saptesptrezece zile pe un drum ca asta sint ca saptesprezece vieti traite una dupa alta. aventura ai vrut, aventura ai, madam, sa te saturi... dar nu e numai asta... unul dintre motivele pentru care am venit aici este toata istoria asta adunata printre farime de ziduri ramase inca in picioare... in Burgos am vazut catedrala de doua ori, am vrut sa zic am vizitat-o... El Cid - prima legenda citita, primul erou cu care tatal meu mi-a facut cunostinta... acum la mormintul lui (al lui El Cid, adica) am plins pentru a doua oara de cind sint aici...

ultima zi, cea de ieri, am fortat mai mult decit trebuie ritmul. 29 de km prin meseta. am cedat in fata manastirii san Nicolas, de fapt cred ca chiar drumul m-a dus acolo. mi-am zis ajunge... fiindca daca mai fortez mult s-ar putea sa nu mai termin calatoria si mi-a mai ramas destul timp sa iau lucrurile pe indelete, sa vizitez tot ce mi-am propus sa vizitez. multi au renuntat din cauza problemelor pe care le-au avut cu picioarele, ori aici, singurul lucru care conteaza este sa fii sanatos ca sa poti merge mai departe. am primit gazduire in manastire, mai erau zece pelegrini acolo. maicuta, o italianca a zis in prima faza ca nu mai sint paturi si m-am gindit imediat la izoprenul ramas in Los Arcos. nu am niciodata timp sa scriu, si nici nu e asta intentia mea, despre toate bataliile care se poarta in mine sau despre cele care stiu ca s-au intimplat inaintea mea pe aceste cimpii arse de soare.

o sa va spun ca sub cerul liber, cu capul sub brat, in bataia vintului, tout va bien. si de fapt asta e chiar libertatea pe care o cautam, nepasarea, disparitia grijilor de miine, de poimiine, stii ca esti in siguranta, chiar daca unele ginduri te poarta mai departe decit ai crezut vreodata. sa dormi intr-o zi pe cimpi, si peste doua saptamini la un hotel de cinci stele. ce stiu eu? imprevizibilitatea exista... dar trebuie sa fii aici ca s-o intelegi, ca s-o simti. nimic din ce-am planuit la plecare nu si-a urmat cursul firesc. nici programul, nici imparteala km pe zile, nici thelma and louise.

probabil ca tu sau tu aveti aceleasi ginduri stupide, afurisite si mici in a judeca lumea din spatele biroului vostru de corporatisti cu capsa pusa pe reguli, sincer, mi-a mila de voi. mi-e mila se sensibiloseniile voastre inchipuite, de felul in care-i gratificati pe unii si pe altii, dar faceti mai mult rau in ignoranta voastra si cu aerele astea basite cu care umblati prin lume, ca si cum daca ati citit "los pilares de la tierra" sinteti cineva ca aveti idee despre istoria lumii. nu veti sti nimic pina in ziua cind veti primi din partea unui necunoscut un ajutor ca de la simplu om la simplu om. toate crtile voastre nu valoreaza nimic atunci cind esti nevoit sa dormi in cimpie dar te gindesti la ce oja o sa pui diseara pe degete. stai acolo, pe perna ta moale, pe scaunul tau ergonomic si dispari din calea mea...

in fine... aseara am plins a treia oara. de emotie, de fericire, de recunostinta ca am gasit dragostea neconditionata intr-o simpla manastire pe care in mod normal, daca ai fi fost sanatos nici n-ai fi intrat in ea. preotul Giancarlo, italian si el de origine, s-a aplecat asupra picioarelor noastre umflate si le-a spalat, apoi le-a sters cu un stergar alb si le-a sarutat. atunci am izbucnit in lacrimi, fiindca un om mult mai spiritual decit mine, statea in genunchi si saruta tuturor pelerinilor picioarele. si asta in ziua in care-i murise cel mai bun prieten.

apoi cu mina lui ne-a pus masa, printre sfesnice si luminari aprinse, am mincat toti in tacere... cea mai buna masa de cind sint pe drumul asta. mincare calda, ceva ce mi-a adus aminte de dragostea neconditionata a mamei. apoi tot cu mina lui a intins saltelele in fata altarului si-am adormit vegheati de icoane.

e admirabil cita grija ne purtam unii altora chiar daca nu ne cunoastem, chiar daca nu stim cine sintem, chiar daca am parcurs impreuna doar 5 sau 6 km... e aici ceva care nu-ti permite sa-ti pui masti, o compasiune reala, o dragoste imensa pentru sinele pur si noi, pentru aceeasi experienta comuna pe care o impartasim, dar atit de personala. ceva ce n-am mai intilnit demult, de atit de mult timp incit aproape ca uitasem ca exista, ceva ce speram sa gasesc...

voi, cei care judecati dupa aparente, sau dupa cuvintele in spatele carora se ascunde un om, ginditi-va daca veti fi vreodata in stare sa daruiti azi, acum, chiar in acest moment, putina ingaduinta fata de ceea ce vi s-a dat, putina recunostinta de ceea ce aveti deja... si pe urma sa veniti sa-mi tineti prelegeri despre istorii pe care nu le cunoasteti, doar aveti impresia ca sinteti buricul pamintului.

what goes around comes around... si mai incolo... mult mai incolo e ceva in voi de care va va fi tot timpul rusine...

am ajuns la mijlocul drumului. se spun ca cine reuseste sa parcurga distanta asta pe jos ii vor fi iertate toate pacatele, va arde karme intregi de remuscari si regrete. nu stiu daca e adevarat. pentru mine nu conteaza asta, nu mai conteaza multe... e ca si cum am spart sau macinat intre degetele de la picioare, care ma dor in fiecare zi din ce in ce mai tare, toate faradelegile pe care le-am gindit, sau spus, toate regretele, anumite zbateri si nu vad altceva inaintea mea decit o infinita compasiune fata de cei care dorm inca in birourile lor, cu geloziile, inviidiile, pasiunile alea mici care-i guverneaza, maruntisurile, sau puterea pe care cred ca o detin, acele lasitati care fac din om un simplu animal instinctual care nu face altceva decit sa judece, sa critice, sa injure, sa se creada mai destept, mai inteligent decit restul lumii.

ce cacat!

a trebuit sa ajung pe Camino ca sa inteleg ca oricite bube ai avea, vei continua sa mergi mai departe, chiar daca ai impresia ca nu mai poti, ca totul te doare, o sa mergi anyway, fiindca n-ai incotro. iti expira timpul de-aia! nu Camino iti va rezolva probleme existentiale, nu Camino iti va lua grijile care te apasa pe umeri. nu. adevarul este ca nu stii niciodata ce va fi miine, pe cine vei intilni, cu cine vei parcurg urmatorii km, nu stii niiodata ce e miine. daca stii cred ca ai o problema. numai mortii stiu ce fac miine. sint morti, desigur.

si un lucru straniu care mi s-a intimplat acum doua zile: umblam de capul meu prin meseta spaniola, abia mai puteam sa fluier a pustiu, cind am vrut sa-mi verific harta zilnica pe care o aveam in buzunarul de la spate al blugilor. harta disparuse, si voiam sa vad citi km mai am pina la urmatorul satuc. nu era nimic grav, scrisesem insa pe ea adresa de mail a unei italience, Sonia, pe care o cunoscusem in Belorado, si de care-mi placuse mult. ii cerusem mailul sa-i trimit pozele pe care i le facusem. asta e, zully, mi-am spus, mergi mai departe fara harta, urmareste cu atentie sagetile galbene si lasa ca italianca poate trai si fara poze.
dup o oprire de vreo ora intr-o cafenea, merg mai departe. fluturi morti de caldura pe poteci. imi auzeam doar pasii turtind cu nadejde pietrele de sub talpi. masaj spaniol, caravasazica. alti km in ritmul asta. stiu eu la ce ma mai gindeam? dau peste un tata si fiul lui. faceau si ei Camino, un fel de educatie spartana. el- englez stabilit in Spania de vreo 24 de ani. incepem sa vorbim. ma intreaba la un moment dat unde ma cazez. nu stiu, ii raspund, voi merge pina ma plictisesc. mi-am pierdut azi harta, asa ca nu conteaza, trebuie sa gasesc un sat pe undeva, ii mai spun. era cumva asta? si-mi arata propria mea harta, pe care o recunosc imediat dupa mailul italiencei, dupa scrisul meu demina...

care erau sansele ca dintre toti pelerinii care ma depasisera in timp ce imi faceam siesta, sa ma intilnesc taman cu cel care gasise harta mea?

simpla coincidenta, zice acum scepticul din mine. sau poate e doar Camino...

sint in Fromista acum. e sarbatoare mare in Spania. vor fi focuri de artificii diseara si tot in seara asta se va drumul taurilor pe strazi... frumos, nu? cu toate astea, nu din cauza asta sint aici... pina la sfirsit imi voi da seama de ce, daca nu cumva am gasit deja ce cautam.

ps: scriu repede, e ca si cum un fragment din ce spun ma va face mai tirziu sa reconstitui tot ce-am vazut, trait, simtit. s-ar putea sa sar litere virgule etc... asta e situatia. mergeti si voi mai departe.

ps1: daca stie cineva unde pot gasi ghidul Liber Sancti Iacobi as fi recunoscatoare. O sa am mare nevoie de el la intoarcere.

ps2: o sa ramin vreo doua zile in Fromista ca sa ma refac. astept sa se deschida biserica San Martin a carei arhitectura simpla, eleganta, romanica, s-ar putea sa fie, n u stiu exact si nici n-am unde sa ma informez acum, una dintre piesele unicat ale arhitecturii romanice. o vad chiar acum de la fereastra unui albergue, cel la care m-am cazat.

ps3: oamenii pe care i-am cunoscut zilele astea:
Rainer, cu care am avut in Burgos o discutie foarte interesanta despre poezia germana, el insusi fiind poet, il gasiti aici.

si Olivier, care stia de Roland, nu si de Olivier, asa ca aseara, dupa masa, intinsi pe saltele, chiar inainte de a adormi, i-am spus legenda lui Roland, partea cu razbunarea. il gasiti aici, daca aveti timp sa-i rasfoiti blogul si stiti franceza. tot la el gasiti si poze si citeva insemnari despre drumul pe care-l face.

Frisonul trecerii prin pasaj, întunecarea subită şi cufundarea ca într-o oglindă care te absoarbe, m-a cuprins sub podurile Senei. E dintr-o dată un alt aer, parcă mai dens, curentul apei loveşte cu putere în piloni şi preţ de o secundă poate, atât durează, te afli între lumi: apă şi cer, sus şi jos, nocturn şi diurn contopite.

