De multe ori observ cu stupoare că şi astăzi trăim vremurile pe care merele Caragiale le scria în operele sale. Mi-aduc aminte cum ne amuzam cu toţii la schiţele lui şi cum râdeam de vocabularul personajelor. Astăzi de ce ar fi altfel? Atunci toţi erau „franţuzi”, acum însă sunt la modă „englejii”.

          Probabil unii se vor apăra spunând că acum trăim în secolul tehnologiei, al calculatorului şi că engleza este vitală. Foarte corect! Alţii vor spune că înainte se vorbea franceza pentru că de acolo veneau tendinţele. Bucureştiul era Micul Paris în vremea aceea. Şi asta e lafel de adevărat.

          Dar ce facem cu cei care nu cunosc bine limba română şi se grăbesc să fie în ton cu lumea acceptând toate neologismele vremii? Ce facem cu exprimările hibride de 2 limbi? Ştim deja celebrele lingurision sau furculision. Astăzi se folosesc sheturi sau logo-uri. Propoziţii de gen: „Cum ţi-am zis să-mi aduci un lettre?” sau „Diseară mă duc la un party!”

          De ce ne place nouă să ne dăm mai deştepţi decât suntem? Sau mai interesanţi? Pentru că aşa făceau şi cei de dinaintea noastră. Forme fără fond. Altă expresie din comentariile literaturii române care se potriveşte perfect şi generaţiei de astăzi.

          Mă dau pe spate cei care folosesc grupurile de litere SH pentru Ş, sau TZ pentru Ţ! Cine v-a spus vouă că acestea provin din engleză? Câţi dintre voi ştiaţi că acestea sunt de provenienţă germană? Vai de capul vostru!...

          Sunt curios peste încă 100 de ani, cu elemente din ce limbă vom bălăcări româna noastră ca să părem mai cool, echante, trandy sau profy.

Totusi cum vom analiza gramatical  "nicio" ?

Am  gasit  acest link unde  am si semnat pentru  ca  vechea "nici o" sa fie reintrodusa. Click aici pentru a  semna petitia "salvati gramatica limbii romane".

Ma mai enerveaza  deseori persoanele care  scriu cu "y" in loc de "i", care scriu "poop" in loc de "pup". Exemplu: "Am fost la pyatza sy my'am luat nishte rydichiy"  wtf??????

Si eu gresesc! Imi vine  greu sa pun cratima atunci cand tastez (poate si pentru ca tasta e pusa aiurea pe tastatura italiana pe care o am) de aceea folosesc apostroful. Imi place sa  folosesc prescurtari gen " ptr ca" "am fol" etc dar  niciodata nu voi scrie asa intr'un curriculum sau intr'un act oficial.

Concluzia este: prost sa fii, noroc sa ai!

Scurt si la obiect: Sunteti de cacat!

Mai jos aveti un link catre un blog foarte interesant, in continutul blogului gasiti cate ceva despre Cum sa nu alterezi limba romana...

Nu mi se pare ca ar lipsi ceva. Voua?

Clar, da? Regula nouă: nu scrii, dacă nu stăpîneşti limba română. Well...

"Turcescu şi alţi capabili SE ÎNCĂLZESC", u idiot! :)

Incerc sa nu-mi imaginez ce fel de profesori au avut aceste tinere talente, viitorul criticii literare romanesti.

Prefer sa imi imaginez ca sunt doar glume... iar daca nu sunt, imi exprim un gand grabit: oare chiar toti oamenii trebuie sa fie promovati an de an,

pana in clasa a XII-a doar pentru simplul motiv ca nu s-au lasat la timp de scoala si ca au continuat sa-si roada coatele/unghiile/creioanele pe banci?

De ce sa nu recunoastem ca nu suntem toti egali din punct de vedere al pregatirii intelectuale, al bagajului de cunostinte.

Eu sunt de stanga. Cred ca toti trebuie sa aiba acces liber la informare si la informatie.

Cred ca scoala ar trebui sa fie gratuita, pentru cei care intr-adevar se chinuie s-o urmeze.

Cred ca sunt acolo, printre ceilalti, copii speciali care merita macar sa primeasca manualele gratis.

Cred ca sunt copii talentati pe care nu-i descopera nimeni, pentru ca nici profesorii de multe ori nu ridica ochii sa-i caute, neavand chef sa "munceasca degeaba".

Totusi, de acei putini bani pe care-i primesc la leafa, dumnealor au doua optiuni: sa-si bage picioru' sau sa-si faca meseria bine.

Rezultatul benefic pentru omenire s-ar vedea la BAC si mai departe, in aplicarea cunostintelor, in meseriile lor viitoare.

De ce sa ne mai plangem ca maistrul a facut "o treaba de mantuiala" si ne-a spart gresia, cand se vede cam ce treaba de mantuiala fac profesorii cu acesti copii si cum ii pregatesc ei pentru viitor, cum ii invata sa profeseze...

Dragii mosului, ce fel de prof de romana a permis unui elev sa ajunga pana in al doisprezecelea an de scoala cu o asemenea "pregatire"?

...

BACALAUREAT & CAPACITATE (2004 - 2008)

...

* Eminescu a scris Luceafarul pentru ca l-a vazut mai mare decat toate stelele si de aceea i-a placut.

...

* Nu inteleg de ce Harap Alb este un basm cult. Daca era cult, adica inteligent, eu nu intelegeam ce scrie in carte pentru ca ar fi trebuit sa aiba numai cuvinte neintelegatoare. Asta nu inseamna ca eu nu sunt un baiat destept!

...

* Luceafarul este cea mai mare poezie a lui Eminescu, cred ca are vreo suta de strofe si acolo e vorba despre o poezie de dragoste pentru ca exista o fata pe care o iubesc doi tipi si ea la inceput nu stie pe care sa-l iubeasca, dar il alege pe celalalt si o doare in cot de Luceafar.

...

* Basmul studiat de noi este Harap Alb si este un basm cult pentru ca este scris de un om cult, Eminescu. Atunci cand cel care scrie basmul este incult si basmul este incult, adica opus basmului cult, dar amandoua basmele sunt frumoase, numai ca unul este scris intr-un fel si celalalt in alt fel.

...

* Despre Nichita Stanescu: este un poet care se mira de orice. El se mira si de faptul ca oamenii aud si au urechi. Pai de ce? El n-a avut urechi? A vazut el vreun om fara urechi? Ma rog, da se zice ca asa este in poezie, sa te miri de toate si sa le pui pe toate unele subt altele, in randuri scurte, ca sa se vada ca sunt versuri.

...

* Basmul este o poveste mai lunga, poate fi chiar cat o carte groasa, si are atatea personaje ca nu le mai tii numarul dar trebuie sa fii atent la fabula ca te intalnesti cu ea si in final.

...

* Poema “Miorita” circula pe baza orala, adica nu a fost scrisa, din motive tehnice. In balada “Miorita” este vorba de trei ciobani care comploteaza impreuna sa-l omoare pe unul dintre ei. Ciobanul “Mioritei” a spus ca la cap sa-i puie diverse categorii de fluiere.

...

* La cerinta - scrie un text de tip argumentativ, de 15-20 de randuri, despre timp, pornind de la ideea exprimata in afirmatia “Timpul se schimba. Trebuie sa ne schimbam si noi cu dansul” a lui Lovinescu, unul dintre elevi scrie: "Pai da, trebuie sa ne dam dupa timp, acum nu mai este vreme de dulcegarii, de tromboane, trebuie sa stii sa traiesti, sa faci bani, sa ai casa si masina, sa ai un servici usor si banos. Daca te dai dupa timp traiesti bine, cum traiesc deputatii."

...

* Adica Ion zacea atat de adanc incat nici nu si-a dat seama ca a uitat lumina aprinsa si era atat de lenes ca nici becul nu la mai sters de praf si de aceea lumina era murdara.

...

* Cuvintele glas si lumina au sens conotativ numai cand se invrajbesc intre ele;

...

