What hit me were his thoughts (from minute 6 to about 8 ) on the biggest failure and disaster in his life (before cancer, that is). Watch:

Just to recap, he founded Apple and it was the passion and meaning of his life, and then, at age thirty, he fell victim to a boardroom coup and was fired from his own company. He was devastated. He spent over a decade drifting from one thing to another, thinking he was lost. But, he says:

I didn't see it then, but it turned out that getting fired from Apple was the best thing that could have ever happened to me. The heaviness of being successful was replaced by the lightness of being a beginner again, less sure about everything. It freed me to enter one of the most creative periods of my life.

Soon it turned out that the things he was dabbling in had a meaning that would become clear. In his exile, he founded NeXT, took over Pixar, fell in love and started a family. And then ... Apple bought NeXT, and he was back where he belonged, only now changed. In his second coming, Apple would become more successful than he could have dreamed in his first coming, and:

I'm pretty sure none of this would have happened if I hadn't been fired from Apple. It was awful tasting medicine, but I guess the patient needed it. Sometimes life hits you in the head with a brick. Don't lose faith.

I highlighted the words lightness and freed me for a reason. That is because one theme I'm exploring in the book--again, I'm always in search of the wisdom behind Kipling's impostors--is the potential of disaster or failure to liberate. Liberate from what? I'll get to that.

Bêbado se veste de bombeiro para ajudar a combater incêndio

Bombeiros chamados para apagar um incêndio em um apartamento na Alemanha se surpreenderam ao descobrir um impostor bêbado e uniformizado entre eles, informou a polícia de Suedhessen na quinta-feira (10).

Ao ouvir o alarme, o impostor de 38 anos correu para o corpo de bombeiros (quantas vezes será que ele caiu no caminhno?), onde a equipe desavisada lhe deu roupas de proteção (isso é importante, já que ele poderia, por estar bêbado, causar uma labareda de seu hálito) e também o capacete necessário para combater incêndios. Em seguida, ele entrou junto com os outros no carro de bombeiros (1. ninguém percebeu que ele estava ébrio? 2. ninguém percebeu que ele não trabalhava ali, que ele não era colega de trabalho deles próprios??).

Quando chegaram ao apartamento em chamas, os demais perceberam que o homem era um impostor e chamaram a polícia. Quando foi questionado sobre os motivos que o levaram a fazer isso, ele respondeu: “quando há fogo, todos precisam ajudar” (hahahahaha! Bêbado consciente!).

O homem foi liberado após passar uma noite em uma cela, esperando a bebedeira passar.

Gente, estas figuras são muito geniais! O que será do Feijão com Nutella se todos aderirem à lei seca?

Misterele Pucioasei (L)

Reportaj independent despre fenomenul religios NIP

( ”Noul Ierusalim de la Pucioasa” )

Tocaţi mărunt pe acest blog, unde au fost întorşi pe toate feţele şi demascaţi fără pic de menajamente, liderii Noului Ierusalim de la Pucioasa (NIP) dau impresia (şi numai impresia!) că renunţă la luptă. Puşi într-o situaţie fără precedent, pe care nu şi-au imaginat-o vreodată, ei dovedesc că încă mai sunt în stare să raţioneze corect, alegând, la derută şi în mare grabă, mai bine o retragere onorabilă decât o luptă inegală, din care au sentimentul limpede că vor ieşi învinşi. Şi atunci, construiesc pentru salvarea imaginii “Dumnezeului” lor o imagine de circumstanţă. “Dumnezeul de la Pucioasa” apare acum obosit, derutat, umilit, trădat din interiorul “poporului” lui, lovit sub centură, lipsit de orice sprijin dinăuntru şi dinafară. Pentru a-i crea atmosfera propice necesară unei retrageri “onorabile”, liderii pucioşi imaginează un scenariu apocaliptic, în care “Dumnezeul de la Pucioasa” pierde acum o luptă cu “femeia apocaliptică” (Apoc. 17,3), dar în nici un caz războiul. Intenţia declarată este ca pe viitor să nu se mai facă public “Cuvântul lui Dumnezeu”, care s-a dovedit a fi atât de vulnerabil, ci să fie folosit numai în circuit închis, “tainic”.

1. “Dumnezeul de la Pucioasa” e strâmtorat

“…calea Mi-e tot mai strâmtă ca să vin…”

“ Mă ajut cu îngerii şi cu sfinţii, căci… Ei înţeleg adânc strâmtorarea Mea cea de azi…”

“…e mare strâmtorare pe pământ…”

“…e strâmt de tot pentru Mine aşternutul Meu…”

“Grăim însă în ziua aceasta, şi cu strâmtorare grăim,…”

“…în vreme de mare strâmtorare!”