Spre a nu fi singur, îngerul, păzitorul trecerii, te însoţeşte în starea sa de repaus eternizat la scara umanului unde, nu-i aşa, panta rhei şi iluzia trecerii închid totul, sub arcul podului se curbează timpul.

Înălţarea spre văzduh e cât se poate de perceptibilă prin coloanele de capăt ale Podului Alexandre III. Panglica de metal a arcului, de 110 m, pare suspendată prin baterea de aripi a fiinţelor celeste, caii înaripaţi. A fost construit între 1897 – 1900 şi inaugurat odată cu Expoziţia Universală, iar prima piatră a fost pusă de ţarul Nicolae al II-lea. Este diorama inedită a stilului 1900.

Pare incredibil că dantelăria atât de fină a arcelor metalice pot susţine Passerelle des Arts, exilul lacustru al buchiniştilor. A fost primul pod metalic pe Sena la Paris (1804).    

Acum Parisul mi se pare un loc unde imaginarul poate funcţiona perfect.

Paris, la belle ville, e, pentru cine poate să şi-o imagineze, o atmosferă construită MENTAL prin intermediul unor imagini pe care le asamblezi şi le reasamblezi, interior.

Opera franceză, de pildă, prin imensul ei, îţi aduce în minte atmosfera din frumosul musical, "The Fantom of The Opera", al lui Joel Schumacher...

Vraja se opune grandorii, visul se opune arhitecturii perfecte. Astfel realizez un decupaj care chiar mă încîntă.

Despre noapte şi despre apusuri mi-am propus astăzi să vorbesc. Nu mult, atît cît se cade. Poate cele mai profunde creaţii ale imaginaţiei, atunci cînd eşti la Paris, sunt APUSURILE. Sigur, e opţiunea mea.

Apusurile nu sunt numai spectaculoase, sunt chiar inima spectacolului. Ele învăluie şi ascund, posedă şi transfigurează, înnobilează şi dor. Apusurile, privite de pe Sena, te duc în zone în care nu ai fi vrut să ajungi, la stări care-ţi erau străine.

Te redescoperi cumva altfel, te priveşti cu uimire, apoi te bucuri că eşti şi aşa. Un soi de dedublare, de scindare a personalităţii tale, o întrupare în Apus.

"Muzica nopţii" cheamă, copleşeşte, nu trebuie respinsă din principiu. Acum am în minte şi vă împărtăşesc şi vouă, tema musicalului de care am vorbit, în interpretarea (pe care o prefer) lui Josh Groban. La începutul videoclipului e o imagine cu genialul compozitor al întregului spectacol, cu Andrew Lloyd Webber.

... Sena capătă, în apus, o culoare metalică, mirosul e tot mai puternic, miros de apă brăzdată de alge.

În depărtare, Catedrala devine fantomatică. O umbră de idee, o umbră ca viaţa asta însăşi...

După ce am văzut Catedrala din Koln, apoi pe cea de la Reims, apoi imensa catedrală de la Rouen, apoi pe cea de la Strasbourg, am crezut că Notre Dame n-o sa-mi placă. E cuminte, îmi spuneam, e prea ordonată, are proporţii perfecte. Celelalte sunt nebune, sunt flăcări, sunt fleşuri, sunt Idei! Notre Dame e doar perfecţiune şi, de multe ori, perfecţiunea oboseşte, poate chiar enervează.

Văzînd-o din depărtare, de pe un "bateau-mouche" care străbătea alene Sena, mi s-a părut mică, prea liniştită pentru gusturile mele rebele, mai degrabă spre goticul flamboyant al secolelor cînd fumul rugurilor împînzea existenţa ternă a omenirii. N-o să-mi placă, nu, e celebră şi mă enervează celebritatea, mă supără cînd toată lumea se duce exact unde e mai aglomerat. Dar, totuşi, să treci prin Paris şi să nu fi avut timp de Notre Dame, mi s-a părut nefirescul însuşi.

Asta doar dintr-un singur motiv: e vorba de minunatul spectacol cu acelaşi nume, "Notre Dame de Paris", realizat în 1998 la Paris pe muzică de Riccardo Cocciante şi versuri de Luc Plamondon. Inspirat din frumoasa poveste de iubire din romanul lui Victor Hugo, spectacolul reprezintă şi un record, el fiind declarat "cel mai frumos muzical ever"... Aşadar, nu puteam trece indiferentă pe lîngă Notre Dame şi bine am făcut!

Dincolo de frumoşii demoni albi (himere şi gargouille), ce ies de te miri unde şi îşi etalează sinistrele sau doar comicele zîmbete, catedrala e prilej de imaginaţie şi de tulburătoare şi unduitoare uimire.

E "belle" aşa cum spune despre frumoasa Esmeralda cîntecul din spectacol, e cumul de bine şi rău, de dumnezeire şi de obscurul întunecat, coşmaresc, dar ispititor al perfecţiunii.

 

Plecările sunt poate încercarea personală de suspendare a timpului. Acel ex-curs te trimite, în fapt, într-un alt timp. E mai perceptibil decât acel alt spaţiu pe care îl străbaţi.

Contactul meu cu Art nouveau a fost unul livresc, deşi în Botoşani, de pildă, sunt câteva edificii de surprinzătoare sugestie.

Însă insolitul Stil 1900 m-a copleşit la Budapesta, la celebrele terme Gellért şi mai apoi la Viena. Acolo am întâlnit şcoala, teoretizarea, conceptul şi materializarea lui într-un parfum vizual senzual şi fin, discret şi totuşi atât de învăluitor: albul şi culorile luminoase, omniprezenţa auriului, frunzele stilizate ale faţadelor – decorativism fitomorf cu impresie de iederă de aur într-o toamnă străvezie – reflexiile din translucidul vitraliilor.

Clădirea Secession,  de la Viena, a fost construită la 1898 de arhitectul Joseph Maria Olbrich. Ceea ce a stârnit furtuna în percepţia estetică a epocii şi apoi a fost denumită candid şi afectuos de către vienezi, privindu-i cupola, „varza de aur”, expune deasupra intrării teza mişcării: „Der Zeit ihre Kunst. Der Kunst ihre Freiheit.” (Fiecărui timp arta lui. Artei, libertatea.)

E remarcabil sincronismul acestui concept într-o altă capitală, la Bruxelles. M-a cuprins fără  rest senzaţia de artă liberă, neosificată şi unduitoare, ruptura de arhitectura pastişă a stilurilor vetuste. E notabil că peste 1000 de edificii din Bruxelles, multe simple case, sunt creaţii în stilul 1900.

Clădirea vechiului magazin Old England, în care astăzi este Muzeul Instrumentelor Muzicale, a fost construită în anii 1898 – 99 de arhitectul Paul Saintenay, care a realizat, surprinzător, puţine clădiri art nouveau.

E o construcţie din metal, tocmai în ideea noii arhitecturi de a exploata, în beneficiul funcţionalului, disponibilităţile pe atunci noilor materiale – fonta, oţelul laminat în profile, sticla – deschizând faţadele şi spaţiile interioare spre a le conferi, generos, lumină şi fluiditate.

Formele vaporoase, umbrele şi transparenţele au luat locul opacului, densului, pietrei în genere. Pe o latură a faţadei o fleşă gotică stilizată, din fier forjat, pare jocul de tuşe curbe ale unei pictograme, poate, totuşi, prea barocă.             

a doua oara ne-am pierdut la iesirea dintr-un satuc, Granon, si ne-am trezit iar la 1 km distanta de ultima sageata vazuta. niste muste mari, grase si urite. nici urma de biciclisti, nici urma de pelerin. numai noi si mustele pe cimp.

a treia oara cind eram deja pe drumul bun am avut senzatia ca ne-am pierdut iar, dar ne-a fost atit de teama sa mai facem un pas in plus incit am avut tendinta sa ne intoarcem din nou sa cautam afurisitele alea de sageti galbene. nu mai aveam nici un pic de incredere sa mergem mai departe. si soarele ne batea in cap, pe umeri, pe picioare, mai ales ale mele, caci de desteapta ce sint am transformat pantalonii lungi (sinmgura pereche ramasa) in pantaloni scurti. asa ca m-am prajit si pe picioare, iar umerii, la frecarea cu rucsacul au devenit carne vie. in fine... am mers mai departe, terminati de caldura si cu mentalul scazut din cauza invirtirii in jurul cozii. talpile ma dureau fix in punctul care face legatura cu plexul solar. cum ar veni, explicatii a la yoga, imi calc zdravan in picioare toate orgoliile. cine , eu??? orgolioasa?? chiar nu stiu cine a inventat cuvintul asta. cred totusi ca din cauza efortului ma dor talpile, domnule, miine fac 300 km totusi, sa nu uitam asta...

am innoptat in Belorado, un oras care ori se reconstruieste, ori se prabuseste, inca nu mi-am dat seama. toate bune si frumoase, dar am avut frisoane (vreo 2-3, nimic grav) si asta din cauza ca am mers in soare, ca nu puteam sa ne adapostim intr-un restaurant sau o cafenea, de ce-am fi facut oare asta??? si sa nu ajungem mai repede la han si SA STAM????? sau sa mincam??? sa stam terminati de soare, cu migrenele gramada dupa noi, fara sa-mi fi baut cappuccino necesar pentru energizare??? sa nu stam ca sa ne lingem pielea arsa?? doamne fereste...

buna de nimic, neinstare sa caut un net sa-mi scriu dracului materialele pentru care am venit aici...

azi, in Espinosa del Camino ne-am despartit in sfirsit. a durat fix un minut ca sa se rezolve intreaga situatie. am trecut Muntele Oca singura. si asta pentru ca ei n-au vrut sa se opreasca sa-mi beau rahatul ala de cappuccino, adica atunci cind aveam eu chef, nu cind voia nu mai stiu cine... oricum, yoghinul e cu mayra, de parca eu as fi fost impotriva ei, deci Alinutza n-are de ce sa-si faca griji, sa curga sms-urile, hahahaha... iata de ce nu mi-am luat eu mobilul. ca sa nu fiu nevoita sa intru in astfel de buclucuri, sa dau raportul adica de ce unuia sau altuia i-a sarit mustarul, si de ce-mi trec mie nervii imediat, fiindca taman de-asta am si plecat, satula de acele treburi neterminate ale altora, de dependentele unuia sau ale altuia... etc etc...

