Oameni buni, eu am destule  studii superioare (mă scuzaţi că mă laud, nu e locul, ştiu) ca să pot să mă prefac proastă sau desteaptă atunci cînd trebuie. Credeţi-mă că în viaţa reală, respect protocolul în lume şi am grijă CE şi mai ales CUM spun. Toată viaţa n-am făcut altceva "mai inteligent" decît să spun ceea ce vor alţii să audă de la mine. Impecabil.  Pentru asta chiar am făcut şi artă oratorică.

Acum întrebarea e urmatoarea: "de ce trebuie să mă prefac la mine în blog?" Chiar dacă acesta este deschis publicului. Aici, pe blog eu ma simt ca la mine la bucatarie între "podrujte" cu o halbă de bere în faţă. De ce trebuie sa-mi dau aere de "aristocrată virtuală" care leaşină la auzul cuvintelor futai, bleadi, pizdeţ ? Cui o sa fie mai comod în cazul acesta? Cititorilor cu cravată? Păi eu nu scriu numai pentru ei, scuzaţi-mă dacă vă dezamăgesc. Eu scriu pentru cei care gîndesc ca mine, care se regăsesc într-o situaţie sau alta şi răsufla uşurat cînd descoperă că … de fapt asta credeau şi ei, dar nu prea aveau curajul să recunoască, nici lor înşişi în faţa oglinzii.

Nu ştiu cum e pentru alţii dar pentru mine, cea mai mare satisfacţie într-o conversaţie e atunci  cînd descopăr: "mamă dragă, d-apoi omul acesta îmi citeşte gîndurile, zaraza! Păi eu înseamnă că nu sunt o oiţă neagră aşa cum credeam ani la rînd. Suntem cel puţin două oi negre pe lumea asta! Uuuuf!" Şi nu are importanţă dacă omul mă citeşte din birou luxos sau dintr-un centru de conectare gratuită pentru studenţi. Nu are importanţă dacă ecranul monitorului îi este plat sau e ca un mini-frigider sovietic.

Eu consider că dacă te-ai pornit la drum cu un blog, FII TU INSUŢI, descarcă-te de emoţii unde e cazul, chiar şi cu înjurături. Eu una ma tem de oamenii care nu înjură niciodată :D

Aici nu suntem pe un site de ştiri cu un registru serios, e doar un blog personal. Şi nu atît contează faptul CE vrei să scrii, cît libertatea de a scrie CUM vrei. Pentru că eu sunt aşa şi nu am intenţia să-mi construiesc o icoană de sfîntă cu aura imaculată în jurul capului, numai ca să-mi adun cît mai mulţi cititori corecţi.

Eu nu-s aşa, oameni buni (o spun cu mezzo voce). Eu sunt rea şi nu-s deloc o femeie cuminte. În schimb am de gînd să profit din plin de libertatea expresiei pe care mi-o oferă generos blogul. Dacă  ştiu că am 50 cititori fideli, voi fi foarte bucuroasă. Dacă descopăr că am doar cinci, refuz să mă sinucid.

Aşa cum eu am libertatea de a scrie CUM vreu pe blog, aşa şi voi sunteţi liberi să căutaţi cruciuliţa roşie din dreapta ecranului şi să faceţi click pe ea, dacă nu vă place cum scriu. Asta se numeşte democraţie virtuală ;)

Aici închei răvaşul meu drăcos şi vă pup pe toti "în bot". :P

P.S. Nu uit să vă mulţumesc mult şi pentru aprecierile pe care mi le-aţi dat şi care contează pentru mine.

Si ar fi trebuit sa fiu happy acum ca taman mi-am luat costum de plaja (da, plec in Vama!) pen' ca p-ala vechiul l-am facut praf in Costa Rica (cred ca si el a refuzat sa mai fie folosit in tara asta...a vrut doar acolo...si daca am plecat de-acolo a facut un fel de greva si-a refuzat utilizarea urmatoare).

