Nu trebuie sa aduc dovezi. Sunt sigur ca asta se intampla. Traim in mijlocul unei mari mistificari. Un individ cu o dictie impecabila si cu un aspect neverosimil de placut e platit de fabricantii unui iaurt sa le laude produsul, in fata camerelor de filmat, iar noi ne uitam ca si cum n-ar fi nimic in neregula. Bine, daca ne dam seama, avocatii ne amintesc prompt ca reclama este semnalizata ca atare. Dar de ce se mai difuzeaza, atunci? Ce rost are sa spuna despre produs ca este asa si pe dincolo, daca oricum iti indica, imediat, ca nu trebuie sa-i iei in serios? Ce-ar fi sa ma apuc si eu acum sa spun: "Israelul a bombardat obiective militare din nordul Iranului. Mint."

Un posibil raspuns este ca, in felul asta, afla si oamenii din jurul meu de Israel. Sau daca auzisera deja de tara asta, au acum ocazia sa-si aminteasca. Dar de ce sa mentionez, cu privire la Israel, tocmai informatia gresita ca a bombardat Iranul? In felul asta, toti oamenii care ii urasc pe urmasii persilor, pe motiv ca sunt condusi de un personaj de desene animate cu ambitii nucleare, vor simti o admiratie sincera pentru Israel. Mintea lor va vagabonda oricum in directia indicata de mine ca fiind gresita.

La fel se intampla si cu iaurtul. Poate sa apara si cele mai stridente semnale care sa indice inceputul si sfaristul unul calup de reclame, daca individul ala platit a apucat sa spuna ca Danone are un gust bun, nu pot sa-mi scot din cap felul in care, dupa cateva inghitituri, afiseaza o moaca verisimil de satisfacuta.

Din cauza asta, semnalul de reclama nu reuseste sa curme toate efectele minciunii, astfel incat sa propage in lume doar awareness-ul marcii. In ciuda celor care reglementeaza situatia, o reclama tot o minciuna nesimtita ramane, in care un individ cu o reputatie indoielnica se chinuie sa nu se strambe de scarba in timp ce gusta dintr-o bautura acidulata, cu gust infect.

Doua sunt solutiile pe care le propun pentru starpirea acestui flagel.

a) Reducerea reclamei la repetarea continua a denumirii marcii, pe tot parcursul celor 30 de secunde, cat are un clip. Se accepta, de asemenea, emiterea de banalitati cu privire la produs. Iaurtul Danone e alb. Iaurtul Danone, repet, iaurtul Danone are greutate si volum propriu. Iaurtul Danone de baut ia forma vasului in care este turnat.

b) Renuntarea la epitelele relevante pentru stabilirea calitatii produsului. Cu alte cuvinte, daca tot ce vor fabricantii este ca lumea sa afle de Danone, mintind chestii despre el, de ce sa nu spuna chestii nevinovate. De exemplu, Danone poate fi folosit pe post de aracet, pentru lipirea tapetului pe perete. Danone este cel mai bun lubrifiant anal.

E adevarat, si in ultimul caz, un om luat de pe strada va fi platit sa spuna balarii despre iaurt. Iar meschinaria nu s-ar opri aici. O televiziune va primi bani sa difuzeze inregistrarea. Si aberatia va continua, pe masura ce vanzarile la iaurt vor creste. Dar, cel putin, voi avea si eu o explicatie, in felul asta, pentru miliardele de reclame la tratamente pentru fisuri anale, care au impanzit Bucurestiul.

Indiciu 1: poarta peruca si are barba rasa.

Indiciu 2: este una dintre cele mai cunoscute figuri politice din istorie.

Indiciu 3: apare deghizat pentru ca se pregatea sa schimbe (in rau) viata a sute de milioane de oameni.