voi credeti ca acest Camino este o simpla aventura. incep sa realizez ca este mai mult decit atit. ca in mod normal nu as fi reusit sa merg atitia km fara sa-mi iasa limba de un cot. as vrea sa stiu/ sa inteleg ce ma tine in picioare. ce anume ma face sa merg mai departe, in conditiile in care unii renunta... deciziile pe care le iau, sagetile pe care le urmez constiincioasa, felul in care intorc privirea fara sa-mi mai pese... pur si simplu... nu mai simt nevoia sa dau explicatii nimanui. astea sint desene pe asfalt. desene in praf. e de-ajuns sa nu-mi placa tonul vocii cuiva si sa vina peste mine o suma imensa de tonuri de voci cu care am fost apostrofata si la dracu, n-am plecat de-acasa sa-mi faca altii programul, sa renunt la tabieturile mele, sa alerg din alimentara in alimentara dupa mincare etc. sint aici sa inteleg ceva. ceva despre mine, ceva depre ceilalti. nu caut semne in orice basina, dar nici nu mai vreau sa fac fata aceluiasi gen de probleme, scandaluri inchipuite si birfe care se propaga dincolo incoace. nu aici. nu pe drumul asta unde vreau sa-mi permit intilnirea cu imprevizibilul.

m-am oprit un oras mai incolo in Villafranca sa-mi beau cappuccino-ul dorit, apoi trei ore mai tirziu faceam un popas linga niste stejari. Mai trecuse cineva pe-acolo. erau coji de alune si un chistoc de tigara Fortuna. probabil marca spaniola. mi-am mincat si eu conserva de peste cu biscuiti, ca piine a ramas la ei si mi-am stins setea cu piersici. am ajuns cu buzele arse de vint in Ages. de-acum sint pe cont propriu. sper sa nu patesc mare lucru caci asigurarile medicale au ramas la Mayra.

acum na, ce sa zic, abtineti-va de la a-mi comenta decizia. pur si simplu vreau sa fac drumul asta singura. Mayra e pe miini bune, va minca la timp si va fi masata la timp. asa ca prietenii ei sa nu-si faca griji. si mai ales sa nu sparga frigiderul de nervi. puneti mina pe telefoane repede si spuneti-i doar ca e mai bine ca a scapat si ea de mine. faceti o hora si multumiti-i yoghinului pentru intelegere. haha! vai tu, ce cruda sint... scuipati-ma sa nu ma deoache careva...

nu stiu cum voi ajunge la capatul drumului. cu genunchii juliti, neagra ca un diavol, cu rinichii facuti praf, nu-mi pasa, acum stiu ca voi ajunge. dar mai e atit de mult pina acolo, incit nu pot sa ma gindesc la nimic altceva decit ca iata, am ocazia sa o dau din nou in bara, dar n-o voi face.

deocamdata ma simt bine, noul rucsac e mult mai bun decit cel dinainte, am facut 28 de km, am trecut deja de sfert. in continuare nu pot trimite poze pentru ca e un sistem ciudat de folosire a internetului aici.

vom vedea ce se mai intimpla...

later edit: aveti aici primul articol de la eva. luni or sa apara si celelalte.

Pe Iulian Şuhanea l-am avut elev acum mai mulţi ani, să fi trecut de 10... Era mereu tăcut, dar cu o inteligenţă vie în priviri. Apoi am început a dialoga, apoi am făcut schimb de muzică, apoi mi-a prezentat-o pe frumoasa şi isteaţa lui prietenă, pe Olivia, cea care avea să-i devină soţie...

Apoi l-am cununat, apoi am botezat-o pe Andreuţa... Acum ei sunt stabiliţi la Bruxelles, de 3 ani. Am trecut pe la ei, au fost gazde excepţionale!

Dincolo de toate astea, aş vrea să aduc aici în discuţie ideea de PRIETENIE. Sigur, cu mulţi dintre elevii mei rămîn prietenă o vreme, cu unii, mai mult timp... Pe cei care mă contactează mai rar, îi înţeleg şi ştiu că acolo, în inima lor, rămîn amintirile. Cu unii dintre ei, datorită lor mai mult, stabilesc o legătură vie şi frumoasă, o prietenie dicolo de bariere, dincolo de convenienţe, dincolo de prejudecăţi.

E minunat să-ţi revezi foştii elevi în chip de prieteni, e stenic să împarţi cu ei nu numai amintiri, ci şi prezentul lor, al nostru...

Profesorul nu-şi termină lecţia atunci cînd iese din clasă! Aşa s-ar cuveni. Lecţia adevărată abia atunci începe! Aş dori ca imaginea aceasta simbolică, cu Iulian, la ţărmurile Mării Nordului, să rămînă ca o chemare şi ca o mulţumire. Ca o chemare dinspre mine spre cei care îşi mai amintesc. Şi ca o mulţumire.  Şi profesorul trebuie să le mulţimească elevilor, pentru că, fără ei, fără inteligenţa şi prietenia lor, el nu ar exista!

Cu drag, aşadar, pentru toţi foştii mei elevi şi, cînd veniţi să ma vedeţi, luaţi cu voi şi aparatul de fotografiat!

programul este urmatorul. dimineata un mic dejun copios si la 7 deja sintem pe drum... azi am facut 16 km in 4 ore si am ajuns in Najera, in plina sarbatoare. spaniolii il sarbatoreau pe San Pedro si era nebunie pe strazi, am trecut prin bazar in drum spre han, si am fost luata de mijloc de unul dintre dansatori. aveam camera in mina, asa ca am aprins-o si am filmat toata nebunia. la un moment dat m-am trezit cu Mayra linga mine, care a uitat pentru o jumatate de ora de durerea ei de la genunchi si-a inceput sa salte tricoul pe ea, de mama focului. apoi pentru ca traditia orasului este ca cei care sint prin centru sa fie jumuliti de tricouri, ne-am trezit cu ele rupte, dupa ce ca nu aveam decit doua... dar am tipat ca nebunele, intrebindu-ne ce naiba se intimpla, mai incolo insa am vazut o strada plina de femei si barbati cu bluzele sfisiate... da-i si cauta mai tirziu ace si ata sa ni le coasem... mai tirziu adica, dupa ce am cautat prin tot orasul o bucata de piine pentru masa de seara si-am lasat-o pe mayra sa aiba grija de bagaje. o intreaga aventura cu piinea asta. toate magazinele inchise intre orele 14.00 si 18.00, o siesta cam indelungata. cind m-am intors cu Yoghinul fara piine, desigur, Mayra dormea pe caldarim ca o aurolaca deh... (Alinutza, fata, sefi ai lui Mayra, va vine sa credeti?)

inainte de asta, am innoptat aseara la Navarrete, la hanul lui Jesu... o dementa totala. Yoghinul a rupt un pat cu puterea gindului, iar apoi am ris doua ore de pelerinul care dormea in el... sa dea toti dracii... azi patimim in noul refugiu, undeva intr-un pat suprapus unde ne vijiie aerul conditionat in pin freza. sa mai ridem de bietii oameni... cea care ne-a stampilat carnetele de pelerin este romanca, de-am tresarit speriati ca stie cineva limba noastra si nu e manelar.

in rest nu avem nici pe naiba... ceea ce observ este ca pe vreme racoroasa avem un ritm mai bun. picioarele noastre s-au obisnuit cu drumul, de parca toata viata numai asta am facut. pe Mayra am poreclit-o "Testoasa", fiindca ea ramine mereu in urma si incetinim ritmul cind si cind sa ne ajunga, sa-i dam apa sa bea si pe urma o luam mai departe la picior.

frantuzoaica-infiermiera-de-51-de-ani-divortata de cind i-am spus ca are zimbet frumos, rinjeste acum de fiecare data cind ne vede. ceilalti cu care am pornit din saint-jean-pied-du-port au renuntat sau li s-au terminat concediile... ne imprietenim cu altii sau ne salutam, nu conteaza, daca au nevoie de ajutor ii scoate Yoghinul din ananghie cu vreo pastila, cu vreo planta sau altceva... in continuare ma minunez cit de bine ma simt, au disparut si cele doua basici din talpa si etc... doar Mayra are o mica problema la genunchi. aaa, si eu am o mica problema cu rucsacul. s-a cam rupt dupa cum l-am aruncat incolo si incoace, trebuie sa-mi iau altul... mai mic fireste. in Los Arcos am uitat cele doua izoprenuri, deh... ne e mai lejer dar sa nu ajungem ca baba Dochia si cind om da de frig sau greu sa nu plingem dupa unele lucruri.

intrebarea zilei este: ce mai aruncam azi?... nu stiu de ce, ca oricum am ramas cu foarte putine lucruri.

pe drum citim mesaje de la alti pelerini, sau poezii sau cintece scrise pe peretii tunelurilor sau pe pietre.

in Viana am mincat un paello cu pulpe de pasare, o minunatie... care mi-a cazut cam greu la ficat, dar asta nu m-a oprit sa fotografiez in continuare barbati frumosi, copii si batrini. dupa-amiezele ni le petrecem in piatete, stind la terase de vorba cu batrinii sau urmarind copiii cum se joaca.

starea de gratie a omului care-si respecta timpul, familia, prietenii... departe de stiri nefaste, de radio, de tv, de suspiciuni, de teste, de invidii, de de jocurile mici si netrebnice ale oamenilor, de tristetile lor inchipuite, de fericirile lor si mai inchipuite, care nu pacalesc pe nimeni, de mintile lor bolnave, de obsesii, de rautati, cit mai departe, cu un pas mai departe, cu 1 km si mai departe, cu 5 km si mai departe, un pata de perro (asa sint numiti pelerinii uneori), departe de fumuri de parf si de stress, de trafic, de aere, de E-uri, departe de minciuni, de false promisiuni, de false proiecte, sa conteze doar ramasul bun care nu te mai intoarce din drum, departe de multumiri, de depresii, de golul priviirlor altora, de concesii, de prejudecati, de etichete si judecati, dintr-un loc in alt loc, unde oamenii se apropie fara teama de tine, fiindca n-au nimic de ascuns, doar pentru ca pot imparti, impartasi o buna bucata de drum cu tine, impreuna cu o buna bucata de piine, fara sa ceara la schimb nimic, sa le stringi mina si sa mergi mai departe si mai departe pina in orasul unde ingerii nu mor niciodata de tot.

aaaa, ca uitam... ne-am poreclit bastoanele de drum. pe al meu il cheama don Manolo, in cinstea hangiului din Estrella si a povestilor pe care mi le-a spus, al Mayrei se numeste don Jose, in cinstea hangiului de-aseara din Navarrete, iar cel al Yoghinului, un bat lung primit cadou de la un fost pelerin, are numele de Arrubal, o strada din navarette, orasul de-azi noapte.

ce sa va mai spun? lucrez in noaptea asta la un nou articol pentru cei de la eva. o sa pun mai multe amanunte pe-acolo. viata spaniolilor, repaosul lor, munca... ma rog, cam ce-am observat pina acum...

in rest... probbail ca sinteti bine cu totii... noi mergem sa ne amestescam acum prin fiesta din seara asta, printre oameni care stiu sa traiasca... daca raminem si fara al doilea tricou, probabil ca in urmatorul oras vom face si shopping!
va las cu bine... hasta luego!

