Noapte…ziua s`a dus demult ;afara intunericul s`a lasat. Simt cum ma apasa misterul de dincolo de aceste ziduri care ma tin prizoniera. Mă sufoc incetul cu incetul, insa sigur. Nu mai am aer,nu mai pot respira.

Ma gandesc la optimism,la vesnica mea conceptie referitoare la vorba “toate trec…noi sa fim sănătoşi,că boala vine singură”. In momentul de fata nu sunt bolnava, in termeni medicali vorbind ,nu sufar de nicio maladie,mintala numai poate…

Sufletul insa e cel suferind,acela care e torturat de intensificarea Raului din mine, Faustul intalnit sub diferite forme in viata mea cotidiana. Sunt REA!Da..recunosc cu nonsalanta acest lucru.Nu am de ce sa`mi ascund adevarata identitate.Cu totii o pot simti, insa putini sunt aceia care`si dau seama de prezenta ei sinistra.

Diavolul din mine nu`mi da pace .Acel alter`ego al meu de tip machiavelic nu se poate relaxa daca eu nu savarsesc ceva rau; deja mi`a intrat in sange :dupa una sau doua fapte bune ,in mod obligatoriu trebuie sa urmeze o rafala de vorbe dure, reci care sa nimiceasca pur si simplu sufletul cald al celui caruia i le adresez.

Am o “bunatate” in alianta cu o “rautate” oscilatorie. Pe o scara de la 1 la 10, niciodata nu ating punctual minim sau pe cel maxim pentru mult timp. Uneori am 10 pentru firea mea draconica, alteori tot atat pentru inocenta si altruismul din mine.

Vorba cuiva…”Inger Demonic”...Suna atat de frumos, un oximoron format din 2 termeni de o antiteza ce tine de sacralitate, incat as putea chiar sa ma obisnuiesc cu asta…

Michiduţă vrea sa se culce, ingerul viseaza la teluri paradisiece. Nu mai stiu ce e de facut.

Imaginile`si pierd claritatea. Ochii`mi sunt tulburi. Ma pierd in neant.Poate a venit vremea sa adorm…sau poate NU…Voi lasa demonii din mine sa decida asta, pana nu se lumineaza de ziua si “razboiul” reincepe .

O ofer şi eu mai departe prietenilor mei. :P

"Când Dumnezeu a făcut femeia, deja era în a şasea zi de muncă şi făcea ore suplimentare.
Atunci apăru un înger şi-l întrebă:
-De de îţi pierzi atâta timp cu creaţia asta ?
Şi Domnul răspunse:
-Ai văzut cartea tehnică? Trebuie să fie lavabilă în totalitate, dar să nu fie de plastic, să aibă mai mult de 200 de piese mobile şi să fie capabilă să funcţioneze fiind alimentată cu orice; în poala ei să stea comod până la patru copii în acelaşi timp, să aibă un sărut care să poată vindeca de la un genunchi julit până la o inimă rănită, şi... o să facă totul cu numai două mâini."
Îngerul se minună de cerinţe.
-Cu doar două mâini ? Imposibil ! Şi asta e doar modelul standard?
E prea multă muncă pentru o singură zi ! Aşteaptă până mâine ca să o termini.
- Nu, n-am s-o las pe mâine, protestă Domnul. Sunt pe punctul de a termina această creaţie, care este favorita inimii mele. Ea se vindecă singură când e bolnavă şi poate munci până la 18 ore pe zi.
Îngerul se apropie şi atinse femeia.
-Dar ai făcut-o atât de delicată.
-Este delicată, spuse Domnul, dar în acelaşi timp atât de puternică. Nu-ţi poţi închipui cât e de rezistentă şi de ce reuşite e în stare.
-O să fie în stare să gândească? întrebă îngerul.
Dumnezeu răspunse:
-Nu numai că o să fie capabilă să gândească ci şi să negocieze.
Atunci îngerul văzu ceva şi întinzând mână atinse obrazul femeii.
-Doamne, mi se pare că modelul acesta pierde lichid!
-Nu pierde lichid, e o lacrimă, îl corectă Domnul.
-Pentru ce e lacrima? întrebă îngerul.
Şi Domnul spuse:
-Lacrimile sunt felul ei de a-şi exprima jalea, dragostea, singurătatea, trădarea, suferinţa şi orgoliul.
Asta îl mişcă mult pe înger.
-Doamne, te-ai gândit la toate. Femeia este într-adevăr minunată.
- Este! Femeia are puteri ce-i uimeşte pe bărbaţi:
*** Trece prin dificultăţi, face faţă greutăţilor, dar este fericită şi îndrăgostită.
*** Surâde când vrea să ţipe. Cântă când vrea să plângă.
*** Plânge când e fericită şi râde când e nervoasă.
*** Luptă pentru a-şi apăra valorile. Înfruntă nedreptăţile.
*** Nu acceptă un "NU" ca răspuns, dacă ea crede că există o soluţie mai bună.
*** Îşi rupe de la gură pentru ca familia ei să aibă.
*** Merge la medic cu o prietenă căreia îi este frică să meargă singură.
*** Iubeşte fără să ceară nimic în schimb.
*** Plânge când fiii ei reuşesc în viaţă şi se bucură când prietenii obţin premii.
*** Este bucuroasă când aude de o nuntă sau de naşterea unui copil.
*** I se frânge inima când moare o prietenă.
*** Suferă când pierde pe cineva drag, în schimb se dovedeşte a fi puternică atunci când crezi că a epuizat toate forţele.
*** Ştie că poate vindeca suferinţa, cu un sărut şi o îmbrăţişare.

Şi totuşi, femeia are un defect:

Nu ştie care este adevărata ei valoare."

O singură întrebare am, "eternul feminin" există numai pentru ca există şi "banalul masculin" ? ;)
Fără acest "banal" în ce s-ar transforma "eternul" ? ;)
Soarele face dintr-o floare o simplă umbră pe pământ, dar o poate transforma într-o minune atunci când ea se reflectă în apa cristalină a unei ape. :P

Intotdeauna m-am considerat o persoana duala. Chiar am avut o perioada in care credeam ca am dubla personalitate. Aveam si un nume pentru acest alter ego: Izabela. Asa as fi vrut eu sa ma cheme, daca ar fi fost alegerea mea. Am mers pana acolo cu imaginatia, incat 1 an de zile m-am semnat peste tot cu acest nume (inclusiv in acte, ceea ce nu a fost tocmai agreat, drept urmare fiind admonestata si pusa la colt de catre secretara de la scoala:)) )

Intr-o pagina din jurnalul pe care l-am tinut de cand am invatat sa scriu, prin '88 scriam: "in mine se afla un inger si un demon; lupta lor ma oboseste si as vrea sa invinga unul, ca sa am pace". Ciudat, nu? Pentru un copil de 8 ani care in mod logic ar trebui sa fie preocupat de jocul cu papusile...