“…vremea voastră e cu mare strâmtorare pentru tainele şi pentru lucrurile Domnului.”

“Ca şi Domnul vă spunem şi noi în vreme de strâmtorare.”

Nici pentru viitor nu sunt şanse ca să scape de strâmtorare:

“…va fi mare strâmtorare pentru Mine…”

Strâmtorarea se tot întinde:

“…pe pământ e numai strâmtorare, şi tot mai mult se întinde ea în calea Mea cea de azi.”

Strâmtorarea îi cuprinde şi pe liderii pucioşi, până îi apucă plânsul, dar “Domnul” îi îmbărbătează:

“– Eu, Domnul, însemnez pe cei ce plâng sub strâmtorări…”

“…toate câte voi purtaţi pe faţa voastră în vreme de strâmtorare cum n-a mai fost de când sunt veacurile şi nici nu va mai fi,…”

“Nu vă temeţi de marea strâmtorare în care staţi!”

2. “Dumnezeul de la Pucioasa” e lipsit de ajutor de pe pământ

“…de pe pământ nimeni nu Mă ajută ca să vin şi să-l trag pe om la Tatăl…”

“…n-am cu cine să Mă ajut de pe pământ…”

“…Eu pe pământ şi din mijlocul tău n-am ajutor pentru venirea Mea la tine…”

“…n-am ucenici de ajutor…”

“Iată, n-am sprijin pentru multul Meu lucru de acum…”

“…pentru Mine nu este ajutor de la mijloc, poporul Meu…”

3. “Dumnezeul de la Pucioasa” are numai piedici şi pietre şi dureri de tot felul

“…am numai şi numai piedici şi numai pietre şi numai împotrivire, numai îndoială, şi apoi necredinţă…”

“…mai întâi Mi-am spus durerea.”

“…dau cu pietre în venirea Mea cea grea şi fără de sprijin pentru durerile ei, căci venirea Mea e cu durere,…”

4. “Dumnezeul de la Pucioasa” plânge fără alinare

“…Îmi ud cu lacrimi calea când vin…”

…” n-am alinare pentru greul Meu cel greu…”

“ …Eu sunt plâns şi însuspinat în cer şi pe pământ.”

“Sfinţii Apostoli” îi urează pace “Dumnezeului de la NIP”, ca să se liniştească, deşi este prea îndrăzneţ, cel puţin bizar, acest demers al lor de a folosi acest salut către Cel mai mare, către Dătătorul de pace:

“Pace Ţie, Bunule Învăţător, căci suspini înlăcrimat în mijlocul poporului Tău…”

În caz că nu se va linişti, ei îi promit că nu-l vor lăsa singur, ci vor plânge împreună în cor, în cer şi pe pământ, aşa cum nici să vorbească nu l-au lăsat singur, ci au vorbit şi ei:

“O, Doamne, nu vei plânge singur nici pe pământ, nici în cer. Plângem cu cei ce plâng, aşa cum am venit azi să grăim în mijlocul poporului Tău. Amin.”

5. “Dumnezeul de la Pucioasa” pare sleit de puteri şi “coboară” tot mai greu pe pământ

“ Coborârea Mea la tine Mi-e tot mai sfâşiată, poporul Meu…”

“…Eu lucrez puţin de tot…”

“…cobor greu şi tot mai greu.”

Dar, surpriză! “…“Dumnezeul de la Pucioasa” recunoaşte, într-un exces de sinceritate, că “greul lui cel greu”, pentru care “nu are alinare” şi de care se tot plânge… singur şi-l face, pentru că el singur apasă cu greul pe calea lui de venire la oameni:

“…greul Meu cu care apăs peste cărarea Mea de venire…”

Şi mersul venirii lui s-a făcut greu:

“…pentru mersul Meu cel greu cu care vin după om.”

Poate că mersul lui e greu şi pentru faptul că e potrivnic proorociei din Sfânta Scriptură, care spunea că Domnul va veni pe norii cerului (v. Faptele Ap. 1:11). Mai uşor îi era pe vremuri, prin anul 1965, când venea înotând pe valurile albastre:

“Anunţă că vine Dumnezeu care înoată pe valurile albastre” (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” din data de 2 noiembrie 1965)

6. Nici liderii pucioşi , supranumiţi “porţi de coborâre a lui Dumnezeu pe pământ”, nu mai au puteri:

“O, nu mai găsesc putere în porţi când vin…”

“…cei ce-Mi stau porţi sunt tot mai firavi, tot mai loviţi, tot mai învinuiţi…”

“…de vreme ce nu mai găsesc putere în porţi.”

