Foarte tânăr, la numai 23 de ani, el obţine premiul Théophraste Renoudot pentru romanul său de debut „Le proces verbal”, important succes literar care‑l propulsează în rândul „scriitorilor vremii”, apreciat de marea critică literară pariziană. Din acel moment continua sa scrie dovedind o permanenta evolutie, ceea ce i-a si adus premiul Nobel pentru literatura. 1950‑51Jean‑Marie scrie un nou roman, Le Cheile blane, ale cărui personaje vor reveni mai târziu în romanul Désert. Apoi mai publica carti printre care: : Le Déluge, L'Extrase materielle , Terra Amata, Le livre des fuites, Les Géants,  Mydnosa ,Vers les icebergs, L'Inconnu sur la terre, Mondo et autre histoires, La Ronde et autre fais divers, etc. 

Principiul mişcării, al deplasării continue, însăşi principiul totalei libertăţi este principiul călăuzitor al eroilor lui Le Clézio, a căror existenţă e construită pe acest „dor de ducă”, care‑i salvează de la înnămolirea într‑o societate distrugătoare. 

Anul trecut, Premiul Nobel pentru literatura a fost acordat scriitoarei britanice Doris Lessing. Academia Regala din Suedia a apreciat lucrarile lui Lessing care descriu experienta feminina "cu scepticism, intensitate si putere vizionara". 

Premiile Nobel, create de savantul si omul de afaceri suedez Alfred Nobel, inventatorul dinamitei (1867), au fost decernate pentru prima data in 1901. 

Comitetul suedez a anuntat in aceasta saptamana castigatorii premiilor Nobel pentru medicina, fizica si chimie. In zilele urmatoare vor fi anuntati castigatorii pentru economie, cel mai asteptat moment fiind insa acela al anuntarii castigatorului premiului Nobel pentru Pace, in 10 octombrie. 

Pe 10 decembrie, castigatorii premiilor Nobel din acest an vor primi din partea Comitetului Nobel o diploma, o medalie si un cec in valoare de un milion de euro.

Nu suport sa mi se impuna ceva. Nici macar cand imi impun eu insumi ceva.

Dezvolt o rezistenta naturala si fireasca atunci cand simt ca incearca cineva sa ma manipuleze sau sa ma oblige sa fac ceva. Mi se pare normal. Asa cred ca este bine. De-aia avem o minte si o ratiune: ca sa gandim ce vrem sa facem.

Pe langa obisnuitele probleme ( profesori insipizi, lipsa de respect, stat degeaba, cursuri foarte slabe ), facultatea mea draga a considerat ca este normal sa oblige vajnicii studenti sa participe cu fervoare si anduranta la minim 70% din total cursurilor. Contrariul? Nu mai intri in examen. Care-i legatura? La gara, probabil, ca eu nu gasesc nici una logica. Nu intri in examen acum, il dai in toamna, si care-i invatatura?

M-am ofuscat. Am vrut sa ies in plina tromba de la cateva cursuri. La altele, am incercat macar sa fac uz de prezenta mea spirituala acolo si sa pun cateva intrebari, cat se poate de obiective si pe subiect. Mi s-a spus sa nu mai intrerup cursul, ca este foarte lung si daca am nelamuriri, sa intreb la sfarsit. De parca as avea un carnetel si as nota fiecare intrebare. Pai nu de-aia este acolo stimabila/stimabilul? Sa-mi raspunda? Altfel, as sta bine mersi si as invata mult mai multe decat ma invata majoritatea dintre ei.

Astazi a fost punctul de climax. Dupa o ora jumatate in care, literalmente, m-am luptat cu pleoapele care deveneau grele ca niste bile de plumb, am zis c-asa nu se mai poate. N-oi fi dormind eu cat trebuie, n-oi fi eu model de intelepciune sau de comportament pentru toti, dar daca tot vin undeva, vreau sa mi se atraga atentia.

De la curs ma duc acasa. De acasa, la alergat. Fortat pana mai aveam putin si vomitam. Fortat iar, exercitii de forta de data asta. Facut dus. Nu mai putea sa ma atinga nici Godzilla la cat eram de calm.

Si totusi, mintea imi mai lucra. Ma gandeam ca diseara am ditamai petrecerea si nici la cursuri nu pot sa lipsesc. Nu am bani sa ma duc la toate trainingurile pe care le vreau. Nu am chef. Mi-e frica. De mine, de ceilalti, de tot. Nu vreau. Vreau sa fiu ca o testoasa, sa ma ascund.

Pana imi dau seama. Ce faci domle? Pai ori ne simtim bine, ori ce mama dracului ii aici? Pur si simplu, pentru o clipa am renuntat. Am inceput sa dansez pe muzica ( nici nu conteaza - nu era manea ) de la calculator. Mintea mi s-a eliberat. Libertate totala. Libertatea imi era deosebit de limitata de grijile mele. Si mai mult, i-am lasat pe altii sa-mi limiteze libertatea cu masurile lor tampite.

La dracu cu tot! Chiar e adevarata chestia ca "tu alegi sa te simti cum te simti acum". Daca nu eu, atunci cine? Fyzz? Mai canta? Nu stiam. Si pana la urma, libertatea nu e neaparat o chestiune fizica, decat atunci cand esti intemnitat. Mult mai periculoasa e temnita facuta de mintea noastra.

Conceptul de anarhie este interpretat gresit de majoritatea oamenilor care nu studiaza problema inainte de a spune ca "Anarhia nu e buna". Anarhia e respinsa in primul rand datorita faptul ca ea lumineaza relatia intre asa-zisa inteligenta si ignoranta.

Anarhia e singura filosofie care il face pe om sa-si gaseasca echilibrul, sa mearga pe drumul lui, nu pe drumul altora, sa fie liber caci doar atunci va putea descoperi lucruri nedescoperite prin care oamenii isi vor aminti de el secole dupa moartea lui.

Anarhia ne elibereaza din sclavia pe care noi o numim libertate, ne elibereaza de Guverne, Proprietate si Religie caci ele sunt fortaretele sclaviei noastre.

Religia domina mintea umana, ne degradeaza si umileste sufletul. Dumnezeu este totul, omul este nimic, spune religia dar Dumnezeu a creat un taram atat de demonic si tiranic incat de la facerea lumii, se varsa in permanenta sange prin razboaie inutile. Sparge dependenta mintii pentru ca pana cand nu incepi sa gandesti pentru tine nu vei reusi sa scapi de acest monstru care este cel mai mare obstacol in fata progresului omenirii, spune anarhia.

Proprietatea este hotie. Ne impiedica sa avem o viata fericita. Daca proprietatea nu ar exista atunci oamenii ar fi uniti pentru prima data si nu ar ajunge sa fure. In ziua de astazi lumea e flamanda dupa bani si incearca prin orice mijloace sa castige cat mai mult cat mai repede. Muncitorii sunt proprietatea unui patron, ca un obiect, ca o masina, dupa ce o cumperi ea te ajuta sa ajungi mai repede in diferite locuri dar tu trebuie sa o platesti (intretinere, benzina).

Guvernul doreste absoluta subordonare a individului. Din pacate multa lume inca crede ca legile sunt facute dupa legile naturale si prin acestea se mentine armonia sociala, scade rata criminalitatii si il impiedica pe cersetor sa fure din buzunarele trecatorilor. Ganditi-va acum daca ar fi schimbari mari daca nu ar mai exista guvern. Guvernul pastreaza ordinea sociala ???. NU. Oamenii pastreaza ordinea sociala.

In concluzie anarhia este defapt eliberarea mintii umane de sub religie, eliberarea turupului uman de sub proprietate, eliberarea de sub restrangerile inutile impuse de guvern. Anarhia este o ordine sociala bazata pe libera grupare a indivizilor pentru a produce o binestare a societatii, o ordine care va garanta fiecarui om acces la fericire si necesitatile personale, indiferent de gusturi sau dorinte. In mai putine cuvinte "Just Do It"

In mintea unui boboc, studentia echivealeaza cu versul lui Chirila: "libertate, frate, poate facultate si viata de noapte". Nimic mai adevarat. Pana la un punct. Dar ca sa ajungi la "viata de noapte" trebuie sa gasesti o modalitate desteapta prin care sa impaci si capra si varza.

Cu alte cuvinte, cu un low buget, marca studenteasca, va trebui cumintel sa colinzi magazinele si sa faci aprovizionarea. Daca esti student caminist, ca sa iti incropesti o gospodarie in miniatura unde sa nu mananci numai salam un an de zile si sa faci curat cu matura de la vecin, va trebui sa iti achizitionezi o serie de ustensile de mare lux, cum ar fi un resou, o matura, o tigaie sau alte articole de gen.
Studentul filosof va hoinari pe aleea cu buchinisti de la universitate, pe la anticariate sau in caz ca e ceva mai instarit, prin librarii, in timp ce tanarul intrat la Arte va colinda Lipscani-ul dupa pensule, panze si culori. Studentul la Arhitectura va lasa saptamanal sume importante la libraria universitatii pentru planse, teuri si alte truse de desen, in timp ce medicinistul va bate spitalele si magazinele de profil in cautarea unei truse medicale pe masura.

