Bacauanu Mihail - Spuneti-ne doua cuvinte despre dvs.

Fabian Seiche - M-am nascut in Romania, ma simt roman si vreau sa mor tot asa... si tot aici. Din mila Domnului am terminat facultatea si masteratul in Teologie.

BM - Ati fost credincios de la bun inceput sau se poate vorbi de o convertire in cazul dvs.?

FS - De la bun inceput, de cand eram mic, mama ma invata rugaciuni... Cu timpul credinta a crescut.

BM - Ati vrut dintotdeauna sa fiti jurnalist?

FS – Nu.

BM - Care a fost cel mai fericit moment din cariera de jurnalist/blogger? Dar cel mai neplacut?

FS - Cel mai fericit: cand au aparut articolele despre ecumenism si catolicism; cel mai neplacut: cand o revista oficial-religioasa ortodoxa, a refuzat publicarea unor articole ce nici macar nu erau pe aceasta linie...

BM - Ce v-a determinat sa luati atitudine?

FS - Constiinta ca sunt membru al Bisericii, cu toate pacatele si patimile mele, dar cu datoria de a marturisi ceea ce invata Biserica de 2000 de ani si nu ceea ce se invata de acum 60 de ani de cand a aparut Consiliul Mondial al Bisericilor – eu i-as zice consiliul mondial al inselatilor. Parintele Iustin are niste cuvinte foarte taioase despre tacere in fata pericolelor de azi, cititi-l. Noua ni se pare ceva iesit din comun si cu totul rar intalnit ceea ce zice sfintia sa, dar in trecut cam toti romanii nostri gandeau asa. De asemenea, evreul crestin Steinhardt spune ca lasii si caldiceii n-au ce cauta in Rai, ei nici macar in iad nu sunt primiti caci si iadului îi frica de niste oameni lasi (in cartea „Daruind vei dobandi”). Si el este pentru a lua atitudine la modul cel mai radical si „fundamentalist” i-am zice noi astazi. Vedeti martirii din Transilvania care s-au opus ferm catolicilor si protestantior, ungurilor si austriecilor. Stiti ca in Transilvania se afla mii de moaste de calugari si mireni ucisi de generalul austriac Adolf Bukow pentru ca n-au vrut sa treaca la catolicism in anii 1760-1763? Fiecare manastire si schit distrus ar putea avea moaste, am discutat cu mai multi parinti care au confirmat. Deci faptul ca suntem crestini ortodocsi e motiv suficient pentru a lua atitudine la ceea ce se intampla. Oricum, parerea noastra nu e prea luata in considerare pe planul general al lumii de azi. N-avem ce pierde daca marturisim

BM - Au existat presiuni/amenintari asupra dvs.?

FS - Da, in anul III de facultate am primit informatia ca pot fi eliminat din Facultatea de Teologie Ortodoxa din Cluj daca mai scriu articole impotriva catolicilor si a ecumenismului.

BM – Si? Cum ati procedat? Sa inteleg ca ati continuat indiferent de consecinte...

FS – Bineinteles. M-am intristat si m-am tulburat putin, caci n-am crezut ca se ajunge pana acolo, sa fii eliminat sau alte masuri punitive, dar apoi am continuat.

BM - Care este cea mai mare problema la ora actuala in munca pe care o faceti? De ce n-ati vrea sa va loviti?

FS - De piedicile dusmanilor dinauntrul Bisericii, a crestinilor "evlaviosi" pana la a te lasa calcat in picioare de toti. De cei dinauntru ma tem mai tare- si de tradare!- decat de ceilalti. As vrea sa nu ne lovim da preoti apostati sau care spun ca toate religiile sunt bune, de oameni superficiali si vicleni. Dar e atat de decazuta lumea de astazi ca sunt din ce in ce mai rari oamenii adevarati, verticali, sa inteleaga pe ce lume traim. Si este tot mai greu de trait in lume, ajungi sa fii scos din lume de propriii tai apropiati: „pai daca vrei sa traiesti ca un crestin si roman autentic, du-te la manastire sau departe de lume, extremistii n-au ce cauta in lume!”.

BM - Ce parere aveti despre mass-media alternativa din Romania (Bloggeri, Agentia AlterMedia, etc) comparativ cu celelalte tari si, daca vreti, comparativ cu ce ar trebui sa fie?

FS - E bine ce se scrie pe aceste situri si le urez viata lunga. E bine daca se mentin pe linia adevarului, in Biserica. Din pacate am observat ca foarte subtil si perfid, unele lucreaza de fapt in scopul contrar, sunt cu doua fete: se numesc ortodoxe dar ofera foarte multe stiri ecumeniste si comentarii in acest fel. Atentie, apropo de diversiune!

BM - Cum vedeti societatea de astazi, mai ales din punctul de vedere al unui jurnalist. Exista libertate de expresie in Romania? Am auzit mai multe cazuri de bloggeri care au ajuns dupa gratii in urma celor scrise. Evident, au deranjat pe cine nu trebuie. Credeti ca se practica "eliminarea" celor incomozi?

FS - Vedem ca nu e bine cu societatea noastra, care se indreapta cu pasi repezi spre autodistrugere. Dreptul la opinie este doar fictiv, daca vrei sa spui adevarul imediat esti luat in "vizorul" celor din spate. Stim destule exemple de jurnalisti si persoane care au vorbit in presa ca invitati, colaboratori, parinti duhovnici, personalitati marcante etc, care au sfarsit rau de tot. Trei exemple: jurnalistul din Baile Felix ucis pentru a nu dezvalui coruptia unor politicieni masoni; ieromonahul Iosif Pasca de la Petru Voda ucis in 1998, inaintea unei conferinte pe care trebuia s-o sustina la Timisoara, invitat de Ascor-ul de acolo. Titlul conferintei era: “Despre masonerie”. El a fost omorat cu 26 lovituri de cutit. Evident ca despre cazurile astea, presa noastra "libera" n-a scris nimic! De asemenea, amintesc de cazul fratelui Mirel, un frate de manastire care facea multe actiuni antiecumeniste si antimasonice, desi nu era prea cunoscut, pentru ca era un tip de om care tacea si facea, nu se amesteca in discutii fara rost. Era un pelerin ce colinda intreaga tara si avea in plan multe de realizat pe plan misionar, mai ales cu tinerii. In 30 decembrie, anul trecut, a fost asasinat bestial de doi indivizi beti, intr-un sat din judetul Botosani. Eu nu cred ca pentru a-i lua laptop-ul unui om, il ucizi cu atata sange rece, ii rupi coloana vertebrala si-l desfigurezi, lasandu-l inghetat in zapada… Sunt prea multe coincidentele in cazul lui, ca sa spunem ca a fost un jaf, cum s-a afirmat. Cred ca Mirel a ajuns in ceata martirilor. O cred din toata inima. Iata ce spune duhovnicul lui, Preasfintitul Justinian Chira al Maramuresului:

“Era un mare pericol (pentru fortele negative) Si iata de ce: pentru ca el credea în ceea ce facea; caci pe ceilalti fortele oculte va trateaza aaa pentru ca sunteti usurei, sunteti superficiali, asa cum suntem toti. Dar Mirel (si altii ca el) era un mare pericol pentru fortele negative, pentru ca el credea; si atunci, acestia trebuie sa fie suprimati… Ce-a gândit el în clipele acestea când s-a vazut ucis, aruncat în zapada, în ger; ca nu moare omul dintr-o data. El a trait toate secundele acelea când a vazut ca a fost atacat, ca moare, ca îngheata. Pe toate le-a trait ca si înainte de un somn. A prezentat un mare pericol pentru fortele negative, pentru întuneric, pentru satana, pentru acest motiv – ca el era serios, el nu era superficial. Era în structura lui aceasta. Eu l-am cunoscut. Astfel de oameni sunt foarte rari, astfel de tineri daruiti sunt foarte rari. Acesta a fost Mirel. Va asigur ca un tânar si un om care-si da viata intra-n rândul îngerilor. Atunci când e daruit de Dumnezeu – ca nu multi sunt asa, nu multi au harul, sansa de la Dumnezeu ca sa intre în rândul îngerilor, de aici de pe pamânt. Fiecare tânar întâi trebuie sa fie foarte serios, apoi devine credincios. Daca luam lucrurile invers – credincios si apoi serios – nu e corect. Întâi un tânar sau un om trebuie sa devina matur, serios, si apoi devine si credincios.” (Interviu, la Baia Mare).

BM - Dar in interiorul Bisericii, exista libertatea de expresie?

FS – Exista daca spui ceea ce ti se spune, daca nu, risti sa n-ai sanse de afirmare. Asta in cel mai bun caz. Se pot intampla si altele. Se stie, doar, de recentul caz din judetul Arges cand parintii unei manastiri au luat in bloc atitudine contra ecumenismului si s-au trezit… disparuti si cu obste noua, formata din maici. Ciudat e ca nici pana azi nu se stie unde au fost dusi acei Parinti. Pur si simplu au disparut fara nici o urma. Sigur ca, daca scrii, vorbesti si faci lucruri pe placul lumii de astazi, este libertate cata vrei! La vorbe fara vreun impact in viata reala, este libertate de expresie nelimitata. Totusi, avem inca libertatea de manifestare, nu se compara cu ce a fost in timpul comunismului. Doar ca acum se tinde - prin democratie la o alta dictatura, cea a Noii Ordini Mondiale, iar atunci dictatura era un fapt implinit, prin violenta de catre strainii care au adus comunismul.

BM - Sunteti unul dintre cei care a luat atitudine vis-a-vis de ecumenism. Credeti ca Biserica Ortodoxa Romana s-a implicat prea mult in aceasta miscare, iar acum ii este greu sa revina la normal?

FS – Da, chiar la facultatea de Teologie se invata ca dialogul ecumenic a mers foarte departe, mai ales cu: vechii-catolici (rupti de romano-catolici in 1870), cu luteranii, cu monofizitii si bineinteles cu romano-catolicii. Noi am invatat in facultate ca monofizitii nici nu mai sunt eretici caci prin acordurile stabilite s-a ajuns la o formula de compromis reciproc. Ei sa nu mai foloseasca expresia: “o fire (divina) a lui Hristos intr-o Persoana, ce absoarbe firea umana” iar noi sa nu mai spunem ca ereticii condamnati la Sinodul IV Ecumenic de la Calcedon… sunt eretici. Adica sa corectam noi pe toti Sfintii Parinti de atunci. Bineinteles ca monofizitii de azi n-au renuntat la erezia lor, ci doar au facut de ochii lumii aceasta intelegere, patriarhul lor, Shenouda, scriind si acum cuvinte grele impotriva ortodocsilor, dovedind ca a ramas acelasi “lup”, dar cu alt “par”. Grav este ca s-a slujit impreuna cu ei toamna trecuta, prin noiembrie si chiar in paraclisul Facultatii de Teologie din Bucuresti, la biserica Sf Ecaterina. Randuiala prevede ca, daca au slujit ereticii intr-o biserica ortodoxa fara voia ortodocsilor, se stropeste biserica cu agheasma, chiar de preot numai. Daca s-a slujit cu voia ortodocsilor, atunci biserica se resfinteste de episcop. Trageti concluziile…
La fel s-a intamplat si in dialogurile cu catolicii- vedeti atacurile violente ale lor, in timp ce noi stam si nu facem nimic, sa nu-i suparam. Daca luati o revista greco-catolica, ca e din 1990 sau ca e din 2008, veti vedea ca nu exista numar in care sa nu atace Biserica Ortodoxa. Ma mir de unde au atata venin in ei.

BM - Se spune ca si catolicii au sfinti. Chiar sunt sfinti Padre Pio, Sfantul Antonie, Maica Teresa? Ce e cu stigmatele care apar la catolici? Ei sustin ca si Sfantul Apostol Pavel le avea.

FS - Despre astia au vorbit deja Parinti cu viata imbunatatita si au aratat ca sunt inselati si inselari. Sf Ignatie Briancianinov vorbea in sec XIX despre Francisc de Assisi, Anton de Padova si altii, ca fiind asa („Despre inselare”). Pe cine sa credem? Pe Sfintii si Parintii nostri care zic asa sau pe acei inselati? Oare se insela Sf Ignatie? In viata lui Francisc de Assisi se spune ca a venit Dumnezeu Tatal si l-a luat in vedenie pe „alesul” Sau si l-a pus de-a dreapta Sa in locul Fiului Sau. Deci Francisc a ajuns in locul lui Dumnezeu, Care i-ar fi zis: „Fiul meu preaiubit esti tu” si apareau niste semne ciudate de sange pe trupul lui, cum ca ar fi manifestarea dragostei carnale a lui Dumnezeu. Astea sunt de fapt stigmatele, ca la alta inselata – Teresa de Lisieux sau altele, la care apareau pete de sange, urme de lovituri, oboseala si stari euforice de transa in care faceau dragoste „spiritualizata” cu Isusul lor… in nici un caz cu Hristos. Am citit cartile lor, deci vorbesc in cunostinta de cauza si asa este si cu Anton de Padova. Limba lui a ramas neputrezita pentru ca a trait dupa Schisma, sau ruptura catolicilor de la 1054 de la Biserica Ortodoxa, iar Anton a propovaduit cu fanatism contra acesteia (Bisericii Ortodoxe), prin sec XII. Daca intr-adevar este neputrezita, atunci este semn de blestem. Mana care si-a lovit parintii nu mai putrezeste. Cel ce a fost afurisit de preot sau episcop ortodox nu mai putrezeste. In viata Sf Calinic de la Cernica (+1868) se arata cum au dezgropat un mort si acesta era complet intreg, ca si cum fusese atunci pus, desi era de mult timp decedat. Dupa citirea rugaciunilor de dezlegare de catre Sf Calinic, a fost ingropat iar la un an scos din nou. Nu mai era decat o gramada de oase din el. Acesta a fost semnul ca Dumnezeu ii iertase sufletul si poate l-a scos si din iad in urma multelor rugaciuni ce s-au facut in acel an pentru el. Iata ca neputrezirea in aceste cazuri inseamna ca sufletul celui mort este in chinurile iadului si are nevoie de ajutorul nostru… Ia sa-i citim niste ruagaciuni la limba aia sa vedem daca mai ramane ceva din ea. Dar daca a fost eretic, cu atat mai rau pentru sufletul lui, ca nu mai are iertare daca a murit asa, deci nici dezlegarile nu-l mai ajuta, nici daca s-ar face praf limba.