Cum am auzit intr-un desen animat, "ca sa obti ceva trebuie sa oferi ceva de aceeasi valoare." In cazul pensionarilor de la Romexpo este vorba de un revelion, si pentru asta trebuie sa ofere 30 lei, o noapte in picioare si in frig, si urma de demnitate care le-a mai ramas. Nu stiu ce e mai trist: ca demnitatea unui pensionar e mai putin valoroasa decat un revelion, sau ca ai nevoie de 30 de lei ca sa corectezi pentru diferenta.

Anticipez criticile pe care le veti face: ca pensionarii sunt saraci, ca nu au sansa de a participa la petreceri cu de-ai lor des, ca cine sunt eu sa critic alegerile altora?! In plus, de ce nu apreciez oare efortul autoritatilor sectorului 5, Bucuresti, si-ale lui Vanghelie? Chiar daca totul se putea organiza mai bine, de exemplu se puteau evita cozile daca se facea o loterie in loc. Chiar daca o sa fie si o multime de pensionari care o sa asteptate degeaba 24 de ore in frig si, ca in fiecare an, se vor agita si se vor ura de moarte spre sfarsit, cand e clar ca nu mai sunt multe bilete ramase. Sau ca sunt si o gramada de altii pe care poate sanatatea nu ii lasa sa participe la acest circ, desi poate ar vrea si ei un revelion printre mumii ca ei.

Dar nu asta imi pare esential, adica greselile din organizare. Si nici nu vreau sa critic alegerea acestor pensionari, pe care oricum nu trebuie sa o faca altcineva. Cine sunt eu sa zic ca nu m-as duce nici daca m-ai plati 100/30 lei sa ii vad pe: Lisa Stansfield, Gipsy Kings, Nicola, Proconsul, Directia 5, Ro-Mania, K1, Sanda Ladosi, Pepe, Andra, ASIA, Voltaj, Holograf, Stefan Banica Jr., Matilda Pascal Cojocarita, Elisabeta Turcu, Benone Sinulescu si Sofia Vicoveanca? Sau, pentru pensionari, pe Daniel Iordăchioaie, Cătălin Crişan, Bianca Ionescu, Gil Dobrică, Mirabela Dauer, Gabi Dorobanţu, Marina Florea, Corina Chiriac, formaţiile RO- Mania, Etno, Hora etc.

Cine sunt eu?

Ca sa nu imi dau cu parerea aiurea ca un handicapat incult, am intrebat-o pe mama daca gusta asa muzica. Desi nu este pensionara, are gusturi de pensionar. Plus ca imi bag pula daca ies eu in frig acum sa ma duc sa o intreb pe bunica. Se pare ca 80% dim muzica este OK. Deci. Cine sunt eu?

Cine sunt eu sa critic? Nu vreau sa critic; am vrut doar sa va spun despre ceva ce m-a intristat mult. Dar de ce mi se pare asa de trist? Sunt eu oare un mare bogatan si nu pot sa inteleg, privind din turnul meu de fildes, in care se fac mici in fata blocului si se bea o bere si-o sampanie de revelion, cum poate un pensionar sa vrea sa faca asta? (In caz ca va intrebati, e vorba de un turn de fildes metaforic, de aia poti sa stai la bloc in el.) Adica... stim cu totii despre abilitatea legendara a pensionarilor de a subzista cu lunile pe cartiva lei (personal eu suspectez o forma de hibernare), dar nu imi pot imagina o asemenea viata.

Nu pot sa concluzionez decat ca o batranete plina de lipsuri te indobitoceste si iti erodeaza viata sociala si demnitatea. De aceea am facut o rezolutie de anul nou, pentru anii ce vor urma: sa ma sinucid inainte sa devin un pensionar sarac.

1. De ce femeilor le plac pisicile?

Situatia e paradoxala. Pisicile sunt animale solitare si egoiste, in timp ce femeile sunt altruiste si sociabile, punand un accent mai mare decat barbatii pe interactiunile cu semenii.