* Toata lumea stie ca daca vremea se schimba trebuie sa ne dezbracam sau sa ne imbracam. Nu putem sa ne imbracam cu geaca si manusi vara si sa stam in chiloti iarna. Doar rusii se duc iarna la scaldat cand sunt minus zero grade afara. Asa ca Lovinescu are dreptate trebuie sa ne uitam la meteo inainte de a iesi din casa pentru ca timpul se schimba.

...

* Ghilimelele apar numai atunci cand vorbeste cineva, chiar si in soapta.

...

* Luceafarul s-a transformat intr-un flacau pentru ca altfel nu putea so iubeasca pe fata imparatului dar pe urma s-a nasolit treaba pentru ca fata aia iubea pe altul si Luceafarul s-a intors in cer de unde cazuse;

...

* Eu cred ca Nichita Stanescu a fost putin emo. Asa am vazut eu o poza cu el in carte, avea parul in ochi cum are niste fete de la noi din scoala. Nimeni nu le suporta ca sunt ciudate. De ce l-a lasat pe Nichita asta cu nume de fata sa scrie poezii? Nu stiau ca e sensibil?

* Eminescu nu prea stia sa vorbeasca. A facut o greseala gramaticala, care nu stiu cum se numeste dar nu trebuia sa-i zica sa coboare in jos luceafarului ca nu e corect. E ca greselile pe care le fac mosii in autobuz cand spun sa avansam inainte si noi suntem pe jos de ras.

...

* Harap Alb s-a imprietenit cu un burtos care manca mult de tot si cu un betiv care nu se imbata niciodata. Si a mai fost unul care isi lungea mainile si picioarele ca in filme si ajungea dupe luna. Poate Eminescu a vazut viitorul de sa gandit el ca exista oameni de plastic care se lungesc.

...

* Daca Harap Alb avea muschii mai mari il omora pe tacsu cand sa ascuns sub pod. Cine la pus sa se imbrace an urs. O cam cauta cu lumanarea Harap Alb Senior

...

Calin tine de mîna mireasa care are parul lung de fericire.

...

Conversatia dintre Baiazid si Mircea este descrisa cuvint cu cuvint, cu toate ca autorul n-a prea fost cine stie ce de fata.

...

Poetul îsi asteapta iubita ca împreuna sa cutremure o barca.

...

Ion Creanga s-a nascut între anii 1887-1889.

...

Dar multe principi de fizica a ramas de la Arhimede printre care principiul lui Arhimede.

...

În romanul "Rascoala" personajul principal este poporul si marea masa a taranilor.

...

Dimitrie Cantemir a avut un rol însemnat în viata sa.

...

Capitala Olandei este jumatate la Haga, jumatate la Amsterdam.

...

Toate rascoalele au cerut pamînt care era tinut sub talpa de boieri.

...

Calinescu ne-a lasat o carte foarte groasa, în care arata cum s-a înfiintat literatura româna si ce scriitori au lucrat la origini.

...

Rascoala de la Bobîlna a început pe un deal si s-a terminat în 1438.

...

Rascoala începu spre seara si taranii îsi aprinsera lanternele ca sa vada drumul spre ciocoi.

...

Cu cît ne apropiem de izbucnirea rascoalei, cu atît taranii stau mai mult în cîrciuma, ca sa faca în ciuda boierului.

...

Si cînd Petre Petre o vazu pe Nadina dezbracata îl gîdila în talpi.

...

Taranii loveau în boier cu ce aveau ei: cu una, cu alta...

...

Lui Ion, Florica nu-i apartinea în întregime, fiindca ceva din ea era si a lui George Buluc.

...

Nilul este un fluviu ramas de pe vremea faraonilor.

...

Din lumea satului tîsnesc figuri memorabile ca: pupaza, ciresul si altele care au completat actiunea operei.

...

Liviu Rebreanu are un mare talent de scriitor de la 300 de pagini în sus.

...

Dragu-mi era satul meu si pomul unde lega mama porcul!!! - citat din "Amintirile" lui Creanga.

...

Romanul "Rascoala" este conceput de Liviu Rebreanu sferic, pentru ca începe si se termina cu imaginea burtii lui Rogojinaru, care seamana cu o sfera.

...

Mos Danila îsi facu rugaciunea catre Dumnezeu dupa ce muri.

...

Agripina nu avea decît doi copii, pentru ca al treilea, Paunas, nu mai conteaza, pentru ca tot îl manînca vulturii.

...

În drama "Apus de soare" Stefan cel Mare era asa de batrîn, încît picioarele nu-l mai tineau, dar el mergea înainte cu inima.

...

Ceahlaul este situat sus pe munte.

...

Femeile ramaneau acasa in loc de barbati. Agripina il baga si il acoperi pe Paun cu o capita. Agripina se simtea ca o vaca lovita intre coarne. Agripina avea scheletele unei nebune si maruntaiele uscate, ea cazu moarta si spuse ca nu mai pot.

...

Eminescu este trist pentru ca nu a reusit sa faca nimic in viata lui.

...

Toma Alimos se razbuna pe boierul Manea care l-a ranit mortal pe la spate cu ajutorul lasitatii.

...

Staretul Bongumil s-a sfatuit cu Manole si au ajuns la concluzia ca pentru a nu se mai darima manastirea trebuie s-o zideasca pe Ana lui Manole ca sa acopere toate gaurile si crapaturile.

...

Vitoria Lipan plangea cu lacrimi la gasirea oaselor barbatului sau
detectiva buna,vitoria lipan a descoperit ca sotul ei a murit cu capul spintecat.

...

Ca sa ii faca in ciuda lui Vasile Baciu, Ion o lasa gravida pe Ana in capita de fan.

...

Baltagul era un om inalt, voinic, chipes si cu mustata.

______________________

Sursa: Senzational

(Vorbiţi şi scrieţi corect, Ilie Ştefan Rădulescu, Editura Teora)

M-am săturat de atîta pornografie promovată prin toate canalele şi tipurile de producţie media şi, vulgar spus, pe cale orală. Concret, cel mai „porno” schimb de replici ever: înregistrat la un curs educativ la Universitat de Lleida despre concepte operaţionale narative în film: „En el futuro tots parlan en catala?/ - Si, si, es una llengua universal!”. Faptul că era vorba de un film SF e mai puţin relevant în acest context (în film fanul FC Barcelona care vroia să se sinucidă pentru că echipa favorită avea să piardă în viitor cu Real Madrid cu 0-10 era construit de manieră realistă şi foarte serioasă), date fiind multiple surse şi forme de manifestare ale aceleiaşi obsesii.

Să detaliez, dar mai întîi cîteva precizări. Catalunya nu e în Spania decît geografic. Toată lumea din Catalunya e cunoscătoare de castellană (spaniolă) dar refuză firesc, convins şi cu obstinaţie să vorbească. Cu studenţii străini, autohtonii sînt foarte atenţi să le ofere fel de fel de facilităţi şi gratuităţi pentru învăţarea catalanei. Însă, dacă pe vreun masochist îl pune dracu să încerce să înveţe sau să se exprime în catalană  şi în mod nevinovat va greşi amestecînd cele două limbi al naibii de similare - castellana şi catalană - va fi supus oprobriului public şi general al privirilor dezgustate pentru „crima” comisă de a fi aglutinat ilegitim două limbi istoric, cultural (pînă şi lingvistic ai putea crede!) antagonice.

Singura seară în care chiar m-am distrat cu poftă aici a fost aceea cînd am fost martoră la o piesă de teatru despre Erasmuşi organizată de Serviciul Lingvistic, din care răzbătea forţa auto-ironiei, ceea ce nu aş fi putut crede despre catalani după un tur al Barcelonei care parcă ar fi fost un tur al Catalunyei. Replică cheie (cheie ironică însă de această dată): „Catala es la llengua de tot: des tratates filosofico a novelas pornograficos”. De aici, ce şi-ar putea dori mai mult studentul Erasmus, „che es una classe de mamifero”, decît „porno en catala”?