“Sunteţi fără de mângâiere din părţi, sunteţi neajutoraţi, iar peste aceasta sunteţi şi loviţi, sunteţi şi dispreţuiţi.”

7.“Dumnezeul de la Pucioasa” pretinde însă că e plin de putere

Pretinde că puterea lui este chiar în excedent, încât are de unde să dea şi “porţilor” lui, pe care “le supune” şi prin care el intră triumfător pe pământ:

“…Îmi pun puterea Mea ca să Mi le supun şi ca să pot să intru la tine şi ca să-ţi dau ţie putere să poţi pentru Mine şi pentru tine…”

Dar, în realitate, puterea lui depinde de cei în care “nu mai găseşte putere” , adică de puterea liderilor de la Pucioasa denumiţi şi “purtători de Dumnezeu”:

“…puterea Mea pe pământ atârnă de puterea omului cel purtător de Dumnezeu.”

“…nu putem mult să lucrăm acum, căci ceea ce are Dumnezeu de lucrat pe pământ atârnă de puterea omului cu care Mă sprijin,…”

Se crează aşadar un cerc vicios: “Dumnezeul de la Pucioasa “ are destulă putere, chiar în excedent, pe care promite că-l va revărsa peste “porţile“ lui de la Pucioasa, cu condiţia obligatorie ca să găsească putere în “porţi”. Dar nu poate lucra mult şi cu putere, căci zice că în porţi “nu mai găseşte putere” de fel.

8. Deşi se pretind prooroci şi văzători cu duhul, liderii pucioşi nu au anticipat că “trădarea lucrării” venea prin “duhul cel potrivnic”, chiar de la mijloc, de la cei mai apropiaţi colaboratori ai lor:

”…s-a sculat cu mare război de la mijloc duhul cel potrivnic şi loveşte cu batjocură mersul Domnului cu voi.”

Duhul potrivnic se arată a fi ameninţător:

“Duhul cel potrivnic de pe pământ lucrează din ascuns cu putere şi ameninţă calea venirii Mele…”

Lucrările “Domnului” sunt lovite în faţă, din răzbunarea duhului potrivnic:

“…greu se lovesc în faţă lucrările Mele de acum, şi multă răzbunare poartă acum duhul potrivnic Mie şi vouă pentru mersul Meu pe mai departe cu calea Mea spre om.”

9. “Dumnezeul de la Pucioasa” are în duhul cel rău un adversar redutabil

“…duhul rău nu poate să înghită cărarea Mea spre om… se zbate în fel şi chip să biruiască el, şi nu Eu”

Duhul cel rău lucrează la rândul lui cu oameni de pe pământ (denumiţi aici în derâdere „Cei fără de păcat“).

“„Cei fără de păcat“ aruncă de peste tot în calea venirii Mele…”

Mai precis, ar fi vorba de câţiva trădători din interior, “de la mijloc”, care şi-au ales ca purtător de cuvânt o femeie nebună, lipsită de ocupaţie, care face tot soiul de bloguri în care îl demască pe “Dumnezeul de la NIP” ca fiind o invenţie pură a liderilor pucioşi, şi care loveşte fără judecată:

“…stă ascuns acum sub nume de femeie şi loveşte fără judecată… (citat din “Cuvântul lui Dumnezeu” din data de 22 iunie 2008)

Pardon, scuzaţi, I’m sorry de bîlbîială… dumnealor voiau să zică că loveşte cu judecată, şi lovesc cu păcat “cei fără de păcat”:

“…şi loveşti cu păcat şi cu judecată, şi ţi-ai luat nume de femeie, aşa cum scrie în Scripturi, şi n-ai dreptate în ceea ce grăieşti …” (citat tot din “Cuvântul lui Dumnezeu” şi tot din data de 22 iunie 2008)

Pentru că sentinţele de mai sus se bat cap în cap, fiecare e liber să-şi aleagă versiunea care-i place.

Mai mult, „Cei fără de păcat“ nu se astâmpără, ci dau cu pietre în “venirea Domnului”:

„Cei fără de păcat“ nu pot să Mă primească aşa cum vin, ba iau şi dau cu pietre în venirea Mea”

10. În ceruri se face consiliu de război, pentru analiza situaţiei şi stabilirea unei strategii de urgenţă:

“…fac sfat în taină cu sfinţii Mei şi cu Tatăl Meu, ca să pot cumva să merg şi să nu stau din lucrarea venirii Mele…”

11. Necredinţa face ravagii în “poporul” de la Pucioasa

Necredinţa în acest tigru de hârtie, numit “Dumnezeul de la Pucioasa”, s-a cuibărit adânc, chiar în sânul “poporului de la Pucioasa” , şi încă între cei mai proeminenţi adepţi, “cei de la mijloc”:

“…e necredinţă pentru coborârea Mea în mijlocul tău.”