Bruges – ochiul adormit al zidăriei policrome.

Poate prima sugestie pe care mi-a trezit-o Buges-ul a fost aceea de loc al candorii. Spaţiu al ludicului, poate al oniricului, ceva de ochi adormit. Zidăria policromă urcă, dintr-un somn revelatoriu, în salba de creneluri în scară, născute din bucuria unui burg de jucării.

În tot centrul din Bruges cronologia faţadelor trimite la vremurile unui apus de ev mediu.

Surprinde în special forţa agitaţiei din oraşul acesta adormit dar în mişcare: nervozitatea cailor de categorie uşoară şi viteza caleştilor, somnolenţa pasului cailor de categorie grea şi lentoarea carelor care fac turul burgului, omniprezentele biciclete, unele adevărate limuzine şi bărcile pe canale.

Solemnitatea cavalerilor de piatră şi ludicul trăitorilor obişnuiţi ai oraşului, surprinşi într-o scenă de tandreţe, cu mâinile adunate întru-un gest de ofrandă.

Somnul timpului se percepe în special pe canalele din Bruges. Cu legănarea începe visul, cu apa aceea de o densitate aparte, lichid primordial sau poate fluidul unei alchimii nepedepsite, liberă în jocul său.

Are un miros anume, pe care lebedele îl ştiu şi îl pasc printre pietrele şi cărămizile canalului.

Da, cu siguranţă e voluptate şi, poate, o estetică a putridului în miezul verde al canalelor.                        

"...acest Bruges, ca o lebădă a morţii" , cum spune Georges Rodenbach, ne-a chemat la un eveniment neaşteptat: o expoziţie de pictură, grafică şi sculptură SALVADOR DALI!

Numai după cîţiva paşi, răsfoind frisonaţi gravurile, grafica şi acuarelele lui Dali, am dat peste cîţiva FLUTURI!

Erau alegorii ale Morţii, ale Vieţii, ale Iubirii, pluteau crispaţi printre linii, stăteau acolo, prinşi întru eternitate pe o tulpină de trandafir...

Un fluture stropit cu albastru îşi măsoară umbra peste cea a unui demon_înger. La Dali nu ştii niciodată care e îngerul, care e demonul, sunt interschimbabili, işi fac servicii reciproc; la Dali totul curge, lucrurile se termina în păsări, păsările în animale, animalele suferă de boli necunoscute, de sexualitate delirantă, de lene, de foame, de nebunie... Viziunilor expresioniste daliniene le corespund coşmarurile noastre, coşmaruri cu animale rebegite, cu ziduri crăpate, cu ceasuri umide, cu femei-fluturi, cu boli necunoscute, cu ticăloşii amare, cu trădări şi cu împăcări, coşmaruri ale existenţei, vise uluitor de familiare, poate, sau poate că ne uimesc prin ineditul asemănării...

Spune Rodenbach: "ce putere de neînţeles exercită asupra noastră asemănarea!...Instinctiv există în noi înscrisă chemarea noului. Ne plictisim de bine. Ne bucurăm şi de sănătate şi de fericire numai prin contrast. Tot astfel, dragostea trăieşte mereu numai din întîmplările ei rupte. Iar asemănarea este punctul în care se întîlnesc şi se împacă cele două tendinţe contradictorii ale firii noastre", noul şi vechiul, nocturnul şi diurnul, aş spune eu. Două tendinţe care fac posibilă asemănarea noastră cu aceste coşmaruri ale lui Dali, care plac nu pentru că aparţin unui geniu, ci pentru că ele sunt NOI, în clipele noastre mohorîte ori sublime... 

Una din multele variante ale Femeii cu sertare surîde Îngerului Morţii,  "tăcere şi linşte pînă în adîncul timpului"(Rodenbach).

Privit din faţă, e un Înger mai trist, cu o gaură în loc de inimă, desigur, cu frumosele aripi abia mijite, cu mîinile încordate a biruinţă sau, poate că e un Înger abia trezit din somnul lui de moarte. Privit din profil, aproape din spate, din capul triunghiular ies două coarne neliniştitoare. Demonul se trezeşte sau el abia adoarme?

E greu să vorbeşti despre Bruges fără speranţa că cei care te ascultă vor fi citit Rodenbach, Bruges, la Morte (Bruges, a doua moarte)... Dar poate că, totuşi, va fi cineva care a citit şi atunci va inţelege că în cartea lui Rodenbach nu e, de fapt, vorba decit de o mare iubire, care lasă frumoasa senzaţie că TREBUIE să vezi neapărat oraşul, locul care o generează... Autorul spune, în prefaţă, că e vorba despre un oraş, despre Bruges, dar, de fapt, e altceva.  E vorba de o atmosferă, de un miracol produs de iubire. Oraşul e martorul mut şi, uneori, ambiguu. Miracolul e, însă, al iubirii, al iubirii absente, mai precis.

Oricum, una din dorinţele mele cele mai puternice, din tinereţe, cind "morţi" diverse mă cutreierau, a fost sa vad Bruges! Aşa cum, de pildă, unii doresc să vadă un ocean anume sau Piramidele, dorinţa mea era să vad Bruges...

Se spune că ar fi o a doua Veneţie, Veneţia Nordului. Se spun multe, dar eu nu am prejudecăţi şi nici la Veneţia încă nu am fost. La Bruges insă am fost acum cîteva zile. Şi, cu siguranţă, aş dori să revin, dar poate că într-o iarnă, cind canalele vor fi îngheţate şi cînd toate prăvăliile vor fi închise. Atunci poate că voi regăsi IMAGINEA MEA INTERIOARĂ despre Bruges! Deocamdată, e un oraş fermecător, ca o Carte postală colorată, poate prea colorată, pe care te gîndeşti să nu o trimiţi cunoscuţilor, fiind deplasat de vie, de frumoasă! Sau, cine ştie, o trimiţi bolnavilor la suflet, să le aline suferinţa, sau incurabililor romantici, să-i faci să viseze.

Nimic din decrepitudinea acelui oraş-stare descris de Rodenbach nu am aflat, poate doar rostirea apei, la trecerea ei pe canale... foşnetul frunzelor care sărută apa, opace la zgomotul vaporaşelor pline cu turişti, opace la acest Bruges în lentă schimbare...

Atunci nu-ţi mai rămîne decît să te adînceşti în tine şi să recreezi Bruges, să-l scoţi de acolo, din inima Belgiei, să-l recompui în tine, să-l revezi, poate iarna, cind canalele sunt ingheţate, cînd copacii sunt dezgoliţi, cînd iubirile mor...

Bruges, la Morte...

atita musetel pe cimp...

am vb la telefon cu un prieten pe care nu l-am vazut niciodata, am fumat in gradinita hanului si ne-am ascuns apoi sub paturi calduroase. am adormit in dangat de clopote si rapaituri de ploaie. n-o sa inteleg niciodata de ce m-am/ne-am trezit fara absolut nici o durere. unde disparusera toate? dar ce atitea intrebari, ne-am pus rucsacele in spinare si am pornit-o pe cimpii, sub un cer azuriu, aproape saltind de bucurie pe pietre, ocolind ochiuri de baltoace, fiindca n-a mai plouat cum ne fusese teama, fiindca rucsacul devinise din ce in ce mai usor si pentru ca era atita verdeata in jur incit puteam sa ne pierdem, sa ne azvirlim, sa ne topim in natura si nimeni sa nu ne stie...

ne-am luat ramas bun de la Rafael, spaniolul cu buze misto, si i-am cerut permisiunea sa-i fac o poza pentru colectia mea de barbati misto. era atit de bucuros ca a cistigat Spania incit ar fi fost de acord cu orice, darmite cu un asemenea fleac.

frantuzoaica de azi, pe care am intilnit-o pe drum, avea niste ochi tristi si chef de vorba. ne-a spus cite ceva despre cit de singura se simte sau s-a simtit, am parasit-o imediat, schimbind citeva fraze de complezenta. ei bine, sintem satule, cel putin eu si Mayra, de suferintele astea inchipuite, produsul unor minti prea chinuite. "vous avez un beau sourire. use it more often", i-am spus mai tirziu cind am intilnit-o iar in Viana. vorbim in 4 limbi si le zapacim pe toate. am parasit-o pe drum pentru ca noi aveam chef de fluierat pe cimpii.

yoghinul ne explica ceva despre disparitia durerilor, cum ca toate tensiunile noastre au coborit undeva in adincul pamintului, dar ce-mi pasa unde s-au dus, atit timp cit pe ceasul meu s-a asezat pentru citeva secunde un fluture albastru, a filfiit ametit si si-a luat zborul, cit porumbei albi zboara inaintea noastra, de parca ne-ar arata drumul, desi pe camino n-ai cum sa te ratacesti, chiar daca nu vezi sagetile indrumatoare, deja stii cum vine urmatoarea curba.

intr-un sat am baut cafe con leche (eu) si colacao (mayra) asta din urma fiind un fel de cacao cu lapte, se pare ca spaniolilor din navarra le place asta. apoi mai tirziu am racnit in pustiu ca sa ne auzim ecoul de cealalta parte a unei coline.

pe la 14:00 am intrat in Viana in sunet de clopote si cu o vitalitate crescinda, parca mai aveam chef sa facem 10 km, dar am zis ca huo, stop... hai sa ne bucuram de oraselul asta, sa mincam ceva traditional si sa stam de vorba cu oameni.

totusi din cind in cind am clickul asta: de unde vine forta asta de a merge mai departe? m-am pipait citeva minute bune, muschii, oasele, toate la locul lor, nici un pic de febra musculara... chiar e ciudat...

ma gindesc asa: ca daca mi-ar fi spus cineva acum sase luni, du-te si ia si tu o piine o statie mai incolo ca a inchis peste drum, m-as fi uitat cu un sictir la el de i-ar fi trecut apetitul. acum ne uitam la ceas si stim exact citi km putem face intr-o ora de mers sustinut. ridem de durere... uneori schelelaim... ultimii 5 km sint cei mai grei. ultimii 5 km ii facem aproape in tacere, fiecare cu gindurile lui...

dar mai intii sa spun ca dupa cearta de care a aflat toata romania, hahaha, Alinutza s-a ingrijorat sau enervat asa de tare (nu-mi pot da seama) incit a spalat un sifonier de rufe. adica ok, daca ea nu are la ce se gindi altceva decit ca doua proaste se cearta pe camino, de nici un yoghin din lumea asta nu le mai poate face fata, treaba ei, dar, fata, Alinutzo, ai fi putut sa speli doar rufele murdare, nu si cele curate. si mai zic unii ca noi sintem nebune...