Dupa ce vei umple cosul minim de cumparaturi, pui ban pe ban si poate iti mai ramane ceva maruntis si de o bere intr-un club. Ei, vorba aia, student sa fii, bani sa n-ai!

In spirit de solidaritate cu bobocii, echipa Studentie.ro a colindat magazinele pentru a estima pretul corect al cosului studentesc. Ajunge o bursa studenteasca sa acopere toate cheltuielile elementare si eventual si o shaorma?

          Liberul arbitru reprezinta abilitatea unui om de a alege cursul unei actiuni, de a lua o decizie fara a fi influentat de anumiti factori din exterior. Fiecare efect are o cauza si fiecare om va trebui sa suporte la un moment dat consecintele alegerilor facute. Destinul nu e trasat de o forta suprema la inceputul vietii noastre, ci ni-l cladim singuri, pas cu pas. 

          Daca iti doresti un lucru, degeaba astepti sa ti se intample, trebuie sa actionezi, sa faci in asa fel incat sa devina realitate. Dar totodata trebuie sa ai grija ca, pe drumul spre indeplinirea visului tau, sa nu aduci prejudicii celor din jur si sa-ti asumi responsabilitatea pentru consecintele faptelor tale.

Oare cum ar fi o lume în care să nu existe bani, să nu existe slujbe, să existe sufieicientă mancare, suficiente locuinţe, suficiente haine... pentru toată lumea pe gratis... singura preocupare a omului să fie să iubească, să călătorească, să trăiască din ambundenţă.

Mi s-ar părea a fi o lume perfectă, într-o lume conştientă, într-o lume educată ce ar contribuii la binele societăţii, la binele global.

Filmul Zeitgeist: Addendum (partea a 2 - a a filmului Zeitgeist dintr-un post anterior) prezintă o viziune a societăţii în care trăim (din perspectiva distrugătoare a USA) condamnând sisteme ca cel monetar, corporativ, politic, religios, pentru manipularea populaţiei.

În acest film se prezintă în final şi o soluţie vizionară de liberare de toate sistemele manipulative, prin crearea unei lumi bazate pe sustenabilitate şi dezvoltare tehnologică gratuită.

Filmul se bazează pe un principiu : pentru a schimba lumea, trebuie să îţi schimbi întâi sisteum tău de credinţe, să faci parte din "mişcare" şi să acţionezi înspre binele tuturor.

M-a pus pe gânduri filmul, iar viziunea prezentată mi s-ar părea una ideală. Sunt sceptic că se va întâmpla datorită individualităţii, datorită egoismului personal ce preferă sisteme ce îl promovează, datorită incapacităţilor mentale a oamenilor de a forţa o schimbare...

Vreau să mai văd odată filmul, sau de mai multe ori. Merită văzut până la capăt, revăzut, reanalizat, dat mai departe.

Dacă nu ai acum timp, revino şi uită-te mai târziu la el. Mergi pe linukl de la video.google să îl urmăreşti pe tot ecranul pentru a putea citi mai bine citatele.

[googlevideo=http://video.google.com/videoplay?docid=7065205277695921912]

Mult succes !

Şi acum ca tot omu vă întrebaţi: ce rău a făcut Magda? Nu vă răspund pentru că asta este altă poveste.

Nu facem tot ce ne-am dori, ne cenzurăm şi chiar încercăm să blocăm unele gânduri. De ce? Pentru că poate nu e moral sau normal... E greşit, chiar bolnav. Şi nu vrem să fim judecaţi! Dar ar trebui să ne permitem măcar din când în când să ne eliberăm de tot ce înseamnă reguli impuse de societate. Nu zic să renunţăm total la raţiune. E foarte diferit. Gândim în continuare, dar ridicăm barierele, no limits, no laws. Preferabil fără să-i rănim în vreun fel, fizic sau psihic, pe cei din jur.

Un alt exemplu ar fi în relaţii... De ce simţim nevoia sa avem control deplin asupra jumătăţii noastre? De ce e nevoie de reguli? Dacă iubeşti pe cineva, lasă-l liber, nu era aşa? Lasă-l liber, iar dacă se întoarce e al tău... Desigur, nu trebuie luat literal, pentru că nu e al tău. Nu a fost, nu e şi nu va fi. Nu e o foaie de hârtie căreia poţi să îi dai ce formă vrei tu... Nici măcar un câine pe care să-l dresezi să te iubească, să te distreze şi să te asculte... Inevitabil, în momentul în care ştii/te gândeşti că ceva îţi aparţine, te simţi într-un fel superior şi ajungi să încerci să controlezi acel ceva. Şi nu e ok să faci asta cu presupusa persoană iubită... zic! De obicei e recunoscută superioritatea bărbatului, nu? Poate de-aia în cărţi sau filme (clasice, nu telenovele de azi când femeia îşi lasă bărbatul pentru fra-su sau chiar sor-sa pentru ca la sfârşit să se împace şi să se lase cu un eventual gang-bang ) bărbatul îi zice femeii "Eşti a mea", iar ea lui "Sunt a ta", (risc să zic că) niciodată invers...

But the thing is we want security more, not freedom...

Motivul pentru care oamenii vorbesc mereu despre adevar este clar. In inima lor exista o sete dupa adevar, le este rusine ca nu sunt in posesia acestui adevar si, de aceea, vorbesc despre el. Insa acestea nu sunt decit cuvinte. Faptul de a trai in conformitate cu ele este prea periculos, riscul este prea mare. La fel se intimpla si cu libertatea. Toti oamenii doresc libertate de exprimare, insa nimeni nu este cu adevarat liber. Si nimeni nu doreste sa fie cu adevarat liber, deoarece libertatea aduce cu sine responsabilitatea; ea nu vine singura. Iar faptul de a fi dependent este simplu; in acest caz raspunderea nu iti revine tie, ci persoanei de care esti dependent.

Oamenii au adoptat deci un mod de viata schizofren. Ei vorbesc despre adevar si despre libertate, insa traiesc in minciuna si sclavie... Iar lanturile robiei sunt numeroase, deoarece faptul de a fi sclavi va face sa fiti eliberati de raspundere. Un om care doreste sa fie liber trebuie sa accepte responsabilitati imense. El nu isi poate arunca raspunderea pe umerii nimanui. Indiferent ce face, indiferent ce este, raspunderea ii revine in intregime.

OSHO

Toate aceste barbarii sunt sustinute atat de Partidul Republican cat si de Partidul Democrat. E adevarat ca Sarah Palin ar putea sa schimbe putin lucrurile, insa e greu. Cand comentatorii din presa romaneasca vorbesc despre o "alternativa" intre Obama si McCain privind politica externa, ei sunt total orbi in fata realitatii. Cum sa spui ca Obama ar schimba politica imperialista a lui Bush cand in mai 2008 el spune ca "Iranul e o grava amenintare. Poseda un program nuclear ilegal".

In America vine in forta, ca alternativa pentru o politica de Dreapta, un al treilea partid - Constitution Party. Omul din spatele lui e Chuck Baldwin. Sustine non-interventionismul (tocmai cu ceea ce nu sunt de acord atat republicanii cat si democratii), responsabilitatea fiscala, guvernul constitutional, si nu cel cumparat din prezent pentru interese corporatiste. E impotriva Noii Ordini Mondiale, a imigratiei ilegale, a globalismului si ingineriei sociale. Nu inteleg ce vrea sa spuna Cristian Teodorescu sustinand "capitalismul" dirijat de stat. In 50 de ani de comunism a tot dirijat statul economia si s-a cam ales praful, deci nu inteleg ce vrea sa spuna Cristian Teodorescu... ASTA NU E CAPITALISM!  Asta e comunism pur si simplu, anticapitalism, socialism, indatorire si slugarnicie in fata statului, desfiintarea competitiei sau cum vreti sa ii spuneti. Intelectualii nostri, de la Patapievici, Baconsky pana Tismaneanu & CO. se autointituleaza ca fiind "libertarieni conservatori". Problema e ca nu sunt atata vreme cat sustin un Bush care a marit inimaginabil puterea guvernului. Solutia la criza economica, dupa cum arata Ron Paul, e neamestecul guvernului pentru a stimula responsabilitatea.

Baldwin e sustinut de Ron Paul in acest articol excelent. Raspunsul lui Baldwin e aici.

Ar mai fi de amintit globalistilor ca libertatile individuale sunt mai importante decat interesele de grup ale corporatistilor transnationali. Vezi aici cum guvernul monstruos de la Washington vrea sa controleze Internetul.

Chuck Baldwin despre guvernul constitutional desfiintat de Noua Ordine Mondiala sustinuta de GOP si Partidul Democrat:

Chuck Baldwin despre Partidul Republican, globalisti si constitutionalisti:

Chuck Baldwin vorbeste despre libertatea ateilor si a oamenilor religiosi:

Despre globalizare:

La secţia de poliţie a fost informată că telefonul a fost furat şi suspectul nr.1 este tocmai ea. Binenţeles că a început să râdă şi să rămână liniştită, cu picioarele pe pământ.

Cum a ajuns poliţia să ştie cine este ea, pe cine a sunat, cât a vorbit şi ce a vorbit?

