Aşa că ieri dimineaţă m-am tezit cu o mare dorinţă de a merge într-o librărie. Una din aia tradiţională, în care umbli minute în şir printre rafturi şi răsfoieşti cărţi şi alegi cărţi şi renunţi la unele pentru altele care par şi mai potrivite pentru dispoziţia ta de cititor.

După mult timp am simţit nerăbdarea aia cu care mă montam în copilărie înainte să mă duc la biblioteca municipală (aşa se numea pe atunci) ca să împrumut un vraf de cărţi pentru o lună. Mai ţineţi minte bibliotecile acelea? Prima dată m-am dus cu mama acolo şi ţin minte că erau două camere, una cu cărţi pentru copii şi una cu cărţi pentru adulţi. Cât am tânjit să treacă anii mai repede ca să am acces la cea pentru adulţi...

Revenind...mi se întâmplă să-mi comand cărţile de pe net pentru că e foarte comod. Singura problemă este că, de obicei, nu intri în posesia lor imediat ci trebuie să aştepţi câteva zile până când magazinul ţi le livrează. Ieri nu mai aveam răbdare şi mi-am dat întâlnire cu "prinţul consort" la Eminescu, librăria Eminescu de la Univeritate. Deşi o umbră a ceea ce era odată, librăria asta încă îţi mai dă senzaţia că eşti un mic şoarece de bibliotecă :D

Am plecat de acolo cu o ţoşcă plină cu cărţi, cu vreo 140 de lei mai puţin pe card dar cu mulţumirea că am ce citi în următoarele măcar două luni. După care mi-e clar că trebuie să fac revoluţie prin bibliotecă ca să scap de câteva dintre titlurile alea neinspirate :D Apropos, ştie cineva unde aş putea să le duc?

Mediafax ne zice ca Diverta a cumparat reteaua de librarii Noi. Acum... daca si astea se transforma in librarii diverta cu angajati care nu stiu pe ce lume sunt... of.

... Surpriza. Gasim printre rafturile librariei "Alexandria",  "Midnight Killer", de Andrei Gheorghe, Editura "Polirom" (o carte despre care citisem o recenzie acum cateva zile). Nu am rezistat tentatiei si am cumparat-o.

Cartea este compusa dintr-un set de articole, majoritatea scrise de Andrei Gheorghe in revista 24FUN. O carte in stilul autorului.

V-o recomandam!!

Am primit in seara asta un SMS de la un foarte bun prieten care, intre timp, ma suna doar de maximum cinci ori intr-un an. "Foarte tari marinarestile de pe blogul tau, bai, muica! Te ratezi ca boul [...] cind ai putea sa stai pe raft in librarie..."

Prietene, nu ti-am raspuns pe loc la SMS si nici nu te-am sunat pentru ca as fi ajuns sa te injur si sa te balacaresc dintr-un motiv pentru care ne-am mai certat si cu alte ocazii. In primul rind, povestile mele n-au strop de valoare literara. Mi-ar fi rusine sa pretind sa mi se publice fructele furate de peste gardul unor realitati terne, triste, flaste si interesante doar pentru aceia care au o imagine mai mult sau mai putin idilica despre un fenomen pur social.

Pe de alta parte, CONTENT MOVED