Buuuun...Asadar dupa ce bantui eu gratioasa si din ce in ce mai crizata Unirea, in cautarea unui costum, finally gasesc ceva cum doream da' nu stiu daca vine bine numarul ala asa ca stau juma' de ora la coada la cabina de proba. O prima concluzie a serii: muierile's nebune: iau cate 4-5 costume la proba si stau cate un secol de-mi venea sa intru si sa le scot de par afara. Dar asta dupa ce le explicam ca orice ar face, orice si-ar cumpara, tot nashpa vor arata, la naiba!!!).

Apoi ma duc sa caut felicitare pentru colegul caruia i-am cumparat ieri cadou de la L'Occitane, gasesc una haiosica, bag un zambet la vanzatoare si merg la masina sa ma duc in sfarsit acasa cu gandul fixat deja pe folia de Nurofen de pe frigider.

Nu ma parchez chiar la bloc, fac o halta la un magazinas din cartier sa-mi iau tigari si apa plata. No, credeti ca mi-a mers asta? Ce se apuca albastrica mea sa faca? Dupa ce-o armez incepe sa tipe, Ma-ntorc, nah, poate am lasat vreo usa deschisa..ceva..? Ei...nu..toate inchise, toate frumoase si la locul lor, doar albastrica mea nu se opreste din urlat. In cateva fractiuni de secunda, incercand s-o opresc din telecomanda, pricep ce-a patit...Telecomanda de la alarma a ramas cu un buton intepenit inauntru. Unghii n-am sa-l scot, ma gandesc la ce naiba pot gasi prin geanta..scotocesc (aparent calma) si..evident ...nu gasesc nimic...Nu o pot opri. Se deschide si se-nchide de cate ori incerc sa o opresc, exact ca-n filmul dupa Stephen King. Se opreste o secunda, fac un pas catre magazin, incepe iar. Caut iar- de data asta vag crizata- prin geanta, imi vine sa-njur si sa-mi rastorn geanta in mijlocul trotuarului...nu o fac. Doi barbati cu doze de bere in maini se opresc si se holbeaza si-ncep sa se hlizeasca. Imi vine sa-i injur si pe ei, dar le dau ignore deocamdata: sunt prea ocupata sa gasesc o solutie. Desigur n-o gasesc. Incerc sa ii pornesc motorul gandindu-ma ca la doua blocuri mai incolo e casa mea, ca voi urca si voi lua cheile de rezerva si o voi opri, dar motorul nu porneste. As da orice pentru o surubelnita sa desfac cacatul asta de telecomanda si sa-i scot bateria. Surubelnita pe naiba, ca n-am!!! Vine un domn care trecea pe-acolo si, dorind sa ma ajute, nu stiu ce naiba face ca albastrica se simte pe maini straine si-ncepe sa chitaie tot mai tare si mai isteric. Nici nu stiam ca poate s afaca in halul asta!!!! De nervi dau brusc cu telecomanda de un stalp si...guess what?...se opreste. O pornesc frumusel, o duc in parcare la bloc si o inchid din cheie. Si, in sfarsit, rasuflu usurata si-mi bag p..a in gandul meu in tot ce misca.

Mi s-a dus naibii tot cheful de seara linistita, ca fetele, cu epilat si cu cremuit si toate cele... :(

Si mi-am adus aminte ca vreau s-o vand inainte sa ma car din tara...o fi simtit ca ne vom desparti si e modul ei de-a refuza ruptura???

Si desi stiu ca nu rezolv nimic daca injur... e unul din "bug-urile" mele (imi pare rau daca dezamagesc pe cineva :)) ).

Am fost tentat de multe ori sa dau cu telefoanele de pereti dar am renutat la idee si le bag sub perina. Dar vibreaza asa ca tot trebuie sa ma trezesc.

Se pare ca suedezii urasc amai mult ca mine sa se trezezeasca de dimineata (ma indoiesc :)) ) si au inventat un ceas cu care poti da de toti peretii.