Aşa că am hotărît că dacă tot catalana „es una llengua universal”, „ara i en el futuro”, voi refuza să citesc vreo bibliografie care-mi va fi recomandată în castellană. Şi voi spune, parafrazînd tiparul prostituţiei „erasmice” - „la mine sau la tine”- , cu dragostea de limbă învăţată aici şi din păcate nu în ţară:  „în română sau în catalană?”

***

Reiau ca un PS, comentariul pe care i l-am dat Mihaelei (http://everdene.wordpress.com/) la postul ei  rezultat în urma a multiple discuţii pe care le-am purtat noi pe tema naţionalismului şi a limbii care la catalani e esenţa activităţilor şi existenţei şi la noi un mare motiv de a băga capul sub pămînt.

În momentul cînd aş începe să am vise în catalană mi-aş pune întrebări asupra sănătăţii mele mintale, asta e sigur. Pentru că decît în mijlocul unui coşmar naţionalist strident catalan aş prefera să fiu în mijlocul unei mizerii româneşti autentice. De ce? Pentru că aşa simt, pentru că gîndesc, mă înfurii, mă bucur şi iubesc în română. Formele mele de-a fi sînt cuvîntul şi ideea, dar din limbă se nasc ele, în limbă se deschid şi în limbă se ofilesc. Şi de fiecare dată cînd spun aici, în Lleida că sînt din România şi primesc zîmbete rezervate sau întrebări „inoccente” de genul „rrom nu-i acelaşi lucru cu român, nu? Noi în Italia avem multe probleme cu ei...”  sau „asta e în Europa?” nu mă simt vizată, nu mă simt lezată, nu mă simt ruşinată, nu aş vrea să nu fi primit întrebarea. Toate astea trec pe lîngă mine ca într-o peliculă SF pentru că iubirea nu vede, nu aude, e oarbă în mod conştient, pentru că prin iubire faci o alegere definitivă pe care nu o poate revoca ceva exterior sieşi. Coşmarul meu e să-mi uit dragostea, supliciul meu e să nu-mi pot folosi limba, regretul meu e să nu-mi pot apăra ţara, visul meu e să mă întorc acasă.

Oricum nu mă interesează ce spun alții despre mine, dar măcar odată să se bucure și ei că le-am ascultat sfatul!

Cum zice Mircea Badea, ”trăim în România și asta ne ocupă tot timpul...”, iar aceasta din urmă nu ne lasă timp să ne mai ocupăm și de frumoasa gramatică a limbii române! :)

Off topic: de mâine se afișează lista locurilor din cămine la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași!

Treptat şi aproape pe nesimţite, în ciuda tuturor semnalelor de alarmă trase de-a lungul timpului, ce s-au dovedit a fi însă, parcă, mai degrabă nişte salve de tun trase pentru nişte surzi, învăţământul în limba română din comunităţile istorice româneşti din afara graniţelor ţării se apropie de colaps, de dispariţie! Starea aceasta pusă la cale de autorităţile ţărilor cu pricina este rezultatul nepăsării ori inacţiunii statului român, dar, poate, şi a forurilor internaţionale abilitate să intervină.

Foarte aproape de noi, în Ucraina şi Ungaria, reprezentanţii comuntăţii româneşti strigă ca din gură de şarpe despre abuzurile şi neajunsurile pe care sunt obligaţi să le trăiască de o vreme încoace. Cu speranţa că, finalmente, ele vor ajunge acolo unde trebuie şi că vor fi luate în seamă şi soluţionate pozitiv, nu putem decât să le facem cunoscute aşa cum le-am descoperit, cu menţiunea că sublinierile din text ne aparţin.

Astfel, într-o scrisoare deschisă preluată de RGN Press, Uniunea Interregională „Comunitatea românească din Ucraina” face apel pentru stoparea măsurilor discriminatorii care au fost puse în aplicare în şcolile şi clasele cu predare în limba română din Ucraina, începând cu data de 1 septembrie 2008.

Ne adresăm organelor puterii locale, reprezentanţilor organizaţiilor obşteşti, părinţilor, organelor de presă, opiniei publice.

La conducerea Uniunii Interregionale „Comunitatea românească din Ucraina” se adresează profesori, părinţi, directorii şcolilor cu predare în limba română nemulţumiţi de deciziile Ministerului Învăţământului şi Ştiinţei al Ucrainei. Din cauza acestor dispoziţii, situaţia în şcoli s-a complicat. Mai mult, în unele colective pedagogice, au apărut chiar conflicte.

Ne-am adresat nu o dată preşedintelui Ucrainei – Viktor Iuscenko, preşedintelui Radei Supreme a Ucrainei – Arsenii Iateniuk, primului-ministru al Ucrainei – Iulia Tymosenko, împuternicitului Radei Supreme a Ucrainei pentru drepturile omului – Nina Karpaciova, preşedintelui României – Traian Băsescu.

În legislaţia în vigoare a Ucrainei, în primul rând în Constituţie, este fixat dreptul reprezentanţilor minorităţilor naţionale de a studia în limba maternă (de la învăţământul preşcolar până la cel universitar). În pofida acestui adevăr, asupra şcolilor cu predare în limba română se exercită asemenea încercări cum n-au avut loc niciodată de-a lungul a peste 200 de ani de învăţământ în limba maternă! La prima vedere, se pare că „inovaţiile” Ministerului Învăţământului şi Ştiintei au o motivaţie serioasă – obligativitatea susţinerii testelor în limba ucraineană. În realitate, are loc o campanie de destabilizare a colectivelor pedagogice, a comunităţilor de părinţi, scopul final fiind eliminarea limbii române din sfera învăţământului, asimilarea forţată a populaţiei româneşti prin învăţământ.

Nu demult, domnul Ivan Vakarciuk –ministrul învăţământului şi ştiinţei s-a exprimat că dreptul de a învăţa în acea limbă în care comunici în familie, în limba poporului tău e un lucru sfânt. Dar omul matur, care intră în viaţa publică trebuie, de asemenea, să cunoască şi limba de stat. Cine să nu fie de acord cu această afirmaţie?

În realitate, însă, este vorba de standarde duble! Şi mai înainte, în scrisorile ministerului către direcţiile regionale de învăţământ şi, respectiv, de la structurile regionale către cele raionale, mai departe către şcoli cuprindeau diverse recomăndări privind trecerea şcolilor cu predare în limba română la studierea disciplinelor de baza în limba ucraineană. Acum, însă, ministrul învăţământului şi ştiintei, a emis Dispoziţia nr. 461 din 26 mai 2008 – cu privire la întărirea programului privind îmbunătăţirea studierii limbii ucrainene în şcolile de cultură generală cu predare în limba minorităţilor naţionale pe anii 2008-2011 şi Ordinul nr. 496 din 3 iunie 2008 – cu privire la confirmarea instrucţiunii privind completarea jurnalelor de clasă pentru clasele V-XI ale instituţiilor de învăţământ.

De la 1 septembrie 2008, inovaţiile Ministerului Învăţământului şi ştiintei constau în următoarele:

- se măreşte numărul de ore la studierea limbii ucrainene pe contul părţii variative a planurilor de învăţământ, adică pe contul reducerii numărului de ore la alte obiecte în clasele II-IV, respectiv X-XI;

-în clasa a X-a din şcolile cu predare în limba română, se introduce studierea Istoriei Ucrainei şi Matematicii în limba ucraineană;

-în clasa a V-a, se introduce predarea în două limbi a Istoriei Ucrainei, iar, din anii viitori, şi predarea Geografiei, Matematicii, Muncii fizice, Educaţiei fizice etc,;

-conform Ordinului nr. 496, înscrierile în jurnalul de clasă se fac în mod obligatoriu în limba ucraineană.