Puenta la Reina unde-am fost acum doua seri este un oras vechi, foarte vechi, cu ziduri ce miros a mucegai si praf, parca sta sa se darime, am descoperit intr-una din cele doua biserici cel mai sinistru Iisus crucificat, iar un pic mai tirziu am fumat cite-o tigara printre niste ciini maidanezi. mai tirziu adica dupa ce ne-am oblojit picioarele, dupa ce am spart doua basici cu acul si le-am bandajat ca sa calcam a doua zi mai bine pe ele. si tot asa...

Alin yoghinul face minuni. in fiecare refugiu mai repara vreo doua-trei femei cu masajele lui. deja s-a dus vestea de maseurul roman care nu ia bani si ajuta cu uleiurile si alifiile lui tot ce prinde. eu cu Mayra urmarim cum ies din miinile lui femei fericite. inchipuiti-va ce noroc avem noi!

Din Puenta la Reina la Estella am parcurs ieri 24 de km, am impartit pe drum brinza si piinea cu un francez, Gerard, la al doilea drum al sau spre Camino, ii scriu aici adresa de site, ca sa nu-i pierd fituica. are un blog si vb acolo despre calatoriile lui. Ne-a dat un pont despre refugiul lui Don Manolo din Estella si chiar a fost o seara minunata, dupa ce-am ajuns abia tirindu-ne. Don Manolo mi-a spus povestea orasului Foncebadon de care ma tot speriam atit. Refugiile devin din ce in ce mai prietenoase. am mincat cu totii: o familie de germani, doi cehi indragostiti lulea, un spaniol cu niste buze de care ne-am lipi si eu si Mayra asa de control, Gerard, preotul bisericii orasului si don Manolo si desigur noi trei.

rucsacul meu devine din ce in ce mai usor. am renuntat ieri la o pereche de pantaloni, am facut si inmormintarea prosopului, ca mi-am zis ca daca am trei tricouri, ma pot sterge de unul dintre ele si apoi sa-l spal. asa ca... nu stiu ce mai urmeaza.

acum am ajuns in Los Arcos, cu o ora inainte sa ne prinda ploaia. multe povesti le-am inregistrat pe camera, n-are rost sa le scriu aici, n-am timp si nici conditiile necesare.
pe drum te intilnesti cu oameni si te desprinzi de ei cu usurinta, ii intrebi daca se simt bine, daca nu cumva au nevoie de un plasture sau de o pastila, mai stai un pic de vorba cu ei cit sa le dai energie, apoi mergi mai departe. am pielea neagra-neagra de la soare, dar e ciudat ca n-am avut inca nici o migrena. se mai spune ca drumul asta are proprietati curative, s-ar putea, altfel nu-mi dau seama cum putem merge atit. chiar nu-mi dau seama ce ne tine in picioare...

si de ce atunci cind ajungem frinti pe la refugii sintem singurii care ridem si chitaim ca dementii. adica nu stiu, eu iau partea comica a lucrurilor. inchipuie-ti ca te intreb daca ai un ac de siguranta la indemina... numai cine merge pe camino stie ca uneori, de cele mai multe ori, acesta foloseste sa-ti spargi basicutele, ca sa calci in picioare si mai abitir pietrisul a doua zi.

in continuare nu stiu de ce mergem asa. avem mici clicuri de luciditate in care ne intrebam cit de prosti putem sa fim sa ne trezim din somn ca sa mergem. apoi azi am intilnit un batrin de 74 de ani, care era de un an pe drumuri, avea la bord 2300 de km si mergea spre santiago in ritm de melc ca sa-i multumeasca lui dumnezeu ca l-a salvat de la moarte dintr-un atac cerebral. adica sint altii si mai nebuni si ne linistim brusc. asta inseamna ca mergem mai departe...

daca am fi stiut, v-am fi pus pe faza azi dimineata pe la ora 8.00 sa intrati pe net si sa ne vedeti, caci am trecut pe linga o fintina cu vin de unde se putea bea gratuit, chestie care se mai si filmeaza si se pune pe net... na, de unde sa stim noi ca dam peste fintini de vin?

cu pozele, inregistrarile mai asteptam...
se anunta ploaie pentru miine. buen camino, adica am belit-o!

ii vad pe astia din jur ce se agita, cum se trezesc ei frumos de dimineata isi pun rucsacele in spinare si-o taie de nebuni sa ajunga in refugiul urmator, ca asa si-au planificat ei, din refugiu in refugiu, sa aiba unde dormi, sa ajunga mai repede la moastele sfintului Iacob, sa li se ierte pe la jumatatea drumului asa, cum se spune, toate pacatele si da-i si haida pe poteci. ii gasesc spre seara terminati, zdrobiti, cu tencuiala cazuta, cu picioarele varza etc etc. pai nu tot aici ajungeai, bai nene? pentru ce ai alergat asa pe cimpii? ca am uitat sa spun, am lasat demult in urma Pirineii... pentru ce turul asta de forta, daca nu ai timp sa contempli tot ce vezi?

eu merg asa. am in mina stinga toiagul meu de pelerin, iar in cea dreapta camera de filmat care mai e si de foto, smecherie de n-a vazut pamintul, si reportofonul atirnat de git, nu vreau sa pierd nimic, ca de notat nu am timp. mi-am luat cele 45 de minute pentru calatorie taman sa nu alerg asa ca bezmetica, cine ma grabeste? poate am chef sa sed la o stina, sau intr-un sat, sau sa ma indragostesc. drumul e tot acolo. nu e ca si cum l-as parasi, ci doar ca vreau sa stau mai mult pe el. nu vreau sa ies din aventura asta, nici cu varici, nici cu spatele distrus, nici naluci pe creieri.

in fine, am scris eu undeva ce caut pe coclauri, dar tot m-am intrebat azi: cine m-a pus? e crincen totul. si am mai avut si o cearta cu cei doi cu care sint, mayra si ioghinul. venisem cu propunerea sa raminem la un han, bai nene, unde alergam asa la Puento de Reina ma-sii, facem popas de o noapte, contemplam si noi stelele si mergem usor miine, plus ca avem ce vizita aici, decit timp berechet toata ziua si mai scapam si noi de mutrele astea din refugii, vin altii din urma, tot asa... etc (revin, ma duc sa-mi bag o fisa in aparatul asta, zici ca e joc de calculator, merge numai pe fise internetul).

asa. sa spun inainte de toate ce-am lasat in urma odata cu cele 24 de km de azi: pamplona, care e un oras unde mi-ar placea sa traiesc, s-o iau de la capat, sa-mi beau cafeaua la balcon fata in fata cu balconul prietenei mele, sa imbatrinim asa impreuna, am lasat in urma cimpii, coline, herghelii de cai, o cetate-manastire in care ne-am rugat, am lasat in urma morile de vint pe care acum patru zile le fotografiam din avion, iar acum am trecut pe linga ele, locul acela in care cineva a scris: aici vintul se intilneste cu stelele, apoi au ramas in urma citeva satuce si zbang, ne-am apucat sa ne certam ca chiorii, ca eu voiam sa mai ramin intr-un sat, unde erau si curse de cai, iar ei doreau sa mearga mai departe.

este prima oara cind ma gindesc sa ma despart de ei si sa-mi urmez singura drumul. pentru mine aceasta calatorie nu este un tur de forta, nu este un maraton, este contemplare. eu nu vreau sa-l intilnesc pe IIsus, chiar daca ar exista, nu cred ca sa mergi de-amboulea ca sa te azvirli in pat si sa dormi pina a doua zi ca iar sa mergi ca berila inseamna camino, sau cum mama ma-sii se numeste.

bine ca rufgiul de-aici de la Puento de la Reina este unul de cinci stele de ti-e mai mare dragul sa stai. o sa merg mai tirziu sa le rascolesc astora biblioteca. dar uite, in loc sa venim miine aici de la ora 14:00 si sa ne facem de cap prin oras, am ajuns la 18.00, da-i baga grupa mare somn si fix curu plimbare prin oras...

vom vedea ce se mai intimpla. sint atit de nervoasa incit nici nu mai vb cu nici unul dintre ei, si cica io-s mofturoasa. pai mergeti fratilor inainte, ileri, cine va opreste?

dupa prima zi, m-am trezit si printre gene am vazut cum fiecare abia isi aduna oasele de prin sacii de dormit ca sa se puna pe drum. fisiiala de plastic. ne trezim cu nasul infundat, parca am fi pe alta lume.

roncevailles are un refugiu sinistru. o fosta manastire. ni se pun stampilele pe carnetele de pelerin si ni se arata paturile. sint supraetajate, ceva in gen dassau sau auschwitz.

zubiri e o localitate mica de 400 locuitori. refugiul de aici (zau daca stiu de ce li se spune refugii) e mai mult un pension, aici ne-am spalat hainele. am doua povesti de pe drum. una a lui ricardo, care si-a bagat picioarele in corporatia in care lucra ca inginer si a venit pe camino, iar alta a lui david smart, un compozitor din sierra nevada, de 69 de ani. impresionanta povestea acestuia din urma, dar o s-o pun pe hirtie cind am timp. acum a decis sa ia o pauza de doua zile pentru ca il supara o ciuperca in zona inghinala care s-a infectat din cauza caldurii plus efort. oricum e interesant ca la sfirsitul zilei toti umbla cocosati de dureri de cine stie ce fel.

fiecare refugiu e dotat cu internet, dusuri si nah, un pat, cum e normal. platim 6 euro pentru pat si dus. nu gratis, cum ne-au pacalit unii.

peripetii au fost. mie cel putin nu mi-a disparut durerea de spate. dar e o chestie magica totusi cu drumul asta, peisajul e superb, prin paduri e ca si cum ai intra intr-un tarim de basm, fiecare coloana de copaci, parca e o alta poarta pe care intri si tot asa. am gasit si doua morminte de pelerini, doi si-au pierdut viata pe-acolo. probabil in drumul nostru o sa mai gasim si alte morminte, pe fiecare e sapata povestea pelerinului in cauza, cu date precise. cruci ridicate de alti pelerini, priteteni care l-au insotit atunci.

am fotografiat cranii pe care le-am gasit pe drum, vulturi, cruci, azi am trecut pe linga spada lui roland, unde am ingropat briceagul unui prieten. hehehe, romantica, ce vreti.

am hotarit sa scriu zilnic aici, fiindca am aruncat agendele luate de-acasa, erau prea grele. printre primele lucruri aruncate din rucsac au fost crema de fata, ºgami-as ca mare nevoie am de ea acum, dar noroc cu mayra, ca mai are una, si am mai aruncat un gel de dus, am zis ca e mai eficient sa folosesc samponul pe post de gel de dus etc. fiecare gram in plus conteaza, fiecare efort aduce si mai multe dureri, dar cel putin sintem fericiti ca nu avem bataturi. nasul mayrei e rosu ca al lui rudolf, bratele mele fierte de soare.