Unde scrie ca Sf Pavel avea stigmate? Doar in mintea lor scrie, in nici un caz in Sf Scriptura. Fiecare poate spune ca in Scriptura se zice de orice idee nastrusnica din mintea lui ceea ce nu inseamna ca e si adevarat. Homosexualii spun ca Sodoma si Gomora n-au fost pedepsite pentru acest pacat, ci pentru ne-iubirea celor de acolo pentru dreptul Lot… Vedeti ce interpretari?!

BM - Am inteles ca l-au dezgropat recent pe papa Paul al VI-lea si l-au gasit neputrezit. Cred ca vor sa-l sanctifice. De asemenea si pe papa Ioan Paul al II-lea, care a sarutat Coranul si a declarat ca si budistii se pot mantui.

FS - Papa Paul VI a fost in timpul Conciliului II Vatican care s-a terminat prin 1965. La acest Conciliu al tuturor episcopilor catolici din lume de orice rit, s-au adus noi dogme gresite sau erezii. Daca la Conciliul I Vatican din 1870-1871 s-a stabilit ca papa este infailibil adica nu poate gresi, la Conciliul II s-a spus ca papa este in Euharistie, in Impartasanie, deci catolicii se impartasesc cu papa si cu Hristos din potir. Ba chiar deoarece papa este capul vazut al Bisericii, el este mai prezent in potir decat Hristos Care a ramas pe planul doi. Cititi in cartile lor, nu de la mine zic acestea. Pe langa astea sunt nenumarate inventii facute la acest conciliu, cu scurtarea slujbelor lor, cu adaptarea Bisericii la societatea laica, cu deschiderea catre toate religiile pagane, ajungand sa slujeasca impreuna cu budistii, cu mahomedanii, cu evreii, cu hindusii, cum a facut papa Ioan Paul II. Exista inregistrari video pentru cine nu crede, chiar pe internet. In aceste conditii, chiar daca ar fi neputrezite oasele lui Paul VI, este aceeasi situatie ca si mai sus, cu Anton de Padova.

BM - Este ecumenismul un sistem? Are un tel ocult? De ce este considerat de unii Parinti erezia ereziilor?

FS - Este un sistem bine gandit de multi ani de catre dusmanii Ortodoxiei si ai natiunilor. Un sistem foarte placut la vedere, atractiv, usor de purtat, nivelator al diferentelor, preocupat de probleme sociale, de proiecte de asistenta sociala dar nu de om; dornic sa treaca peste orice diferenta de dragul unei paci inselatoare. Bine explic? Sf Iustin Popovici, par. Serafim Rose sau par. Staniloae ca la baza ecumenismului actual sta Umanismul ateu din perioada Renasterii. Atunci omul a fost pus pe primul loc, iar Dumnezeu dat la o parte. Acum se incearca acelasi lucru dar pe plan general religios, nu doar in cultura si civilizatie cum se facea atunci. Ecumenismul a luat toate mizeriile istoriei si a facut o troaca frumoasa de porci frumoasa pe dinafara si necurata pe dinauntru. De aceea este vazut ca suma tuturor ereziilor istoriei, panerezia sau mai nou, ca religia satanei. Nu o zicem noi, au spus-o deja sfintii si duhovnicii nostri. Telul ocult sau ascuns este relativizarea credintei in sufletele oamenilor si lupta impotriva Adevarului care este unul singur: „un Domn, o credinta, un botez” (Efes 4,5). Nu peste 10.000 de adevaruri, cate credinte sunt astazi pe pamant. Dar asta e vremea cernerii de care spune Mantuitorul, ca vor cadea si cei alesi, si stelele cerului. Cine sunt stelele cerului? Sf Parinti spun ca stelele si lumina intunecata a soarelui de care se spune la Matei 24,29 sunt cei ce-ar trebui sa fie lumina lumii, sarea pamantului, fermentul crestinilor. Adica cei mai mari ai nostri, fie ierarhi, care vor cadea. Si asta e printre ultimele semne inainte de sfarsit, cititi ce scrie. Dar aici sunt lucruri tainice, nu stim noi sfarsitul dar vedem semnele… Si le vedem destul de clar. Iata ce face ecumenismul.

BM - Sunt voci care ne acuza ca suntem in afara Bisericii, cine suntem noi sa luam atitudine daca ierarhii tac, ni se cere binecuvantarea scrisa a ierarhului pentru ce scriem.

FS – Da, masura asta s-a luat dupa scandalul Tanacu, ca orice teolog, preot, monah, fata bisericeasca, sa aiba aprobarea scrisa a ierarhului sau. Cand e vorba de credinta trebuie sa luam atitudine insa in orice moment si cat mai urgent, ca daca asteptam aprobarea, s-ar putea sa nu mai vina deloc. Oare Atanasie (Tanase) Todoran, batranul de 104 ani – dupa unii 120 ani – de la cine a avut aprobare sa-l infrunte pe fiorosul general Bukow? Si sa fie apoi tras pe roata si trecut in randul sfintilor? Ca nu era nici un preot pe acolo, nu se spune asa ceva. Nu suntem in afara Bisericii si a ascultarii canonice, dar sa se stie o data pentru totdeauna, ca ascultarea de ierarhie nu inseamna pasivitate si lipsa de fermitate in credinta. Sf Marcu al Efesului a fost singurul care n-a semnat unirea cu catolicii la Florenta, 1438-1439. A fost oaia neagra si rusinea Sinodului de atunci, ca nu face ascultare de ei, de “marele Sinod” reprezentat de ei. Iata ca el este sfant marturisitor iar acei episcopi se spune ca s-au cait amarnic de compromisul facut si au retras semnaturile ori au sfarsit blestemati. In Athos este un loc blestemat, daca stiti. Mai demult au venit papistasii (catolicii) cu forta si au slujit intr-o bisericuta de acolo cu cativa ortodocsi atoniti. In timpul slujbei, biserica s-a daramat si i-a ingropat pe toti. Oasele celor morti le-au pus intr-o pestera si cand au trecut pe acolo pelerinii s-au ingrozit de frica, parca unul era sa moara de spaima: erau neputreziti, umflati, urat mirositori si toate caracteristicile unor trupuri cazute sub anatema. De atunci locul acela este interzis publicului vizitator din Athos. Iata ce face compromisul.

BM - Despre marturisitorii din inchisorile comuniste ce ne puteti spune?