La ultima şedintă prin selector cu directorii şcolilor, din 22 august 2008, ministrul învăţământului şi ştiinţei sublinia: „[...] în scopul luării în considerare a specificului regional, noi am obligat organele locale de conducere a învăţământului să elaboreze programe regionale de îmbunătăţitre a studierii limbii ucrainene în instituţiile de învăţământ în limba minorităţilor naţionale, prin care să fie concretizaţi termenii de aplicare a măsurilor prevăzute de programul ministerial în fiecare şcoala în parte. Trebuie de urgenţă să fie desfăşurată o muncă de lămurire printre elevi şi părinţi referitor la acest Program. Pentru realizarea lui este necesar să fie create condiţii pentru a deschide în şcoli clase paralele unde o parte din obiecte să fie studiate în limba ucraineană”.

Noi suntem pentru ca în şcolile cu predare în limba română să se studieze limba ucraineană la cel mai înalt nivel, după cele mai bune programe şi manuale, ca profesorii de limba ucraineană să fie instruiţi în permanenţă, să aibă posibilităţi reale de a-şi perfecţiona nivelul profesional şi să-i înveţe cât mai bine pe elevi.

Dar aceste documente încalcă în mod brutal legislaţia existentă: p.3 art.22 al Constituţiei Ucrainei, conform căruia „la adoptarea unor noi legi sau la introducerea unor amendamente la legile existente nu se permite de a îngusta conţinutul şi volumul drepturilor şi libertăţilor existente”, art. 10 p.3 al Constituţiei Ucrainei, precum şi art. 7 al Legii Ucrainei cu privire la învăţământul mediu, art. 3 p.1, art. 25 p.3 ale Legii Ucrainei cu privire la limbi în RSS Ucraineană”.

Mai mult decât atât, noile dispoziţii ale ministerului ruinează planurile de învăţământ pe anul şcolar 2008-2009.

O astfel de politică în domeniul învăţământului vine în contradicţie cu valorile europene şi, de fapt, prevede măsuri pentru trecerea în şcolile minorităţilor naţionale la predarea obiectelor de bază în limba ucraineană, fapt ce vine în contradicţie nu doar cu legislaţia Ucrainei, ci şi cu prevederile Cartelor europene şi a Convenţiei-cadru privind apărarea drepturilor minorităţilor naţionale.

Considerăm că intenţiile de schimbare treptată a limbii de predare a obiectelor de bază din română în ucraineană în şcolile minorităţii româneşti nu are nici un temei legal şi logic. Ce se va întâmpla cu sistemul de învăţământ în limba minorităţilor naţionale din Ucraina?

Este cunoscut faptul că acei care discriminează comunităţile minoritare, limba lor dau societăţii exemple negative şi provoacă fenomene sociale de intoleranţă, naţionalism şovin şi, la urma urmei, apariţia unor atitudini rasiale vizavi de reprezentanţii oricăror minorităţi din Ucraina. Prin aceasta se complică ŞI integrarea Ucrainei în comunitatea europeană!

Iata de ce declarăm un protest ferm împotriva declanţării procesului de asimilare prin şcoli! Cerem să fie suspendate orice acţiuni orientate spre asimilarea artificială lingvistică, spre limitarea drepturilor şi libertăţilor constituţionale ale minorităţilor naţionale!, se arată în comunicatul semnat de reprezentanţii Uniunii Interregionale „Comunitatea românească din Ucraina”: Aurica BOJESCU – secretar executiv al Uniunii Interregionale „Comunitatea românească din Ucraina”, Vasile TĂRÂŢEANU – preşedinte al senatului Uniunii Interregionale „Comunitatea Românească din Ucraina”, Ion BOTOŞ – preşedintele Uniunii Regionale din Transcarpatia „Dacia”.

La rândul ei, Eva Iova – redactor-şef al săptămânalului „Foaia românească” (www.foaia.hu) ce apare în Ungaria, a punctat într-o serie de editoriale, veritabile rechizitorii de opinie, principalele elemente ce caracterizează învăţământul în limba română din Ungaria, în ultimul dintre ele, cel din nr. 37 (12-18.09.2008) al publicaţiei, punând cireaşa pe tort cu privire la felul cum instituţiile statului român înţeleg să păstreze legătura cu comunităţile româneşti din exterior şi să le reprezinte interesele.

Limba verde de acasă

Începe să devină tot mai bătător la ochi un lucru despre care nu vrem să luăm cunoştinţă, prefăcându-ne că acesta nu există sau, bunăoară, nu ne interesează. Organizatorii unor concursuri şcolare îşi dau seama că, an de an, tot mai puţine şcoli româneşti participă la diferitele întreceri, dar îşi spun părerea doar în şoaptă, să nu deranjeze pe nimeni, nici şcolile, nici ministerul de resort. Nu cumva să se prindă cineva acolo sus, unde se împart banii, că, de fapt, învăţământul românesc există tot mai mult doar cu numele.

Românii din Ungaria niciodată nu au avut multe şcoli, răsfirate prin toată ţara, cum au nemţii sau slovacii. Însă, până prin anii ’90, cele 10–12 şcoli generale româneşti din judeţele Bichiş, Bihor şi Ciongrad au asigurat o sursă solidă de elevi pentru unicul liceu românesc din această ţară. Absolvenţii acestui liceu sunt baza intelectualităţii noastre. Din totdeauna, majoritatea elevilor de la acest liceu au provenit din Micherechi, Jula şi Chitighaz, cam în această ordine, eventual câteodată veneau mai mulţi din Chitighaz decât din Jula. Şi apoi urmau celelalte şcoli. Aletea, Bătania, şcolile din Bihor, şi cam pe ultimul loc se situa Cenadul Unguresc.

Datele statistice ne ajută să înţelegem clar evoluţia (sau, mai bine zis, involuţia) învăţământului românesc din Ungaria. Până când prin anii 1980–90, de la şcoala din Bedeu sau Aletea veneau în fiecare an câte 2–3 elevi, acum trec ani buni până când din aceste şcoli să vină la liceul din Jula măcar un singur elev. Şi mai grav este cu şcoala din Cenad. De ani buni nu s-a mai înscris nici un elev de la Cenad la liceul românesc. La fel, nici la concursurile şcolare nu prea participă elevi din aceste şcoli. La ultimul concurs şcolar pe tema limbii, literaturii, culturii şi civilizaţiei româneşti, organizat pentru elevii şcolilor generale, au fost reprezentate doar trei şcoli: Micherechi, Jula şi Bătania. Unde au fost elevii din Chitighaz, sat care se laudă că este cea mai mare localitate cu populaţie românească din Ungaria? Sau unde au fost şcolile din Bihor, care primesc foarte mult sprijin atât de la forurile centrale (vezi construirea unei şcoli noi la Săcal, pe banii celor două state, România şi Ungaria) cât şi de la Autoguvernarea pe Ţară (care se bate în piept că a reintrodus predarea limbii române în unele localităţi bihorene)? Neparticiparea nici unui elev de la aceste şcoli însemnă că acolo elevii nu ştiu limba română, nu ştiu o poezie de Eminescu şi nu cunosc valorile culturale ale poporului din care zic că şi ei fac parte...

Trebuie observat un element interesant, însă, şi în cazul celor trei şcoli participante. Cu puţine excepţii, toţi elevii veniţi din Micherechi, Jula sau Bătania sunt copii din familii româno-române, adică cu mamă sau tată originar din România, căsătorit cu român din Ungaria. Deci, aceşti copii cunosc bine limba română încă din familie. Ei sunt micii salvatori ai onoarea şcolii lor. Iar cel care salvează onoarea, salvează viitorul...

Este tot mai clar că aşa-zisele strădanii de 20 de ani (sic!) ale specialiştilor noştri de a reforma învăţământul românesc din Ungaria nu au dat roade. Şi azi, numai acei elevi ştiu româneşte care au învăţat limba încă în familie. Summa summarum, şcoala românească de azi din Ungaria nu este capabilă să-i înveţe pe copii româneşte! Şi nu vorbim despre poeziile învăţate pe de rost, din care copilul nu înţelege nimic. Precum nici despre acele texte pe care elevii le tocesc, dar dacă îi întrebi cum îi cheamă se uită la tine ca la felul trei. Problema învăţământului românesc este problema noastră, a comunităţii. Iar cheia rezolvării este în buzunarul profesorilor. Nu la Budapesta şi nici la Bucureşti. Şi nicidecum nu banii sunt de vină şi pentru asta.