nu e chiar atit de grav pe cit scriu aici. am ajuns sa ridem de durere. la un moment dat constientizam cit de jalnic aratam si hohotim prin paduri sau pe la popasuri unul de celalalt. am intilnit si o gasca de romani, venit la capsune in spania, facusera un picnic, nu erau pelerini, i-am recunoscut dupa muzica de cacat care cinta din radioul lor dintr-o masina cu numar de zubiri. au belit niste ochi cind le-am spus buna ziua de nu va puteti inchipui.

azi am impartit mierea si piine cu americanul. i-am lasat pe ceilalti pelerini sa ne depaseasca, nu ne grabim niciunde. oricum ritmul e bun. n-a fost deloc vint, singura cu adevarat mare problema.

am invatat cintecul pelerinilor. o sa vi-l scriu miine, ca tre sa fug la dormitor. astia sint nebuni, dau stingerea la ora 22.00 si trezirea la 5.00 dimineata, parca sintem in lagarele de deportati. asa ca, daca tot nu ne e somn, ridem pe infundate. n-am vazut calea lactee inca.

ioghinul ne-a scos si azi din citeva belele. nu pot deocamdata sa trimit poze. poate cind ajungem la pamplona din nou, unde am vb deja cu un ziarist sa ma primeasca in redactia lui.

interesant, nu? sa vedeti pozele. am tras si niste filmulete cu camera.
pe miine. salutari de la mayra care acum e la masaj.

fug ca dau disperatii aia stingerea.

sintem fericite insa.

am mincat piine cu miere de albine prin paduri, am baut apa rece de la fantana lui roland, am vorbit cind in franceza, cind in engleza, cind in spaniola de-am ametit, am trecut pe drumul maresalului Harispa, ruta lui Napoleon, am vorbit cu melcii, cu pelerinii, i-am lasat pe toti sa ne depaseasca, ioghinul a mincat niste trandafiri, ne-a obligat sa inghitim polen, spiruline, si alte minuni.

am reusit! am trecut o parte din pirinei. primii nostri 28 de km.

voi ce faceti? hehehhehe...

sarumina de incurajari, chiar avem nevoie sa stiti... e crincen ce se intimpla cu noi, dar avem un zimbet pe fetele noastre de maidaneze de pirinei de nu va inchipuiti...

o sa trimit reportaje, sintetizind stari, motivatii, intuitii, castele medievale, istorii apuse, si iar reinviate.... primul e scris deja, va aparea zilele astea pe eva.ro.
la capatul drumului o sa-mi desert saculetul cu lucrurile pe care le-am luat de la prieteni sa le ingrop in pamintul ala sfint.

de la doi oameni n-am fost in stare sa-mi iau ramas bun cum trebuie. dar de la unul mi-a ramas un briceag multifunctional, iar de la celalalt am pastrat un cacat de pachet de tigari gol. nu se stie daca voi putea sa mai citesc ce scrieti, si probabil c-or sa-mi ia asa de rau foc talpile peste citeva zile, incit nici n-o sa ma fiu in stare sa inteleg ce ziceti...

ioghinul a plecat de marti, ne vedem miine cu el la aeroportul din Pamplona.

am 250 de euro pe card si un rucsac de 4 kg. strictul necesar. pixuri si doua caiete. no mobil. nu mi-e teama. nu-mi fac griji. o liniste ciudata si senzatia aceea de calm si rece pe care o ai atunci cind stii ca faci ce trebuie si ca vei ajunge acolo unde ti-ai propus, lasind destul loc pentru suferinta si bucurie. imprevizibil.

bunicul Mayrei a murit azi. dumnezeu sa-l odihneasca! ea n-o sa mai ajunga la inmormintare...

cu bine... mi-a venit taxiul.

shut down.

ieri, la o terasa, in timp ce-l ascultam pe Ioghin cum o sa care el 10 kg prin Pirinei, m-a luat durerea de cap cind am aflat ca are rucsacul plin de radacini, afrodisiace si alte vitamine, uleiuri, ceaiuri, ierburi si creme, si ca mai dorea si un fierbator, parca si o cratita, iar Mayra cu o ultima sfortare de cochetarie dorea in rucsac o oja rosie pentru unghiile de la picioare, foehnul sa-si usuce buclele si epilatorul firma cutare. eu doream sa ma tund ca sa nu car doua tuburi de sampoane si alte doua de balsam, ceea ce am si facut mai tirziu in intimitatea oglinzii de la baie, aruncind cu parere de rau suvita cu suvita in cosul de gunoi.

si-a aparut pentru prima data intrebarea: de ce naiba fac asta? de ce in loc sa ma preocupe ca orice femeie normala bigudiurile si smacurile, eu imi scalpez parul, singurul lucru, de altfel, cu care ma mindresc. de ce cumpar jambiere in loc de dressuri cu adeziv. de ce ma incurc in cabluri si baterii in loc sa fac o supa de perisoare sau un plod pe care sa-l cert cind am draci. de ce imi iau ramas bun de la prieteni in loc sa ne stringem la un gratar si sa ne umflam burtile cu bere si mici ofiliti. si sa ridem.

acum doua seri am stat de vorba cu cineva care a facut drumul asta, un domn mexican pe nume Mario, care si-a rupt din timp ca sa-mi dea detalii despre calatoria lui. l-am ascultat trei ore pe o terasa linistita, undeva pe Calea Calarasi, la un vin rosu. "camino incepe, de fapt, dupa ce se sfirseste", imi spune el. ma poarta cu vocea lui blinda pe drumuri necunoscute, pe carari muntoase, aproape ca-i vad genunchii juliti si simt in propriul meu stomac barosul chemarii unei mari aventuri. povesteste povesteste povesteste cu voce coborita din basme cu ingeri si zei, iar eu sorb fiecare cuvint, fiecare coincidenta ce l-a dus pe camino. n-am negat niciodata magia din viata mea, numai ca foarte rar a aparut, iar uneori, dupa ce ca venea rar, ma mai si trada. ca sa-mi intre mintile in cap, probabil.

dar azi, azi... si dupa visul cu talpile singerinde si pline de puroi... imi vine sa cotrobai prin cosul de gunoi si sa imi lipesc parul la loc cu scoci, cu saliva, cu orice, si sa ma intorc din drum. dar nu se mai poate. nu se mai poate.

asa ca ma intorc la printurile traducerii cu sfinta alianta si iar zic, doamne, cit am putut sa traduc, ca o disperata. like a fucking disperate woman.

oricum, ii spun lui Zan: daca vad ingeri pe drum, iti trimit un mail sa vii sa ma iei. fiindca daca o sa-i intilnesc vreodata, o sa-i altoiesc fara nici o indoiala, fara pic de mila, fara nici un regret, cu bastonul de pelerin o sa dau pina o sa obosesc. si-apoi o sa-i gonesc din jurul meu intocmai ca pe ciinii salbatici de Foncebadon.

da` nu de revelatii ivite pe fond nervos, sau de oboseala, sau de foame, sau de sete mi-e teama, ci de companionii mei si de radacinile, afrodisiacele, ojele si fierbatoarele lor. Ioghinu se trezise mai devreme ca sa luam si aparatul de fotografiat semi-profesionist (a se retine ca aveam deja camera de filmat, reportofoane, dvd-uri, o jaghina de aparat digital de vacanta, sau poate hai nu chiar janghina, si vreo cinci cabluri, toate mai mult decit suficiente), dar sa-l car dupa mine nu ca stie el sa faca cine stie ce poze, ci ca sa i se contrabalanseze greutatea din spate cu cea din fata cica. pai ia, ma, un cataroi de pe drum si leaga-ti-l de git ca ala nu costa bani. sa dea dracii, chiar am pus-o! o sa rid de ei in hohote cind vor decide sa-si arunce din rucsac toate astea, mai n-or sa vrea, mai nu se vor lasa, mai or sa doreasca sa-mi arate cit sint de utile, hahahaha... ce-o sa-i mai scot eu din starea zen, auzi, cica nu vor sa se enerveze. dar cine vrea?

si apropo de ingeri:

Sarmanii mei provinciali... intr-un oras in care nu prea se intimpla mare lucru, acum au tabarit unii cu cartile lor si cu lansarile lor. o spun la modul duios. si asta intr-o singura zi... si intr-o singura zi se mai intimpla si altele.

Personal m-au surprins urmatoarele lucruri:
- revederea cu o tipa ce-mi parea cunoscuta, dar pe care nu stiam de unde s-o iau, in ce loc din memoria mea s-o localizez. mi-a spus ca am fost colege de cancelarie, dar nu mai stiam ce cancelarie, si din discutie mi-am cam dat apoi seama, dar tot nu aveam nici o amintire cu ea, imi doream cu disperare sa-mi amintesc macar o replica schimbata, sau vreo cearta pe manuale, ceva. acum era si colaboratoare la alpha tv, reporter-moderator emisiuni culturale. foarte interesant cum imi pronunta numele, de fapt cum pronunta numele tuturor, asa, ca la catalog, coman marian, dolea razvan, mustafa zully si-n loc de z zicea j. dar asta nu ma mai mira. in schimb cred ca era singurul reporter-moderator, cel putin dintre cei cu care am interactionat in ultima vreme, care se documentase despre toti, care-si pregatise intrebarile si-si facuse un plan de abordare a discutiilor, ceea ce este o mare chestie pentru o televiziune mica, noua si timida, dar foarte primitoare, ca cea din Medgidia. hei, Iuliana, daca treci pe-aici, te salut!

- florile de la fosta mea profesoara de matematica, dna Dinca, cea mai frumoasa dintre profesoarele din vremea cind eram copil, si cred ca cea mai frumoasa dintre toate profesoarele de matematica intilnite ever, cu o voce de te ungea pe suflet si cu un calm desavirsit, ca un ciorchine ne stringeam citeodata in jurul ei numai ca sa ne mingiie putin, hehehe, si mai tirziu, cind am revenit in oras, dna Dinca era in fruntea cancelariei, tinind friiele administratiei si a unei scoli si-asa dificile, numai prin faptul ca-si avea stabilimentul intr-un cartier ce se numeste si azi "Ali Baba", iar eu am avut onoarea sa-i fiu colega de cancelarie, si stiu ca s-a suparat tare rau cind i-am prezentat demisia din postul meu de titulara, si poate a luat-o ca pe un afront personal, dar eu voiam sa plec, voiam sa zbor, voiam sa fac altceva, ceva mai mult, si poate ca asta era inadmisibil pt o femeie care conducea oamenii doar cu puterea vocii si a privirii. se intelege de la sine ca in spatele lor era multa inteligenta. iar acum aproape ca erau sa mi se prabuseasca genunchii de emotie cind am primit un buchet de flori de la dumneaei. eu... care mi-am impus sa-i uit pe toti... ca sa nu ma intoarca dorul inapoi.