Simplu, în poză vedeţi cum fiecare telefon are o serie. Persoana căreia telefonul i'a fost furat s'a dus la poliţie cu actele telefonului care avea seria scrisă şi a început ancheta, mai degrabă ascultarea telefonului. Nu credeam că este posibil dar orice telefon cumperi de la magazine, ei notează seria aceea la ei în registru. De ce?

Încep să cred că filmul "Enemy of the State" cu Will Smith nu e doar o ipoteză. Nu este pentru nimeni o noutate că pt ceea ce scriu acum s'ar putea să îmi bată la uşă două perechi de 'ochi albaştri'. Cum spuneau C.T.C. în piesa Ipoteze, "Au inventat iNTERNETUL pt monitorizare" şi "Monitorizaţi pe iNTERNET prin IP".

Printr'un simplu click ei iţi ştiu adresa si numarul de la bocanc.

Vreau să fiu liber să împărtăşesc sentimente şi intimităţi, tocmai de aceea nu mai vreau telefon din Romania. Soluţia? Telefon din străinătate, cartela SIM schimbată după ce se consumă. Discuţii la telefon scurte şi cuprinzătoare, fără conţinut dubios... şi dacă cineva este suspect si vorbeşte cu o persoană, până la urmă sri'ul spune că vorbeşte codat.

Ascultarea telefonului cred că este posibilă numai prin ordin judecătoresc. Dar în ţara noastră democratică si frumoasă este posibil orice.

Ma enerveaza la culme ipocrizia! Mai ales ca, in acest caz, eu cred ca e vorba doar de a pune mana pe niste spatii comerciale - din care s-ar scoate bani grosi! Dar chiar daca facem abstractie de acest aspect, e absolut grotesc ce se intampla! Care e problema cu sex shop-urile? Ii "ofenseaza" pe unii? Pai n-au decat sa nu intre in ele - oricum, prin lege, sex shop-urile au geamuri mate, asa ca nu se vede ce e inauntru!

Motivul, cica numarul mare de sex shopuri ar dauna turismului! Nu zau?! Pe cine naiba il deranjeaza aceste magazine?! Dimpotriva, cred ca destui turisti le trec pragul! Mai degraba, turistii straini sunt deranjati de cersetorii care ii asalteaza, in centrul orasului, de comertul stradal, de "fetitele" care agata, fara nici o jena, la drumul mare, de bordelurile "clandestine", dar cunoscute de toata lumea. De cate ori nu v-ati plimbat prin oras si ati fost intrebat de o persoana bronzata din nastere - "nu vrei sa-ti dau o fata?"! Si asta nu se intampla la "periferie", ci in centrul orasului Bucuresti! In schimb, consilierilor "moralisti" din Bucuresti li s-a pus pata pe sex shop-uri!

Stiu ca sunt destui care detesta pornografia sau sex shop-urile, dar discutia asta n-are de-a face cu aspectul moral al problemei. E vorba aici de lege si de bun simt pana la urma. Unii oameni cumpara reviste erotice sau produse de sex shop. Care e problema?! Sa ne prefacem ca sexualitatea e o chestie irelevanta? Sau mai rau, ca e un pacat prin definitie?! Fiecare e liber sa creada ce vrea, dar nu e problema autoritatilor de stat sa ne controleze gandurile!

Ce o sa mai interziceti in numele "moralei"? Barurile, cluburile? Fustele scurte pentru femei? Bluzele cu maneca scurta si buricul descoperit? Sarutatul in public? Alcoolul? Tutunul? Cafeaua? Coca-cola? Carnea de porc? Unde o sa va opriti? Trebuie sa fim toti niste oi virtuoase? In timp ce voi, lupii, care ne conduceti - numai voi aveti dreptul sa va faceti de cap? Trebuie sa stam cu totii ascultatori si sa aplaudam fiecare masura care ne ingradeste libertatea?

Evident, am vazut multe fapte pe acolo ...! Chiar si crime, 2. Ce m-a mirat in mod deosebit a fost un tip care cica sta pe arest de 1 an si 9 luni pentru proxenetism, din cate am reusit eu sa inteleg. Eu n-am fost niciodata prostituata, de nici un fel, nici la propriu nici la figurat, nici contra cost, nici contra cadouri, nici contra faima vreunui individ, nici contra nimic. Eu am o reale placere pentru a face sex cu aia care imi plac, fizic vorbind, si doar pe atractie fizica mi-i aleg, nici un fel de alt criteriu, nu fac nimic din interes de nici un fel, deci numai prostituata n-as putea fi numita. Dar, am cunoscut inca de pe la 14 ani, de cand am inceput sa ies si eu in oras si sa vad cum sunt oamenii si cum e viata cu ochii mei, diversi proxeneti ...! Nici nunul nu semana cu tipul asta, dar nici macar unul singur ...!

Omul de azi nu parea deloc deloc vreun peste periculos, care intr-adevar sa dea gaura in bugetul de stat sau cine stie ce sa mai faca ... mai degraba un oarecare, un micut copil, un pantalonas scurt asa! In aceasi cauza cu el ... niste fete ... 2 ... n-am inteles pana la urma ce era cu ele ... cre`ca vreuna dintre ele era concubina, sau ceva de genul asta, cel putin eu asa am inteles! Niste tipe de nu ziceai in viata ta ca ar putea avea legatura cu asa ceva, trup neingrijit ... colacei, chestii ... haine gen de la piata ... (nu ca eu m-as imbraca frumos sau scump sau mai stiu eu ce, dar nici macar cu mine nu semanau ...) ... de, niste oameni din aia simpli, normali ... care pareau de jos si in nici un caz nu pareau sa fi facut averi din asa ceva, pareau vanzatoare la vreo alimentara tipele alea 2.

Apoi, in cazul asta ciudat, minunatele prostituate nici macar nu se prezentasera ... adica ... au facut denunt si la revedere, trebuiau sa vina azi la audieri si n-au venit, a dispus judecatoarea sa le aduca cu mandat de aducere, probabil nu era prima data cand fentau instanta ...! Cum pana mea te duci si te plangi la militie si apoi e nevoie de mandat de aducere pentru tine, pentru ca tu pur si simplu nu mai binevoiesti a te duce sa-ti sustii denunturile ...! E pur si simplu dubios, sau aveai ceva cu nenea ala si-l vroiai la puscarie, sau nu te mai bagai aiurea-n seama ... parerea mea ...! Ma rog.

Ce m-a socat insa a fost faza asta in sine, cu nenea asta. Judecatoarea aia parea ca acorda mare importanta cazului. L-a lasat spre sfarst sa ajunga si avocatul uneia dintre prostituate, ca ala nu era de gasit, sau ceva de genul asta ... care prostituata s-a dus si si-a semnat contract de consiliere juridica cu nenea avocatul si de atunci n-a mai luat niciodata legatura cu el, si nici el n-a mai putut sa dea de ea ...! Adica ... WTF?! Repet ... de ce naiba s-a mai ajuns la un proces si l-au mai bagat pe ala la puscarie daca le durea in cot? Eu daca eram batuta si obligata sa fac din astea, pai in mod clar ma caram la tribunal sa-l acuz pe ala, sa ma asigur ca-si ia ani la modul serios ...!

Ma gandeam cu stupoare cati oameni sunt in libertate, care se plimba cu diverse masini de teren, limuzine, si nu numai, au lanturi de 3 kg la gat, mai omoara pe cate cineva pe trecerea de pietoni, eventual, si, in mod regulat, arunca cu bani la lautari sa ii dea aia declaratii sa-l numeasca smecherul no 1, marele jupan ... si care, culmea, se ocupa cu aceasi chestie, poate in forme mult mai grave decat ce parea ca face omul nostru de la tribunal. Doar ca ei nu vin la tribunal, deloc, niciodata, pentru nimic.

Nu, aia nu pot fi adusi de la penitenciar in fata unei instante ... aia isi petrec noptile la lautari si alte minuni de genul, spurcandu-ne si ingrozindu-ne cu prostul gust pe care il afiseaza constant. Repet, daca stau sa ma gandesc la prietenul meu, de exemplu, pana si o foarte pretentioasa femeie ar fi apreciat la el cat de stilat si finut e, dar, logic, el n-a facut niciodata proxenetism ... e prea inteligent si prea conectat cu tehnologia pentru asa ceva. Asta asa, pentru o idee, pentru o comparatie. Multi dintre aia care fac prostitutie, si inca la nivel mare, sunt tigani in general, si daca nu sunt tigani ca etnie, sunt ca si comportament, e greu sa fii prea cizelat cand lucrezi cu femei de categoria celor care se intretin in felul asta ... poate doar aia care au femei de lux sa fie mai educati si mai spalati, cum ar spune Dia, insa majoritatea prostituatelor nu sunt deloc de lux ...!