[wp_caption id="attachment_220" align="alignnone" width="300" caption="Ceas de dat de pereti "][/wp_caption]

Ceasul "Ikea Slabang" este acoperit cu cauciuc, conceput special pentru a rezista nervilor tai de dimineata. Poti sa dai cu el de toti peretii, poti sa-i dai pumni si tot va arata ca nou.

Daca scapa de nervii de dimineata, cu siguranta nu va scapa de cei din miezul noptii cand ai insomnii si te gandesti ca a doua zi va trebui sa te duci la serviciu. Ca sa vezi cat este ceasul, trebuie sa-l lovesti pentru ca altfel nu i se aprinde ecranul.

Ofera posibilitatea de inregistrare a 7 secunde din melodia cu care ai vrea sa fi trezit.

Sincer eu l-as pune sa injure in locul meu :))

Daca stie cineva de unde se poate comanda asa ceva sa ma anunte si pe mine :D

P.S NU UITATI DE CONCURS

Rareori i se vede fata (desi-s convins c-ar face cat o mie de cuvinte), si se-aude destul de bruiat, dar se intelege. Anyway, vocea lu' nenea asta frustratu' (aparent ramane fara permis - "Si ce? Nu-l iau inapoi?" :D ) are momente in care ma distreaza la maxim.

Asta e "Caragiale material" all the way ... slava Domnului, e destul si de criticat, dar ma opresc la partea amuzanta.

<object width="425" height="344"><param name="movie" value="http://www.youtube.com/v/0nYr75zx0Vs&hl=en&fs=1&color1=0x006699&color2=0x54abd6"></param><param name="allowFullScreen" value="true"></param><embed src="http://www.youtube.com/v/0nYr75zx0Vs&hl=en&fs=1&color1=0x006699&color2=0x54abd6" type="application/x-shockwave-flash" allowfullscreen="true" width="425" height="344"></embed></object>

P.S. E de-aia cu "hear no evil", asa ca acoperiti urechile copiilor, bunicilor, sau persoanelor mai ... "pudice", sa le spunem :)

Ce zi frate :|.Pe langa faptul ca toata noaptea n-am dormit [am adormit abia pe la 8 juma ca sa ma trezesc la 11 juma :|] din pricina unor tzantzari nenorociti,mi-a mai venit si ciclul :|.Da,urasc perioada asta :|,Si ca tacamul sa fie complet,suna telefonul ca sa ma anunte ca e ziua unui coleg ASTAZI si daca vreau sa ma duc in Studenti ca acolo isi tine ziua..Si na,o intreb pe maria sa mama si e mi-o taie rapid:

A..pai si acuma te suna?! Asa se face?! Ce s-au gandit ei,care e buna sa vina nu?!

Mama,SUFERI?Ce pula mea,nu mai am 10 ani :|.Si imi este atata de ciuda,chiar tineam la colegul meu si eu NU MA DUC LA ZIUA LUI :|.Bagamias pula.

Si in plus,maine ma duc la Deva.Da,asta ar trebui sa ma bucure,dar mi-a venit...aia inseamna ca am draci si ca sunt irascibila si ca am sa ma cert cu toti .

Vaaaai deci mooor de nervi ca nu ma duc :((.O sa zica cine stie ce..ca nu vreau sa ma duc sau plm.Si eu chiar vroiam sa merg (!!!) da n-ai cu cine !Ce mortii mamii ei de treaba...

What a day.What a stupid day.

PS mie: de acuma inainte rozzo sa nu mai uiti: IN 4 IULIE E ZIUA LUI DRAGOS.Asa.Baga la cap.Copil prost ce esti.

^ This is how I feel right now...

Am descoperit pe un site de gaguri un post care se anunţa interesant încă din titlu. Topul celor mai devastatoare insulte din întreaga lume.

Iaca link

Şi bineînţeles că am început să lecturez. Pe locul 9 spaniolii..slăbuţ, ce să zic.. Pe cinci, chinezii, foarte inventivi, cu o urare care vizează 18 generaţii. Mă rog, înjurături care mai de care mai la obiect.