- mai spun ca cel care a moderat lansarea, dl Gafar Ekrem, membru activ al Uniunii Turco-Tatare din oras si profesor de istorie de vreo 20 de ani, m-a surprins prin curajul cu care a atacat problemele expuse in Nopti II, eu neavind indrazneala sa-i dau la citit Nopti I, de teama sa nu dea inapoi din fata lecturarii pasajelor mai indraznete, blocata pe o frecventa a prejudecatilor anumitor cititori sau critici puerile, ca sa nu le zic arogante. si mi-a umplut sufletul de fericire cind a citit cel mai indraznet pasaj, cu o interpretare desavirsita, ca si cum i-ar certa pe bietii provinciali blocati si ei, la rindul lor, intr-un conservatorism social. si am fost mindra de felul in care i-a prezentat pe toti colegii mei de pe baricadele pe care osindim, totusi, cu totii, asumindu-ne critici, injuraturi, sau laude, dorind sa raminem in forul nostru interior de-a dreptul oameni, tocmai pentru ca vrem sa aducem altora istoria aproape, dragostea aproape, tara asta care ne tradeaza tot timpul aproape, cu minciunile si adevarurile lor, asa cum le-am vazut, asa cum am trait fiecare dintre noi aceste portiuni, aceste felii de viata, pe care atit de fara oboseala le impartim cu ceilalti. pentru prima data de cind am ales calea asta ma simt bine ca sint jurnalist. nu implinita inca, doar bine.

spuneam ca da... oamenii sint cea mai mare realizare a mea, pentru ca mereu ma voi intoarce la ei, chiar daca le voi brutaliza slabiciunile in caricaturi literare, chiar daca voi avea momentele mele de pleosteala sau de salbaticie sau de cruzime. pentru ca oamenii sint mereu surprinzatori si mereu fac gesturi incredibile in opozitie cu altii care ramin la fel si nu fac nimic iesit din comun. doar stau in bancile lor si circotesc sau naiba mai stie. incep sa-mi iubesc orasul cu aceeasi forta cu care l-am renegat cindva, uitind cit este de linistit, de primitor, de iertator. pe scaunele din fata vor fi mereu oameni cu lacrimi potolite.

daca treceti prin orasul meu, singurul oras din Romania in care televiziunea nu are pauza publicitara la talk-showuri, va recomand mincarurile delicioase de la Casa Jianu, sau "La cruci" cum ii spuneam noi, tinerii, care ne stringeam cindva si nu mai plecam de-acolo decit in zori, cind ceturile reci navaleau pe strazile pustii. O veti gasi undeva in spatele Primariei, foarte aproape de terasa "la Cais".

- si desigur, ca sa ma trezesc la realitate, mi-am pierdut legitimatia internationala de presa, chiar acum cind aveam mai mare nevoie de ea. nu stiu unde, nu stiu daca in Bucuresti, sau in Medgidia, sau in Braila.

anyway: iata pasajul din carte citit de un musulman: "... si tot ce e mai rau poate fi cuprins in apelativele astea, cu care te-au cadorisit toti pentru ca ai vrut sa le demonstrezi ca sint ratati in iubire, ca n-au prins niciodata trenul asta, ca nici macar n-au stiut sa-si cumpere biletul dus spre fericire. Ca au facut SEX si atit. Ca au vrut SEX si atit. Ca atunci cind au vazut cuvintul SEX au luat-o razna, ca atunci cind au mirosit SEX au uitat de tot, au renegat tot, ca atunci cind in sfirsit au avut parte de SEX, s-au transformat in altceva, ca atunci cind au pus mina pe SEX, gura pe SEX, cind si-au frecat SEXUL de SEX, ei au fost altii. Mai buni sau mai rai, dar numai atunci cu adevarat ei insisi."

Începând cu 15 iunie vom fi plecaţi într-o nouă călătorie spre vest. În ce mă priveşte, aşa s-a întâmplat, şocul unei aparent ale lumi, dincolo de cortină (de fier, se spunea cândva), l-a reprezentat Budapesta.

În curtea interioară la Budavar Palota – Palatul Budavar, Palatul Regal – pe elevaţia uneia dintre faţade este plasat un impresionant, inclusiv ca dimensiuni, grup statuar, un final de vânătoare. Pentru a spori sugestia de legătură intimă între edificiu şi scena statuară, registrul de sus al reprezentării, „fundalul” în care se petrece popasul de succes al vânătorii este redat ca un basorelief, susţinut chiar pe faţadă. Reprezentarea este piramidală, ca o stâncă pe care prinţul erou a escaladat-o. Acum prinţul priveşte undeva indefinit, cu aroganţa goală a mulţumirii de sine pentru victoria de a fi răpus fiara, sufletul locului, natura, în sens alegoric, vânatul cel de preţ şi oarecum predestinat aleşilor lumii, cerbul cel falnic. Confruntarea s-a consumat, dacă o fi fost, acum cerbul este răpus. În registrul inferior al acestei compoziţii romantice, foarte elaborate, există 3 desfăşurări statuare. Grupul central este al vânătorilor în rol, care anunţă din corn victoria prinţului şi îl omagiază cu gesturi largi. Dramatismul scenei, peste efectul bucolic destul de deranjant, este dat de extenuaţii şi masivii câini de vânătoare, care se adapă dintr-un izvor cât se poate de concret, apa care curge sporind sugestia de plasare în „cadrul natural”. Verticala vânători–prinţ nu are nimic ieşit din comunul stilului epocii. Însă artistul sculptor nu s-a mulţumit să fie un simplu decorator şi a reuşit, subtil, să pună un efect de meditaţie, pentru privitorul iniţiat. Tot în registrul inferior, de o parte şi de alta a vânătorilor, mai există 2 scene, plasate oarecum distanţat faţă de aceştia, însă păstrând unitatea compoziţională. În partea dreaptă e un personaj alegoric prin excelenţă: zeiţa, natura însăşi.

Tocmai scena purtătorului de şoim, din stânga, oferă şi cheia în care autorul a sporit lumea de sensuri a operei sale. În atmosfera ansamblului, purtătorul de şoim pare distras. El nu priveşte spre prinţ. În mantaua pe care o poartă şi de sub gluga sever strânsă pe obraji, figura cavalerului pare funestă. Vânătorul tristei figuri e însuşi destinul. Companionii săi nu sunt nicidecum elogiatorii monarhilor, ci ochiul atent al şoimului şi fidelul câine care-i stă la picioare, şi el într-o postură calmă. Lumea purtătorului de şoim nu este acolo şi pare a nu fi nici aceasta.  

Mayra, 1, 60; 48 de kg; starea sanatatii: probleme cu plaminii si rinichii; teama de ape adinci; atacuri de panica; insomnii la greu

Eu: 1, 58; 52 Kg; starea sanatatii: rinichi cu probleme, colesterol ridicat din cauza stressului, migrene puternice (daca merg prin soare); la fel o pronuntata teama de ape adinci si de ciini, atacuri de panica (din senin), insomnii (nu chiar la greu), alergie la praf.

Si…

Un ioghin de Duminica: 1, 70; 60 de kg; sanatos ca un taur, data trecuta cind am vorbit cu el cauta betze pentru alungat ciinii salbatici din Foncebadon, satul parasit de oameni.

In rest, ne asteptam la bataturi, intepaturi de lacuste, tintari. Ne asteptam sa fim arsi de vint si de soare, ne asteptam sa slabim, sa cedam de oboseala, sa ne spunem ce ne-a trebuit asta, sa ne facem una cu pamintul pe care vom merge, sau sub stelele sub care vom dormi, ne asteptam sa plingem de oboseala. Dar jur ca nu voi mai varsa o lacrima aiurea.

Cu prima pereche de incaltari am dat-o in bara. Cu pelerinele de ploaie la fel. Daca in primul caz este exclusiv vina noastra (a mea si a Mayrei) ca ne-am ales incaltarile in functie de culori (minte de muieri), intre timp (dupa ce ne-au certat prietenii din jur, pe care i-am stresat cu toate pregatirile astea) ne-am desteptat si am gasit in sfirsit adidasii potriviti de vreme rea. Sa speram ca nu ne vor lasa balta in doua saptamini. Eu mai am la schimb o pereche de sandale, cu care m-am tot plimbat incolo si incoace sa vad care e treaba cu ele. Merge treaba, mai am putin si ma inchipui Hermes… Dar pelerinele le-am aruncat de cum le-am luat. Venisera la comanda, pe nevazute, si prima noastra reactie a fost yeak! Grosolane, prea grele si prea largi, prea incomode.

Daca ar fi sa ma iau dupa cartea lui Coehlo “Jurnalul unui Mag” (in care descrie experienta lui pe Camino, dar nu va speriati, nu mor dupa Coehlo – ok, am simtit nevoia sa zic asta, sa nu ma luati drept telenovelista, desi inca nu inteleg dispretul unora pentru acest scriitor) va trebui sa trecem prin urmatoarele teste: cel al cruzimii, al dragostei, al entuziasmului, al mortii, al poruncilor, al umilintei, al pacatelor proprii si-al nebuniei. Tot el spune ca ne vom exersa viteza, sau ma rog, lentoarea, apoi intuitia, auzul, vazul, rabdarea, vointa, cine mai stie. Nu m-a multumit lecturarea acestei carti. Trebuie sa fie mai mult decit atit.

Pentru mine e si un fel de cautare a magiei, oricit de poveste ar suna asta. Am pierdut de atitea ori ceva atit de esential, de invizibil si nedefinit, incit am nevoie de un intreg univers ca sa ma pot reface. Echilibra, sa zicem.

Dar, cu cit ne apropiem mai mult de plecare, cu atit constientizam toti trei in ce ne-am bagat. Emotii amestecate cu teama. Si cu luciditate. Pe de alta parte o stare de agitatie care creste creste… De parca ne ducem la taiere. Ma tradeaza ingerii, rahatii astia jalnici, ca sa folosesc o expresie a lui Palahniuk. Foarte literar, nu?

Iar asta e idioata care a ramas in locul meu sa coordoneze niste reviste. Mereu ramin in locul meu tot felul de cretine. Chiar sint satula.