Pur si simplu iti vine sa vomiti la fazele astea. Justitia in Romania pare conceputa special pentru aia mici, aia care pana la urma nu supara pe nimeni cu nimic ...! Te uiti la multi dintre asa zisii interlopi care se ocupau si inca se ocupa cu asa ceva ... niste borati, niste oameni de care uneori ti-e sila, care nici sa vorbeasca romaneste nu stiu, care, unii, au plangeri peste tot de la parinti de fete care au fost obligate sa se prostitueze pentru ei, minore, si asa mai departe, parinti care chiar se streseaza si se agita, nu ca prostituatele de azi, care nici n-au mai binevoit sa dea pe la tribunal ... si nu, parintilor aia nu le face nimeni dreptate, de nenii aia nu se atinge nimeni, nimeni n-are nimic impotriva lor, nu sunt probe, nu e nimic, pur si simplu ei pot trece in continuare linistiti pe rosu la semafor in timp ce te injura pe tine ca traversezi legal pe trecerea de pietoni si pe culoarea verde pentru tine ... CUM ITI PERMITI ASA CEVA IN TIMP CE TRECE EL PE ROSU?! ... si isi pot da dedicatii linistiti la lautari, fara probleme, ca deh, oamenii aia chiar au femei la produs la modul serios! Nevestele lor o ard in suv-uri, gucci, d&g, spa-uri, coafoare, etc., etc., etc., nu precum concubina astuia, saraca, de care chiar imi parea rau. Cel putin in valva aia asa am inteles eu, ca una dintre ele era cu nenea acuzat. Aaaa ... ca sa nu mai zic ca fetitele alea de smecheri, iti mai si arunca in fata eventual ca ea e femeie luxoasa, de valoare, "sunt fetita unicata si de tarfe invidiata", eternul imn al zdrentelor ieftine, ca ea stie ce VREA barbatii de la viata, de aia e smechera si o duce bine :))))). O DA! Toate astea pe banii proxenetului, evident.. Dar aia mici, gen tipul ala de azi, fac puscarie :).

Nu poate fi decat trist. Daca bagam unul, macar sa-i bagam pe toti, nu asa frate ... unii sunt mai mici si mai prosti si platesc pentru toata lumea. Asta nu e justitie, si nu e modul in care organele statului ar trebui sa inteleaga sa ne curete societatea de lepre. Ar trebui sa se inceapa cu aia mari, ca aia sunt de fapt leprele, aia ajung la nivelul financiar la care li se pare ca e ok sa se pishe pe toata lumea si sa incalce orice regula sociala morala si de bun simt in vigoare ...! Parerea mea.

Suntem o societate ipocrita, ne place sa ne dam justi si drepti si sa o facem pe smecherii cand ne facem judecatori, procurori, si alte minuni, dar numai cu aia care chiar n-au putere financiara sa ne sponsorizeze vilutele sau cesucurile d&g sau bmw-urile copiilor ...!

E dubios si de plans ce-am vazut azi la tribunal. Nu-mi vine sa cred pentru ce le platim salarii militieneilor si procurorilor din tara asta ... in ce oameni mici arunca ei cu ani de puscarie ... in timp ce eu ma injur cu toate tigancile si zdrentele si petardele blonde si parasutele, etc., tot DEX-ul, ca ele se este smechere, ca barbatii lor au 100 de femei la spania si ele au 10 kg de aur pe ele ...!

--------------------------------------------------

The foundation of justice is good faith - Cicero

Injustice anywhere is a threat to justice everywhere  - Martin Luther King jr.

1.  Pentru ca am dormit mai bine de 2 luni cu o prietena in pat, pentru ca facultatea in regim "cu taxa" nu-ti asigura sederea in Bucuresti [ ce insemna sa ai prieteni adevarati...Teo, u know i love u right?  ][ ce-i drept...dormitul inghesuit, trezitul dimineata la fiecare alarma, marginile de pat sau hainele ingramadite intr-un colt fac viata la camin mult mai frumoasa :D...am ce sa le povestesc la nepoti]

2.  Pentru toate injuraturile indreptate spre minunatul si mult-prea-rar-vazutul tramvai 27, in zilele cu temperaturi mult sub 0 grade si troiene pe marginea soselelor. Nimic nu-i mai frumos decat sa iti simti fatza complet inghetata, cand u ai fi putut sa juri ca fularul aproape atingea fesul. Sau sa iesi de la metrou unde fusese cald si iti dadusesi fularul jos si manusile si fesul,,,si sa te izbeasca cea mai nenorocita rafala de vant amestecat cu zapada..ca apoi sa astepti "linistit" trenuletzul de care tocmai vorbeam...

3. Pentru ca am tratat prima sesiune cu mult prea mult stres decat merita ! Eram ca un zombie imbibat cu cola, ice coffe/ nesscafe/ cafea-cafea, cu ochii si inima mai zburdalnice k niciodata, cu un mare gol in stomac si intrebarea: "oare cand se va termina?"

4.  Pentru ca euforia cluburilor a disparut dupa vreo cateva nopti pierdute, dansat pana dimineata sau dormit pe la prieteni ( taxiul scump...casa departe..te descurci cum poti) Ce-i drept...au fost cateva iesiri chiar bune..dar..nu destule !! :D

5. Pentru ca am ratat petrecerile date de facultate, baluurile facultatilor (don't ask me why :-|), pentru ca n-am vazut nici un muzeu, aproape nici un parc (k m-am plimbat prin Herestrau :D) si nu m-am dus la film la Movieplex

6.  Pentru ca nu-mi ajung niciodata banii si ma simt ca un adevarat student:)))

7. Pentru ca in frigider in 3 zile se strica mancarea trimisa de acasa si mi se face dor de mancare gatita (and i don't cook :-"):)))

8 . Pentru ca intr-un an nu am reusit sa am makr o particica din sentimentul ala ca atunci cand vii acasa dupa o lunga zi in traficul din Bucuresti, te simti like "home". Stiu...caminele de studenti nu sunt acasa !! Facem o campanie?:)))

9. Pentru ca...mi se face dor de oamenii dragi pe care i-am lasat in urma. Trist e ca ajungi sa tanjesti  dupa un telefon, dupa un semn de viata, pentru ca te simti izolat in monstrul asta de orash....si..realizezi ca people move on with or without you...and so should you ;))...( momentele astea incep sa fie din ce in ce mai rare..probabil te obisnuiesti...sau probabil k ti-o impui..n-am descoperit)

10. Pentru ca poate !!!

Nu urasc Bucurestiul, ba chiar ma intriga si ma atrage prin imprevizibilitatea lui. Chiar am sa fac si un post odata cu ce imi place la/in Bucuresti, pentru ca vreau ..nu vreau, am inceput sa colectez din ce in ce mai multe amintiri acolo si sa ma inradacinez cat mai mult in rutina capitalei:-J. Buna seara Bucurestiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii !!!!!!!!!

A aparut alaltaieri noapte intr-o discutie intrebarea abrupta, simpla, genul de intrebare care face toate contorsionarile tale si tot efortul de a defini si redefini absolut ridicole, incalcite si fara rost. Intrebarea era: “De ce nu plecam?”. De ce nu plecam de-aici, adica. Maine, poimaine, saptamana viitoare, ca sa se termine odata acest tumult legat de tara si de ce ne face sau nu ne face ea, de ce stie numai ea sa ne faca si de ce habar nu are sa ne faca. Am avut nevoie de o discutie fara urma de ratacire pe aceasta tema, am refuzat sa mai port o discutie care sa incrimineze tara, o discutie cu spume in toate colturile mintii si gurii, discutie care m-ar fi lasat, ca de fiecare data, secatuita si scarbita.

Totusi, aproape mitocaneste spus, de ce nu am plecat de la bun inceput, de cand am fost convinsi ca se clatina treaba, de ce nu am stat ca toate tocilarele imputite la avizierul facultatii asteptand anunturi cu burse in strainatate si rupandu-le de-acolo, ca sa nu mai afle nimeni de ele? De ce ne-am lasat cuprinsi de idealism stupid, cu mers in barul de la Litere ascultandu-l din picioare pe Andrei Plesu vorbindu-ne despre fidelitate, de ce am pierdut timpul in fiecare restaurant nou deschis in Bucuresti, de ce am dansat pana am fost uzi leoarca in fiecare noapte in club A, de ce ne-am dus la teatru, de ce ne-am pierdut in micile gadilari ale vanitatii, in complimente ale profesorilor, in scurtele intalniri de la Ateneu cu unul sau altul dintre ei, de ce ne-am lasat pe tanjala boemiei inexistente, de fapt, in Bucuresti? De ce am acceptat “all the spoils of a wasted life”, cum spune absolut superb Trent Reznor in melodia mea preferata? De ce nu am putut avea, de ce nu am putut imprumuta ambitia de fier a unei fete de la tara care ajunge departe? Cat a fost lene, cat a fost comoditate si cat a fost rafinament, coloana vertebrala aparte, cocolosirea noastra de catre parinti? Si, mai ales, cat a fost speranta, cat a fost convingerea ca, daca esti un om ca lumea, daca esti sclipitor intelectual, societatea te va aduce unde trebuie, te va scuipa din valurile ei pe o plaja insorita in care sa traiesti fara griji?