Liderii pucioşi nu mai au tragere de inimă să mai ţină predici supuşilor lor, deoarece simt că nu mai au credibilitate printre unii dintre cei care le fuseseră cândva apropiaţi:

“…voi nu mai puteţi grăi, că este necredinţă, tată.”

12. Rememorarea unor proorocii care se contrazic

Pentru a se justifica pe sine, “Dumnezeul de la Pucioasa” rememorează unele proorocii care dau impresia că îl legitimează să vorbească la nesfârşit, repetând mereu aceleaşi şi aceleaşi banalităţi patetice:

“Am spus pe vremea trâmbiţei Mele Verginica, am spus poporului cel de atunci că Eu nu voi sta din trâmbiţat după ce-Mi voi ridica la Mine instrumentul prin care grăiam peste popor.”

Cu toate acestea, o serie de proorocii afirmau contrariul:

- Că “Cuvântul lui Dumnezeu” va dispărea nu peste mult timp (afirmaţie făcută în urmă cu 33 de ani!):

“…Fiţi pricepuţi, că nu va mai fi acest cuvânt mult timp.” (30 ianuarie 1975)

- Că Verginica va fi ultimul prooroc:

“ Poporul Meu, de acum înainte nu va mai fi trimis nici un profet şi nici un prooroc ca să mai profeţească sau să mai proorocească.” (22 decembrie 1975) (Întrebare: ce mai caută atunci Mihaela şi Nicuşor în panoplia “proorocilor”?)

- Că Virginia “va trâmbiţa” întreaga Apocalipsă (deci nu va mai rămâne nimic de “trâmbiţat”; şi cu toate acestea, adepţii pucioşi sunt convinşi că “ultima trâmbiţă, a şaptea, este Domnul”):

“Pe Verginica am pregătit-o pentru ca să trâmbiţeze întreaga Apocalipsă pentru pregătirea judecăţii de apoi şi pentru pregătirea creştinilor din vremurile din urmă şi de acum…” (septembrie 1968 )

- Că, îndată după moartea Verginicăi, va veni Domnul Iisus şi va urma Nunta Mirelui ceresc:

“Dacă trâmbiţa va înceta din suflarea sa, să ştii că şi Domnul e la uşa ta, şi după ea va urma Nunta. Să nu zici: Aoleu ce să fac eu, că a luat Dumnezeu trâmbiţa Sa? Ci să zici că Dumnezeu a venit şi şi-a luat trâmbiţa Sa. Şi să ştiţi că toate sunt pregătite pentru sfârşit.” ( 7 septembrie 1976)

Dar n-a fost să fie aşa. După ce trâmbiţa Verginica a încetat din suflarea sa (anul 1980), a urmat o perioadă de derută, marcată de o mormântală tăcere. Apoi a apărut altă trâmbiţă, Maria, sora Verginicăi, care a trâmbiţat şi ea între 1982 şi 1994. Apoi, la concurenţă cu Maria, s-a ridicat Mihaela, care trâmbiţează cu mult talent şi succes la public din 1990 încoace. Mihaela însă pretinde că nu ea trâmbiţează, ci “Domnul” trâmbiţează, iar ea doar stă şi ascultă. Şi consemnează totul în caiete (uneori, cu pix roşu, deşi roşu e culoare proscrisă la Pucioasa)

13. “Dumnezeul de la NIP” nu mai poate vorbi public, dar va vorbi “în şoaptă” şi “în taină”, prin “cei aleşi”

“Nu mai pot vorbi cu cei ce-Mi stau porţi, că voiesc să Mă feresc de lovituri, dar vorbesc cu tine prin porţi, poporul Meu.”

Deşi a afirmat că nu mai poate vorbi cu cei care-i stau “porţi” de venire pe pământ, “Dumnezeul de la NIP” se răzgândeşte în final, ca să le dea “un picuţ de duh întăritor”:

“Nu pot să nu Mă apropii cu un picuţ de duh întăritor peste cei ce-Mi stau porţi ca să vin. “

Tainele vor fi pecetluite tot mai mult:

“O, nu mai pot să-Mi dau tainele Mele pe masă, şi Mi le voi pecetlui tot mai mult între ucenici…”

“Nu mai putem grăi aşa cum am Eu grăirea, şi voi grăi mult în taină,…”

“Îmi voi aşeza la adăpost tainele Mele şi toate lucrurile Mele…”

Tainele vor fi grăite în taină:

“Nu mai pot grăi decât în taină pentru tainele Mele.”