Deja intuiţi cine era pe primul loc. Poporul român cu o expresie de toată frumuseţea.I-auzi!(in josul paginii)

Comentariile însă..ce să zic.. nu tocmai alese, însă la aşa vorbe, aşa caracterizare.

Dimpotriva, ura e un venin care slabeste si ucide mai intai pe cel care uraste - fie ca e vorba de un om, fie ca patima s-ar intinde asupra unui neam intreg.

Romanii de azi injura cumplit. Batranii nu injurau. Obiceiul e luat in mare parte de la tigani. Popoarele cu buna crestere nu cunosc injuraturile.

La o lectie de etnografie, unde se vorbea de teatrul turcesc si de mascarici (karaghioz), profesorul Luschan a pomenit si de injuraturile romanesti. Le gasea extraordinare si cu neputinta de talamcit). Se intelege, romanii, care erau de fata, au plecat ochii in pamant.

Dar adevarul e ca nu totdeauna poporul nostru a avut obiceiul acesta grozav. Batranii din vremea cand biserica era intr-adevar "Casa Domnului", iar omul isi pregatea din vreme pana si camasa cu care avea sa se ingroape, nu cunosteau sudalmile si alte vorbe spurcate. Cand vreun mosneag se supara pe cineva, vorba cea mai aspra era: du-te la tatarii! Ce tatarii facusi? Iar cand venea vorba de colindul ori comandul cuiva, asta era lucru mare...

Fireste, nici pe atunci nu erau toti stalpi de biserica. Alaturi de cuvinte blajine, se auzeau si altele mai aspre. Dar cei care le spuneau nu erau "oameni acatarii", ci "spurcati la vorba", "modorani", "laiesi", "cioare pulpese"... iar gura lor era "curata ca un cuib de pupaza"... Erau, adica, niste blestemati, de care cucernicii nostri stramosi se mirau ca-i mai "rabda pamantul".

De la o vreme insa, pupezele s-au inmultit, iar astazi sunt multe de tot. Cand ar pricepe un suedez, danez, norvegian, elvetian francez, german, englez sau alte natii binecrescute, ce inteles au zecile si sutele de injuraturi care se aud pe la noi pe toate cararile, ar ramane trasnit. E destul sa le scrie cineva pe hartie si se ingrozeste.

Intrebarea e: cum de s-a ticalosit pana intr-atat poporul nostru?

Daca tinem seama de cuprinsul injuraturilor, se vede numaidecat ca pecinginea asta am luat-o din atingerea societatii turco-levantina - dovada e teatrul scarnav al karaghioz-ului. Iar cei care au latit indeosebi molima au fost tiganii. Avem marturii sigure ca in epoca fanariota si chiar mai tarziu, tiganii curtilor boieresti umblau la sarbatorile de iarna din casa in casa cu Paiata - un fel de teatru de papusi - si, "cu perdea" sau "fara perdea", imprastiau in auzul tuturor, spurcaciunile imaginatiei lor greco-turcesti si tiganesti, atat de bogata in perversitati si vorbe nerusinate. Cand tiganii au fost dezrobiti si asezati prin sate, cu ocazia improprietaririi lui Cuza, molipsirea s-a intins mai departe.

Dar e treaba etnografiei sa arate cu de-amanuntul cum si cand naravul injuraturilor s-a raspandit asupra neamului nostru. Pentru noi, lucrul de capetenie e ca poporul romanesc injura azi cu o adevarata pornire. Pentru un lucru de nimic, injuratura e gata. Ce auzi la munca campului, in piata, prin fabrici, la cazarmi si chiar in preajma scolilor si a bisericilor te inmarmureste. Pana si in imprejurari grele cand ai crede ca fiecare cuvant trebuie sa fie cantarit, romanul tot n-a ispravit cu injuratura si cu vorbele rele.