Incepuse sa imi placa jocul de-a Izabela si dadeam vina pe ea de cate ori faceam ceva nepermis, interzis, reprobabil. Imi botezasem in sfarsit "diavolul interior". Pentru trezirea sexualitatii mele, tot ea a fost responsabila. Pentru furiile cand ma imaginam ucigand cu sange rece, iarasi Izabela. Pentru fiecare minciuna, rautate, cruzime, indecenta, raspunsul era acelasi: Izabela, invariabil.

Apoi am uitat o vreme de ea. Am redescoperit-o prima data cand cineva m-a iubit. Bietul muritor nu stia ca s-a indragostit de 2 persoane: una dulce, supusa, jucausa, copilaroasa; alta rece, dominatoare, cruda, perversa. Intr-un joc al celor 2, sarmanul a crezut ca este mai vinovat decat vina si a suferit o fractura de mana. Izabela a ras cu pofta, eu am plans. Si am jurat ca nu o s-o mai las niciodata sa raneasca pe nimeni, nici macar pe mine.

-Sarmana prostuta! :))) nu stie ce vorbeste... Hei, cititorule, nu vrei sa te joci cu mine? Numele meu e izabela...

   Un demon , puternic şi urât ,

   Un înger ( la feminin ) , drăguţ cu părul bălai .

   Dansez pe-un meteriot .

   Profanând al ei alai .

   O iubesc şi asta doare

   Moare când o privesc .

   Dacă ..

   Scriu în versuri .

   E mai uşor pentru tine

      ... de citit !

   O privesc , o doresc , s-o bip ( pe mess ) .

   Dedic organului meu sexual o melodie

   Să o bis la melodie .

   Jucărie fără sens .

   Roşu şi alb .. înger demon .. pervers şi dulce

   O strâng şi o doare .

   Tânără muritoare

   N-am .. cratimă are ( fără sens , cititorule ! ) .

   Mă priveşte zâmbind .

   Nu ironic , dar sincer .

   Câteva momente bune .. tuşeşte categoric

   Animalul se joacă cu bine . Banal , mi-e dor de un oral !

   O arunc de-o stâncă , îmi desfac aripile şi îmi dau drumul în prăpastie ..

   Ce orgasm , ce gol .. DOARE !

   Ignorant , demon , canibal , inexistent .

   Inconştientă , înger , romantism cu sâni proeminenţi .

   Viermi depanând un şobolan şi lacrimi de înger .

   Sunt doar o maşină . Robot şi trag o băşină .

   Universu-mi necenzurat !

   Ratat ..

   TOTUL şi nimic . Tu eşti un alt cititor mic .

   A murit , lângă o stâncă , pe marginea subconştientului ..

   .. ironia , îngerul ?! Serios , banal , eu ? Animal !

   .. n-am lacrimi , doar ştiu să zbor

   .. n-am sentimente şi nu ştiu să mor

   .. o iubesc , nu te mint , parol !

   Orgasm desenat , dezarticulat .

   Maşină de paranteze deschise ..

   Încolo , zbor , plictisis .

   LA NAIBA , sunt liber s-o iubesc !

   Mătur un vierme .. care-i suge sfârcul .

   Zdrobesc o stâncă ... şi două !

   Taci , nu te mai băga în seamă prosteşte

   Tipologia asta-i o raritate ..

   Dulce banalitate ..

   o ridic pe braţele mele puternice ( egoistu sulii.. )

   doarme !

   integrată , colorată , împuţită !

   în peştera de pe malul oceanului

   îi dau viaţă , o sărut .. pe spate .

   Creatorul mă istoveşte cu vorbe deşarte

   .. destin , scop , roşu , ură şi haos !

   Îmi înfundă o săgeată pe gât şi mă lipesc de o stâncă .

   O sărută franţuzeşte .. o zgârie golăneşte .

   Ţip şi el o doreşte .

   Urlu şi n-am lacrimi .. demon !

   O priveşte , o joacă , o linge ..

   .. bucăţi de carne , digerate de şobolani

   Înebunesc , iubesc , doresc .. evadez

   Mă reped la El şi-l sugrum ..

   Mă aruncă ca pe o păpuşă .. plictisit .

   Aruncă nişte vorbe de poet sictirit .

   Ne luptăm necontenit .

   În peştera în care Ea a murit .

   Tunete şi fulgere , lumină şi întuneric , bălţi de sânge , carne şi aripi ..

   Creator de rahat , te-ai dilatat , denaturat ..

   Doi îngeri , pe nisip .

   Se aude ceva în depărtare . Mă înşel . Sunt sigur de asta căci sunt singurul ce zboară în partea estică . Ah .. cu un pumnal încins îmi simt retezat spatele . Întorc capul şi privesc demonul . Zâmbeşte ironic şi ma săgetează dinnou . Nu-mi mai pot mişca aripile , haotic . Tremur şi mă doare . A dispărut . Nici să urlu nu pot . Gem căzând în gol . Nu ştiu , sunt inconştient . Creionul scrie pe o margină de hârtie . Sunt prăvălit pe o plajă . Plin de sânge . O aripă-i distrusă . M-am scufundat în nisip la câţiva zeci de centimetri . Se vede urma şi sper că mă va ajuta cineva . Cine ? Sunt prea naiv şi încrezător . Poate de aceea a vrut să scape de mine .. demonul .

   Două personaje de sex feminin , Maria şi Cara , străbăteau plaja . Prostituate , dar totuşi pline de curaj . Una dintre ele observă urma-mi şi se îndreaptă către mine . Încep să scormone nisipul . Când mă descoperă , ţipă . Iniţial vor să fugă , dar îşi revin . Cara aduce o butelcă cu apă de mare , iar Maria mă priveşte . Se vede că s-a îndrăgostit , chiar dacă nu mi-o va spune niciodată . Are un chip frumos şi e bună la suflet . Nu a fost decizia ei să devină prostituată . Îmi aruncă apa peste faţă , mă trezesc . Aiuresc şi încerc să fug . Aripile-mi parcă de dislocate din corp , picioarele-mi nu le simt . Mă aştept la ce e mai rău . Ca un câine bătut de soartă , eu îngerul cel fidel . Nici măcar nu au observat că sunt gol . Am spart o barieră şi cred că ăsta e un lucru bun . Ori pesemne sângele-mi desenează o haină drăguţă .