Sare pe o rană deschisă

Îmi povestea cineva de curând că, ocupându-se cu închiriere de camere pentru turişti la Jula, a avut nişte oaspeţi din România cu care s-au simpatizat şi au dezbătut împreună probleme ale românilor şi ungurilor din acest colţ de Europă. Discuţiile de genul „aşa e la noi... cum e la voi?” au ajuns până la subiectul învăţământului.

Românul-oaspete şi-a amintit că ar fi auzit el că parcă şi în Ungaria sunt şcoli româneşti. Da, sunt, zice românul-gazdă, dar nu sunt aşa ca şi la voi, pentru că aici şcolile sunt bilingve, deci copiii învaţă prima dată limba maghiară, că doar trăim în Ungaria, şi numai apoi învaţă şi limba română. Românul-oaspete şi-a putut da seama singur de rezultatul acestei metode atunci când a încercat să stea de vorbă cu copilul de vârstă şcolară al familiei, care nu înţelegerea nici o iotă din româna lui cu accent de România... Acesta se întoarce derutat acasă, în România, cu experienţa că nu toate şcolile „româneşti” din lume sunt la fel: în unele se învaţă româneşte, iar în altele... ungureşte.

Pe 1 septembrie va începe în Ungaria al treilea an şcolar, când nici într-o singură şcoală aşa-zis românească nu se mai predă scrisul şi cititul în limba română pentru elevii din clasa întâi. Până în toamna anului 2005, cei mai mici elevi ai şcolii generale din Micherechi învăţau abecedarul prima dată în limba lor maternă, în română, şi numai din clasa a doua s-a trecut şi la cititul şi scrisul în limba maghiară. Trecerea de la română la maghiară a fost motivată de către şcoală cu creşterea numărului copiilor care vin din căsătorii mixte şi care vorbesc mai puţin sau deloc limba română. De parcă predarea depinde de copii şi nu de profesori şi programa şcolară. Când se duc prima dată la şcoală, copiii de şase ani nu ştiu nici să înmulţească sau să împartă numerele, dar asta nu înseamnă să scoatem matematica din orar şi s-o înlocuim, de pildă, cu gimnastica! Deci e o scuză prea ieftină să dăm vina pe copii sau pe părinţii lor care nu sunt obligaţi să-şi dea odrasla la o şcoală românească, ci pot să aleagă liber orice şcoală. În localităţile unde pe lângă şcoala românească există şi altă şcoală, cum e Chitighazul, Aletea sau Bătania, părinţii îşi pot da copilul şi la şcoala maghiară, nu au nici o obligaţie faţă de cea românească. Aberaţia intervine însă atunci când o primărie dintr-un sat cu 3–4 mii de locuitori susţine două şcoli, care de fapt nu diferă cu nimic (sau foarte puţin) una de alta. Bani aruncaţi în vânt, fără nici un rost. Eventual pentru a menţine imaginea falsă că în Ungaria sunt sprijinite naţionalităţile: au şcoli, au drepturi, au de toate...

Niciodată, nici din comunitatea noastră şi nici din afara ei, nimeni nu a cercetat dacă acei elevi de odinioară din Micherechi, Jula, Chitighaz etc., care au învăţat prima dată scrisul şi cititul în româneşte, iar azi sunt medici, jurişti, profesori, contabili, jurnalişti sau orice altceva, ar avea vreo greutate în vorbirea ungurească, dacă nu ar fi fost angajaţi la un loc de muncă numai pentru că ei au învăţat întâi abecedarul românesc, şi nu pe cel unguresc. Liceul românesc din Jula se mândreşte azi cu zeci de generaţii de intelectuali, oameni apreciaţi şi în mediul unguresc, care nu au avut nici un dezavantaj că au învăţat prima dată cum se scrie cuvântul „şcoală” şi nu „iskola”. Sau este printre noi cineva care nu ştie maghiara, numai pentru că a învăţat-o doar din clasa a doua? Eu una nu cunosc pe nimeni.

Atunci când ne luptăm, uneori unii cu alţii, pentru simpla existenţă a unei şcoli sau grădiniţe româneşti, ar trebui să ne rezervăm o parte din energie şi pentru îmbunătăţirea metodelor de predare, să ne certăm, de exemplu, ca elevii să salute adulţii cu „Bună ziua” sau cu „Sărut mâna”, şi nu cu „Jó napot” sau „Csókolom”.

Prefăcătorie transfrontalieră

Când am văzut cine a reprezentat România la inaugurarea noii şcoli româneşti din Bătania, a trebuit să constatăm că: 1. ori au dispărut românii din Ministerul Educaţiei din Bucureşti; 2. ori dacă totuşi nu au dispărut, e clar că nu le mai pasă de românii din Ungaria, pe care îi consideră o cauză pierdută.

Doamna de la Bucureşti, care a onorat cu prezenţa festivitatea de inaugurare a şcolii din Bătania şi a adus vestea bună a unei hotărâri de guvern, prin care noua şcoală din Bătania se va îmbogăţi cu material logistic în valoare de 100.000 de euro, pe nume doamna Gabriella Pásztor, este Secretar de Stat pentru Învăţământ în Limbile Minorităţilor Naţionale şi Relaţii cu Parlamentul, în cadrul Ministerului Educaţiei de la Bucureşti.

Să fi ajuns oare româna o limbă minoritară în România? Sau la Bătania nu “Şcoală Română” s-a inaugurat, aşa cum scrie în hotărârea de guvern? Din neglijenţă sau poate din dispreţ faţă de (oricât de mică) comunitate românească din Ungaria, nu s-a găsit nici un singur reprezentant român în Ministerul Educaţiei de la Bucureşti, care să bată drumul până la Bătania şi să încurajeze profesorii şi copiii din oraşul de lângă graniţă că va fi în folosul lor dacă îşi vor păstra limba şi identitatea română. Este un nonsens, o absurditate, ca un secretar de stat de origine maghiară, de altfel probabil un specialist bun în domeniul său de activitate, să încurajeze acest lucru. Pentru simplul fapt că nu este treaba lui. Aşa cum, după cunoştinţele noastre, Ministerul Educaţiei din Budapesta nu a trimis-o niciodată pe directoarea Departamentului pentru Minorităţi Naţionale, care de altfel este tocmai de origine română, născută la Micherechi, să inaugureze o şcoală maghiară în Miercurea Ciuc sau la Târgu Secuiesc. Pentru că datoria ei nu este asta!

Şi înainte să-i treacă prin minte cuiva să ne acuze de lipsa de deschidere spre prietenia româno-maghiară sau de cea mai mică ură împotriva ungurilor, ţinem să accentuăm că nu ne interesează dacă şcolile ungureşti din România mai sunt cu adevărat ungureşti, dacă acolo se vorbeşte şi în cancelarie în limba maghiară sau dacă toţi elevii reuşesc să înveţe limba maghiară. Asta este lupta lor, a ungurilor de acolo, şi nu a noastră. Noi nu putem şi nici nu trebuie să rezolvăm problemele învăţământului unguresc din afara graniţelor Ungariei. Exact aşa cum nu ungurii din România trebuie să lupte pentru şcolile româneşti din Ungaria. Din simplul motiv că aceasta nu este lupta lor.

România greşeşte când lasă ca învăţământul românesc sau cultura românească, cei mai importanţi piloni ai supravieţuirii unei naţii, să fie reprezentate în afara graniţelor de persoane de altă etnie decât româna, mai ales în ţările vecine unde trăiesc şi comunităţi de români. Nu punem la îndoială pregătirea profesională a acestor persoane, însă nu arată bine pentru comunităţile minoritare ca limba, cultura neamului lor să fie reprezentate de cineva de alt neam. Românii din Timoc niciodată n-o să-l creadă pe un sârb din România că vrea cu adevărat să introducă predarea limbii române în şcolile din Serbia, precum nici românii din Chişinău sau Cernăuţi n-o să creadă un rus din România că vrea întărirea sentimentului românesc în şcolile lor. România ar trebui să termine odată pentru totdeauna să se comporte ca o ţară a nimănui, mai ales în relaţia cu românii din jurul graniţelor, care nu au emigrat niciodată din România, ci sunt acolo unde sunt, fără voia lor. Pentru că aşa a vrut istoria!