Toate elementele astea au intrat realmente in discutie pentru ca ne-am dat seama ca suntem ridicoli, noi toti cei care se simt umiliti zi dupa zi de Romania dar care nu pleaca, totusi. Care nu pleaca sa se lupte limpede si concentrat pentru inceperea rezolvarii problemei, fie ca incep prin construirea unui barulet pe o plaja din Cuba, fie ca incep cu un doctorat in New York. Care nu pleaca sa obtina alta cetatenie, tinand-o pe cea romana drept cetatenie de sertar si atat. De ce ne lipseste ambitia fara oprelisti si poate chiar fara scrupule, cat ne-a inmuiat educatia ca lumea a parintilor nostri? Eu am indraznit sa tin o pledoarie exact pentru aceasta educatie. Parintii nostri nu ne-au invatat sa taiem in carne vie, nu ne-au invatat sa dam din coate si sa calcam peste cadavre. In plus, “greseala” lor a fost cea ca s-au straduit mult prea tare sa ne ofere tot ce puteau sa ne ofere, asa incat sa nu simtim cat de nasol poate sa fie atunci cand nu ai nimic si cand trebuie sa te spetesti muncind. Am fost alintati, ce mai. Am fost iubiti si alintati, nu am detestat contextul in care am trait iar majoritatea celor care au ajuns departe, la propriu si la figurat, au detestat, macar pe alocuri, contextul in care s-au dezvoltat. Ceea ce mi s-a parut un loc comun si cel mai banal adevar cu putinta in cartea minunata a lui Yann Martel, “Viata lui Pi”, se dovedeste a fi adevarat: nimeni nu isi paraseste tara pentru ca ii este bine in ea. Iar noua ne-a fost bine in ea un timp datorita, asa cum am mai spus in postul care descrie viata in pofida tarii, parintilor nostri, in primul rand.

Cunosc o fata care, ce-i drept, nu a plecat din tara, dar care a ajuns directoare intr-o companie importanta. Asta stiti ca nu imi place, eu sunt anticorporatista convinsa, imi pare cea mai simpla solutie sa te fofilezi in viata cu pozitia intr-o corporatie, sustinand prin ea lucruri nu tocmai demne de lauda in contextul social, ecologic actual. Dar ea a ajuns “departe” in termenii ei, a ajuns ca, dintr-o  tarancuta care mergea la cules de cartofi impreuna cu parintii ei, sa joace binisor rolul femeii educate si bine imbracate. Dar, discutand mult cu ea si cunoscand-o, am aflat ca determinarea ei vine din ura, in mare parte. Din ura pe ceea ce a trebuit sa indure, din ura pe ceea ce nu a putut sa fie de la bun inceput. Poate ca ura noastra e prea proaspata, poate e nevoie de ani si ani de ura si noi abia am iesit de sub aripi protectoare, trebuie sa lasam ura sa ne invadeze, mi-am spus ascultand-o. Asa cum noi ne visam salvand lumea, asa cum noi ne visam donand, sprijinind, ea s-a visat dand ordine si fiind slugarita de cativa angajati. Si stau sa ma intreb cat de precise si cat de incarcate de ura trebuie sa-ti fie motivatiile ca sa obtii ceea ce vrei? E gresit sa spui, ne-am dat impreuna seama in discutiile de alaltaieri: “vreau sa plec de-aici, oriunde, numai sa plec”. Trebuie sa te gandesti exact la un context, trebuie sa abordezi viata mai aplicat de-atat, trebuie sa ai ambitii, nu visari. Si cum faci sa ai ambitii necrutatoare atunci cand, de fapt, ai fost iubit si rasfatat? Cum faci sa ai ambitii necrutatoare atunci cand esti capabil de iubire si cand viziunea ta asupra lumii si asupra vietii este, dincolo de umilintele suportate aici zi de zi, una senina si increzatoare? O viziune care se bazeaza, pana la urma, pe iubire si pe compasiune. Cum putem numi acest tip de ruptura si dezradacinare? Tipul care nu implica o copilarie trista, tipul care nu implica niste neajunsuri grunjoase si agresive, tipul care nu implica un eveniment anume care sa te faca sa nu mai poti vedea locul in care s-a petrecut acest eveniment, tipul care nu implica saracie de tipul familiilor care pleaca in Spania sau in Italia pentru munca.Tipul asta mai greu de stabilit si definit, tipul subtil de intristare si dezradacinare. Dezamagirea si scarba obtinute in timp. Astea cum pot constitui un fitil? Ca e un morman de tristeti fasaite care nu mai pot lua foc. Ce ar trebui sa se intample ca sa ia foc? Cum dracului poate sa ia foc cu ditamai valvataia de ambitie si determinare viata unui intelectual crescut in iubire si cultura? Va jur ca nu este o intrebare retorica. Uneori romanii numesc prea usor, prea repede “retorica” o intrebare si, asa cum am facut si eu la un moment dat, se jeneaza sa isi plece privirea si gandirea asupra unor intrebari prea simple in aparenta. Dar eu intreb serios: cum poti sa “rupi definitiv cu trecutul” ca om echilibrat, cult si educat? Cum poti sa nu mai intorci pe toate partile fiecare detaliu, fiecare indoiala, fiecare concluzie, ce trebuie sa se intample ca in miez de noapte sa-ti arunci cateva haine intr-o geanta si sa pleci, mai ales ca acum nu iti trebuie decat buletinul?

Tot eu am gasit scuze, sa stiti. In discutie, adica. Am spus ca un om care a trait intr-un oarece confort sufletesc si financiar, nu poate sa ia decizii imperative, nu ai cum sa iei o decizie imperativa, nu ai cum. Daca tot ti-ai stricat viata si ai suportat cat ai suportat in Romania, macar sa nu pleci dintr-un impuls si s-o dai in bara mai departe, in alta tara de data asta. Reflexele, puterile, convingerile noastre sunt slabite, sunt lovite, ele nu au cum sa se lupte acum, au nevoie de un tratament si de o perioada de convalescenta. Dar si asta este treaba inselatoare, sa va spun de ce: eu am plecat periodic in alta tara si am stat mult, nu au fost doar vizitele alea de doua zile cu bifat de muzee si atractii turistice. Cumulat, au fost multe luni de stat in alte tari. Si dupa ce stai intr-o tara civilizata, integrandu-te in mersul ei, incepi sa te simti din nou puternic, arati mai bine, mergi mai vioi, ideile tale primesc raspuns si apreciere, respiri bine, iti recapeti identitatea injurata in tara ta. Si atunci ai senzatia ca poti sa te intorci in tara, ca sa mai iei o portie de batjocura, ai senzatia ca te poti intoarce pentru a schimba ceva cu noile forte dobandite, incepi sa-i plangi de mila tarii tale si sa te gandesti la ea ca la o ruda care nu are ce manca in timp ce tu bagi in tine toate bunatatile. Spiritul occidental iti intra repede in oase, mai ales ca ai structura osoasa potrivita si te apuca din nou idealismul, de data asta diferit fata de cel din studentie, dar tot idealism. Fiind nascut si crescut sa dai si sa iubesti, vrei sa dai si sa iubesti, ca asta stii sa faci cel mai bine. Te intorci aici cu energie, faci o chestie in fata careia lumea cade in cur, ca asa da bine, dar, de fapt, nu faci bine ce faci, lumea doar s-a prefacut ca a cazut in cur, asa cum se preface in atatea si in atatea chestii imprumutate de la occidentali. Pana la urma muzicii de la News FM tot i-a luat locul mizeria monstruoasa de muzica ce pregateste intrarea in scena a lui Morar si Buzdugan. Pentru ca entuziasmul este de fatada la noi, dureaza putin, romanii obosesc repede si nu vor sa se schimbe, de fapt, asta imi este clar. Vor sa stie ca exista ceva interesant dar le e lene sa ajunga cu adevarat la acel lucru. Ar fi bine sa poata dar, pe masura ce acel lucru se contureaza, incep sa-l injure. Pentru ca, asa cum am mai spus-o, romanii sunt foarte orgoliosi in mediocritatea lor. Ei au crezut ca esti om de omenie, ca vii cu entuziasm, cu o idee si ca dupa aia te porcaiesti, dai spaga, lingi in cur, te futi in dreapta si-n stanga, faci o petrecere cu berbecut, nu poti sa le stai asa ca un cui in coasta.

In ultimele luni am hotarat, noi toti astia care chiar vor sa-si schimbe viata, sa nu mai plecam nicaieri, sa stam aici in Bucuresti pana cand ne-o ajunge situatia la beregata, la nas, pana cand nu o sa mai stim de noi, pana cand imaginile cu Iliescu la congresul PSD ni se vor multiplica sub ochi si in timp ce bem un pahar cu apa, pana cand imaginile cu Petre Roman fiind mangaiat de mainile butucanoase ale unor toape o sa ne bantuie si in somn, pana cand fiecare burtoi si fiecare claxon o sa ne insoteasca si cand stam in apa fierbinte si frumos mirositoare din cada, pana cand o sa ne tacanim, pana cand nu o sa mai putem functiona. Imi dau seama, fara gluma, fara cinism, ca asta este solutia: neindulcirea situatiei. Oprirea incercarii de a indulci situatia, asa incat reactia sa fie puternica, sa aiba vana, sa nu mai fie o eterna pendulare sfrijita, o eterna lasitate combinata cu zvacniri si fantezii de libertate, sa fie alba sau neagra. Sa ne lasam prinsi de boala si sa nu luam nici un medicament, sa o lasam sa-si faca de cap in noi si sa vedem care e mai tare. Daca ne face praf niste organe, asta e, de buna voie ne-am bagat in experiment semnand actele cu noi insine. Daca ne trezim intr-o dimineata cu decizia de neclintit de a pleca pentru totdeauna de-aici, inseamna ca am facut treaba buna. Imi este doar teama de un lucru amestecat: sa ne trezim intr-o dimineata, cu cateva organe busite dar si cu dorinta amarata de a pleca, sa ne facem un plan de bun simt si sa plecam precaut, cu aceleasi indoieli vechi, boala sa ramana in noi dar noi sa nu facem altceva decat sa o mutam de colo-colo, in speranta ca va trece, ca sa ne incepem odata viata.