   Am stat câteva săptămâni întins pe plajă . Le-am spus să nu mai cheme pe nimeni . Veneau odată la două zile şi mă stropeau cu apă . Urma să mă fac bine în cele din urmă . Demon mârşav . Las că pun eu gheara pe tine :)

.

Îngerul cu o carte în mână

.

Trecea un înger,

pe un scaun negru aşezat.

Trecea prin aer, liniştit

şi mândru.

.
Eu îl priveam de la fereastră, cum

prin ziduri trece ca prin fum.

.
Primeşte-mi un cuvânt, strigai,

tu, îngere, împins din rai

de-un vânt stârnit, de-o apăsare

a vreunui gând cu mult mai mare.

.
Dar îngerul tăcea, trecea

pe-un scaun negru stând, citind

o carte veche, strălucind

în legătura-i de argint, şi grea.

.
Trecu prin blocul nou din piaţă.

Trecu prin chioşcul alămiu

al staţiunii de benzină,

abstras, divin.

.
Primeşte-mi, îngere, strigai,

paharul care-l beau, cu vin.

Pâinea primeşte-mi-o şi sarea…

Mi-apasă-n coastă înserarea.

.
Dar îngerul tăcea, trecea

prin soba din odaia mea.

Pe un scaun negru sta, citind

o carte grea cu solzi de-argint.

.
Când fu în dreptul meu, strigai –

o, îngere venit din rai,

mă lasă să m-atârn şi eu

de scaunul tău, de braţul tău.

.
Abia putui de un picior

de scaun, să m-agăţ din zbor.

Astfel prin aer şi prin ziduri

cu îngerul zburam şi eu,

la fel cum flutură în vânt

mătasa unui steag înfrint!

.
Şi mă răneam de-acoperişe,

de ramurile verzi, piezişe,

.
şi mă izbeam de stâlpii lungi,

de cabluri şi de sârme şi de dungi…

.
Mă desprinsei de sus căzând

în piaţa înserată, liniştită.

O, el se-ndepărta zburând,

prin aer şi prin ziduri străbătând

cu cartea-n mâini, citind cu patimă

necontenită.

.
O, el se-ndepărta şi eu

tot mai vroiam să-l văd, prin seară.

…Dar el s-a dus alunecând,

împins în rai ca de un vânt,

sau, poate, de-apăsarea unui gând

cu mult mai mare.

.

.

Acela

.

El a venit şi mi-a spus:

viaţa
este o absenţă

între două inexistenţe.

.
Eu m-am uitat la el lung,

i-am surâs

până când

am izbucnit în plâns.

.

.

Acelaşi gând

.

Fereşte-te să ai dreptate

Când eşti îndrăgostit.

Mai bine să ai umbră,

mai bine să ai rază,

mai bine să ai lacrimă,

mai bine să ai orice altceva!

Un om îndrăgostit când are dreptate

E un om singur,

Numai tristeţea are dreptate.

Tu, mai bine să ai bolovani,

mai bine să ai vulturi,

mai bine să ai albul zăpezii!

.

.

Al meu suflet, Psyhee

.

A venit un înger şi mi-a zis:

- Eşti un porc de câine,

o jigodie şi un rât.

Pute iarba sub umbra ta care o apasă;

mocirlă se numeşte respiraţia ta!

- De ce, i-am strigat, de ce?

- Fără pricină!

.

A venit îngerul şi mi-a zis:

- Mai străvezie este sticla

decât cel mai statornic gând al tău!

În curând ai să mori şi viermi

îţi vor forfoti în nări, în bot, în rât, în trompă!

- De ce, i-am strigat, de ce?

- Fără pricină! îmi zise îngerul…

.

Apoi îngerul, ah, îngerul, ah, îngerul, ah, îngerul

a plecat cu aripi de aur zburând

într-un aer de aur.

Fluturi de aur

fâlfâiau în aura îngerului de aur.

El zbura aiurit,

el era cu totul şi cu totul de aur.

El se depărta către o depărtare de aur,

în care apunea soarele de aur.

- De ce te îndepărtezi de la mine, i-am strigat,

de ce pleci, de ce?

- Fără pricină mi-a răspuns, fără pricină…

.

.

DOAR NICHITA.

Eu nu sunt altceva decât

o pată de sânge

care vorbeşte.

Nichita. Autoportret

.

.

Poezia este ochiul care plânge.

Ea este umărul care plânge, ochiul umărului care plânge.

Ea este mâna care plânge, ochiul mâinii care plânge.

Ea este talpa care plânge, ochiul călcâiului care plânge.

.

.

Norii sunt de AICI

.

The Nymphs
The Palace : Hollywood
January 28, 1991

***
Part two of a four-part series I’m doing this week, featuring bands that should have made it big, but for one reason or another it just didn’t happen. Each day I will add a new band and a new photo.
***

The Nymphs had it all – great songs, a great CD, an authentically wild lead singer, a kick ass live show and, most importantly – controversy. After the band’s A&R Rep at Geffen insisted they not play any more live shows in L.A. until they finished their long awaited CD, the band’s singer, Inger Lorre burst into his office in a drunken rage, and pissed all over his desk.
That relationship was bound to get ugly. The Nymphs had always wanted to sign with a small indie label, but couldn’t pass up Geffen Record’s offer of an advance just under one million dollars. Somehow, after the peeing incident, the CD was quickly released, but unfortunately the first single didn’t take off and the label seemed to de-prioritize the band. Then, in February of 1991, Inger’s boyfriend - Chris Schlosshardt of The Sea Hags - died of a heroine overdose. This was the final nail in the coffin for the Nymphs. Inger never recovered from her loss and the band fell apart.

Photographed with an old Canon F-1, a cheap, no name 28mm-70mm lens and a Sunpak 100 flash. Shot on Fujichrome film.

 De cum l-am privit acum nişte ani, Arhanghelul acela zugrăvit în biserica Mănăstirii Coşula m-a fascinat… Încercam să-l întreb, poate prea prietenos, trecând peste deferenţa necesară lumii de dincolo, ce-mi spune, de cum priveşte, ca într-o adâncă adorare către înalt.