Sau să fie mesajul României pentru românii din Ungaria unul cinic şi care să ne pună pe gânduri? Dacă voi vă prefaceţi că aveţi şcoli româneşti, vă prefaceţi că acolo se învaţă româneşte, atunci şi noi ne prefacem că vă credem...

1. Pe primul loc, bineinteles, ce alt nume ar putea figura decat renumita statiune croata Pula. Am intalnit persoane care isi fac concediile in Pula (inclusiv oameni care chiar merg in Croatia pentru
asta). http://en.wikipedia.org/wiki/Pula,_Croatia

2. Tot Pula se numeste si moneda oficiala a statului african Botswana. Prin asta se explica saracia lucie din savana... luand in calcul faptul ca populatia e preponderent feminina, se ajunge la cateva
subdiviziuni de Pula pe cap de locuitor. Cursul de schimb il gasiti pe http://www.x-rates.com/d/BWP/table.html

3. In alte zone de pe continentul african, oamenii o duc si mai rau Daca botswanezilor le e de ajuns o Pula pentru a-si asigura traiul (mai ales ca-s negri, si stim noi ce se vorbeste despre ei), 3,4
milioane de mozambicani locuiesc in regiunea Nampula, avand capitala in orasul cu acelasi nume. http://en.wikipedia.org/wiki/Nampula_Province

4. Printre distractiile mai putin cunoscute, dar mai apropiate de noi, se poate numara o excursie cu intreaga familie in micul si linistitul Camping De Muie, pe insula olandeza Tholen. Puteti sa le scrieti sa-i
felicitati pentru denumirea inspirata, sediul lor din St. Maartensdijk e amplasat tot pe strada... Muie. Sau vizitati-i pe  http://www.campingdemuie.nl

5. Futai USA Inc. este (ah, asta imi aduce aminte de o imprecatie dintr-un vers de Parazitii) cel mai mare producator de umbrele din lume, vezi Doamne. Cica aproape toate umbrelele din lume contin piese
Futai. Firma taiwano-americana mai face si crose de golf... desi nu vad legatura. http://www.futaiusa.com/about_futaiusa.htm

6. LABA inseamna pentru toti italienii Libera Accademia di Belle Arti. Saracii ofera chiar 30 burse de studiu "per i Master della LABA". LABA - La natura dell' arte. http://www.laba.biz

7. Daca tu crezi ca esti in rahat, ce parere ai de cei 32.000 de insi din orasul israelian Rahat? In Rahat, ce-i drept, locuiesc numai arabi (ca sa vedeti unde i-au trimis filosemitii de americani), si ei se
simt bine acolo, de vreme ce rahat inseamna pe limba lor ceva gen "convietuire fericita". http://en.wikipedia.org/wiki/Rahat

8. Pentru ca din nou ne-am indepartat de plaiurile mioritice, am putea sa vizitam si Curu.  Nu, nu e suficient sa te uiti in spate, Curu este o rezervatie naturala in Costa Rica. 75% din Curu lor este impadurit,
si totusi costaricanii il considera unul din cele mai frumoase locuri din tara. N-as vrea sa le vad pe celelalte, in cazul asta. http://www.nicoyapeninsula.com/curu/

9. Am ajuns si in indepartata Japonie, unde pe crestele muntilor cresc falnicii Sugi. Sugi este chiar arborele national al japonezilor, asteptam cu interes aclimatizarea lui pe coastele insorite ale Croatiei de mai sus. http://en.wikipedia.org/wiki/Sugi

10. Cui nu-i plac conditiile rudimentare oferite de campingul olandez de Muie, ii recomandam cu caldura cazarea in hotelul parizian de Buci. http://www.bucihotel.com/

Întreb şi io ...

Să luăm, ca exemplu, "job". Înseamnă lucru, muncă, ocupaţie, slujbă, în unele cazuri chiar şi activitate [vezi blowjob :)) ). Dar în contexte de genul: "am un job nou", "ce s-a mai întâmplat la job" etc, nu sună chiar deloc bine "am o slujbă nouă...". Sună forţat şi arhaic. "Job" chiar exprimă clar sensul pe care îl au azi locurile de muncă: "ocupaţie remunerată, nu neapărat permanentă şi pentru totdeauna şi nu neapărat unică (vezi part-time...)". Aşadar, job rămâne deocamdată în vocabular.

Eu transcriu pe blogul meu doar intervenţiile personale.

La eseul foarte inspirat  Ce rost mai are să sărbătorim “Limba Noastră”?!, eu am comentat:  Splendid text în Limba Română!

La comentariul avatarului igrecul pe septembrie 1, 2008 at 7:14 pm14, eu am adăugat :

În spiritul acurateţei şi al preciziei, o genealogie reală a modernităţii româneşti obligatoriu include termenii de caracterizare autohtonism şi protocronism. Modernitatea românească începe cu primul think tank (grup de reflecţie) în limba română. Progresul societăţii este determinat de ‘gândirea împărtăşită’. Primul ‘grup de reflecţie’ în Limba Română, “Cronicarii moldoveni”, a fost implementarea naturală a principiului societal intergeneraţional printre cărturarii provinciei Moldova: “Mulţi scriitori au nevoit de au scris […] de au lăsat izvod pe urmă […] , feciorilor şi nepoţilor să le fie de învăţătură, […] să se înveţe şi să se indirepteze”. Excerptul din cronica lui Grigore Ureche (1590 ?-1647) redă sentimentul apartenenţei la un grup de reflecţie ce s-ar fi putut chema prea bine şi « Scriitorii de izvod ». P.P. Panaitescu (1900-1967) comenta: «Toate manuscrisele care ni s-au păstrat sunt interpolate, adică adnotate de copiştii de mai târziu». Sigur,   “Cronicarii moldoveni” nu apar din neant. Picturile exterioare ale bisericilor din Nordul Moldovei, un ‚sinopsis raţional” dacă folosim termeni din semiotica lui Roland Barthes (care a studiat pe viu România în perioada 1948-1949), constituiseră inspiraţie pentru reflecţiile răzeşilor din secolul XVI. Care este criteriul pentru a identifica modernitatea românească ? Într –o carte   publicată în anul 1904, Constantin Rădulescu-Motru focalizează atenţia contemporanilor săi, dar mai ales a viitorimii româneşti, asupra importanţei principiului identităţii din logică pentru cultura română. Acest postulat de identitate, chiar principiul de început al logicii, poate căpăta multe formulări echivalente. Miron Costin a fost cel care a enunţat de facto prima formulare a principiului identităţii din logică în limba română: „Lăsat-au puternicul Dumnezeu iscusită oglindă minţii omeneşti, scrisoarea…”.

Ezra Pound spunea că vernacularele neolatine formează un continuum. Expresia românească „o comoară înfundată” are drept corespondent echivalentul franţuzesc “un trésor enfoui”.

La acest comentariu al meu, Oxana Greadcenco spunea : +blogideologic,  e o expresie din poezia lui Mateevici. Tot el mai spunea şi ne îndemna “ştergeţi slinul, mucegaiul/al uitării în care geme”. Iar noi ne ocupăm atît de rar de cultivarea limbii noastre.+

@ Oxana. Dar avem şi “Flori de mucigai”, nu ? Să nu fim excesiv de pesimişti. La ora actuală, limba română are puterea să exprime toate ideile despre lume, la fel ca şi limba rusă. Sîntem pentru prima oară în starea de egalitate intelectuală cu un mare imperiu. Nu este puţin lucru.