FS – Sunt ultimul din tara asta in masura sa vorbesc despre cei din inchisori. Pentru ca ar trebui intrebati cei care au fost acolo si mai sunt inca printre noi, ei sa vorbeasca nu noi. De asemenea ar trebui citite, editate si reeditate carti ale fostilor detinuti, amintirile lor, nu asa fie tinuti ascunsi si vazuti ca niste “extremisti”. Acesti “extremisti” au salvat tara asta, credinta poporului, au sfintit pamantul cu sangele lor, iar acum Dumnezeu ii scoate la lumina, sa rusineze pasivitatea si lenea noastra. Cine au fost acestia? Oameni care au vrut sa faca ceva, nu s-au limitat la mersul de duminica la biserica, la discutii, la conferinte… duhovnicesti, ci oameni care au pus mana chiar pe arme si au luptat. Iata ca la Aiud sunt moaste. Dar cine a fost inchis la Aiud, Pitesti, Gherla, Jilava, Canal? Cei “cuminti” care-si vedeau de treaba lor ascultatori, sau cei “nesupusi, extremistii, legionarii” care s-au impotrivit pe fata regimului? Iata ca ei au moaste, iar cei care au stat linistiti in bancile lor, nu mai stie numeni de ei. Valeriu Gafencu ce a fost? Legionar. La 20 de ani era inchis de Antonescu, ca seful organizatiei de tineret legionar din Basarabia. N-a mai fost eliberat, ci a murit 11 ani mai tarziu, ramanad acelasi crestin si legionar, fara sa vada o contradictie intre cei doi termini, ci o implinire. Parintele Arsenie Papacioc, pentru ce-a fost arestat? Ca era prea “cuminte” sau “bisericos”? Nu, ci pentru apartenenta la Miscarea Legionara si la Rugul Aprins, de care nu s-a dezis niciodata. O spune clar intr-una din cartile cu interviuri.

Acum insa, daca se vede ca nu se mai poate lupta impotriva martirilor nostri, se incearca foarte subtil deocamdata ca alaturi de ei sa fie trecuti la o eventuala canonizare si cei din alte religii morti in inchisori si sa faca un Pomelnic de sfinti “ecumenisti” ai inchisorilor. Am vazut toata aceasta lista unde apar foarte multi preoti, episcopi si pastori maghiari – fosti asupritori ai romanilor din Ardeal, unii fiind colaboratori ai regimului horthyst. Si stim cum s-au comportat ungurii in Transilvania, in anii 1940, cate biserici distruse, cati preoti si oameni simpli masacrati. In lista asta de “sfinti ecumenisti” sunt trecuti si astfel de oameni criminali, pe care vor sa-i treaca in calendarul nostru cu aceasta denumire de mai sus. Sunt de prisos alte comentarii.

BM - Care sunt planurile dumneavoastra de viitor? Daca sunt.

FS –Sa ne pregatim cum se cuvine de martiriul nostru, de sfarsitul meu care poate fi oricand. As vrea sa fac mai mult spre slava lui Dumnezeu si pentru marturisirea credintei celei adevarate. Daca vom vrea sa ne mantuim, atunci viitorul nostru va trebui sa fie unul al martiriului. Deci ma gandesc ca mai devreme sau mai tarziu va trebui sa fim atat de fermi in credinta incat ne vor crucifica si persecuta pe fata - a se vedea parintele Daniil de la Tanacu, intemnitat de propriul sau ierarh. Alte planuri nu am, ca judecatile noastre nu-s ca ale Domnului.

BM - Cum vedeti Ortodoxia romaneasca la ora actuala, raportata la celelalte tari? Credeti ca Biserica isi va pastra importanta in societate si in anii ce vor urma?

FS –Se zice ca Romania va da multi martiri in vremurile care vin. Dar asta arata ca nu va fi usor, mai ales ca acum nu mai vine cu decapitarea si bataia, ci te face ca tu singur sa te lepezi de credinta. Acum e vremea intaririi in credinta, iar Biserica va supravietui prin astfel de martiri ai vremurilor de pe urma, nu prin multimea de oameni cuminti si conformisti, chiar daca ei vor reprezenta 99% (cum spune parintele Iustin in "Viata" lui). Biserica, nici portile iadului n-o vor birui! Cine sunt portile iadului? Sf Parinti spun ca e vorba de toti dusmanii vazuti si nevazuti. Si asta in ciuda societatii anticrestine de astazi si de maine.

BM - Care ar trebui sa fie raportul Stat-Biserica sau altfel spus cel dintre Biserica si clasa politica?

FS – Oricum, relatia Stat-Biserica a fost dintotdeauna o problema delicata, cu multe disensiuni de o parte si de alta. Daca statul a venit si a aprobat in 2000 legalizarea homosexualitatii, Biserica nu trebuie sa taca nici acum, nu doar inainte de 2000. Pacatul e pacat indiferent ca-l accepta Statul sau nu. Si cu fiecare pacat in parte legalizat, Biserica trebuie sa declare razboi unui asemenea stat ateu – sau mai rau, comunistii atei nu aprobau homosexualitatea! – bineinteles nu prin violenta, dar prin toate mijloacele de impotrivire.

BM - Ne-ati putea vorbi un pic despre cum este receptata munca dumneavoastra, ce vi se reproseaza, cine va sprijina, cine nu?

FS – Ne sprijina oameni de bine cu rugaciunile lor, cu vorbele, incurajarile, ajutoarele de orice fel.

BM - Cum considerati caracterizarile "politic corect" care circula prin lume? Ma refer la cele despre "extremism", "fanatism", etc. Se poate vorbi despre o fobie a unora?

FS – Oamenii din umbra conduc lumea prin dictatura, dar ei predica sus si tare democratia, drepturile omului, ale minoritatilor, ale animalelor… Aceasta politica duce la extremism, la o guvernare unica a lumii, pregatind calea unui lider mondial care, stim cine va fi. A te impotrivi sistemului este vazut astazi ca fanatism. E si normal, un crestin ortodox este si va fi din ce in ce mai “fanatic” pentru societatea care cauta motive de a-i elimina. Asta se si urmareste, de fapt.

BM - Ce parere aveti despre Teoria Conspiratiei, despre Manipulare? Exista un grup de oameni care conduce lumea, sau dorim sa mascam neputinta noastra dand vina pe altii?

FS – Conspiratia asta este la toate nivelurile, dar in nici un caz nu trebuie sa nu mai facem nimic, sa spunem ca nu mai are rost nici o actiune, nici un lucru bun, pentru ca e si asta o ispita. Curajul martirilor a infruntat si a spulberat toate conspiratiile si noi trebuie sa le urmam in acelasi curaj.

BM - Este Biserica amenintata direct de unii? Exista o dorinta de subminare a autoritatii ecleziastice?

FS – Toate campaniile pentru legalizarea unor pacate sau impotriva clericilor ortodocsi sunt amenintari si atacuri contra Bisericii. Presa este in totalitate pe mana dusmanilor care vor sa slabeasca credinta oamenilor in Biserica. Subminarea exista mai ales astazi, cand se fac presiuni asupra preotilor, asupra episcopilor si asupra Sinodului intreg, caci fortele raului stiu ca singura amenintare si singurul obstacol in calea planurilor de conducere a lumii ?i distrugere a religiei în sufletele oamenilor, a ramas Biserica Ortodoxa, “anchilozata” in mintea lor, traditionalista, nationala si contrara pacatului.

BM - Oamenii par ca traiesc intr-o lancezeala, intr-o lehamite nu numai duhovniceasca. Credeti ca vom iesi din acest impas? Se vorbeste pe plan mondial de o criza de personalitate in toate domeniile. Care ar fi solutia?