Scena cu Arhangheli marchează simbolic locul Coşulei în pictura murală din vremea lui Rareş. Compoziţia zugravului rămas încă anonim, este marcată de patru personaje-emblemă: Maica Domnului stă pe tronul slavei, ţinând în braţe pruncul Iisus, iar de o parte şi de alta sunt Arhanghelii Mihail şi Gabriel. Cercetătorii artei au remarcat locul special ocupat de această scenă în picura medievală de apogeu, spre exemplu la Mănăstirea Humor unde, ca şi la Coşula, „de ambele părţi ale Mariei şi ale lui Hristos stau îngerii Gavril şi Mihail într-o mişcare uşoară de adorare.” Dacă, în reprezentările mai vechi ale scenei, „axa centrală şi obiectul adorării este Hristos, aici adorarea se îndreaptă în primul rînd către Fecioara Maria, mama lui Hristos.” Termenul uşoară are aici semnificaţia imaterialităţii, sugestia diafanului, elanul „de uimitoare comuniune spirituală” (cum admirabil surprindea un erudit istoric al artei, Sorin Ulea, despre o altă scenă emblematică a Coşulei, cea a Sfinţilor Teodori).

Dar, dacă există o psihologie a îngerilor, care ar fi, să spunem aşa, trăsătura lor principală de caracter, care să le definească portretul: aceasta, spun cunoscătorii, e una ireductibilă: pacea. Mijloacele zugravului puse în slujba transmiterii stării de pace sunt ochii şi atributul lor divin, blândeţea, premergătoare păcii. Pacea rezonează plenar cu omul care priveşte, îngerul fiind transmiţătorul de mare şi neştirbită fidelitate al acestei stări: „pacea care te pătrunde nu e din această lume; ea e de «dincolo» şi coboară în tine din infinitul abstract şi transcendent”. În cazul Coşulei, îngerii în haine princiare bizantine, exprimă condiţia cristică de Prinţ al păcii.

 La Coşula, tabloul Maicii Domnului pe tron adorată de îngeri are înălţimea cu puţin peste statura unui om, iar acest plasament, atât de apropiat omului în rugăciune, este cheia compoziţiei, reliefând înalta teologie pe care o stăpânea zugravul. De pe genunchii Maicii Domnului, Iisus copil binecuvântează cu ambele mâini spre cei doi Sfinţi Arhangheli, Mihail în dreapta şi Gabriel în stânga, binecuvântând astfel, atât pe arhangheli cât şi pe omul privitor însuşi. Ce surprinde însă, cu o forţă iradiantă copleşitoare, pe privitorul atent, este starea de rugă angelică împăcată, deşi extrem de intensă, pe care o transmite mai ales chipul Arhanghelului Mihail. Acest tablou prezintă paradigma în absolut a rugăciunii. Pentru privitor, mesajul îngerilor ar trebui să fie clar: „neîncetat vă rugaţi”, după cerinţa maximalistă apostolică, dar urmând învăţătura păcii, „toată grija cea lumească să o lepădaţi”.

Andrei Pleşu remarca la îngeri tocmai postura mediantă în relaţie cu umanul, postură pe care a zugrăvit-o şi teologul pictor la Coşula: „Îngerii au această calitate puţin obişnuită de a fi simultan aproape de Dumnezeu şi aproape de om.” Mai mult, în imposibilitatea contemplării umane directe a divinului, prin înger se produce breşa revelatorie, fisura consistentă către celest: „... îngerii văd faţa lui Dumnezeu. Ei sînt, într-un anumit sens, «faţa» lui Dumnezeu, ecranul protector prin care Dumnezeu se arată creaturilor sale.”  

Fiind faţa-către-faţă dintre Dumnezeu şi om, oglinda care nu reflectă şi nu potenţează, ci transfigurează, „îngerul e şi «imediata vecinătate» a omului. El e «prietenul său ceresc», pedagogul său neobosit, ghidul şi protectorul său.” La Coşula îngerii instituie o puternică acţiune pedagogică prin explicitarea modelului ceresc al rugăciunii, exemplificare mediată de talentul de excepţie al zugravului. Strădania acestuia a fost cu atât mai motivată cu cât urma să ia fiinţă mănăstirea, iar vieţuirea monastică impune ca „Înainte de a deveni o imitatio Christi, viaţa omului desăvârşit începe prin a fi o «vita angelica», o imitatio angeli.”

Dar cum poate fi imaginea îngerului investită cu atâta forţă de inducţie pedagogică? Paradoxal, chipul de la Coşula al Arhanghelului Mihail exemplifică această forţă prin tocmai lipsa lui de personalitate, îngerul „nu are opinii şi gânduri şi intenţii proprii. El e un mediu, un simplu mediu. Şi cu atât e mai talentat artistul cu cât poate pune în lumină această şi numai această însuşire a îngerului de transmiţător al fluidului divin”.

Prin uşor contrast cu această cerinţă de lipsire de psihologic şi, poate, potenţându-i sugestia de transmiţător divin, zugravul de la Coşula îşi asumă licenţa de a pune pe chipul îngerului o seriozitate extremă, supradimensionând, cu un control demn de remarcat, trăsăturile anatomice ale gâtului, tensionându-l şi transfigurându-l.

Prin ochii ridicaţi spre înaltul transcendenţei şi printr-o infimă coborâre a colţului gurii, zugravul a plasat pe chipul îngerului o uşoară tristeţe, cu rolul de a spori seriozitatea contemplării rugătoare. Transparenţa angelică este calitatea desăvârşit zugrăvită la îngerul Coşulei, pictorul reuşind pe deplin să redea omului „putinţa să treacă cu privirea prin el, prin eterul din care e făcut, spre a contempla ceea ce e dincolo de el, în infinitul frumuseţii nevăzute a Divinităţii, frumuseţe pe care, începând să o întrevadă cu ochii materiali în imaginea pictată, sfârşeşte prin a o vedea cu ochii minţii.”, după cum remarca Sorin  Ulea.

Majoritatea oamenilor au pastrat acele preconceptii penibile conform carora demonii sunt un subiect deja inchis despre care nu poti vorbi decat cu frica, dezgust, neincredere si chiar ura. Demonul este considerat o creatura infricosatoare, fara mila, dezgustatoare, animalica, condusa de ura si de placerea tiranica de a face omul sa sufere. Demonul este cel izgonit de Dumnezeu din cauza neascultarii sale, condamnat la existenta damnata, departe de tot ce tine de bine si frumos. Asta daca privim din perspectiva Bisericii, daca ne lasam in continuare indoctrinati.

Biserica a ajuns sa reprezinte doar o institutie prin carre orbii sunt ghidati in viata, o institutie care ofera norme morale celor care nu sunt in stare sa-si poarte singuri de grija, sa-si creeze propriul mod de a se comporta in societate.

Ce s-ar intampla daca ne-am scutura de toate aceste preconceptii? Unii ar spune ca ne-am lasa, in felul asta, prinsi in ghiarele pacatului, ne-am abandona „necuratului”.