Seninul vântului, senin ...

Dragostea: Eu sunt totul şi nimic. Sunt ca vântul şi nu pot intra acolo unde ferestrele şi uşile sunt închise. I-am răspuns: Dar eu sunt deschis pentru tine. Iar ea mi-a răspuns: Vântul e făcut din aer. Este aer în casa ta, dar totul e închis. Mobilele se vor umple de praf, umezeala va distruge tablourile şi va păta pereţii. Vei continua să respiri, vei cunoaşte o parte din mine - dar eu nu sunt o parte, sunt Totul şi asta n-o să afli niciodată.  ( Paulo Coelho )

Mi-am prins sufletul în cozi şi le-am lăsat înadins să-mi fluture în vânt. Prinde-mă cât poţi, mâine s-ar putea să fiu ţărână; vântul îmi va flutura sufletul departe.  ( Mariana Fulger )

Ceca 1991 - Izbrisi vetre njegov trag :

Ref.
Izbrisi vetre njegov trag
nije mi vise mio ni drag

Molim te vetre ko brata
izbrisi njegovo ime
Jer ja sam pricu o sreci
zavrsila s' njime

Ref.

Njega sam volela strasno
a on je voleo druge
S' njim su noci bile
beskrajno more tuge

Ref.

Molim te vetre jos jednom
i njega sa sobom nosi
Ne moze vise da sniva
snove u mojoj kosi

Ref.

În bătaia vântului ...

” Uneori seaman cu un clopot parsit pe care doar vantul il mai face sa vibreze.” - Apararea lui Galilei

Nimic nu te mai indeamna sa continui ceea ce faci, iti lipseste motivatia, nu iti place ceea ce faci ? Renunta. Fa lucrurile care iti plac. Gasetse un motiv de bucurie in fiecare actiune pe care o intreprinzi.

Pasiunile tale, visele tale sunt cele care te imping de la spate. Chiar daca uneori te simti abandonat, parasit si pierdut, nu uita ca nu esti o frunza in bataia vantului. Solutii exista mereu, trebuie doar sa ai ochi spre a le vedea. Ai capacitatea si puterea de a opta, de a alege sa faci ceea ce iti place.

“De ce sa ne dramuim singuri pasiunile si dorintele cand, oricum, viata fiind scurta, vom fi dramuiti? Nici dragostea, nici alta pasiune n-au cum sa fie “rezonabile”. Iar daca sunt, cu atat mai rau! A iubi “nebuneste” e, dupa parerea mea, singura forma adevarata de iubire. In consecinta, orice intelepciune inteleasa ca o grija de a nu dori ceva “peste masura”, de a nu visa “prea mult”, adica “fara masura”, ar trebui sa ne puna pe ganduri. Va amintesc ca “mediocritatea” inseamna, in latina, “cale de mijloc”, abea apoi “inferioritate”. “  - Calomnii mitologice

E decizia ta. Te poti scalda in marea masa a mediocritatii sau te poti ridica deasupra lor. Poti sa urmezi drumul altora, visele lor. Sau poti fi tu acela care isi urmeaza cu indrazneala, curaj si perseverenta propriile teluri. Nu te lasa in bataia vantului, ci fi tu acela care decide inctro bate vantul.

Tu nu poti mai mult ? Tu nu ai reusit niciodata? Sunt doar scuze ale celor care nu vor sa te lase sa vezi ca te poti ridica deasupra lor, ca poti sa iti exploatezi pasiunile si potentialul tau creativ. Tinde mereu mai sus si nu te complace in mediocritate. Doar pasiunile tale si dorinta “nebuneasca” de a-ti vedea visele devenite realitate te pot face sa vibrezi, nu astepta vantul sa o faca, caci ” Asteptatea ne da iluzia ca facem ceva asteptand, cand, de fapt, nu facem altceva decat sa murim suportabil, putin cate putin. ” - Viata pe un peron

Sursa : octavianpaler.ro

Eu ...

sunt mugur de vânt,

fior din cuvânt ...

mă sunt şi nu sunt,

când mă-ascund ...

dar, sunt eu, numai eu,

un Templul în rouă mereu,

de surâd în secunde cu greu,

stâncă-s vie, tot ... eu ...

Sibilla

Suferinţele îl întăresc pe om, şi sunt mai necesare decât orice plăcere, pentru formarea unui mare caracter.  ( Constantin Brâncuşi )

Trebuie să cauţi întotdeauna şi să găseşti o detaşare de tine însuţi.  ( Constantin Brâncuşi )

Lumea poate fi salvată prin artă. Artistul face, în fond, jucării... pentru oamenii mari; el este ca şi viermele de mătase.  ( Constantin Brâncuşi )

Trupul omenesc este frumos numai în măsura în care oglindeşte sufletul.  ( Constantin Brâncuşi )

Eu am pornit, întotdeauna, de la o idee, de la Natură.  ( Constantin Brâncuşi )

Sibilla Poesis

citate preluate de pe www.citapedia.ro

muzica preluată de pe youtube

imagini preluate de pe google.ro

informaţii preluate de pe octavianpaler.ro

versuri : Sibilla Poesis

Noul Ierusalim (Misterele Pucioasei, cap.LXXIII)

Cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa ( Partea a LVI-a. Texte modificate : Anul 1990 )

Studiu independent despre fenomenul religios NIP

( ”Noul Ierusalim de la Pucioasa” )

“Fiule, să nu pierzi şi să nu uiţi nici

un cuvânt, că de toate vei fi întrebat”

(din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 6 februarie 1959)

Anul 1990

1. Ediţia 1995: “…Se va încorda rău. Ştiţi ce vine pe pământ? O neînţelegere nemaipomenită. Nu vor reuşi să stabilească libertatea şi dreptatea şi pacea, până nu se va face încordare.[…] S-au umplut şi preoţii de râie, trebuie frecaţi. Câţi preoţi nu duşmăneau pe cei ce voiau să placă lui Dumnezeu în poporul Meu…” (27 ianuarie 1990)

1. Ediţia 2006: “…Se va încorda rău. Vine pe pământ o neînţelegere nemaiîntâlnită. Nu vor reuşi să statornicească libertatea şi dreptatea şi pacea până nu se va face încordare.[…] S-au umplut preoţii de râie. Trebuie curăţaţi. Câţi preoţi nu-i duşmăneau pe cei ce voiau să-I placă lui Dumnezeu în poporul Meu!” (14/27 ianuarie 1990)

2. Ediţia 1995: “ …S-a dat voie măicuţelor care nu vor să nască copii, să se ducă liber să-i dea afară. Cine a dat această poruncă? E voia lui Dumnezeu?” (30 ianuarie 1990)

2. Ediţia 2006: “ …S-a dat voie mamelor care nu vor să dea naştere la copii, să se ducă să-i dea afară din pântece. Cine a dat această poruncă? E voia lui Dumnezeu?” (17/30 ianuarie 1990)

3. Ediţia 1995: “…Trebuie să iasă la lumină cântarea “Cu noi este Dumnezeu”. La orice rugăciune să cântaţi această cântare. Iese la suprafaţă acest cuvânt: cu voi este Dumnezeu, ca să vadă toţi că Dumnezeu e cu poporul Său…” (30 ianuarie 1990)

3. Ediţia 2006: “…Trebuie să iasă la lumină cântarea “Cu noi este Dumnezeu”. La orice rugăciune să cântaţi această cântare. Iese la suprafaţă acest cuvânt: “Cu noi este Dumnezeu”, ca să vadă toţi că Dumnezeu e cu poporul Său.” (17/30 ianuarie 1990)

4. Ediţia 1995: “ Aţi văzut în ziar, scrie puţin, puţin despre Dumnezeu, restul e freamătul lor, e cuvântul lor. Fiecare se face stăpân pe ce are el…” (5 martie 1990)

4. Ediţia 2006: “ Aţi văzut, în ziar scrie puţin, puţin despre Dumnezeu. Totul e freamătul lor, e cuvântul lor. Fiecare se face stăpân pe ce are el.” (20 februarie/5 martie 1990)

5. Ediţia 1995: “ Strigătele puţinului Meu popor, au întors roata invers, dar trebuie să lucrăm, s-aducem deplin libertatea, căci vreau să fac cunoscut Cuvântul Meu, să-l ştie toată România, dar încetul cu încetul se fabrică oţetul. ” (5 martie 1990)

5. Ediţia 2006: “ Strigătele puţinului Meu popor au întors roata, dar trebuie să lucrăm să aducem deplin libertatea, căci vreau să fac cunoscut Cuvântul Meu, să-l ştie toată România, dar încetul cu încetul se fabrică oţetul. ” (20 februarie/5 martie 1990)

La Pucioasa se vehiculează intens teoria că rugăciunile şi “strigătele puţinului popor” de la Noul Ierusalim au declanşat “revoluţia din decembrie 1989”. Mai precis, se spune că arestarea liderilor pucioşi era iminentă, şi atunci “Dumnezeul de la Pucioasa” a luat decizia înţeleaptă de a declanşa revoluţia la Timişoara, pentru a-i scăpa pe pucioşii de la Pucioasa de represalii şi de “băgatul la beci”.