2. Pensionarilor le pasa de parerea celorlalti?

Intrebare prilejuita de repetatele mele preumblari cu 311. Observ ca pensionarii adopta stilul vestimentar pe care noi l-am numi, fara sa exageram prea mult, "sinucidere sociala". Mai mult chiar, pensionarii sunt gospodari pana la limita ridicolului si cauta cu disperare locuri libere in autobuz. In acelasi timp, sunt conservatori, evita sa intre in gura lumii si ataca verbal obiceiurile stranii pe care le observa la "tinerii din ziua de azi".

Deci... Sa ma lamureasca si pe mine cineva: lor le pasa de ce spun altii? Tin cont de presiunea sociala? Sau sunt niste fiinte solitare, care, in schimbul unui loc liber in autobuz, ar renunta la orice avantaj pe care interactiunea colegiala cu semenii l-ar putea oferi?

Raspuns:Pe Imdb-Pipera.

Problema cu agatatul studente este ca nu am timp de petreceri, si la cursurile pe care le iau eu calitatea e subtire rau. Nu stiu ma, cu cat sunt cursurile mai grele cu atat sunt fetele mai urate. (Ca suntem aici, sa-mi explice si mie cineva asta intr-un comentariu, fara sa fie misogin.) Singura sansa e sa le agat in autobuz, dar problema e ca nu poti sa stai la taclale deci tre sa incepi puternic, tre sa ai o linie buna.

Iata, deci, replici la care m-am gandit si care nu sunt bune:

- Prea nesincera: "Hei, draguta, te-am vazut si cred ca undeva in lume cineva duce dorul ingerului pazitor..." urmata, dupa eventuala respingere brutala, de "... da, sunt sigur ca e vorba de ma-ta; e clar ca a fost fututa de Dracu."

- Prea de tocilar: "Hei, draguta, esti atat de dulce incat atunci cand te-am vazut, pancreasul meu a inceput sa elibereze insulina. Daca imi zambesti intru in coma diabetica."

- Prea sincera: "Hei, draguta, te vad atarnand de bara imbracata ca o profesionista, cu ochelarii tai de soare supradimensionati, desi suntem in Octombrie intr-un autobuz intunecat si inghesuit; vad cum te uiti pe furis la mine, si m-ai prins si tu ca trag cu ochiul la tine. Ce-ar fi sa lasam vrajeala si sa profitam de ocazie: la cum se zgaltana autobuzul asta nu trebuie decat sa te asezi in poala mea."

- Prea comica: "Hei, draguta, ce-ar fi sa stau aici in dreptul tau si sa ne cunoastem. Soferul asta e cam tampit si daca face accident vreau sa beneficiez de protectia airbag-urilor tale."

- Prea directa: "Hei, frumoaselor, am observat ca mi-ati zambit si ca dupa v-ati uitat una la alta si ati chicotit. Nu vreau sa sar calul dar ce-ati zice de un sex in grup? Prezervative din partea casei! "

Si, cand liniile astea dau gres si situatia se potriveste, "daca tot ma privesti asa de sus, ce-ar fi sa stai tu in picioare si sa ma lasi pe mine pe scaun. Ti-ar fi mai usor."

De ce nu invata nimic din asta si adversarii lui Basescu? Deci, penelistii sa scoata carnetelele si sa noteze ce s-a intamplat in cazul lui Becali.

Mai intai, Becali l-a numit pe Hagi la Steaua. De bunavoie si nesilit de nimeni. Asta a fost alegerea lui pentru postul de antrenor. La inceput, parea ca se inteleg perfect. Pozau impreuna in fata presei, iar echipa castiga, cu mult noroc, fiecare meci.

Pe urma, Steaua a facut un egal si Becali a inceput sa "puna presiune" pe Hagi. Hagi a incasat fara sa zica nimic. Pe urma l-a balacarit. Hagi n-a zis nici pâs.

Hmmm. Pare fix relatia dintre Basescu si Tariceanu, cu Becali in rolul ofensiv al presedintelui. Cum de rezultatul electoral este atat de diferit, in cele doua cazuri?