Eu cred ca am reusi sa vedem in sfarsit adevarul dezbracat de hainele cu care a fost invesmantat de Biserica. Am avea puterea de a privi demonul si de a-i vedea adevarata fata, cea care pana acum era ascunsa in spatele ideilor noastre fixe si neintemeiate.

Dar daca am abandonat conceptia crestina mai putem acum impartii totul in demoni si ingeri? Mai putem folosi denumirea de demon? Sau tocmai Biserica a fost cea care a instituit demonul dandu-i un nume. Asta cred ca tine doar de limbaj, nu conteaza cum denumim ceva, conteaza ce anume intelegem.

Daca demonii si ingerii ar reprezenta doar o intrupare a raului absolut respectiv binelui absolut am ajunge chiar la conceptia Bisericii conform careia demonii reprezinta insusi conceptul de rau. Exact asta incerc sa evit.

Facem o concesie si continuam sa folosim denumirea de „demon”, numai ca prin „demon” vom intelege o entitate total diferita de demonul din Biblie. Aceasta entitate ar fi intr-un fel intruchiparea lui Lucifer.

Acel Lucifer care a incercat sa raspandeasca cunoasterea omului, care incearca sa-l ajute pe om sa se detaseze de minciunile Bisericii si sa vada cu proprii lui ochi. Lucifer care a ales sa poarte stigmatul ingerului cazut, al proscrisului doar pentru a dobandi libertatea de a fi ceea ce este, de a se scutura de orice constrangere, de a-i dovedi omului ca el (omul) este divin prin natura lui si este capabil de a-si fi propriul Dumnezeu...

The angel of liberty was born before the dawn of the first day, before even the awakening of intelligence, and God called him the morning star.

O Lucifer! Voluntarily and disdainfully thou didst detach thyself from the heaven where the sundrowned thee in his splendour, to plow with thine own rays the unworked fields of night!

Thou shinest when the sun sets, and thy sparkling gaze precedes the daybreak!

Thou fallest to rise again; thou tastest of death to understand life better!

For the ancient glories of the world, thou art the evening star; for truth renascent, the lovely star of dawn.

Lucifer, of whom the dark ages have made the genius of evil, will be truly the angel of light when, having conquered liberty at the price of infamy, he will make use of it to submit himself to eternal order, inaugurating thus the glories of voluntary obedience.

(Eliphas Levi – The Key of Mysteries)

Omul este creator in sine, dar orbit de conceptii gresite a ajuns sa se creada pacatos prin nastere si sa implore mantuire toata viata.

Mai sunt si demonii perceputi ca entitati malefice si periculoase, slavite de cei care-l reneaga pe Dumnezeu. Dar in acest caz nu ne confruntam cu “Demonul” in adevarata sa natura ci doar cu ceva opus ingerului. Tot legat de credinta crestina, numai ca in acest caz alaturat ca un aliat, slavit si preamarit de cei care L-au renegat pe Dumnezeu, acceptand insa un alt stapan dar nereusind inca sa se desprinda complet de Dumnezeu.

Tot orbi, doar ca de data asta orbi razvratiti.

Prin urmare singura metoda de a accede la adevarata natura a demonului este prin detasare completa de religie.Astfel reusim sa avem o privire clara asupra lui, o privire neintinata de conceptii rigide.

Demonul nu este intruparea raului absolut, este doar intruparea dorintei de eliberare.El reprezinta imboldul necesar detasarii de conceptia privind natura finita si pacatoasa a omului, este intruparea dorintelor renegate ale omului. Reprezinta eliberarea in cel mai vast sens al ei, lipsa oricarei constrangeri.

   ... pe maşina respectivă era o destinaţie ciudată . Chiar îmi aduc aminte că am vrut s-o caut pe Google Maps . Întorc iar capul spre uşă ( real ) . Mă furnică picioarele şi am o senzaţie "altfel" . Deschid muzica şi-mi continui postu.... O privesc , lângă uşă . Brusc inima pompează sânge într-un stil alert . Mă înroşesc ( chiar ea mi-a spus , îmi aduse aminte creierul meu , eu fiind în stare vegetativă ) şi tremur într-un stil barbar . Nu visez , scriu pe blog , deci realizez . Mă doare capul de plesnesc . Îmi iau inima în mână ( să nu scriu dinţi ) şi pornesc spre uşă . Atent la orice detaliu , disperat . Lumina , la baie , este deschisă . Am închis-o acu juma de oră , ce naiba ( eu încercând să fac pe neînfricatul ) . Mi se perindă prin cap tot felul de ipostaze : " cadavre prin baie , fantome , spirite " . Deschid uşa . Nimic ! Răsuflu liniştit . Îmi dă o lacrimă şi mă prăbuşesc .. ( din aceste momente continuă de scris subconştientul ) . Ea stă pe scaunul meu şi scrie . Mă priveşte ... O bucată de carne din care curge ceva roşu . Mă caută în prăpăstii şi mări . Îmi compune metafore şi poezii .. Dar în realitate e un laş . Ca restul defapt ! Ce dacă nu am corp ? Ce dacă nu putem face sex ? Ce dacă nu-mi poate suge sfârcul şi nu mă poate lua de soţie ? Dobitocu ! Îngerul lu peşte .

  .. creaţie şi ficţiune . Vis şi realitate ! Narator călcat de o moartă . Şi mai mă întreb de ce nu-mi aduc aminte ce visez . De ce n-am controlul .. acolo . Pentru ca sunt o simplă bucată de carne , laşă , simplă . Ironic şi egoist . Pe o aripă .. A cui ?

Am mancat caise necoapte, verzi, din copacii de care dadeam pe drum ... am muscat frunze verzi, am ras inocent , pueril, fara subintelesuri sau urma de trivial...

Da!!! am un copil fericit, zic eu, atat in mine, cat si in afara... si ii iubesc mult pe amandoi...

Si ca un copil veritabil , am pus intrebari, pe tonuri copilaresti, da' mai ales o intrebare, pe care am pus-o de 2 ori astazi:

"Ce se intampla cu un inger cand raneste si pleaca??? Ce devine el???"

Eu am un raspuns, al meu, dar vreau sa stiu si parerea voastra... daca sunteti generosi...

