omul crede; aşa spun baptiştii, penticostalii şi toţi sectarii, dar n-avem voie nici să vorbim cu ei, n-avem voie să-I primim, nici să mergem la adunările lor. La adunarea lor mergi, numai dacă încerci să tragi pe cineva de acolo. După canonul 9 şi 34 al Sinodului de la Laodiceea şi Conoanele Apostolice "Este oprită mergerea creştinilor la cimitirele lor şi la adunările sectarilor, ereticilor" Canonul 45 Apostolic, din anul 50 de la Ierusalim, "Preot, diacon, creştin, care se roagă cu ereticii - sectarii să se afurisească (blesteme), dacă a slujit cu ei să se afurisească (Preotul)" să se scoată din preoţie. Canonul 46 apostolic spune: "Episcop, preot, diacon, care botez sau jertfii ia de la ereticii sectari să se "caterisească" să i se ia preoţia", cu atât mai mult cad sub blestem creştinii ce merg la ei.

Cum să ne purtăm cu sectarii?

"De omul eretic (sectar) după întâia şi a doua mustrare depărtează-te" (Tit 3, 10). Pe omul sectar după mustrare îl părăseşti şi-ţi este ţie ca un păgân.
Când este vorba să-l ajuţi pe fratele tău, ajuţi pe orice om din lume, e în boală, se îneacă dă-I mâna, e în primejdie ajută-l, dar când este vorba de credinţă îl urăşti, căci ei sectarii urăsc adevărul. Hristos a zis: "Eu sunt calea, adevărul şi viaţa!". Iar în psalmul 138 se spune: "Pe cei ce Te urăsc pe Tine, I-am urât" şi zice Psalmul: "Cu ură desăvârşită I-am urât pe ei, căci neprieteni mi s-au făcut mie". Pentru că ei urăsc adevărul n-avem voie să-I iubim. In privinţa credinţei nu discutăm, îi spui aşa: "Mai, eu discut cu tine cel mult odată, de două ori, pe urmă îmi eşti păgân şi vameş!"
Ei zic, că sunt fraţi cu noi. Eu nu sunt frate nici cu lupul, nici cu câinele, nici cu porcii, nici cu lupii îmbrăcaţi în piei de oaie, nici cu leii, nici cu vulpile, eu sunt prieten numai cu oamenii, voi sectarii nu sunteţi oameni. Voi sunteţi draci fără de coarne, că voi căutaţi să distrugeţi Biserica şi să-i rupeţi pe oameni de la ea, ca să-I duceţi în iad. Măcar dracii au coarne, iar voi nu aveţi deşi faceţi ca ei.
Când am discutat aici, vine un predicator baptist din Piatra Neamţ, cu două autocare de baptişti. Era Vineri, când nu aveam vreme să vorbesc cu oamenii, căci Vinerea îi Spovedesc pe călugări. Vine la mine o femeie bătrână: Părinte, soţul meu a înnebunit acum la bătrâneţe a trecut la baptişti şi-i tâmplar. Eu zic: Adu-l încoace! Nu vrea să vină; a zis că vine numai cu predicatorul, care I-a făcut baptist pe el. Adest predicator a atras Ia el vreo 50 de familii, ei vin cu dolari, cu fonduri să cumpere oameni.
I-am zis femeii: Să vină cu predicatorul de vrea, eu sunt bucuros! Mă duceam la Spovedanie, vine femeia către mine: Părinte, vine soţul meu, uite acela e predicatorul, aieştea sunt toţi baptişti!
Le-am spus călugărilor, că-i Spovedesc mâine, eram cu Crucea, cu Felonul şi cu Epitrahilul şi mă duc la chilia mea să văd de vin acolo. Numai ce-i văd, că au intrat pe sală toţi. Vine şi omul cu femeia, cu şeful baptiştilor, avea un doctorat la Londra, iar celălalt în Austria, doctoratele lui, două în răutăţi!
Ii poftesc pe scaun şi-I întreb cine sunt: Suntem baptişti, eu am făcut studii în Anglia.
Am întrebat: De ce aţi venit dumneavoastră la noi?