Sunt sigur că fix aceeaşi oameni care caută adrenalină, folosesc şi cuvantul belşug. De fapt, atunci cînd îşi leaga coarda de bungee jumping şi sar în cap, exact "adrenalina din belşug" caută.

De unde o veni cuvantul ăsta, de fapt? Probabil că Belşug era pe vremuri o localitate, ceva. Si la orice produs cumparat de acolo, primeai o gramada de chestii gratuite. De exemplu, iti luai făină. Pe lîngă făina pe care dădeai banii, mai primeai gratuit, "la promotie", alţi o sută de saci de făină. Si te intorceai acasa si ziceai ca ai faina din Belşug. Adică multă.

Şi expresia a rămas pînă în ziua de azi, cînd oraşul Belşug nu mai există, şi nici promoţii ca în vremurile alea de aur ale retail-ului nu se mai fac. Prin urmare, nici cuvîntul "belşug" nu ar mai trebui folosit, ceea ce le recomand şi traducătorilor de la Men's Health.

Raspuns: q.e.d.

Ziar închis pentru o fotografie cu Iisus fumând

Cine o fi făcut fotografia şi, mai ales, unde si când? Până la urma, articolul ne spune ca e vorba doar de un desen.

Sa fim seriosi, CD-uri? Cine mai umbla cu discman-ul agatat la brau? Casele de discuri chiar nu observa ca toti pustii merg cu strada cu mp3 playerul dupa ei? Cat de naivi pot fi aia de produc muzica? Chiar nu au auzit de aipoduri? Si daca au auzit, ca nu se poate altfel, cum de nu-si pun probleme de genul: bai, dar noi mai avem putin si vindem placi de picap intr-o lume in care toti folosesc mp3 playere. N-ar trebui sa schimbam ceva?

Cei mai penibili sunt Parazitii, din partea carora ma asteptam la altceva. Se vede ca au imbatranit. Deh, nu orice etapa a vietii e propice hip hop-ului. De la statutul de oameni certati cu istablishmentul au ajuns niste batranei reactionari care se plang in gura mare si isi injura fanii care le incarca muzica de pe net.

Bine, bai Gigele, da ce sa fac daca tu iti pui muzica pe banda de magnetofon? Poti s-o vinzi linistit, da vinde-o cumva in format mp3, sa poata si urechea mea "sa asculta".

Dar hai, sa zicem ca nu merge afacerea cu vanzarea de mp3-uri. Chiar nu iti ies bani din concerte? Faptul ca muzica ta se asculta la greu e cea ma buna metoda de promovare.

Ar fi cazul sa facem o mica paralela cu o industrie mai putin dezvoltata la noi, si anume literatura. In Germania, de exemplu, scriitorii castiga foarte bine din lecturi publice. Chiar nu vede nimeni ironia situatiei? Niste oameni al caror produs poate usor sa fie considerat plictisitor isi bazeaza veniturile pe spectacolele pe care le dau in fata unor mase de oameni. In tot acest timp, hip hop-erii isi pun speranta in vanzarile de casete si CD-uri. Daca nu am fost destul de explicit, mai cititi o data paragraful :D

Toti astia care se plang, au, totusi, si o circumstanta atenuanta. Trebuie intelesi: lumea se schimba repede. Ce era de neconceput acum cinci ani azi e ceva banal. Cine se astepta ca sute de mii de oameni sa citeasca, in fiecare zi, insemnarile stupide ale unor anonimi? Cine se astepta sa castigi bani de pe urma unor posturi semi-analfabete in care spui cine te-a mai enervat?

Dar de la a ramane in urma vremurilor pe care le traiesti pana la a reactiona asa e cale lunga.

update: Sa inteleg ca nimeni nu stie?

Repet: Oameni buni, de ce frecventati ceainarii? De ce va cumparati pliculete cu ierburi de la Carturesti?