Cum de a ajuns poporul nostru asa de buimac? Si ce mai poti astepta de la omul care, de dimineata pana seara, nu mai conteneste cu blestemele ori cu sudalmile, si caruia nimic nu i-a ramas neinjurat de la "Dumnezeirea, Dumnezeului Dumnezeilor... pana la cruce, arhanghel, nafura, icoana, botez, parastas, grijanie"... si tot ce poate avea fiinta, intre cele vazute si nevazute? Nu cumva naravurile astea atat de gretoase sunt si ele de vina pentru urgia care a cazut asupra noastra).

E vadit lucru ca astfel de apucaturi isi au urmarile lor in viata unui popor. Ceea ce faci mereu devine sistem. Bataia, de pilda, e privita la noi ca un fel de lege. Calul e intetit, la calarie cu biciul; juncanii sunt pusi la jug cu de-a sila, sub amenintarea prajinii, furcii, toporului ori stramuraritii, iar celelalte dobitoace dimprejurul casei sunt domestice numai cu numele: cainele e toba batailor - nu zaboveste odata in calea stapanului, fara sa se aleaga cu o lovitura de picior ori cu o scurtatura de lemn, care il face sa fuga in trei labe; pisica de asemenea: se tine numai cu zilele; gaina, rata, gasca... sunt vesnic zburatacite. Asa ca intre om si vietuitoarele dimprejurul gospodariei sta vesnic legea batului. Folos mult si cat mai putina ingrijire... asta pare a fi socoteala cea mai buna pentru multi dintre locuitorii satelor noastre. Iar cand bietul dobitoc nu mai poate birui foamea, se invata si el naravas : boul sare gardurile in gradinile cu semanaturi; gaina scurma straturile; cainele colinda cuibarele; pisica mananca puii, iar vitele de ham rabda pana cad sub greutatea poverilor ori se salbaticesc si capata obiceiuri rele: boul se lasa pe tanjeala, calul capata meleac, se sperie, zvarle ori musca...

Ce urmeaza de aici?

Mai intai, o insemnata paguba materiala. Am auzit ca tabacarii straini platesc mai putin pieile vitelor noastre, fiindca au prea multe dungi si locuri slabe de pe urma vesnicei batai a bietelor dobitoace de munca! Nici ca se poate mai grea marturie in fata lumii intregi! Cat despre lipsa de chibzuinta a unei astfel de purtari, aceea intrece toate marginile; caci a bate calul ori boul, cand greutatea e prea mare si n-o poate urni din loc, e tot atat de nerod lucru, ca si cum ai bate pietrele din drum. Atata numai, ca la natangie, se mai adauga si cruzimea, - deci paguba morala.

Totusi, obiceiul e obicei. Chiar cei care nu bat, injura si blestema: Hi, haram! Hais, boala! Ho-chi, pastrama! manca-te-ar lupu' sa te manance! Da-r-ar galbeaza, taunii, splina, holera, ciuma, dalacul!... Toate plagile Egiptului sunt chemate asupra vitelor, - basca de sudalmi ) si batai cu ghiotura. E atat de incredintat romanul de binecuvatarile bataii, incat are si o vorba: bataia-i din rai! De aceea, sistemul nu se margineste la vite, ci trece si la om.

Mai intai, trebuie batuta femeia: "muierea ne batuta - ca moara neferecata". Apoi trebuie "scarpinati" copiii si cine se mai intampla sub acelasi acoperis, caci "unde da tata, creste carnea...!" Asadar, bataia ridicata la inaltimea unui principiu! Un cantec de nunta spune miresei aceste ademenitoare cuvinte: Pe unde stau florile/Cum or sa stea palmele!...

Iar de la o muncitoare vaduva, am auzit odata un cuvant de un umor cu neputinta de uitat: Saracul barbatu - meu! Dumnezeu sa-l ierte... Cand ma batea, nu da niciodata cu mana goala...