Un om a fost dus în vizită în rai: La poartă l-a așteptat îngerul său păzitor. După ce au făcut cunoștință îngerul îl întrebă nerăbdător :

- Ai vrea ca să-ți arăt străzile de aur, palatele și toate bogățiile din cer ?
- Nu , răspunde stângaci pământeanul.
- Atunci cred că vrei să vezi casa ta, casa unde vei locui o veșnicie...
- Nu, nu , zise pământeanul puțin îngândurat.
- Am o idee, zise îngerul, hai să-ți arăt pomul vieții și cum vei arăta după ce vei mânca din el.
- A, nu... răspunse bărbatul.
- Poate vrei să-ți arăt cine din cunoscuții tăi vor fii mântuiți.
- Nu asta îmi doresc...îngână omul.
- Gata,știu ! exclamă îngerul în încercarea lui de a ghici dorința omului, vrei să-i vezi pe oamenii credinței, pe Moise, pe Ilie, pe apostoli...
- Nu asta vreau să-mi arăți...spuse hotărât pământeanul.
- Atunci ce vrei să-ți arăt ? întrebă îngerul surprins că pământeanul este mai interesat de altceva decât de ofertele lui .
- Arată-mi-L pe Isus !

Tu pentru care motiv vrei să ajungi în cer ?

Ca să trăiești veșnic în lux și fericire

sau

pentru că îl iubești atât de mult pe Isus încât vrei să fii totdeauna cu El ?

   Ea nici măcar nu există . Înafara lumii . Piticii scriu o poezie pe margina de hârtie . Undeva alături mie . Atât cunosc , o masă şi puncte . A scrie poezie . Veghez existenţa cum toată se scrie . Pe sulul de hârtie . Cum cele două personaje săr pe mica ferestruică . Şi nici măcar nu erau liberi . Egoistul a înecat-o , gândindu-se la penetrare . N-o iubea , doar aşa realiza . Destinu-i se scria . Naratorul povestea . Cum ea încet se stingea .. Şi nu mai răsufla . Fulgerul nu exista . Ea nu mai plângea . Pe malul oceanului , împuţiţi . Dezasamblaţi , pierduţi , în lanţuri . Două bucăţi de lemn cu fond de ten . Culori şi buze decupate . Degeaba . Nici măcar Eu nu pot evada . Nu-i pot condamna . Răsuflu în rime , plantez antonime .. Atât !

   Înconjuraţi de ape , istoviţi . Ne ţinem în braţe . Mă priveşte şi ştiu .. Că mi-ar fi spus că mă iubeşte . O ţin la suprafaţă . Valuri ne lovesc în faţă . Lacrimi şi apă . Gânduri şi iluzii . Un fulger s-arată . Un demon .. nu-l văd . Mă înec şi o trag după mine . Am eşuat ! Mă scufund în materie şi îi culeg . Le suflu viaţă . Sunt demon . Îngerii nu mint ! Ea stă lângă mine şi de abia răsuflă . Tuşeşte . Pe malul unui ocean , într-o altă realitate . Plouă un demon . Demon fără sens !

Dacă ar fi fost discuţii inteligente, nu cred că m-ar fi deranjat, dar din moment ce foloseam ,,what the fuck” sau ,,Jesus” odată la 27 de secunde, nu prea aveam ce să învăţ.

Spuneam că am ajuns să cunosc mai multe cuvinte in engleză decât în română. Da… pe lângă ,,fuck” şi ,,shit” am învăţat şi cuvinte adevărate, dar nu din discuţiile cu prietenii:)). Există şi alte surse, şi nu mă refer neapărat la cărţi.

Îm fine… am ajuns la concluzia că mai toţi adolescenţii (inclusiv eu) folosesc altă limbă din simplul motiv că este mai uşor să te exprimi în altă limbă decât cea pe care ai invăţat-o când erai mic. Nu ştiu de ce, dar asta e impresia cu care am rămas.

Şi aşa ajung la ce urmează.

Totul a pornit de la un status de messenger (prima strofă) acum vreun an. Îmi amintesc că sor’mea a fost prima care m-a intrebat dacă versurile sunt ale mele. M-a pocnit inspiraţiunea şi pe mine… ce să zic… şi incercarea mea jalnică de a scrie ceva a evoluat până la stadiul ăsta. Chestia asta a mai suferit modificări în timp, am mai adăugat sau modificat versuri unde mi s-a părut necesar. Nu vă spun despre ce este vorba. Vă las să vă chinuiţi.

Mă consider o persoană egoistă din simplul motiv că ţin ce este cu adevărat bun pentru mine. Sper că vă daţi seama că nu mă refer la ceva material. M-am gândit să dau acest egoism la o parte in seara asta şi să vă prezint... o chestie... un mozaic de stări sufleteşti ce se poate identifica cu mintea mea. sper să înţelegeţi.

Fiţi atenţi la ghilimele, unde încep şi unde se închid. Cratima(---) separă ...replicile să le numesc aşa... intre ele - pagina nu-mi permitea să las spaţiu (să vă fie mai uşor să citiţi).

Un lucru vă rog: dacă aveţi ceva deştept de spus, vă rog să-mi scrieţi. Dacă e ceva de genu’ ,,nice’’ sau ,,wow’’, nu vă mai obosiţi.

---

A raven’s revenge

,,Little creature of the night

Come and steal my soul tonight.

Watch me bleed and watch me die

’cause I have helped you with your lie.

Watch me suffer, I’m in pain,

Watch me struggle in vain.’’

---

,,Do not weep, my child, don’t cry.

This was not your lie.

Do not think that this is over.

Now… go and cover your father’s grave…

Do not consider yourself his slave.

Bury him alive I speak

For you shall reach a new peak and shall be closer to the purpose

you seek.

Bury him in ash and flame,

Bury him in your own shame,

Dry shame, twisted into fear,

For you did not listen to your seer.’’

---

,,Haunt my dreams. Dear shadow, please

fight against my sanity .

fight against my soul, my heart,

until I beg for mercy.’’

---

,,The fake fought that fighing is futile

will only make you stronger….

I want to hear your soul’s scream

being slaughtered to silence…’’

---

,,You shall only hear a silent scream

Trapped in a mortal’s voice

Only to be heard by those who have lost their phisical form…

I wish for a way to have this sin undone.’’

---

,,Feel your heart pounding

straight through your chest.

Feel this blade of guilt

ripping your breast.

This sin won’t be avenged,

nor will it be forgiven,

you will feel yourself locked

as if inside a prison.

Your spirit will never find its peace

and will be left on this earth to waste.

You will be left to watch over the swans

Which fly with such grace…..

You will learn to love your hatred

and live with it.

Your heart will stop beating

just to feed on it

leaving behind a stained conscience,

a result of your pride.

You, in the end, will become

my death’s bride.’’

---

,,Confusing thoughts circle through my mind.

They make me beg for mercy… I’m blind.

You speak of death, shadow…

I want to know more.

Tell me… how can I bring death

to such a marvellous foe…?’’