Oxana, a fost o periodă când în RPR (republica populară Română), studiul lui Octavian Goga în şcoală era interzis, dar el era permis în “desiatiletcile” din respublika sovietică socialistă Moldovenească ! Deşi un membru al Academiei RPR, în speţă academicianul  Alexandru Graur, scria pe atunci teorii cum că limba Moldovenească este diferită de limba română, au fost intelectuali de curaj născuţi în Vechiul Regat care au mers cu acele manuale şcolare din r.s. s. M., --ce conţineau poeziile lui Octavian Goga scrise cu litere cirilice--, la conducerea comunistă naţionalistă română din RPR şi au cerut reintroducerea studierii lui Octavian Goga şi în şcolile din RPR!

Titus Filipas

In Republica Moldova, limba romana este astazi aceeasi cenusareasa care a fost de-a lungul anilor, deoarece este nerecunoscuta de putere si plansa de cei de jos, a declarat pentru Agerpres academicianul Dumitru Matcovschi, scriitor, unul din liderii Miscarii de Eliberare Nationala din Republica Moldova de la finele secolului trecut.

Situatia nu s-a schimbat fata de 1989-1991, perioada in care Republica Moldova mai era parte componenta a fostei URSS: aceleasi persoane, pentru care declararea independentei Republicii Moldova a constituit "o zi neagra", sunt la putere; limba romana este minimalizata, iar sustinatorii ei marginalizati si au de castigat doar profitorii, a declarat Matcovschi.

"Unicul lucru pe care-l putem face este lupta, ori lupta a fost intotdeauna frumoasa", a mentionat el

Si presedintele Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, Mihai Cimpoi, acuza marginalizarea limbii romane peste Prut. Limba rusa inca a ramas foarte influenta in anumite sfere si doar in institutiile de invatamant superior limba romana a ocupat locul cuvenit. "Daca intram in Europa, trebuie sa intram cu limba romana pusa la punct", spune Cimpoi.

El s-a declarat nemultumit si de atitudinea autoritatilor fata de sarbatoarea "Limba noastra cea romana", marcata la 31 august si care trebuie sa aiba o semnificatie nationala. Cele doua sarbatori nationale - Ziua Independentei si "Limba noastra cea romana", foarte scumpe inimii, au fost de fapt anulate, in sensul ca se sarbatoreste doar asa-zisa "Zi a Republicii". Atunci cand a inceput lupta pentru renasterea nationala basarabeana, primul lucru care a fost accentuat a fost problema limbii, dar si astazi mai trebuie sa luptam pentru limba si denumirea corecta a acesteia, a conchis Cimpoi, citat de Agerpres.

Vasile Pavel: "Limba romana este cel dintai semn al identitatii neamului nostru"

Academicianul Vasile Pavel sustine ca oficializarea limbii romane si revenirea la grafia latina reprezinta poate cea mai mare cucerire pentru Republica Moldova din 1989 incoace. "Limba romana este cel dintai semn al identitatii neamului nostru. Cel mai grav este ca denumirea corecta a acesteia nu este recunoscuta nici pana in prezent, in pofida faptului ca stiinta lingvistica, inclusiv Academia de Stiinte a Moldovei (ASM) s-a pronuntat demult. "Cu parere de rau, savantii nu au fost auziti, iar politica a fost si este si in prezent asa cum este", a declarat Pavel.

Pe de alta parte, prim-vicepresedintele ASM considera ca nu politicul este de vina pentru pozitia slaba a limbii romane in Republica Moldova, ci insasi populatia. Problemele limbii sunt determinate de istoria Republicii Moldova, si nu au atat caracter politic, cat stiintific. Unii oponenti cauta impedimente de ordin politic, dar problema consta in aceea ca populatia, in special generatia mai in varsta, nu poseda vocabularul limbii romane si este necesara o mai buna cunoastere a limbii in care vorbeste.

"Limba moldoveneasca", efect al relatiilor prea stranse romano-moldovenesti

Limba romana a dobandit statutul de limba oficiala in Republica Moldova la 31 august 1989, pe fundalul "perestroikai" din fosta URSS. In timpul perioadei sovietice, populatiei i s-a impus sa vorbeasca in "limba moldoveneasca" si sa utilizeze grafia chirilica. Rolul limbii romane in calitate de limba de stat a Republicii Moldova a fost consfintit si in Declaratia de independenta adoptata la 27 august 1991.

Ulterior insa, Miscarea de Eliberare Nationala a scazut din intensitate, promotorii limbii romane s-au divizat in diferite partide si grupuri de interese, iar Constitutia din 1994 a statuat drept limba de stat, "limba moldoveneasca", inclusiv pe fundalul conflictului transnistrean, cauzat - potrivit unor lideri de la Chisinau, dar si de la Tiraspol si Moscova - inclusiv de relatiile prea stranse dintre Republica Moldova si Romania si posibila unire a celor doua state, lucru cerut cu insistenta in acea perioada de unii politicieni si o parte a populatiei de pe ambele maluri ale Prutului.

Si sarbatoarea "Limba noastra cea romana" si-a pierdut din importanta pe care o avea la inceputul anilor '90, cand era considerata la fel de importanta ca Ziua Independentei. In 2004, dupa venirea Partidului Comunistilor la putere, cele doua sarbatori au fost comasate, instituindu-se "Ziua Republicii".

Potrivit datelor furnizate in urma recensamantului populatiei din 2004, 58,8% din populatia Republicii Moldova au declarat ca vorbesc de obicei in "limba moldoveneasca", 16,4% in limba romana, 16,0% in limba rusa, 3,8% in limba ucraineana, 3,1% in limba gagauza si 1,1% in limba bulgara.

Datele respective nu spun insa nimic cu privire la numarul persoanelor care nu cunosc limba de stat a Republicii Moldova, insa numarul acestora este mare, in special in centrele raionale si orasele mari, precum Chisinau si Balti, ele reprezentand chiar majoritatea populatiei in zona de sud a Republicii Moldova, unde locuiesc preponderent gagauzi si bulgari.

Doi membri ai guvernului de la Chisinau nu vorbesc limba romana - ministrul reintegrarii Vasilii Sova si bascanul (conducatorul) Gagauziei, Mihail Formuzal, in pofida faptul ca legislatia ii obliga sa cunoasca limba de stat. De asemenea, nu poseda limba de stat mai multi sefi ai administratiei centrale si locale. Cel putin 15 deputati (din 101) din parlamentul de la Chisinau, toti membri ai fractiunii comuniste, de asemenea nu cunosc limba de stat a Republicii Moldova, astfel ca pentru ei este asigurata traducerea simultana a lucrarilor parlamentului.

sursa: Ziua

MUZICA: SERGIU CIOIU – La o adica

EPISODUL DUREAZA: 8’11”

************************************************

Download tot episodul aici:

2008-08-25-cocopanaitmumastefan

Download doar poezia recitata de Coco Panait, pentru copiii tai:

01_muma-lui-stefan-cel-mare-d

Asculta episodul in pagina asta:

[audio http://georgemotoc.files.wordpress.com/2008/08/2008-08-25-cocopanaitmumastefan.mp3]

************************************************

CREDITS:

Corneliu Panait - inca nu are blog, dar poate fi contactat la corneliupanait [at] yahoo [dot] com

Sergiu Cioiu pe MySpace.

Puteti cumpara CDul lui Sergiu Cioiu aici. Muzica (regretatul) Dan Stoian. Versurile Marin Sorescu.

*************************************************

Daca aveti vreo poezie/poveste preferata pe care Coco s-o citeasca pentru copiii vostri, lasati un comentariu aici! Sau scrieti-i la adresa de mai sus.

]]> http://conteaza.wordpress.com/?p=252 Tue, 26 Aug 2008 16:29:24 +0000 done8989 http://conteaza.wordpress.com/2008/08/26/regionalisme/ Am văzut azi pe un panou pe care scria "onorabili cetăţeni, Craiova-i iar ca pe vremi" [nu ştiu ce campanie de la Timişoreana]. Eu habar nu am dacă s-a vorbit vreodată cu "îi" (în loc de este) în Oltenia, dar am o mare îndoială, la fel şi la "vremi". În schimb ştiu că oltenii vorbesc cel mai corect româneşte din toată ţărişoara asta.