- Am venit să-ţi arăt adevărul!
Dar eu am zis un cuvânt mai puţin politicos: Mi se pare că ai venit să înveţi pe popa carte.
- Am să te învăţ, a zis el.
Îi zic eu: Cum să mă înveţi tu pe mine adevărul, când tu propovăduieşti minciuna. Adevărul este o singură linie, nu pot fi două adevăruri. Hristos a spus: "Eu sunt adevărul!". Cum poate să fie adevărul şi la dumneata şi la mine? La tine nu poate să fie adevăr, căci Biserica este de 2000 de ani, iar voi aţi ieşit ca ciupercile după ploaie. Toţi aveau Biblii de ale lor în mână. Ia să vă întreb eu pe Voi: Câţi ani au fost de la începutul lumii până la potop?
Se uită predicatorul la mine şi zice: Au fost 1500!
Zic eu: Prost ai răspuns, au fost exact 2243 de ani. Iar el a zis: unde scrie? Căci în Biblie nu scrie.
Iată aici Hronograful lui Gheorghe Chedrinos, care este tradus de pe limba caldeilor de pe timpul lui Avraam!
Câţi ani au fost predicatorule de la Adam până la Avraam? Ei n-au Sfânta Tradiţie, vor să zboare cu o aripă şi să meargă pe un picior. Ii spun eu: Au fost exact 3487 de ani.
Ia să-ţi spun eu: de la Adam şi până la ieşirea poporului evreu din Egipt, câţi ani au fost, predicatorule? Ii zic eu: Au fost 4068 ani. în anul 4108 se dau cele 10 Porunci pe Muntele Sinai. Ia să-mi spui unde era atunci Scriptura în care crezi? Unde era, mă? Cu ce s-a mântuit lumea 4108 ani? Că nu era Biblia voastră atunci?
Zice el: A fost ceva...
Ce este acel ceva, de la zidirea lumii şi până la Moise? Se uitau unii la alţii...
Măi hoţule, nu te da după deget, ci spune cum îl cheamă pe acet ceva? Tot zicea că a fost ceva.,. vedeţi aşa vă îmbată de cap, aşa vă înnebuneşte, mă tu eşti predicator, mă mincinosule. Spune mă: A fost Biblia de la zidirea lumii până la Moise? N-a fost, dar a fost ceva, ai venit acasă la mine ca să-mi spui că a fost ceva, dar nu-mi spui cum îl cheamă pe acel ceva. Ce a fost?
Apoi - a zis el - a fost o tradiţie.
Dar vezi că se numeşte Sfânta Tradiţie, că s-a trimis prin viu grai. Ai văzut cu ce s-a ţinut credinţa timp de 4108 ani, prin grai viu din tată-n fiu. Vezi că Biblia vine după 4108 ani, dar Biblia n-a scris tot. Ai văzut că rădăcina Bibliei este Sfânta Tradiţie, ai văzut, că voi baptiştii şi toate sectele acestea protestante mergeţi cu un picior şi zburaţi cu o aripă şi nu se poate aşa? Sfânta Tradiţie este prin viu grai şi apoi, oare Scriptura s-a scris toată? Numai un rezumat din cele ce au fost transmise din Tradiţie acestea s-au scris. Pentru ce? Pentru că Moise a scris mai pe scurt istoria lumii, în Muntele Sinai. II auzi apoi pe Sf. loan Evanghelistul; că spune: "Sunt încă multe altele pe care le-a făcut Iisus, care de s-ar fi scris una câte una, nici în lumea aceasta n-ar fî încăput cărţile ce s-ar fi scris". De la moartea lui Hristos, înviere şi înălţare şi până la anul 42 când s-a scris prima Evanghelie de ce s-au folosit creştinii, căci Iisus n-a scris nimic? Din Sfânta Tradiţie, din gura Apostolilor s-au scris în Evanghelie numai cele de cuviinţă, ca să le ţină minte oamenii şi să le fie de folos.