Ti-ar veni sa razi, daca n-ar fi acelasi timp covarsitor de trista inconstienta acestui obicei salbatic. Si-ti sta mintea in loc, cand afli ca lipsa bataii e privita uneori chiar drept semn ca lipseste dragostea dintre soti! De aici lauda femeii cu vanataile si fala barbatului ca-si pecetluieste nevasta, batand-o uneori in curte ori pe drum, ca sa-l vada si altii...

Fireste, asa ceva se petrece, de obicei, cand barbatul e "aghezmuit" si numai pe treapta de jos, unde omenia se schimba in tiganie. Cat priveste pe modorani si laiesi, la unii ca aceia, bataia desteapta in suflet chiar un fel de sentiment estetic. Buselile n-au haz decat cu larma si tipete, sa auda tot catunul: iar rafuiala in stil curat tiganesc e atunci, cand cei incaierati zvarl unul in altul nu numai cu bolovani, ci chiar cu propriii lor copii...

Fata de atata cadere, s-ar fi cuvenit ca indata ce am scapat de jugul turcesc si am inceput a ne dezmeteci din paragina in care cufundasera fanariotii si alti straini tara , sa fi alungat mai intai bataia din obiceiurile noastre. Garbaciul turcesc, knutul muscalesc, palciile, butucul si celelalte unelte de chin ar fi trebuit sa lase in sufletul romanului o scarba vesnica fata de cei cu purtare mojiceasca.

Dar molima sufletelor se lecuieste mai greu decat toate bolile trupului. Scoala, care ar fi trebuit sa ne lumineze, s-a sprijinit si ea la inceput tot pe bataie. La scoala din satul S., vergile erau nelipsite din fereastra domnului) . Cele de salcie - calea valea. Erau insa unele de mesteacan, mladioase ca biciul si tari ca sarma. Insa cele mai cumplite erau cele de prun: nodoroase si grele ca fierul. Sarace maini! sarace degete spintecate pentru greseli marunte, pe care un invatator cu inima de parinte le-ar fi indreptat zambind! Sa pazeasca Dumnezeu si pe dusmani de scoala hinghereasca prin care au trecut multi din generatia mea, care visam si azi la ceasurile acelea de nesfarsita tristete.

Cat despre ostire, acolo cel putin bataia era in reglemente. Soldatii trebuiau asezati in sir, ca un gard imprejurul vinovatului asternut la pamant. Doi il tineau de cap, doi de picioare, iar alti doi se asezau cu vergile de o parte si alta, lovind pe rand: pac-pac, pac-pac... pana ce tasnea sangele, iar carnea se facea piftie.

- Valeo, domnule capitan! Iarta-ma, domnule capitan!... De la o vreme, glasul se inmuia: cel lesinat era ridicat si dus pe sus in dosul randurilor.

E drept ca salbaticia asta se intampla odinioara si in alte tari. Bastonada franceza, sagul prusian, knutul rusesc, stroiul si alte mijloace de chin, erau pana nu demult metode recunoscute in educatia militara. Atata numai ca altii s-au dezbarat mai devreme de astfel de obiceiuri.

Stim apoi ca pentru ucigasi s-a pastrat in unele tari chiar pedeapsa cu moartea; pe cei greu vinovati, ii inchid pe viata, iar cei indaratnici sunt pedepsiti cu bataia in fata lumii, ca sa-i copleseasca rusinea si sa se indrepte. In scoala insa, in ostire si chiar in viata casnica, bataia e osandita peste tot. Si nu numai fata de oameni, dar si fata de dobitoace. Cine ar indrazni in: Elvetia, Norvegia, Suedia, Olanda si alte tari luminate sa bata boul sau calul cu care se slujeste la munca? Unde se pomenesc pe acolo blesteme si vorbe de ocara, cum e: boala, haram si multe altele, care se aud la noi pe toate cararile? Dimpotriva, e o placere sa vezi aiurea ce nume de mangaiere (nume de flori si nume omenesti) se dau vitelor si ce purtare blanda au oamenii fata de ele.