6. Ediţia 1995: “ Tot ce e, România, e ca o apă tulbure şi neagră cu valuri înspăimântătoare.. ” (5 martie 1990)

6. Ediţia 2006: “ Tot ce e în România e ca o apă tulbure şi neagră, cu valuri înspăimântătoare. ” (20 februarie/5 martie 1990)

7. Ediţia 1995: “ Tată, să nu ştie nimeni ce fac Eu cu voi aici. E un punct puternic pe care-l ţin ca pe o făclie. Pomeniţi tot poporul Meu, dar să nu ştie ce faceţi voi pentru el. Ce fac Eu aici cu voi nu e nicăieri, Eu am ales aici corpuri curate, inimi curate şi locaş curat.. ” (30 mai 1990)

7. Ediţia 2006: “ Tată, să nu ştie nimeni ce fac Eu cu voi aici. E un loc puternic pe care-l ţin ca pe o făclie. Pomeniţi tot poporul Meu, dar să nu ştie ce faceţi voi pentru el. Ce fac Eu aici cu voi, nu e nicăieri. Eu am ales aici trupuri curate, inimi curate şi locaş curat. ” (17/30 mai 1990)

8. Ediţia 1995: “ Fiţi cu iubire duhovnicească şi cu mângâiere cerească, aşa cum vă iubeşte Dumnezeu. Eu iubesc pe cei din cer. Nici nu vă daţi seama cât iubeşte Dumnezeu pe poporul Său. E la fel cum pui apă la rădăcina unei flori să înflorească. Ea creşte şi înfloreşte.” (30 mai 1990)

8. Ediţia 2006: “ Fiţi cu iubire duhovnicească şi cu mângâiere cerească aşa cum vă iubeşte Dumnezeu, că nu vă daţi seama cât iubeşte Dumnezeu pe poporul Său. E la fel cum pui apă la rădăcina unei flori să înflorească, şi ea creşte şi înfloreşte.” (17/30 mai 1990)

9. Ediţia 1995: “ Fiţi cu iubire duhovnicească şi cu mângâiere cerească, aşa cum vă iubeşte Dumnezeu. Eu iubesc pe cei din cer. Nici nu vă daţi seama cât iubeşte Dumnezeu pe poporul Său. E la fel cum pui apă la rădăcina unei flori să înflorească. Ea creşte şi înfloreşte.” (30 mai 1990)

9. Ediţia 2006: “ Fiţi cu iubire duhovnicească şi cu mângâiere cerească aşa cum vă iubeşte Dumnezeu, că nu vă daţi seama cât iubeşte Dumnezeu pe poporul Său. E la fel cum pui apă la rădăcina unei flori să înflorească, şi ea creşte şi înfloreşte.” (17/30 mai 1990)

10. Ediţia 1995: “ L-am zidit pe om şi i-am dat viaţă[…].Sunt aici cu Cuvântul şi cu Duhul. Sunt cu voi şi voi cu Mine…” (18 iunie 1990)

10. Ediţia 2006: “ L-am zidit pe om şi i-am dat viaţă[…].Sunt aici cu cuvântul şi cu Duhul. Sunt cu voi şi voi cu Mine…” (5/18 iunie 1990)

În mod evident, modificarea nu este o simplă corecţie ortografică. Ea este intenţionată şi deci are un scop: acela de a sugera că cel care vorbeşte este chiar Cuvântul (Fiul Tatălui) care vorbeşte. Această atribuire este corelată cu teoria originală lansată la Noul Ierusalim care spune că nu tatăl este Creatorul universului şi al omului pe pământ, ci Fiul, care aici zice: “L-am zidit pe om şi i-am dat viaţă”.

11. Ediţia 1995: “ Grăbiţi-vă în toate. Dacă sunteţi pregătiţi cum vă vreau Eu, de voi nu se lipeşte nimic, pentru voi nu vine nici o frecătură. Aici e flacăra care va lumina. Fiţi cuminţi, căci preoţii care vă urăsc pe voi vor da piept cu Mine…” (18 iunie 1990)

11. Ediţia 2006: “ Grăbiţi-vă în toate. Dacă sunteţi pregătiţi cum vă vreau Eu, de voi nu se lipeşte nimic, pentru voi nu vine nici o răvăşire. Aici e flacăra care va lumina. Fiţi cuminţi, căci preoţii care vă urăsc pe voi vor da piept cu Mine.” (5/18 iunie 1990)

12. Ediţia 1995: “...Fiule Nicolae te-am adus aici. Aici am locul Meu cel preţuit de tot cerul, o scânteie care trebuie să se aprindă mereu aici. Binele ce-l lucrezi de acum, să fie cu binecuvântarea Mea. Ajută-Mă că te cer, nu pentru că nu am putere dar vreau să lucrez prin dragostea şi puterea mânuşiţei Mele de popor ca să pot avea ceea ce am aici, ca pe o făclie aprinsă. Ţi-am dat şi pâinea pentru trup, dar de acum încolo să fii cu grija pentru Mine şi să-Mi fii de ajutor aici pentru flacăra care trebuie să ardă aici.” (12 iulie 1990)

12. Ediţia 2006: “...Fiule Nicolae, te-am adus aici. Aici am locul Meu cel preţuit de tot cerul, o scânteie care trebuie să se aprindă mereu aici. Binele ce-l lucrezi de acum are binecuvântarea Mea peste el. Ajută-Mă, că te cer, nu pentru că nu am putere dar vreau să lucrez prin dragostea şi puterea mânuşiţei Mele de popor ca să pot avea ceea ce am aici, ca pe o făclie aprinsă. Ţi-am dat şi pâinea pentru trup, dar de acum încolo să fii cu grija pentru Mine şi să-Mi fii de ajutor aici pentru flacăra care trebuie să ardă aici.” (29 iunie/12 iulie 1990)

Textul este adresat lui Nicolae Nedelcu, la data consacrării lui ca al doilea preot de la Noul Ierusalim (primul fusese consacrat Ilie Bunea, la 25 martie 1989) . Odată cu reeditarea cărţii, Mihaela a găsit cu cale să evidenţieze într-un mod special “chemarea” la “preoţie “ a lui Nicolae, zis Nicuşor, zis Nicuşiţă. Astfel, ea a falsificat textul original, modificând unele cuvinte şi adăugând altele noi. O primă modificare încercă să inducă în eroare pe cititor că Nicuşor ar fi primit o binecuvântare verbală, odată cu acest cuvânt de întâmpinare adresat lui Nicolae Nedelcu (şi, în continuare, lui Spiridon Şerban, care a fost consacrat al treilea “preot”, odată cu Nicolae). Textul original se constituia într-o recomandare fermă: “Binele ce-l lucrezi de acum, să fie cu binecuvântarea Mea”. Cu alte cuvinte, Nicolae era povăţuit ca, de acum încolo, nimic să nu mai facă fără binecuvântare de sus. Textul falsificat are o cu totul altă semnificaţie: tot ceea ce face Nicuşor de acum încolo are, în mod necondiţionat, binecuvântare de sus.

O a doua modificare încearcă să ascundă statutul incert al lui Nicolae, dinainte de chemarea lui la “preoţie”. Cuvintele “Ţi-am dat şi pâinea pentru trup…”, care au fost şterse de Mihaela, tocmai de aceea au fost şterse: ca să nu se poată face o paralelă între statutul preoţilor de mir, care trăiesc din milostenia primită de la credincioşi (şi nu practicând o meserie în paralel), şi cel al lui Nicolae, care primea la Pucioasa, odată cu investirea într-un serviciu stabil (munca duhovnicească), şi răsplata muncii: o bucată de pâine albă.