FS – De vorbe mari e plina lumea si de discursuri “duhovnicesti” sentimentaliste dar pentru a iesi din acest impas trebuie sa mai si facem ceva.. de multe ori ceea ce nu ne convine, ca oameni patimasi ce suntem. Adica, ne place sa ne uitam la televizor si auzim un cuvant de la un Parinte care zice sa nu ne mai uitam, ca distruge sufletele si numai dezastre provoaca. Sf Cosma Etolianul în urm? cu peste 200 de ani zicea ca va veni vremea sa aiba oamenii pe diavolul in casa si-i vor pune si doua coarne (antenele), iar in casa lor va trona nu Hristos, ci televizorul. Ei, auzim cuvantul asta spus de un sfant, nu? Daca vrem sa iesim din lehamite atunci vom asculta de el. Daca nu vom asculta, facand ce ne place noua in continuare si nu ce trebuie, atunci inseamna ca nu vrem sa iesim din lehamite, din gunoi si din adormire. Credem ca pe primul loc in adormirea constiintelor este televizorul. Vorba unui parinte: “vom merge cu pace la iad”. De la televizor direct in iad.

BM - Descrieti un pic mentalitatea actuala a romanului. Putem stabili niste trasaturi specifice care sa se fi remarcat de-a lungul secolelor?

FS -…Despre trasaturile specifice romanului a vorbit atat de frumos parintele Staniloae in cartile-capodopera, care ar trebui reeditate in milioane de exemplare: “Sentimentul romanesc al fiintei”, “Ortodoxie si romanism”, “Natiune si crestinism” sau in interviurile luate unde vorbeste despre specificul romanesc. Intotdeauna romanul a fost un om delicat, si vorbesc de cel nepervertit. Romanul si-a iubit tara, a murit pentru ea; si-a iubit familia si rodul dragostei se exprima prin numarul de copii multi si educatia aleasa. Sunt foarte bine scoase in evidenta aceste aspecte de catre parintele Staniloae si ceilalti de care am pomenit. Totusi, in ziua de azi mentalitatea actuala inmagazineaza foarte multa mizerie adunata in timp, de pe la toti strainii de neam si credinta. Este una de turma, de telenovele, de complexare a faptului ca suntem romani sau ortodocsi. Mentalitatea e sa pleci din tara, cat de mult timp se poate si sa-ti fie rusine ca esti roman. Iorga spunea: „cel care-si paraseste tara pentru alta mai frumoasa si mai bogata, se aseamana cu acela care si-ar parasi mama pentru o alta mai frumoasa si mai bogata” (o spune dupa primul razboi mondial!); sa nu faci nimic care sa para "nationalist, extemist, depasit, traditionalist"; sa faci scoala de soferi cat de repede se poate, ca asa e la moda - mai nou, partea feminina asalteaza la gramada scolile de soferi; de asemenea, este mentalitatea imbogatirii peste noapte, a unei cariere profesionale si banoase in detrimentul intemeierii unei familii, varsta casatoriei crescand enorm de mult. Dar paralel cu aceasta crestere a varstei casatorie, creste si dezmatul, desfraul, pentru ca trupul isi cere drepturile, si tu daca nu-i dai implinirea in familie si vrei mai intai sa faci cariera, el se razbuna prin caderi trupesti. Nu degeaba Sf. Ioan Gura de Aur recomanda casatoria foarte de timpuriu, de cand apar dorinte trupesti la tineri, chiar de la 14 ani, mai ales in vremea de azi cu atata incitatie la prostitutie chiar a copiilor. Am ramas stupefiat cand cineva mi-a spus ca la Constanta stie un cuplu de tineri: baiatul are... 7 ani iar fata are... 4 ani si traiesc impreuna ca doi soti! De-a lungul secolelor romanul n-a fost asa. Cinstea unei familii era lucrul cel mai de pret, dupa credinta in Dumnezeu. A se vedea cartile lui Simion Mehedinti, Radulescu-Motru sau Ernest Bernea.

BM - Exista o paralela intre UE si comunism?

FS – Ele sunt ca o sfoara cu cele doua capete: in aparenta se exclud (sistemul communist si cel capitalist) dar se leaga unul de altul, ba chiar se completeaza. Comunismul e sistemul de indobitocire colectiva fara Dumnezeu; Uniunea asta e sistemul de indobitocire individuala fara Dumnezeu. E o diferenta de termeni, efectul e acelasi: o lume fara Dumnezeu spre care ne indreptam cu pasi repezi. Si mai este o apropiere: se pot asemana celor doua fiare din Apocalipsa, cap 13. Una se ridica din mare, alta din pamant si lupta impotriva crestinilor. Nu e interesant cum comunismul se asociaza cu culoarea rosie, cu sangele care se varsa pe pamant? Iar Uniunea asta e albastra, deci culoarea marii? E o simpla coincidenta?? E trist ca steagul UE este pus pe bisericile ortodoxe, am vazut foarte multe biserici cu steagul albastru. Macar in timpul comunismului n-au fost biserici cu steagul comunist pe el, cu secera si ciocanul, cum e acum. Stiti ce inseamna steagul? Recunoasterea suzeranitatii celui reprezentat pe steag. Deci am ajuns sa recunoastem ca si pe bisericile noastre e stapâna Uniunea European! E trist si rusinos.

BM - Ce mesaj ati vrea sa transmiteti lumii? Vreun citat, vreo idee, poate ceva din experienta personala, poate un sfat.

FS - Mesajul este cel al Evangheliei: "privegheati si va rugati...", "stati tari in credinta" si mai ales, sa cunoastem si sa aprofundam cuvantul Mantuitorului, ca nu e suficient sa crezi in inima ta, ci trebuie sa marturisim Adevarul: "oricine va marturisi pentru Mine inaintea oamenilor, marturisi-voi si Eu pentru el inaintea Tatalui Meu, Care este in ceruri. Iar de cel ce se va lepada de Mine inaintea oamenilor (in neamul acesta desfranat si pacatos) si Eu Ma voi lepada de el inaintea Tatalui Meu, Care este in ceruri" (Mat 10,32-33; Lc 8,38). Dumnezeu sa ne ajute sa murim pentru credinta!

Cele doua articole le gasiti aici si aici.

Si daca sunteti curiosi cand s-au desfasurat filmarile iata aici niste date, asa cum le gandeau atunci cei din echipa de filmare:

"Filmarile se vor desfasura in principal in Bucuresti, in doua mari etape: iulie - august 2000 + 2-3 zile septembrie 2000 si 14 zile noiembrie 2000.
Prima serie neitrerupta de filmari s-a desfasurat in perioada 17 iulie - 25 august, integral in Bucuresti.
In septembrie se filmeaza cateva exterioare in Bucuresti.
In noiembrie vor fi realizate exterioarele de iarna si secventele din compartimentul de tren intre Gelu (Marius Bodochi) si Mira (Gabriela Crisu).
Intre sfarsitul lunii noiembrie 2000 si 1 martie 2001 se vor realiza montajul filmului, muzica si alte operatiuni mai tehnice (sunet post-sincron acolo unde este cazul, etc.)
Data estimata de lansare a filmului va fi in martie 2001."

N-a fost asa, dupa cum stim filmul a iesit in 2003 si asta pentru ca e foarte greu sa scoti un film independent care ....

"care nu a primit nici un fel de fonduri din parta Oficiului National al Cinematografiei (ONC) sau altor institutii care administreaza bani publici.
Productia filmului se bazeaza integral pe sprijinul primit din partea unor persoane fizice si juridice private, carora le exprimam recunostinta noastra in aceasta pagina.
Sponsorizarile constau in echipamente, servicii, produse, materiale, catering si alte prestatii in natura, fara de care acest film nu ar putea fi dus la bun sfarsit."

Si daca sunteti curiosi cum se face un film iata ....