In acele tari, bataia nu-i din rai, ci e semn de salbaticie, si de aceea legea o pedepseste cu asprime. E pedepsit chiar si cel care incarca prea mult caruta ori inhama rau, asa ca streangurile jupuiesc pielea dobitoacelor. Cand o vita e sperioasa, asta e o rusine si o dovada ca stapanul e prost ori natang. Cine e destept si omenos, acela indruma calul si boul numai cu vorba. Despre caini, nici nu mai vorbim. Cei ciobanesti aproape nu mai latra, ci se inteleg cu omul prin semne. Pastorul arata de pilda o linie de paza. Indata ce turma ajunge pana in dreptul ei, dulaul porneste ca sageata din arc, iar oile se abat pe loc, asa ca vezi in stanga imas pascut, iar in dreapta se intinde iarba de coasa, fara sa fie vreo urma de oaie prin ea.

Cum de s-a facut schimbarea aceasta? Pe ce cale au ajuns unele popoare sa puna cuvantul in locul ciomagului? Nu cumva altii au izbutit sa ghiceasca graiul dobitoacelor si sa le talmaceasca gandurile lor?

La intrebarea aceasta e mai bine sa raspundem cu cateva fapte, despre care se poate incredinta oricine.

Ce puii mei? - What my chickens?

du-te-n pisicii ma-tii - go into your mother’s cats

ce pusca mea? - what my gun?

pana mea - my feather

ce basca mea? - What my hat?

shiapa ma-tii (una mai moldovenaesca asa) - your mather’s onions

e cu capu! - he is with his head

da-te-n sange - go into blood

nu ma freca la icre - don’t rub my fish eggs

ce faci ma? uite frec menta - rubbing the mint

ma doare la basca/cot/c*r - my hat hurts, my elbow hurts, my butt hurts

sa moara pestii mei - so my fishes shall die

plimba ursul - go walk the bear

ma doare-n paispe - it hurts in my fourteen

Merci Mighty

N`as vrea sa`mi umplu blogul de injuraturi acuma ca sa exprim ideea (si sa ma umplu de search`uri porcoase din Google), dar cuvantul P. si`a pierdut de mult sensul de organ. El poate denumi persoane, sentimente de frustrare sau fericire, obiecte, locuri si e folosit fara sens. Auzeam un mos care probabil ar trebui sa se bucure ca mai poate sa umble, respire si sa vorbeasca in acelasi timp ca el isi baga P. in nush ce. Mi`a venit sa`l intreb daca macar mai poate face pipi pe unde trebuie, decat sa vorbeasca asa la varsta lui.

Ca sa nu zic ce urat e sa auzi fete care vorbesc asa. Imi dau seama, si eu mai injur cateodata (incerc sa nu injur deloc sau doar in cazuri critice) dar ar merita facut un test, sa va filmati cand injurati sau vorbiti aiurea folosind cuvantul P. din 3 in 3 cuvinte si apoi sa vedeti filmul. Va place cum suna?

1. Înjură-l pe Motanes

2. Scuipă-l pe Motanes

Așa că m-am gândit să pornesc și eu o contra-campanie: UMPLE-LE FRIGIDERUL CU CARNE LU' LIBERTATEA & CARREFOUR! Dă un comment cu cea mai originală, cea mai porcoasă, cea mai creativă sau cea mai amuzantă înjurătură pe care o știi și participă și tu la umplerea frigiderului Libertatea. Cea mai mișto înjurătură va fi răsplătită cu un premiu secret, după o îndelungă deliberare (hai, deliberare!) în redacția Cațavencu.