Măi, predicatorule, ştii tu când s-au scris Evangheliile? Evanghelia de la Matei s-a scris în anul 42 după Hristos. A lui Marcu la anul 44, a lui Luca la anul 48, a-lui loan la anul 65 după Hristos, iar ultima carte a Scripturii - Apocalipsa a scris-o în insula Patmos, loan Evanghelistul, la anul 96 după Hristos. Deci între anii 42-96 s-a scris tot Noul Testament. De la anul 33, 3 luni şi 20 de zile anul morţii lui Hristos până la anul 42 sunt 9 ani, vreme în care n-a fost Noul Testament, ci doar Sfânta Tradiţie despre Hristos, în Vechiul Testament 4108 ani s-a folosit lumea de Sf. Tradiţie, iar în Noul Testament, vreme de 9 ani, vezi că Sfânta Tradiţie este întâi şi apoi Scriptura?
Apoi, alta, unde era Sâmbăta voastră, măi predicatorule, atâtea mii de ani? Zice el: Avraam a păzit poruncile!
Care porunci? - i-am zis eu. Scrie undeva ca Avraam a ţinut Sâmbăta? Arată-mi scris în Biblie, cutare, la Geneză că a ţinut Sâmbăta. Sâmbăta s-a pus zi de odihnă, când? Când au ieşit evreii din Egipt în anul 4068 şi au ajuns în pustia Sinai, prima dată când le-a spus Dumnezeu aşa: "Coaceţi ce aveţi de copt azi, frigeţi ce aveţi de fript azi, căci mâine este zi de odihnă" de-abia atunci la Ieşire se spune că a pus Dumnezeu Sâmbăta şi Sâmbăta n-a pus-o pentru toate popoarele, ci numai pentru evrei: "Amintire că aţi fost robi în Egipt şi v-am scos cu mână tare şi va fi legătură veşnică între Mine şi tine Israile" nu pentru toate popoarele. Când a venit Ezdra să zidească Ierusalimul au venit şi celelalte popoare să le ajute la zidirea Ierusalimului şi le-a spus Ezdra şi Neemia: "Voi n-aveţi făgăduinţă şi n-aveţi Sâmbătă dată de Dumnezeu, noi avem Sâmbătă dată de Dumnezeu nu voi şi de aceea nu veţi zidi împreună cu noi!" Vezi că popoarele n-au avut Sâmbătă.
Dar oare au spus proorocii, că au să vină popoarele la credinţă şi au să aibă zi de sărbătoare?
Da!
Unde scrie, a zis predicatorul?
Ia caută la Ieremia 31,31: "Şi alt Testament voi încheia cu casa lui Israel, nu ca cel ce l-am încheiat pe Mantele Sinai şi altă zi de sărbătoare voi rândui poporului Meu". Ai văzut că n-avem nevoie de sâmbătă, zice Apostolul Pavel, către Coloseni: "Nimeni să nu vă învinuiască pe voi pentru ziuă nouă, sau sărbătoare sau sâmbătă, cele vechi au trecut, toate s-au făcut noi!". Că mutându-se preoţia s-a făcut legii mutare şi înnoire. Deci, ziua evreilor a fost Sâmbăta, iar a creştinilor este Duminica.
Ai văzut că Legea Veche şi Scriptura are ca rădăcină Sfânta Tradiţie. Auzi ce spune Apostolul Pavel către Tesaloniceni: "Mă bucur de voi, că aţi ţinut predicile (Tradiţiile)" (II Tes.)- I-am zis predicatorului: Măi băiete, aici este o stână de oi, dar intrând în stână aţi dat peste un câine rău, voi sunteţi lupi îmbrăcaţi în piei de oaie, la turma asta să ştiţi că eu am fost cioban, acum eu sunt câinele mănăstirii acesteia, dar de veţi sta de vorbă cu stareţul, atunci veţi vedea voi! Aţi crezut că la stâna asta nu-I nici un câine rău, iaca s-a găsit un câine. La urmă a zis predicatorul: Aşajie socotiţi pe noi? Dar scrie, că-1 vei iubi pe aproapele tău?