---

,,Your soul almost begs itself taken…

It bleeds so beautifully…

Now hear my riddle,

you creature so forsaken…

When the moon shines down

and torches light

neighter ghost nor gloom

shall fight our might.

I shall reach into the deepest,

darkest gaunt of goul

And find this existances’ virtue.

Reach back into the light

and find an Angel sleeping tight.

He will tell you what to do.

Follow the path that leads….

…to you.

Find your sanity being ripped to shred

by this demon you call friend.

Kill the thought of fighting a friend

and let yourself be ripped to shred

by this demon you call friend…

Friend or foe, can’t tell the difference,

Your only foe is your own conscience.

Enter a world known by few.

I shall find myself living through you.

At the sight of a flaming arrow tip in the sky

My soul shall be vanquished and I shall die.

A Phoenix shall rise from the ashes of Hell.

Its scream will be as loud as a Cathedral’s bell.

It will die and reborn with every cursed day.

All living mortals shall be swept away

Because through the death of an Angel a new age begins…

Be it solitary, be it evil, be it friend with the Saints…!?!

God has forsaken you as he forsakes all living things in the end!

Your time on this earth is not yours to spend…

Your lover’s breath will burn you,

The image in his eyes will stun you.

You will see a shredded reflection of what you once were

Almost too much for your sanity to bare.

Lust, fury, regret and desire,

All of these shall stand united through fire…

Hold hands, rest in fire,

Take down the walls of desire.

Death, convulsions, frantic look,

Regret you feel for the life you took.

Pale moon shining upon skin,

Burning flesh like the fury within,

Fury forged in fear, forsake

the day this life you decided to take.

Overwhelming lust, control

this feeling you can no more.

Your blood washing my blade’s rust

Twist this blade in wound I must.’’

---

,,Who are you to judge my sins?

Who gave you this right?

Be you Angel, be you Saint?

Do you bare the burden of the divine might?’’

---

,,Brother of the fallen, fiend of friendship,

Sent by the God I refused to worship.

Sent to save souls from Satan’s seal,

Cursed by Satan, forged in fear,

Forged in fire, fear, forsake

the day I lost my innocence… I was weak.

Torn by Purity,

I fell into infinity.

Rising shadow, grey aura, feel

My new shape forged with such skill.

His seal forever carved into my skin

Burning flesh like the fury within.

Playing my games on the wall,

I reveal myself only in the fall.

Running from purity, in vain,

Seeing children play in the rain.

Choosing a new way,

Finding a new pray,

I am not the demon here,

I’m the saviour, my dear,

Seeking sins by Satan’s seal,

Seven sins you have and feel.’’

---

,,My heart grows cold,

My hands grow dry,

A teardrop falls

on my left thigh.

Your grey consuming my soul’s essence,

Feeling weak in your presence.

There is no room to question,

There is no use to ask for redemption.

Until the end of the fall

This sin will have burnt my soul.

I shall watch the swans perish

in the fires that burn so brightly

At the end of this

ancient quest so mighty.

I shall watch my kindred kindle

And feel our souls mingle.

Lover, loved you, love no more,

Overwhelming lust control.

Giving up my soul to a flame,

There is nothing else for which I crave.

Your words echo in my head,

Harmonic echo, shielding web.

You are not the demon here,

You’re the saviour, my dear,

Seeking sins by Satan’s seal,

Seven sins I have and feel…

seven sins I have… and

feel… ‘’

thephilosopher1989. toate drepturile rezervate.

înapoi la prima pagină

A trecut atata timp...nu stiu cum de a trecut pe langa mine fara sa constientizez asta...am ramas acelasi copil...coplesit de un sentiment, care s-a dovedit a fi atat de puternic...iata s-a scurs un an...un an in care m-am schimbat atat de mult...doar ca a ramas aceiasi esenta...acelasi spirit...ma simt atat de mic...am pastrat acea privire de copil...privesc prin aceiasi ochi...am pastrat-o adanc ascunsa in sufletul meu...te-am pastrat pe tine...in sufletul meu...intr-un loc unde exista doar raze de soare...speranta...si caldura in cuvinte...si in priviri...am pastrat imaginea ta...zambetul tau ce imi da fiori de emotii...am recunoscut...te-am numit pentru prima data...pentru prima data in viata mea....sunt fericit...ma simt atat de mare cand te cuprind in brate...mi-am petrecut jumatate din viata cautand acest sentiment...l-am trait cat pentru o eternitate...energia ta...m-a facut sa devin fiinta universului....

<<te voi tine adanc ascuns in sufleul meu…ingerul meu, Gavril…>>

--------My angel Gabriel------

pe curand.

o voce incetosata
la marginea patului
meu.....
dar o vedeam scurt
tot timpul fugea
se ascundea
inainte sa o intreb
ce vrea
...
.

era intunecata
suava
si mandra
si dupa o vreme
a inceput
sa-mi sopteasca
la ureche

o vreme nu am inteles
nimic
iar apoi
in timp ce
scormoneau bolile prin mine
vocea a prins chip
si isi forma si trupul
delicat dar aspru

era ca un inger

un inger cazut
prea intunecat
prea trist
sa mai straluceasca
avea ochii
precum cei
a unei femei singure
fara sot
fiu sau fiica...
si un par in care
vedeam doar noaptea
iar apoi imi intorceam
privirea spre buze
spre acel loc
unde insangerata carne
ar trebui sa stea
dar vedeam doar un infinit
usor conturat in vinetiu

la inceput am crezut
ca suntem prieteni
dar dupa nenumarate nopti
ma saruta
si ma cuprinse
in al ei vinetiu infinit
si ma trase-n noapte
iar de atunci
nu mai reusesc
sa vad vocea
ce-mi soptea usor
acum nu mai vad nimic
e prea intunecat
sa mai vad si noaptea

   Un vârtej , numit evoluţie . Din când , în când ( când i se scoală ) , mai loveşte de pereţii paharului cu apă , câte un om "nevinovat" . Tot neamul plânge . Dar ce dacă ? Pe ală numit Evoluţie îl doare la .. hai să cenzurăm . De ce eşti idiot ? De ce eşti orb ? De ce preferi să fii mort ? Chiar nu-ţi pasă ? Ei i-am tras două palme , cu mâinile mele pline de vomă . Mi-a zâmbit ironic . Ştie Ea ce face . E o ratată şi nu-i pasă . Eu ? Un demon .. roşu . Nebun , strivit , plictisit . Aaaa .. Ea e strivită . Dar ce contează ? Îngerul o satisface , moare fericită . Orgasm , mititica . Borăsc prostia lor . Oameni nevinovaţi , peste tot rataţi . Mâine mori şi ţie nu-ţi pasă . Te "ascunzi" că n-ai ce face . Conversaţii fără sens , relaţii la mişto , copii pentru alocaţie ( măcar să fi fost mai mult ) , asigurare de viaţă . Să nu uit , sex pe patul dublu de la hotel . Un înger şi un căţel ( căţea mă scuzi ) . Lingi o acadea , numită pu.. ( să nu zică careva că scriu prostii , că-l plesnesc cu vomă ) . Ţâncul tău e obsedat sexual . În timp ce-ţi suge sfârcul vrea să te penetreze . Visează că-ţi malformează clitorisul cu limba . Nu-i aşa că nu mă crezi ? Rulezi acelaşi film de tot căcatu , numit optimism . Ai impresia că totul e roz şi verde . Cu îngerul tău cel fidel .