PS: dacă sunteți curioși, găsiți campania originală aici: http://www.libertatea.ro/index.php?section=articole&screen=stire&sid=203404

In seara asta m-am gandit sa scriu despre printese... Care printese? Cum care printese? Printesele de pe hi5:)

Daca intrati pe hi5 si vizitati cateva profile o sa ramaneti surprinsi de cate printese o sa gasiti:) Printesik, printesa, princess si multe de genul asta:)
Nu contest faptul ca multe sunt fete superbe si destepte... Ups.. am zis multe.. Stai.. Aaa.. da.. faptul asta il contest ca sunt multe, da' care-s frumoase au alte parti care-ti sar imediat in ochi , iar care sunt ok, nu sunt frumoase dar au niste poze de te doare capul:) Vreau sa laud cele doua fete din lista mea de mess care se autointituleaza printese, pentru ca sunt printre putinele si frumoase si destepte:*

Sa va explic de unde incepe ideea de printesa. In general aceasta idee este influentata de textele din melodiile autohtone intitulate manele. Probabil ca multa lume o sa zica despre acest termen ca provine din povesti. Haideti sa fim seriosi.. cate dintre ele au citit povesti cand erau mici? Asa.. si dupa cum spuneam multe dintre ele au iubiti cu masini scumpe.. iubiti? Am zis iubiti?.. nuuu.. am vrut sa zic bajeti care le scot la un suc sau le duc in disco si apoi bang se culca cu ele. Dar sa nu ajungem pana acolo, deoarece revenim la suc sau la disco. Acolo ele fac poze cu telefonul in diferite pozitii ca sa aiba fata ce sa puna pe hi5, ca sa arate ca ea a fost acolo iar tu draga n-ai bani sa intri. Apoi revenim la sex, pardon la dragoste pentru ca baietii le iubesc si nu sunt pe interes:D

Asa.. apoi la ele acasica se dezbraca un pic, raman in chilotei si maieutz si paf iar poze ca sa arate pe hi5 ca ea.. are.. cu ce. Evident comentariile lor despre poze sunt din aceleasi melodii mioritice de unde si nickname-ul lor. Iar comentariile pe care le primesc sunt de genul : "Ce buna esti", "Ce te-as f**e", "Da' fara chiloti nu se poate?".. Evident se duc la scoala a doua zi multumite de faptul ca sunt dorite pentru ceea ce sunt:)

Cam atat despre aceste fete:) O sa primesc ceva injuraturi, dar asta e :) Din cand in cand imi place sa mai fiu un pic misogin:)

...dupa am ramas uimit auzind ca la Marasesti a fost ORGIE!

A continuat prost declaratia spunand ca pana la urma vom face asa cum zice UE. Atunci de ce te-ai mai revoltat bre daca oricum faci cum zice sefu'? Ai fost exact ca "smecherul" de pe strada care se intalneste cu altul sa se bata dar se injura reciproc si pleaca acasa multumit ca a fost mai bun ca celalalt. Mare mizerie este in politica autohtona.

Parcat lângă o vulcanizare destul de aglomerată din oraş îmi rătăceam ochii pe ce se vedea mai frumos...în lipsă de alte variante am observat cum a apărut un nene cu un chiuşăpte negru cu gume de iarnă. Omu' costumat, coboară şi discută ceva cu unul din angajaţi după care deschide portbagajul şi-i arată respectivului un cauciuc de vară şi o cutie de jantă pe care le avea acolo, apoi deschide o portieră din spate şi arată alte trei cutii de jenţi. Moment în care liniştea este întreruptă de un vehicul de construcţie autohtonă în penultimul stadiu de degradare cu alte trei cauciucuri de vară pe bancheta din spate. Explică posesorul tancului ce şi cum şi respectivul angajat se pune pe treabă. În ceva minute noile gume de vară se prezintă pe jante şi masina e gata de încălţat, se trece şi de etapa asta şi posesorul este chemat de la cafea la inspecţia rezultatului, capacul central al jenţilor lipsea... nu fusese în cutie. Eh, aici lucrurile ies din normal. "Băga-mi-aş.., lua-i-ar.., să vezi ce le...

Şi aşa am ajuns la problema următoare: De ce înjură lumea bre?... şi mai ales, ce importanţă au înjurăturile?