"Sambata 3 februarie 2001:
Am mai micsorat dimensiunile elementelor de grafica, mai ales cele din prima pagina. Sper sa se observe diferenta de viteza la incarcarea paginii.

Filmarile sunt aproape gata. Mai avem de filmat doar o secventa cu Gabriel Coveseanu si Mihai Razus, si apoi o serie de secvente in doi, in tren, intre Marius Bodochi si Gabi Crisu, inclusiv sosirea lor in gara."

Sursa: site-ul oficial al filmului "3 pazeste"

Si asta spune foarte multe despre oamenii care au facut acest film si imi aduce aminte de o declaratie facuta de Marius Bodochi anul acesta “Este o meserie atat de frumoasa, incat iti vine sa o faci gratis”. :)

……………

Actorul clujean Marius Bodochi a precizat , însă, că Busuioc este un fenomen care "are un talent nativ extraordinar, însă trebuie cultivat". Mai mult, actorul este de părere că deja celebrul artist are toate şansele ca "în 10-15 ani să ajungă un mare talent internaţional". "Are o voce frumoasă, cu o coloratură aparte şi e şi un om cu foarte mult bun-simţ", a mai spus actorul. Chiar dacă nu poate ajunge la spectacolul lui Julio Iglesias din 14 iulie, de la Cluj, Bodochi va merge la cel de la Constanţa, pe 19 iulie.

……………

Daca vreti sa cititi tot articolul din Ziarul Clujeanul o puteti face aici.

PS: Si eu voi fi la concert ;) Azi mi-am rezervat bilet si hotelul :)

Deja se vad rezultatele. Faptul ca am ajuns in cautari pe Google, pe locul 3 e deja un mare pas inainte. ;)

Ce frumos spus. Asa este. Si noi simtim in sala acelasi lucru. In ultimul an teatrul a fost pentru mine un loc magic unde m-am regasit.

Oricum ma bucur ca ai revenit la sentimente mai bune in ceea ce priveste relatia cu publicul din sala ;) Pentru  cine nu stie la ce ma refer iata aici un comentariu de-al meu mai vechi. Oare ai citit comentariul meu de atunci? :))

“Pe tineri i-as sfatui sa nu priveasca niciodata inapoi. Sa priveasca inainte. Lumina de acolo vine. Nu conteaza ce-am facut ieri. Ieri poate am avut un spectacol foarte bun. Conteaza ce fac eu acum. Nu pot sa zic: «Ieri am fost foarte bun». Trebuie sa privesti mereu inainte si sa incerci sa faci lucurile asa cum iti dicteaza sufletul si mintea la momentul respectiv.”

Trecutul te poate ajuta in cel mai bun caz sa nu mai repeti greseli pe care le-ai facut deja, dar foarte important este sa faci in fiecare moment ceea ce-ti dicteaza sufletul si mintea si sa privesti inainte. Asta am invatat in ultimul an si pentru asta, Marius, trebuie sa-ti multumesc inca o data. :)

“Sintem inca un popor sarac, dar televiziunea ajuta la crearea unei imagini. Oamenii te vad la televizor, si in felul acesta ii inciti sa vina la teatru”

Si internetul te ajuta la crearea imaginii si cu acest blog sper s-o pot dovedi. ;)

De asemenea poti opta si pentru un scuter de vanzare.

Iubitorii de muzica il mai stiu pe Curtis Jackson ca 50 Cent, dar liderul G-Unit poate adopta un alt nume, dacă acceptă acesta ofertă de la Taco Bell.

Pentru a promova noul său meniu "Why Pay More" , Taco Bell i-a trimis lui 50 Cent o scrisoare de ofertă , solicitându-i să-şi schimbe numele său în 79 Cent, 89 Cent sau 99 Cent pentru o zi în această vară.

http://img294.imageshack.us/img294/5651/50tacobellhh0.gif

Greg Creed, preşedintele Taco Bell Corp , care a făcut propunerea în scris agentului lui 50 Cent, a mai scris de asemenea, caci compania sa ar face o donatie de $ 10,000 catre o institutie de binefacere, de la New York, dacă acesta acceptă cererea.

Ca parte a propunerii, 50 Cent va trebui, de asemenea, să îşi facă apariţia la Taco Bell în orice locatie din tara, care o va alege, şi va comanda din masina cu noul său nume.

"Vă încurajăm să şi sper că acceptaţi oferta noastra !" a scris Creed către agentul celui mai celebru rapper din lume, dar 50 Cent nu a gasit nimic amuzant în oferta lui Creed.

"Când echipa mea juridica termină cu ei, Taco Bell, va avea un nou slogan : 'Am pus-o cu taurul şi l-am luat de coarne," a spus 50 Cent într-o declaraţie.

Un reprezentant pentru rapper a eliberat un răspuns mai detaliat.
"Aceasta este o glumă prost concepută, în scop publicitar, de către preşedintele Taco Bell, Greg Creed, a cărui ofertă a fost nesinceră şi în plus scurgerile de presa au fost chiar înainte de a fi prezentate agentului lui 50 Cent ieri", a spus reprezentantul.

Part II :

DM - Nu voi continua acest subiect delicat, pentru ca asemenea medicamente amare trebuie administrate mai degraba in doze homeopatice, dar, sper, cu atit mai eficace. Si pentruca ceea ce ai spus mai sus despre nudul in fotografie mi-a trezit atentia, as vrea ca in cele ce urmeaza sa discutam mai degraba despre arta, din perspectiva evanghelica. Esti filolog si fotograf. Ai editat de asemenea o revista de cultura religioasa care a fost gustata de tinara generatie. De aceea te consider calificat a raspunde la urmatoarea intrebare. Deci, de ce crezi ca evanghelicii n-au produs niciodata „arta mare"? Pictorii pe care-i apreciem, scriitorii ale caror romane le citim si recitim sau compozitorii a caror muzica o ascultam sunt in cel mai bun caz marginali, si de cele mai multe ori outsideri in raport cu traditia de la care ne reclamam. Este oare ceva in ADN-ul nostru care ne face incapabili de a ne asuma riscurile pe care le presupune aventura numita creatie artistica de inalta calitate?

VB - Da, e o intrebare buna. Poate ar trebui sa citim o carte a lui Mark Noll, care se cheama The Scandal of the Evangelical Mind. Ea trateaza anti-intelectualismul si lipsa de apetit a evanghelicilor pentru cultura mare. In mare masura, eu cred ca vine din ghettoizarea deliberata, din religia noastra de club inchis, din cliseele de limbaj si din comoditatea de-a picoti in banca duminica dimineata ascultind predici trase la indigo, decit de iesi in lume si de a face efortul de a umbla pe cararile largi ale culturii. E mult mai simplu sa scrii o carte mare si proasta cu subiect crestin, decit un eseu mic in Dilema, despre orice.

Mi se face rau cind mai primesc manuscrise de la autori romani crestini care se vor publicati. Adevarate mostre de cultura de ghetto. Poezele incoerente, la limita ridicolului, dar scrise cu un patos si o sinceritate ce invoca discret inspiratia divina. Romane rizibile, pline de greseli de ortografie, predicute apocaliptice incoerente teologic. E ca si cum as da deodata drumul la radio pe Radio Vocea Evangheliei, de unde se rasfringe in incapere o ditamai maneaua cu versuri pocaiesti. E incredibil ce sub-muzica se poate asculta citeodata acolo. ‚Dar draga, imi zice mama, macar are versuri inaltatoare'... Degeaba ii spun ca nu e destul, raspunsul invariabil e: Sunt fratii nostri, fac si ei ce pot, avem datoria sa-i ascultam...