Dacă mă înşel sunteţi liberi să vorbiţi.

In ajunul Zilei Independentei si a Sărbătorii „Limba noastră cea Româna”, postez lista deputaților semnatari, proiectul de lege si Expunerea de Motive pentru modificarea denumirii limbii de stat in R. Moldova – din “moldoveneasca” in “romana”. Urmează sa postam si semnăturile scanate. Vreau sa mulțumesc, si pe aceasta cale, cunoscutului si neobositului publicist si cercetător-filolog Vlad Pohila, care m-a ajutat la elaborarea textului Expunerii de motive.

Au semnat, pina acum, aceasta intiativa deputații:

Pavlicenco Vitalia

Cosarciuc Valeriu

Taranu Anatol

Lipcan Alexandru

Colta Vasile

Ciontoloi Ion

Serebrian Oleg

Klipii Igor

Onceanu Anatol

Plesca Valeriu

Diacov Dumitru

Susarenco Gheorghe

Guma Valeriu

Filat Vlad

Ivanov Dumitru

Buliga Valentina

Tulea Oleg

Grosu Lora

Neagu Ion

Jalba Zoia

Cusnir Valentina

Bujor Leonid

Grozav Vasile

Balan Vasile

Raducan Marcel

Golban Valentina

Proiect

LEGEA REPUBLICII MOLDOVA

pentru modificarea art.13 din Constituția Republicii Moldova

Parlamentul adopta prezenta lege constituționala.

Articol unic. – Constituția Republicii Moldova, adoptata la 29 iulie 1994 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1994, nr.1), cu modificările ulterioare, se modifica după cum urmează:

1.La Articolul 13:

in alineatul (1) cuvântul „moldoveneasca”se substitutie prin cuvântul „româna”.

    sursa : http://www.pavlicenco.md

• "Eu si cu Andreea vom vorbi despre proba de sarituri de la trambulina." Este o formula care a fost des folosita de comentatorii sportivi in transmisiunile olimpice. Care e greseala? Simplu. E vorba de subiectul multiplu. Conjunctia coodonatoare copulativa "si" leaga doua subiecte. Corect este: "Eu si Andreea".
• "Si-a demonstrat propriul lui talent." O alta constructie unde se foloseste inutil dubla posesie. Corect este: "Si-a demonstrat talentrul."
• "A urmat apoi o reuniune importanta." Verbul "a urma" arata o actiune ulterioara, iar adverbul "apoi" nu-si mai are rostul. Constructia este un pleonasm. Corect: "A urmat o reuniune importanta."
• Sportivii au demonstrat calitati bune." Un alt pleonasm care zgarie rau urechea. Cuvantul "calitate" este  "un superlativ".  Lui i se opune  "defect". Corect este: "Sportivii si-au demonstrat calitatile." Am auzit si exprimarea "Am calitati bune si rele." Corect e  "Am calitati si defecte."

Scrierea pe blogosfera de limba română, la fel ca orice scriitură românească, devine posibilă datorită Gramaticii de la Sibiu din 1828.  @blogideologic. Gramatica lui Heliade, începătoare şi înduioşătoare. Cică,  despre genuri: “bărbătesc, femeiesc şi dă nici unul”.

“bărbătesc, femeiesc şi dă nici unul”. Da, este o perfectă definiţie negativă.  În secolul XIX, gramatica românească instituţionalizată  pleacă în fapt şi în fond de la „gramaticile filosofice” ale lui Condillac şi de Tracy. Culturnicii noştri oficiali si criticii lor de serviciu au refuzat constant să recunoască  faptul că Gheorghe Asachi, Gheorghe Lazăr şi Ioan Eliade Rădulescu au stimulat în spaţiul mioritic, ori "Nirvana pastorală" românească, echivalentul cultural al unui Big Bang. În conceperea Gramaticii de la 1828, - an ce mi se pare a fi, tocmai din cauza acestei Gramatici, mai important pentru români decât 1848 -, Ioan Eliade Rădulescu a trebuit inevitabil să dea răspunsuri practice la  chestiuni de filosofie lingvistică şi epistemologie. De vom citi mai atent o scrisoare a lui Ioan Eliade Rădulescu către Costache Negruzzi, descoperim că  Eliade Rădulescu era conştient de importanţa conceptului metafizic  de "prezenţă", - un fel de echer, dar nu în sens masonic, pentru verificarea  cuvintelor -, în limba română.

@ blogideologic. Contribuţia lui Heliade a fost crucială.

Creaţia maximă a secolului XIX românesc ? Nu „Independenţa naţională”, loc de „pupat toţi” -  autohtoni şi carpetbaggers--, sub supraveghere internaţionalistă, ci Limba Română perfectă! Recunoaşterea acestei performanţe absolute a excelenţei româneşti  o vedem întreprinsă de Constantin Rădulescu -Motru la anul 1904, atunci când el subliniază  repetitiv importanţa principiului identităţii din logică în cultura română. Nici acum nu dăm importanţă constatării acestui fapt : Limba Română este capabilă  a susţine reprezentări  ontologice, în principiu chiar toate reprezentările necesare pentru a deschide înţelegerii noastre întreaga realitate a lumii! Ne reamintim bine că în lipsa unui Paradis pământesc,  Nichita Stănescu  revendica ontologiile scrise în Limba Română drept Patria sa! Instinctiv şi intuitiv, Poetul Naţional Nichita recunoştea naşterea unui Imperiu cultural neolatin. Imperiu ale cărui frontiere livreşti  se extindeau după gramatica de la 1828, când  explodau numeric, într-o „lege a marelui J” (graficul exponenţialei în dreapta „zeroului” seamănă cu litera J mare, iar în cultura populară de azi legea marchează trecerea de la „excepţional”, la „exponenţial”, acestea fiind categorii, termeni consideraţi  prin prisma experienţei ontice), tipăriturile  româneşti  sub forma periodicelor  şi cărţilor! Graficul „marelui J” se întâlneşte şi în ecologie, acolo descrie analitic dezvoltarea şi  creşterea populaţiilor pe arealul  oferit de o insulă vulcanică proaspăt născută dintr-un ocean, ori la adoptarea unei tehnologii mai eficiente  în agricultură, de pildă plugul cu bârsă  şi cormană, ori „plugul mare”, cum este consemnat în folclorul nostru.

Pentru ecologia populaţiei noi de cărţi  româneşti, evenimentul ridicării tectonice a Noului Umanism Oriental din marea de ignoranţă  revărsată de invaziile genericului „Pazvante” s-a  produs la anul 1828. Începând de aici, în tot secolul XIX, geniul românesc se manifestă în primul rând ca  o generativitate gramaticală. Şi Eliade chiar nutrea  sincer speranţa devenirii cantităţii  literelor româneşti întru calitate. După gramatica lui Ioan Eliade Rădulescu de la anul 1828, va fi utilizată la mare intensitate  ‚paradigma maşinii’ în scriitura românească.

Am tradus aici prin sintagma "paradigma maşinii",  aceeaşi idee care în engleza americană se exprimă acum mai frecvent prin mijlocirea sintagmei "nuts and bolts" (instrumentalism logic). De  la 1828 şi până la 1848 urmează două decenii culturale româneşti sub biciuirea îndemnului: „Scrieţi, băieţi, numai scrieţi!” Era poate o publicitate involuntară  şi la "condeiul portăreţ fără sfârşit, alimentându-se însuşi cu cerneală", inventat de  Petrache Poenaru (1799-1875),  colegul lui Eliade la  'şcoala grecească'. „Chimera noastră era limba românului  şi traiul  lui într-o viaţă  potrivită cu viaţa naţiilor civilizate”, va povesti mai târziu Eliade Rădulescu în „Echilibru între antiteze”.

Titus Filipas