Odată cu Nicolae Nedelcu, mai primeşte serviciu la “templu” şi Spiridon Şerban:

“...Fiule Spiridon, îţi face Tatăl chemarea să vii şi tu ca să fii în acest buchet, să-ţi dau servici aici şi să fii strâns unit în acest mănunchi. Aici Mă vei ajuta, dar şi Eu te voi ajuta. Vino să fii aici în cuibul Meu. Ajută-Mă în izbânda cu care trebuie să ajung la capăt.” (12 iulie 1990)

Odată cu aceste chemări speciale, şi Ilie Bunea este anunţat de “ajutoarele” care-i sosesc (şi care îi vor submina mai târziu, definitiv, liniştea):

13. Ediţia 1995: “...Fiule cel întâi aici, Iliuţă, îţi dau ajutor ca să aprindem această făclie vie. Iată am ales ceva de preţ dintre cei din poporul Meu la care le cunosc inimile şi viaţa. În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh îţi adaug să fiţi trei. Aprinde-ţi tată făclia. Sfinţii trei ierarhi îşi lasă mâinile peste voi, alături de mâna Mea. Ei sunt veniţi de la începutul Meu cu Verginica. Lucraţi întreit, ei sunt cu Verginica nedespărţiţi, de atunci şi până acum. Lucraţi apa cea vie în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin… ” (12 iulie 1990)

13. Ediţia 2006: “...Fiule cel întâi aici, Iliuţă, îţi dau ajutor ca să aprindem această făclie vie. Iată, am ales ceva de preţ dintre cei din poporul Meu, la care le cunosc inimile şi viaţa. În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, am adăugat să fiţi trei. Aprindeţi, tată, făclia. Sfinţii trei ierarhi, Vasile, Grigorie şi Ioan, îşi lasă mâinile peste voi, alături de mâna Mea. Ei sunt veniţi de la începutul Meu cu Verginica. Lucraţi întreit. Ei sunt cu Verginica, nedespărţiţi de atunci şi până acum. Lucraţi apa cea vie, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin. ” (29 iunie/12 iulie 1990)

O primă remarcă: cei aleşi pentru a completa “sfânta troiţă” nu au fost aleşi la întâmplare, ci dintre cei cărora “li se cunoşteau inimile şi viaţa”. Deducem că nu la toţi li se cunoşteau inimile şi viaţa, deci capacitatea de cunoaştere “angajatorului” era limitată.

A doua remarcă: “hirotonia” celor trei este transcendentală. În loc de episcopi pământeni, şi-au pus mâinile pe capetele celor “aleşi”, trei episcopi din cer, în chip tainic, nevăzut, necunoscut. Ca să se clarifice oarecum misterul, Mihaela are însă grijă să adauge în ediţia 2006 a cărţii şi numele presupuşilor episcopi din cer: Vasile, Grigorie şi Ioan. Aceştia fiind şi arhierei, şi arhicunoscuţi, orice dubiu privind “hirotonia” mai presus de fire a celor trei “preoţi” este astfel temeinic spulberată. Ei sunt consideraţi “unşi din cer”:

“..Cei trei fii unşi, mergeţi înainte cu rugăciunea şi fiţi precauţi” (19 iulie 1990)

A treia remarcă: Ce ar putea să însemne îndemnul: “Lucraţi întreit…”? decât numai ca cei trei “preoţi să slujească întotdeauna nedespărţiţi! Or, acest lucru nu se întâmplă niciodată la liturghie, unde ei slujesc întotdeauna separat, ci numai la unele sfeştanii protocolare, la care este adunat tot poporul de Noul Ierusalim, ca să vadă poporul cât de uniţi sunt ei, preoţii Noului Ierusalim. În realitate, creştinii pucioşi au aflat de mult că “preoţii” lor se au între ei precum câinele şi pisica, dar toţi se prefac cu o seninătate debordantă că n-au auzit nimic, nu ştiu nimic şi nici nu observă nimic. Este o stare de disimulare generalizată, de minciună autoimună, care demonstrează că fenomenul de alienare al pucioşilor este contagios, malign şi pernicios.

14. Ediţia 1995: “…Preotul de aici Mi-a hrănit primul corpuşor şi apoi a prins ură pe poporul Meu şi a pus miliţia să cerceteze, dar Eu n-am lăsat.” (20 iulie 1990)

14. Ediţia 2006: “…Preotul de aici Mi-a hrănit primul trupuşor al lucrării Mele de azi, şi apoi a prins ură pe poporul Meu şi a pus miliţia să cerceteze, dar Eu n-am lăsat.” (7/20 iulie 1990)

15. Ediţia 1995: “… Tot cerul aşteaptă bunul sfârşit al acestui punct. De aceea v-am dat să-i scrieţi pe toţi din toate colţurile şi să fie pomeniţi de voi aici, şi să aibă toţi părticică. ” (23 iulie 1990)

15. Ediţia 2006: “… Tot cerul aşteaptă bunul sfârşit al acestui început. De aceea v-am dat să-i scrieţi pe toţi, din toate colţurile, şi să fie pomeniţi de voi aici, şi să aibă toţi părticică. ” (10/23 iulie 1990)

16. Ediţia 1995: “… Tinerelule ţi-am dat două nume, numele proorocului Ilie pe care-l porţi şi numele sfântului Ioan ca să ai putere în ceea ce faci, să ai de la ei putere şi ajutor… ” (23 iulie 1990)

16. Ediţia 2006: “… Tinerelule, ţi-am dat două nume: numele proorocului Ilie, pe care-l porţi, şi numele sfântului ierarh Ioan, ca să ai putere în ceea ce faci, să ai de la ei putere şi ajutor. ” (10/23 iulie 1990)

17. Ediţia 1995: “… Adevăr grăiesc că adun deoparte pe cei ce iubesc pe Dumnezeu şi dau foc pământului cu cei ce nu ascultă… ” (29 iulie 1990)

17. Ediţia 2006: “… Adevăr grăiesc că îi adun deoparte pe cei ce iubesc pe Dumnezeu şi dau foc pământului şi la cei ce nu ascultă… ” (16/29 iulie 1990)

18. Ediţia 1995: “…Când am văzut că nu se mai poate face nimic, căci voia conducătorul României să facă nimicire peste poporul Meu şi peste locaşul Meu, gata, i-am rupt piedica vieţii şi l-am scos afară. Aşa voi face cu toţi duşmanii acestei lucrări…” (25 august 1990)

18. Ediţia 2006: “…Când am văzut că nu se mai poate face nimic, căci voia conducătorul României să facă nimicire peste poporul Meu şi peste locaşul Meu şi al cuvântului Meu, gata, i-am rupt piedica vieţii şi l-am scos afară. Aşa voi face cu toţi duşmanii acestei lucrări.” (12/25 august 1990)

19. Ediţia 1995: “ Şi nici un iubitor de foc să nu creadă că nu i se plăteşte cu focul…” (2 septembrie 1990)

19. Ediţia 2006: “ Nici un iubitor de foc ( fumătorii, n.r.) să nu creadă că nu i se plăteşte cu focul.” (20 august/2 septembrie 1990)

20. Ediţia 1995: “…Dar acum, pe timp ce trece, voi lucra cu tactică, să scot fântâna Mea de miere la iveală şi la lumină şi să ospătez din ea pe cei care mai vor şi mai preţuiesc… ” (7 septembrie 1990)

20. Ediţia 2006: “…Pe timp ce trece voi lucra cu dibăcie să scot fântâna Mea de miere la iveală şi la lumină şi să ospătez din ea pe cei care mai vor şi mai preţuiesc. ” (25 august/7 septembrie 1990)

21. Ediţia 1995: “…Cine se ospătează din această fântână, aceia vor fi ai Mei şi în curând vor vedea toţi ce face Dumnezeu cu ei. ” (8 septembrie 1990)

21. Ediţia 2006: “…Cine bea din această fântână, aceia vor fi ai Mei, şi în curând vor vedea toţi ce face Dumnezeu cu ei. ” (26 august/8 septembrie 1990)

22. Ediţia 1995: “…Nu vreau să dau la nimeni din mărul acesta, pentru că nu e copt… să spunem tuturor că nu e nimic, degeaba caută că nu e nimic… ” (8 septembrie 1990)

22. Ediţia 2006: “…Nu vreau să dau la nimeni din mărul acesta, pentru că nu e copt… să spunem tuturor că nu e nimic, că degeaba caută, că nu e nimic. ” (26 august/8 septembrie 1990)

23. Ediţia 1995: “…Şi vine momentul, ca ceea ce am aici, să fie cunoscut , să iasă la lumină, dar pe timp ce trece. O să vină momentul să lucraţi şi să strigaţi fără frică.” (8 septembrie 1990)

23. Ediţia 2006: “…Şi vine vremea pentru ceea ce am aici să fie cunoscut , să iasă la lumină, dar pe timp ce trece. O să vină vremea să lucraţi şi să strigaţi fără frică.” (26 august/8 septembrie 1990)

24. Ediţia 1995: “ Am aici pe cineva de mare preţ, pe cineva care preţuieşte conducerea Mea şi o primeşte cu toată inima.” (8 septembrie 1990)

24. Ediţia 2006: “ Am aici pe cineva de mare preţ, pe cineva care preţuieşte conducerea Mea, lucrarea Mea cu toată inima.” (26 august/8 septembrie 1990)

Textul se referă la arhiereul Irineu. Liderii pucioşi s-au aflat aici în faţa unei misiuni incomode pentru ei: aceea de a corecta o mare minciună. Este adevărat că Irineu a studiat cu mult interes “lucrarea” de la Noul Ierusalim şi chiar a susţinut-o în faţa Sfântului Sinod, dar nu ca s-o promoveze cu forţa, ci doar ca s-o semnaleze, urmând ca întreg Sinodul să analizeze şi să decidă, ceea ce s-a şi întâmplat. Pus în faţa deciziei ferme şi cvasi-unanime de reprobare a “mişcării” de la Pucioasa şi de constituire a unei comisii care să argumenteze cu temeiuri exhaustive această opţiune, arhiereul Irineu s-a supus necondiţionat hotărârii Sinodului. La scurt timp el a constatat că a procedat bine, deoarece după acest moment de cotitură, liderii pucioşi s-au radicalizat şi au devenit mai puţin riguroşi în ascunderea ereziilor lor, pe care au început să le promoveze pe faţă.