Na, cam asa si cu cartile, cu scrisul, cu arta, cu muzica. Preferam o manea ambalata frumos in pagini de Scriptura, decit pagini de Scriptura topite intr-o simfonie rafinata sau intr-un grunge sanatos. Caldura mare, monser, nu gasesti o funie sa te spinzuri, repaos dominical, ca sa-l evoc aici pe maestrul Caragiale.

Stii si tu prea bine. Daca vrei sa publici in locatii de top, sau sa faci arta inalta, trebui sa fi umblat in prealabil pe acolo. Ori asta presupune un efort sustinut, nu un ADN predestinat. Presupune riscuri, smerenie, ratari memorabile, presupune iesirea dintr-un spatiu de confort in care, in Numele Domnului, merge orice.

DM - Multumesc, Voicu, pentru placerea de a povesti impreuna si sper ca am reusit sa-i facem macar pe unii dintre cititorii nostri (care, vorba celor de la Catavencu, sunt intotdeauna mai destepti decit "ai lor") sa gindeasca putin. Este adevarat ca, potrivit acelei ziceri faimoase, "5% dintre oameni gindesc, 10% dintre ei gindesc ca gindesc, iar ceilalti 85% n-ar gindi nici sa-i tai". Sa speram ca macar unii dintre cei care ne-au citit sunt dintre primii 5%. Cit despre restul, Dumnezeu cu mila.

VB - Da, a fost gratios dialogul nostru. Iti multumesc pentru interes si rabdare. M-am simtit bine povestind vrute si nevrute cu tine. Si multumesc tuturor celor care ne-au citit si comentat. Vacanta placuta! Eu unul, am sters-o - agenda mi-e plina ochi de vacante pina in 15 septembrie. Vorba lui Che Guevara: Hasta la victoria siempre!

ERORI,ANTIERORI''

MARCEL TOP-regizor,29 de ani

Unul dintre motivele pentru care as participa la un atelier avand ca tema de lucru sau punct de pornire piesele lui Buchner este ca nu imi place Buchner.

Este si ingrozitor de prost tradus in romaneste, dupa cum imi argumenta si un bun prieten, bun cunoscator al limbii germane.

In al doilea rand, mi se pare unul dintre autorii greu de pus in scena, aproape toate montarile pe care le-am vazut erau niste esecuri sau o tradare a scriiturii buchneriene.

Singura mizanscena cu adevarat interesanta mi s-a parut cea realizata de Werner Herzog, avandu-l ca protagonist pe actorul meu preferat, Klaus Kinski.

Acesta este un motiv in plus de a-mi reprosa ca nu cunosc decat limbile franceza si engleza, din care am infaptuit si cateva traduceri.

Prost, si desuet mai ales, tradusi, sunt si Molliere si Shakespeare, subsemnatul incercand sa realizeze chiar in aceasta perioada o talmacire a unor fragmente din creatia batranului Will, in vederea realizarii unui spectacol- ''Shakespeare- vise si cosmaruri", stimulat si intaratat fiind si de precedentul atelier ,"Shakespeare-puterea, legitimeaza?".

In schimb, ceea ce ma atrage, ma intriga si ma provoaca este sintagma ''ANTIEROU", atat de des folosita in ultimii cincizeci de ani in vocabularul teatrului contemporan sau mai degraba in vocabularul teatral modern.

In teatru, se pare ca nu se mai vorbeste si nu se mai pronunta nimic despre "eroi".Subliniez ghilimelele.

Teatrul post-modern, ca orice arta post-moderna, pune intre ghilimele aproape tot. .

Adica nu mai vorbim de Dumnezeu, vorbim in schimb de ''dumnezeu''.

O tehnica si un limbaj bazat pe parodiere si luare in raspar.

Ori eu cred ca termenul ''anti-erou'' a ajuns sa fie folosit la fel de frecvent in teatrul modern precum era folosit ''erou" in perioada romantica, sa zicem ,a teatrului, literaturii.

In acelasi timp, in profida oricarui post-modernism si facand abstractie de toate curentele si teoriile artistice la moda, cred ca teatrul, spunand aceasta includ mai ales publicul si in consecinta oamenii, ca doar lor ne adresam, au nevoie, mai mult ca niciodata, de mituri, de eroi, de modele si de arhetipuri.

Am asistat la o multime de montari si de dari de seama de tip "Hamlet-antieroul" ,"Woyzek antieroul'' etc; aceste lucruri, cred, provin si dintr-o lectura si o luare prea in serios a teatrului absurd, cu precadere a teatrului lui Ionesco, care a introdus in vocabularul nostru uzual-artistic termenul ''anti-piesa'', ''anti-erou''.

Aproape orice protagonist, orice personaj principal dintr-o piesa contemporana sau de oricand, construit pe tehnica ''anti-eroului'', vorbeste, de fapt, despre eroi.

De la Buchner pana la Robert Musil, de la Hamlet pana la Edmond al lui David Mamet, dupa care am facut si un spectacol recent la teatrul de comedie

Indiferent cat de in raspar am citi textul, Hamlet "anti-eroul'', Woyzek "anti-eroul", Edmond "anti-eroul" devine erou pentru publuc.

Indiferent cat am exploata partea ''negativa'' a lui Hamlet, indoielile, slabiciunile lui, uratenia lui etc ,publicul, in mod pradoxal, se va confunda mai mult cu el decat daca am declara de la inceput pe afisul teatrului ''Hamlet - piesa despre un mare erou".

Asta pentru ca oamenii se apropie mai mult, s-ar putea zice, de slabiciunile unui personaj decat de calitatile lui, in consecinta spectatorul contemporan fiind fara drept de apel, un '' om slab''.

''Slab'' sau nu, el se va confunda, va adora spectacolul, in profida demitologizarii noastre, el il va mitologiza, pentru ca din cauza asta teatrul dintre artele clasice inca mai exista, inca mai activeaza, inca mai este viu, din dorinta publicului de a urmari povesti despre oameni, despre mituri, despre eroi, indiferent cum i-am numi.

Inainte de a incheia aceasta, tin sa subliniez ceea ce am subliniat si in eseul legat de Shakespeare, faptul ca una dintre conditiile pentru care fac teatru este ca acolo, in teatru, ma simt SINCER!!!!!, adica LIBER!!!!!.

Acest sentiment de sinceritate si in consecinta de libertate si de tinerete extrema in abordare l-am simtit la atelierul precedent, acelasi lucru neputand sa il declar despre multi dintre colegii mei, care nu inteleg ca teatrul este locul in care te lepezi de masti, nu ti le pui, astfel incat, dincolo de ce spuneati, am observat ca cei mai multi erau fascinatii de libertatea si implicit sinceritatea discursului.

Si cred ca despre asta e vorba in esente si sper ca, de data aceasta, participantii sa-si lepede cu mai multa non-salanta si mai mult adevar ''pieile'' si participarea lor sa nu se rezume si sa se blocheze la nivelul primar al fascinatiei. Pentru ca frica de a fi noi, unul in fata celuilalt, ne face lasi si nesinceri, toate acestea aducand dupa sine poza, ipocrizia si in cele din urma ne-adevarul si inexpresivitatea.