Mayra isi lasa caietele personale prietenei noastre, Oaga, ca in caz de se intimpla ceva sa i le arda. Ioghinul de Duminica va pleca mai devreme cu patru zile, n-a mai prins bilete la avionul nostru, asa ca s-a hotarit pentru un microbuz. O sa ne intilnim pe 21 la Saint Jean Pied-du-Port de unde ne vom lua carnetele de pelerini. Devine din ce in ce mai real totul. Si-mi dau seama de asta in momentul in care-mi indes in gentuta mea de produse medicinale pastilele impotriva migrenelor, vitaminele, plasturii pentru viitoarele bataturi si-alte astfel de porcarii pe care sper sa nu le folosesc. Poate sa le impart pe la altii care au nevoie.

I-am spus Mayrei mai demult ca am ceva impotriva celor care vor sa ni se alature, fiindca stiu, din experienta, ca cineva nepotrivit iti poate rata insasi esenta calatoriei si pina la urma asta nu este o simpla calatorie, ca n-am chef sa car dupa mine pe cineva care o sa se vaicareasca tot timpul ba ca e prea mult soare, ba ca a obosit, ba ca ploua prea tare, ba ca l-a apucat diareea, te caci pe tine, ba, n-ai ce sa faci. in nici un caz nu te poti opri, nici daca obosesti nu ai cum sa te opresti. pur si simplu nu ai cum, clar? trebuie sa mergi mai departe indiferent de bataturile din talpa, indiferent daca ai chef sau nu, daca te doare capul, daca esti lesinat de soare, daca mori de sete, crapi de foame, daca ramii fara bani... nu conteaza, urmatorul pas trebuie facut pina la urmatorul refugiu. trebuie sa lasi in spate orase, sate, paduri si vai, cimpii si izvoare, poduri, stinci si cascade, si-odata cu ele tot ce ne-a (fals) animat in cotidianul de-acum. stiu ca pentru unii parem inconstiente, iar pentru altii un pic cam curajoase pentru niste femei. mereu acelasi apelativ: slabanoage. de parca un om-sunca ar putea sa mearga 2 km macar fara sa-i iasa limba de un cot si sa i se urce singele la cap. zau daca-i inteleg pe unii cum gindesc. zau daca am vazut atleti cu celulita in valuri-valuri.

eu nu caut nimic, nu vreau intilniri de gradul 0 sau 3, asta nu inseamna ca nu ma voi uita la Razboiul Stelelor, nu ma intereseaza vietile anterioare, fiindca daca as incepe sa cred in asta, tot sistemul meu mental s-ar duce dracu, adica la ce mi-ar folosi sa aflu ca am fost un barbat curvar intr-o ancient life, daca eu oricum nu pot sa-i sufar pe-astia in this life, sau vreo sclava pe o plantatie de bumbac, daca eu nu suport acum sefia si controlul nimanui, sau Jack Spintecatorul, sau Ciopirtara din Brasov, chiar nu vad sensul. pur si simplu vreau sa merg pina nu mai stiu de mine, pina oasele-mi scrisnesc, pina mi se relaxeaza unele revolte, pina mi se fac nervii elastic, pina cind tot ce s-a intimplat in ultimul an cade in derizoriu, pina imi dau seama ca nu exista nimic mai important decit tovarasul de drum si bagajul pe care-l porti in circa, sau urmatoarea oprire. nu ma intereseaza sa aflu nici un raspuns cu privire la nimic. nu simt ca am la ce sa ma intorc, dar nu sint nici atit de extaziata ca Mayra sa las totul in urma, desi stie si ea cit este de greu, totusi am impresia ca niciuna dintre noi nu pricepe ca e mai greu decit ne inchipuim.

astfel a aparut al treilea calator. barbat, 28 ani, yoghin, vegetarian, maseur, astrolog, ochi foarte calzi, sclipitori. imi plac ochii sclipitori. ceea ce ma surprinde este ca am zis "DA!, sa vina", inca inainte de a-l cunoaste, desi in privinta celorlalti care s-au mai oferit sau care au avut tentative de a ni se alatura am comentat si-am zis: "sa vedem". sau am zis virulent: "NU!" pina la "renunt!" daca merge si ala/aia.

so... l-am insarcinat pe fratelo sa se ocupe de rucsacuri (ca la al lui cel din afganistan am renuntat, era prea de armata, si exact fermoarul principal stricat, ne luau astia cu puscociul la ochi, ma mai cheama si mustafa, deci e periculos, nene) sacii de dormit deja i-am cumparat, de pelerine de ploaie am facut rost, lista de vitamine si tot felul de creme cu plante nush de care (aici i-am lasat pe ei sa-si dea cu parerea) am scris-o, am impartit, am socotit bugetul pe zile, pe saptamini, am luat in calcul unele si altele si din cind in cind pauzele in orase si-am decis ca asa si pe dincolo ne vom descurca. mai avem de rezolvat problema incaltarilor, care e cea mai importanta. incheiatul socotelilor pe aici in timp record de 33 de zile si pe urma in sfirsit... camino.

am stat vreo trei sau patru ore si-am discutat despre toate astea pe o terasa in Cismigiu, unde am lins doua portii de inghetata, doua cappuccino, si astia ca nu-s asa viciosi si nici asa cappucinosi au dat pe git niste apa plata si niste kinley. pe Yoghinul de Duminica aveam impresia ca-l cunosc mai demult, asa de repede s-au infiripat discutiile, ca sa ne dam seama la sfirsitul intilnirii ca probabil sintem singurii oameni care merg spre Santiago de Compostella fara sa aiba resurse financiare prea mari spre zero, dar care sint mai motivati sa plece in lume decit sa-si trunchieze (pentru a nu stiu cita oara) chemarile dorului de duca. Yoghinul de Duminica va echilibra cred destul de bine pasaricile din capul unor femei "inconstiente" sau "un pic prea curajoase" si cel putin, daca ne vom rataci, vom avea pe cine sa dam vina. saracu`, mare responsabilitate si-a luat :D una peste alta Mayra mi-a bagat-o pe-aia ca am casa XII in rac, sau racu` in casa XII, si un Lilith tot in rac, deci n-am inteles nimic, ei vorbeau pe limba astroloaga, oricum mi-am dat seama ca e de rau. io i-am facut timpiti, si Yoghinul de Duminica m-a privit blind si ingaduitor si mi-a mai explicat el multe, drept pentru care mi-am dat seama ca pe drum voi afla ce zic stelele ce zic chakrele si visele, poate si extraterestrii, dar tot mai bine decit sa-mi beau cafelele degeaba cu niste loaze, mai aflu si eu cum se invirt motorasele prin alte dimensiuni. si la o adica poate scriu o carte SF despre fratia scheletronilor pe camino.

sincer a inceput sa nu-mi mai pese de cei care circotesc, bla bla bla, la fel cred ca cei care nu doreau iubire chiar nu doreau, ei bine, atunci sa n-o aiba, ca orice mi-ar spune acum cineva se va lovi de un zid al detasarii de interesele lor, de nervii lor, de dorintele lor, de rugaminti, sperante, abracadabra. in continuare am vreo doua mailuri pe care nu le-am citit, citeva sms-uri in mobil pe care nu le-am deschis, citeva telefoane la care n-am raspuns si alte apeluri pe care le-am dilit. stiu ce contin, ce spun, cit de jalnice sint vaicarelile lor. inchid usi, ferestre, balcoane. raspunsurile mele la toate acestea, oricare ar fi fost, n-ar fi fost auzite din cauza dopurilor din urechi. lumea vrea sa-i fii la dispozitie doar cind are ea chef. cind e o problema de viata si de moarte se retrage. nimanui nu-i plac problemele de viata si de moarte. povesti de contratimp, carora le facem vint cu evantaiul fustelor noastre tiganesti in culori vii, proaspete, ce sfideaza parcurile, terasele, oamenii in negru.

camino a inceput deja...   

Treptat, frînturi ale rememorării unor paşi prin Budapesta îmi restituie inaginea Cîinilor de bronz, la picioarele cărora întreaga noastră familie a avut o imensă strîngere de inimă…

E vorba despre un grup statuar din incinta Palatului Buda. O frumoasă reprezentare a unei vînători, avînd drept element central un prinţ cu o figură destul de infatuată, de-a dreptul prostească, etalîdu-şi, cu mîndria faptului de a fi ucis (??), trofeul: un cerb imens, curbat în frigurile morţii…

În planul de mai jos al grupului, apar EI, frumoşii cîini de vînătoare… Au diverse atitudini, dar cu toţii îşi arată sentimentele - de la încîntarea de a fi pe placul stăpînilor, la mîndria de a sta în aşa companie preţioasă. Privirea lor frumoasă cere un semn de dragoste dinspre puternicii lor adoraţi, semn care, evident, nu mai vine… Dar cîinii nu se supără, EI ŞTIU SĂ IERTE SI SĂ SPERE PÎNĂ LA CAPĂT!

 Seara am petrecut-o în Iaşi, printre grupuri de costume negre. Statice şi uşor gălăgioase. Care nu priveau multele lucrări de grafică înşiruite pe pereţi, în sala ritmată de coloane. În faţa uneia dintre compoziţii am privit îndelung. Era un tablou din anul 2000 în acuarelă şi tuş, duct gros, apăsat, aproape zgâriat. Nu fineţea desenului l-a interesat pe artist ci dinamica tulburătoare.

Tema fluturelui, pe care au dezvoltat-o până nu demult copiii pe bloguri mi-a rămas undeva, încât involuntar o recunosc în neaşteptate locuri şi fără să vreau o continui imaginar… Nu de mult am regăsit-o într-o expoziţie de artă la Viena, în Casa Secession, pulsau aripile mari, rotunjite, inocente, ale unor fluturi care camuflau siluete umane. 

Într-un cu totul alt spaţiu, în sala flancată de coloane a restaurantului era seară şi priveam tabloul graficianului Dragoş Pătraşcu. Frapa dezlănţuita alergare a calului. Nările sfredelite adânc par însetate de aerul dilatat în faţa alergării. Un fascicul de curbe dau un efect hipnotic de galop. Călăreţul inedit este un fluture cu aripi ascuţite, un Icar negru ce ţine aripile desfăcute în beţia alergării ca un zbor…

Foto: grafică, Muzeul Secession din Viena şi faţada muzeului  

În schimb, bulgarii au învăţat ceva ce noi încă nu stăpânim prea bine. Ştiu să respecte un client şi fac totul ca acea persoană să rămână cu o impresie bună. Pentru ei nu mai contează nici măcar ce naţie eşti. Şi vorbesc de capitala Bulgariei, nu de o staţiune turistică unde de obicei oamenii sunt mult mai bine instruiţi în acest sens.

Din pacate conferinţa nu a avut program social, iar timpul a fost aşa de scurt încât nu am reuşit să văd prea multe.