Dar voi sunteţi ap'roapele meu? Pe eretici, sectari, Scriptura nu-I numeşte oameni, ci câini, porci, vulpi, lupi îmbrăcaţi în piei de oi, lei însetaţi, pui de vipere, aşa sunteţi voi, cum să-I iubesc eu pe aceştia? Dacă-I aşa - zice predicatorul - plec!
Trebuia să nici nu vii, nu putem iubi lupii, noi îi iubim pe oameni. Tu fiind lup am nevoie să te alung până nu te-oi mai vedea pe la stână. După ce am discutat, numai văd, că s-au dus la Biserică mai mult de jumătate din baptişti - era zi de post, Vinerea - şi au luat anaforă şi şi-au făcut cruce oamenii, dar oamenii au spus: Câte zile avem noi nu mai mergem după predicatorul acesta, care ne-a rătăcit. Iar bărbatul acelei femei, când a văzut că el nu poate răspunde la întrebări, zicea: Ce-ai spus, predicatorule: Că Biblia este de la începutul lumii, vezi că 4108 ani nu a fost Biblie?
A mers bătrânul acasă şi n-a mai mers la adunarea lor şi i-a zis predicatorului, că de mai vine la casa lui îl loveşte în cap.
Au mai venit pe la mine Iehoviştii - cei mai răi dintre secte - ei sunt alimentaţi cu fonduri jidoveşti din America şi vor să întemeieze împărăţia lui Iehova şi să-L dezbrace de Dumnezeire pe Hristos. Vine la mine o femeie, cu o haină toătăplină de sânge. Părinte, au omorât pe băiatul meu Martorii lui Iehova. Băiatul lucra la fabrica 8 Martie din Piatra Neamţ şi erau acolo 12 Iehovişti cu băiatul femeii, unul venind pe la mânăstires-a lămurit şi a început a-i combate. Dar ei, pe cel ce-i combate îl omoară. In ziua de Paşti, mergând acceleratul Bicaz-Bucureşti - i-au zis iehoviştii, băiatului aceluia: Hai să ne plimbăm - şi cum mergea acceleratul l-au aruncat pe băiat sub roţile lui şi l-au onjorât. Era copilul familiei Oc.hiană din satul Bârsăneşti, judeţul Bacău.
Luther era tata sectarilor din lume. Luther un călugăr de 120 kg, catolic, se căsătoreşte cu o călugăriţă Ecaterina şi apoi face protestantismul. A păţit şi el cu călugăria, ca şi vulpea cu strugurii, ca văzând Vulpea că strugurii-s dulci şi buni, dar îs sus şi nu-I putea ajunge a zis vulpea, că-s acri şi nu-s buni. Aşa a păţit Luther cu călugăria, a zis că nu mai trebuie călugări, văzând că a căzut el din călugărie, a desfiinţat monahismul - mare păcat! Mama lui Luther a fost de origine catolică, ca şi Luther la început, iar într-o zi după ce Luther s-a lepădat de catolici şi de călugărie şi-şi-a făcut sectarismul Iui vine să-1 întrebe: "Fiul meu, ce zici tu, să mă las de catolici şi să mă fac şi eu protestantă ca tine?" Luther I-a răspuns: "De vrei să trăieşti uşor şi să mori greu fa-te protestantă ca şi mine, dar de vrei să trăieşti greu şi să mori uşor, rămâi în religia catolică!". Văzându-şi greşala Luther, că a stricat credinţa, a zis: "Vai de mine, că rătăcirea mea nu se va sfârşi niciodată!" El şi-a dat seama de rătăcirea lui, că greşeala lui este pierzare veşnică. Asta a fost la 1514.

Biblia sectară

Biblia cea bună este numai Biblia Bisericii Ortodoxe, pe care scrie: Biblia sau Sfânta Scriptură", tipărită sub îndrumarea şi purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte Justinian, sau Justin Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu Aprobarea Sfântului Sinod (toţi episcopii din ţară), Bucureşti, 1975,1983. Asta-i Biblia cea bună, cele sectare sunt pline de greşpli. Pe biblia sectară nu scrie nimic de unde ar veni, pe aceasta să n-o folosiţi, este falsă! Bibliile sectare toate au coperţile cu vinilin, acum pe Biblii au pus un câmp de iarbă, pe "Vestea bună" este un ţăran din Bihor, o femeie* un copil, o turmă de oi, are tricolor pe ea, vai ce idolotrie! Pe cartea ta Iisuse tu nu ai loc. Pe cartea lui Dumnezeu pui creaturi? Iadul este acesta!