DM - Ai dreptate, Voicu, sunt insa sub impresia discutiilor de aici. Nici nu se poate altfel, cind ii vezi pe oamenii astia care platesc un pret atit de mare pentru credinta lor si o fac cu atita naturalete si lipsa de emfaza.

Daca asa ti-e vremea, sa trecem atunci la altfel de subiecte. Nu pot spune subiecte „mai usoare", caci vreau sa te intreb ceva legat de femeile din Cuba. Parca ii vad pe cititorii blogului ridicind din sprincene. Oare se poate vorbi despre femei pe blogul unui crestin (era sa spun „pe un blog crestin", dar n-am vazut inca vreun blog botezat, si se stie ca numai astfel intri in biserica)? Ce fel de frivolitate mai este si asta? se vor întreba unii.

Iata ca sunt gata sa-mi asum acest risc si te atrag si pe tine in cursa. Spune-mi deci, te rog, cote ceva despre femeile din Cuba: cum arata la chip si la trup, cum se imbraca, cum se poarta, ce ai gasit placut la ele si ce anume dimpotriva? Ajunge? Daca nu, iata inca o intrebare: Daca ai fi sa descrii femeia cubaneza printr-o metafora (doar esti poet), care ar fi aceea si de ce?

VB - Esti tare, Danut... „Ce ai gasit placut la ele?" E o intrebare mortala, parca e un citat din Vechiul Testament. Suntem in Caraibe, intr-o zona erotica din punct de vedere geografic si climateric, suntem intr-o tara in care exista o traditie a bordelului, a prostitutiei, a turismului sexual. Nici macar in Thailanda nu am intilnit un loc atit de dens si incarcat din punct de vedere erotic - barbatii dezbraca femeile din privire intr-un mod vizibil si opulent, le plimba pe bara de la bicicleta, le mangiie in plina strada, pe Malecon in Havana se face frecvent amor sub clar de luna. Iar ele coopereaza perfect, se lasa fluierate, intorc alene gituri de abanos, danseaza cum doar in Cuba se poate, sunt mai mereu imbracate undeva la limita goliciunii, e o cultura a epidermei, a corpului frumos, a mirosurilor afrodiziace, a romului, a mirodeniilor.

Iti poti pierde capul, nu am vazut nicaieri femei mai frumoase, mai dispuse sa iti sara in brate pentru 20 de $. Am stat intr-o piata de povesti cu o madama respectabila, dupa 5 minute m-a intrebat daca nu as vrea sa ma culc cu fiica ei, care nu avea mai mult de 15 ani. Totul senin, pe sleau. Depinde si unde esti si cu cine. Ca daca te plimbi doar pe cele 7 strazi turistice din Havana si adasti la terase ce arata ca la Barcelona nu pricepi nimic. Daca mergi prin locuri dubioase, sau pe plaje de cubanezi, hmmm, different story.

In fine, e mult erotism, dar e si multa tandrete, corpul in Cuba trebuie privit ca o experienta culturala, ca si pub-urile in Anglia, dar cel mai bine e sa mergi acolo casatorit, cu verigheta pe deget, cu mintea limpede si cu privirea mereu inainte. Oricit de mare ar fi decolteul si de creola epiderma, incearca sa privesti fata respectiva drept in ochi. E o metoda care functioneaza. Greu, frate...

DM - Fiindca tot vorbim de subiecte tabu, de ce crezi ca exista intre crestini atita obtuzitate si pudibonderie cu privire la trupul uman in general si la sexualitate in particular, cita vreme in Scriptura aceste subiecte sunt tratate foarte deschis si adesea mult mai explicit decit ar indrazni s-o faca si cei mai ralaxati dintre noi in aceste chestiuni. Cred ca daca am pricepe mai bine, din perspectiva culturală, toate imaginile si aluziile din Cintarea cintarilor de exemplu, am fi de-a dreptul socati. Desigur, nu pledez aici pentru lipsa pudorii, a modestiei si a sfielii in aceste chestiuni, dar cred ca de multe ori felul in care se raportează crestinii la aceste subiecte frizează patologicul. De unde crezi ca vin aceste atitudini si cum vezi iesirea din aceasta fundatura, tinind cont si de exhibarea fara limite a senzualitatii in lumea contemporana, ca si de asaltul implicit al ispitelor sexuale de care vorbeai in raspunsul anterior?

VB - VB - Da, e un subiect important, mereu maturat sub covor. Noi, evanghelicii am crescut cu totii intr-un mic ghetto cultural impinzit de tabu-uri, cel mai cel fiind acela legat de corp. Suntem, vorba ta, la limita patologicului. Personajul lui John Bunyan din Calatoria pelerinului intilneste monstri, reteaza capete, e ispitit de lene si adormire, dar vai, de nici macar o fata frumoasa care sa-l placheze in drumul sau spre Cetatea cereasca, Deliberat, Bunyan evita sa si pomeneasca de acest tip de ispita. Or acest gest e definitoriu pentru mentalitatea de tip protestant in speta.

Predicile din Cintarea Cintarilor o dau inainte cu Mirele si Biserica - Mireasa lui Hristos, preferind stratul metaforic celui evident sexual. Odata am fost invitat de un club crestin de fotografi sa tin un seminar. S-a facut o liniste de mormint in sala cind am lansat intrebarea: oare poti fotografia nuduri, credincios fiind?

Sau incearca sa pronunti cuvintul ‚porno' intr-un context aseptic, crestin, intr-un grupusor de sfinti de duminica, la costume, cu Biblia sub brat. O sa te distrezi cit de alunecoase devin privirile si cit de iute se va schimba subiectul. Desi, iti pot spune ca pornografia la ora asta e micul pacat nemarturisit care face ravagii intre pastori, intre frati, intre tineri. E plaga nevazuta, e virusul care se raspindeste cu cea mai mare repeziciune in bisericile noastre - discret, fara urme, dar nu si fara urmari. Am facut teste cu prietenii mei crestini - mai toti arunca ocheade pe net la soft porn, ba chiar la hardcore. Iadul e la distanta de 2 click-uri. Poti participa vizual la orgii inimaginabile fara sa afle nimeni, niciodata si mai ales fara sa se vada pe tine. Consumul de pornografie dauneaza grav sanatatii. N-am vazut nicaieri un astfel de avertisment. Daca prin absurd, consumatorii de pornografie ar manifesta aceleasi simptome ca si intoxicatii cu alcool, ne-am trezi cu o gramada de oameni umblând ca beţi pe străzi, sprijinindu-se de ziduri.

E mult mai simplu ca un popa imbuibat si supraponderal sa tune de la amvon impotriva fumatului, care nu e pomenit in Scriptura, decit impotriva pacatului lacomiei, care e vecin de fraza cu sodomia, nu-i asa?

finaciarul

acolo poti sa gasest scutere de o foarte buna calitate.

Alt avantaj al acestor scutere il constituie pretul foarte bun. Astfel ai scutere de la 900 de euro in sus.

Un scuter este foarte bun pentru a te strecura prin trafic.

Daca vrei totusi un ATV sa te distrezi iti recomand sa le accesezi siteul.