   Prea mult adevăr odată strică . Trebuie mai întâi să găseşti contra-argumente şi să îţi explici că ce am scris e prostesc . Căcatul e cu noroc , că şi aşa mâncai cu poftă când erai mic sau mică . Da mai du-te-n patul lui , că nu mă asculţi . Nici nu mă înjuri , nu-ţi pasă . Mâine mori , lasă !

Judecatorii 2: Un inger al Domnului îi mustra pentru indiferenta lor.

Judecatorii 3: Izbavirile facute sub judecatorii Otniel, Ehud.

Judecatorii 4: Izbavirea poporului prin judecatorul Debora.

Judecatorii 5: Cântarea de lauda a Deborei cu prilejul victoriei asupra canaanitilor lui Iabin din Hator.

Judecatorii 6: Ghedeon este insarcinat de ingerul Domnului cu responsabilitatea de a conduce poporul lui Israel la lupta impotriva madianitilor.

Judecatorii 7: Infrangerea madianitilor cu trei sute de oameni – minune vadita a lui Dumnezeu.

Judecatorii 8: Lui Ghedeon i se propune sa domneasca peste popor, insa el refuza. Batrânetea si moartea lui .

Judecatorii 9: Abimelec unul din fiii lui Ghedeon omoara pe toti fratii lui si se autoproclama rege peste Sihem. Domnia lui si moartea lui rusinoasa.

Judecatorii 10: Alti doi judecatori de neam cu traditie: Tola in Isahar, Iair in Galaad.

Judecatorii 11: Viata “haiducului” Iefta Galaaditul si izbavirea lui Israel din mâinile amonitilor.

Judecatorii 12: Cearta dintre Iefta si Efraim si razbunarea acestuia pe efraimiti.

Judecatorii 13: Nasterea lui Samson.

Judecatorii 14: Logodna lui Samson si pariul nesabuit pe care il face.

Judecatorii 15: Razbunarea lui Samson pe filisteni, arzindu-le recoltele.

Judecatorii 16: Viata usuratica a lui Samson il fac ca printr-o femeie filistenii sa-l prinda si sa-l pedepseasca. Razbunarea si moartea lui.

Judecatorii 17: Idolii lui Mica si un levit care ajunge sa fie preot in acest “minitemplu” idolatru.

Judecatorii 18: Cei din semintia lui Dan iau Laisul- o cetate prin surprindere si se stabilesc acolo, luind cu ei un tinar levit si idolii lui Mica.

Judecatorii 19: Levitul din Efraim si incidentul din cetatea Ghibea din Beniamin- siluirea cu brutalitate a femeii levitului, fapt care a provocat lupte crunte intre Israel si tribul lui Beniamin.

Judecatorii 20: Masacrarea barbatilor din Beniamin- 18.000.

Judecatorii 21: Compromisul cu privire la felul cum sa-si ia cei din Beniamin neveste.

]]> http://thejackofdiamonds.wordpress.com/?p=114 Thu, 10 Apr 2008 18:42:31 +0000 thejackofdiamonds http://thejackofdiamonds.wordpress.com/?p=114

Un inger cu aripi de lumina...

Pe curand.

]]> http://art4danyx.wordpress.com/?p=7 Tue, 01 Apr 2008 17:06:55 +0000 art4danyx http://art4danyx.wordpress.com/?p=7

...intr`o lume fara culuare...

e nevoie de un inger, care

te ridica

cand altzii de doboara...

   Un păpuşar zâmbind ironic îmi trimite comenzi . Ciudat , umblu pe două benzi . Tremur şi lovesc barele cu capul . Plin de sânge . Un gardian robotizat . Intră în celulă şi mă otrăveşte . Fără sens mă pocneşte . Şi-n zadar mă ocăreşte . Păpuşarul se piteşte . Şi nu mă mai foloseşte . Excitat e ca un peşte . Mă doreşte . Programat săr pe mica ferestruică . Într-o mare rece . Împuşcat . Fără ea . Nu sunt un peşte . Trebuie să înot haotic , împreună cu grupul de indivizi ciudati , alergaţi , aparent anihilaţi . Turme de lei , bolnavi psihic , spre poarta fericirii .. Unul sunt eu , teleghidat şi simplu . Mor pe capete , dar nu privesc în spate . O mare de lumină face multe şoapte . Evoluţie .. Mă supun . Mă doare c-o spun . De trei ori , fulgerat în spate . De-un gardian demonizat . Mă înec , privind agale . Zeci de cranii pe nisip . Niciun peşte plictisit . Canibali . Materia mă inundă , totul se înfundă . Refulat , ultimul foton m-a agăţat . Eaa .. m-a salvat . M-am trezit într-o larmă cumplită . Ţipam cuvinte de durere . În braţele Ei , care-mi dăduse viaţă . Pe poarta fericirii .

  Îmi aduc aminte că alături se născuse o fetiţă . Probabil cea care mă salvase . Dar eram amnezic . Psihologul mi-a spus că fabulez , poveşti cu îngeri şi demoni . Că am să mă îndrăgostesc , ca mai toată lumea . Că n-are sens să sper . Într-o seară am pornit la plimbare pe faleză . N-am cuvinte să descriu frumuseţea peisajului . Ştiu că la un moment dat m-am împiedicat de Ea . Mi-am cerut scuze , dând vina pe întuneric . Mi-a spus că nu-i nimic , că doar ea se împiedicase de mine . M-am oprit , la un moment dat . Ciudat . Mă privea de la depărtare . Am aruncat raţiunea şi am alergat . Am îmbraţişat-o cu putere şi am ridicat-o în braţe . Dinnou împreună , la prima vedere . Desigur , povestea de mai sus am scris-o la o baută , nu că m-ar asculta cineva . Nu există îngeri sau demoni sau alte minuni . TV-ul se închise , uşa deschise . Unde ?