Biblia Ortodoxă are următoarele cărţi: Vechiul Testament are 39 de cărţi + 14 cărţi, adică 53 de cărţi; a lor nu are decât 39 de cărţi, restul le-au scos afară. Noul Testament are 27 de cărţi; acesta şi la ei are tot atâtea cărţi, dar este plin de greşeli. Deci, Biblia adevărată ortodoxă, are un total de 80 de cărţi. Ei îi zic la a noastră "Biblia bogată" dar oare este una şi săracă, oare Dumnezeu nu are numai o Biblie? Biblia estetuvântul lui Dumnezeu vorbit către oameni este glasul lui Dumnezeu către om. Când ne rugăm, noi ridicăm glasul către El, iar când citim Biblia El ne vorbeşte nouă. Sectarii au scos din Scriptură multe cărţi, iată greşelile Bibliei sectare:
1. Pe ea nu scrie decât, Biblia - fără a mai scrie unde este editată şi de cine, scrie acolo "Societatea biblică", dar care-I aceea? în Biblia ilustrată veţi găsi rachete, sportivi, tineri sărutându-se, clădiri, din Ş.U.A., preşedinţi ai S.U.A. Orice găseşti în ele numai pe Iisus Hristos nu. Intr-un loc este o cruce fără Hristos pe ea, l-au rupt pe Iisus de pe ea, lepădare de Hristos! în Biblia ortodoxă în imagini este Iisus Hristos.
2. Au scos din Vechiul Testament 14 cărţi: de la proorocul Maleahi până la Evanghelia lui Matei, următoarele cărţi: Tobit, Cartea Iuditei, Cartea lui Baruh, Epistola lui Ieremia, Cântarea celor trei tineri, CartCa a treia a lui Ezdra, Cartea înţelepciunii-lui Solomon, Cartea înţelepciunii lui Iisus, fiul lui Sirah; Istoria Suzanei, Istoria omorârii balaurului Bel, Cartea I Macabei, Cartea II Macabei, Cartea III Macabei, Rugăciunea lui Mânase, au scos afară de la pagina 917 la pagina 1097s adică un total de 180 de pagini. Ce scrie la Apocalipsă: "De va scoate cineva din cuvintele cărţii acestei proorocii, Dumnezeu va scoate partea lui din pomul vieţii şi din cetatea sfântă şi de la cele scrise în cartea aceasta!" Apoc. 22, 19). Şi ei au scos ce au vrut ei. Numai două Biblii în lume sunt bune şi egale: Biblia ortodoxă, pe care sectarii o zic Biblia bogată şi Biblia catolică. Numai Biblia şi Noul Testament aprobate de Sinod sunt bune. Toate drăciile le-au făcut, dracii de sectari, dracii ăştia fără de coarne.
3. Nu au psalmul 50: în orice Biblie de când ar fi ea, Psalmul 50 este: "Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta...", psalmul de pocăinţă al lui David, la ei este Psalmul 51, care zice: "Ai milă de mine, Dumnezeule, în bunătatea Ta!", cu totul altul este sensul la noi şi altul la ei.
4. In Psalmul 96,7, la ortodocşi spune: "Să se ruşineze toţi cei ce se închină chipurilor cioplite şi se laudă cu idolii lor" la sectari în Psalmul 97,7 - căci nici numerotarea psalmilor nu este identică - scrie: "Sunt ruşinaţi toţi cei se slujesc icoanelor şi care se fălesc cu idolii", lor nu le plac icoanele, că le-au făcut idoli. Dar idolii sunt: animale, pasări, oameni, zei, aştri, soarele, pietrele^ la acestea să nu te închini. Icoana. îl arată pe Dumnezeu şi Moise a făcut Heruvimi în cort, t