Şi “apostolii Petru şi Pavel” sugerează că ceva substanţial se va schimba în maniera de lucru a “Domnului” cu “poporul de la NIP”:

“Nu mai poţi grăi pe de-a dreptul, decât în taină, Doamne,…”

Cauza este vulnerabilitatea “Cuvântului” în faţa criticilor teologice, deoarece acesta s-a dovedit a fi plin de inconsecvenţe, neconcordanţe şi erezii. De aceea, el va trebui “protejat” pe viitor de curiozitatea celor care, fiindcă nu vor să fie creduli , sunt consideraţi “vrăjmaşi”:

“…căci vrăjmaşul stă şi se uită ca să vadă şi ca să audă şi ca să ştie ce grăieşti Tu peste cei de azi ai Tăi.”

Ei chiar sugerează maniera în care se va proceda de acum încolo: după dictonul “verba volant, scripta manent”. Adică, de acum încolo “se va vorbi numai în scris”:

“…nu se va mai putea vorbi decât prin scris cuvântul Tău, şi apoi scrisul va fi dat pe foc, şi focul să-l tăinuiască pe el…”

Se preconizează desemnarea unor acoliţi (aleşi pe sprânceană “ de la mijloc”, dintre fidelii de suflet ai celor doi lideri pucioşi) pe post de sfetnici de taină. Aceştia urmează a fi păstrători ai tainei “Cuvintelor” care vor fi citite în cerc restrâns şi apoi “date pe foc”:

“…are Domnul nevoie de ucenici tainici din mijlocul tău pentru lucrarea Sa cea grea şi pentru lucrurile Lui… căci …tainele Domnului… …stau şi aşteaptă după ucenici cu credincioşie pentru Dumnezeu… …Are Domnul nevoie de ucenici tainici, de fii cu credincioşie între voi, căci aţi înţeles puţin pe cele ce sunt de lucrat pentru cer pe pământ, şi pentru pământ în cer.”

“…pecetluiţi între Mine şi voi, şi între voi şi ucenici purtarea tainelor Mele şi grija de ele, tată.”

Chiar şi alegerea acoliţilor fideli se va face în mare taină, pentru a nu se şti care sunt aceştia (deşi sunt binecunoscuţi, prin tratamentul preferenţial care li se acordă deja) :

“şi Mi le voi pecetlui tot mai mult între ucenici, şi-i voi deosebi pe ei în taină,…”

“Voi grăi mai mult în taină cu voi şi cu cei ce stau cu voi sub greu, şi cu cei ce poartă cu voi tainele Mele pentru toate lucrurile Mele de azi…”

Din fraza anterioară se desprind pentru viitor trei categorii de primitori ai tainelor:

a) liderii pucioşi Mihaela şi Nicuşor, adică “călăuzele” şi “porţile” Cuvântului lui Dumnezeu;

b) cei ce stau cu liderii sub greu, adică salahorii de la Pucioasa, înhămaţi la toate muncile grele;

c) cei ce poartă cu liderii tainele”Domnului”, adică acoliţii fideli liderilor.

Tainele Duhului Sfânt se vor băga în tranşee şi lupta cu vrăjmaşii pucioşilor va continua până la biruinţă:

“în război îşi fac tranşee cei ce biruiesc, şi aşa este şi cu tainele Duhului Sfânt.”

14. “Dumnezeul de la NIP” nu poate vorbi de departe fără telefon

“O, dacă tu vrei să vorbeşti cu cineva de departe aşa cum se vorbeşte azi pe pământ cu telefonul, poţi, tată, să vorbeşti fără telefon? Eu ştiu de ce te întreb aceasta, dar tu nu ştii de ce te întreb. O, nici Eu nu pot vorbi cu tine altfel…”

E limpede că, dată fiind forţa majoră, se reactivează prin Mihaela funcţia de “telefon duhovnicesc” pe care o avea pe vremuri doar Verginica. Prin Verginica se putea vorbi chiar şi cu morţii “la telefon”:

“ Mamă, mă cunoşti tu pe mine? Mamă, eu sunt Mihail, care vorbesc prin telefonul duhovnicesc. Nu-mi pare rău că am plecat din lume, că m-am mutat de pe pământ la cerul sfânt…Mamă a sosit timpul să ne despărţim…

…Nenea Mişu, apropie-te de telefon. Ai grijă de mama mea, întăreşte-o şi pe mama mea. Eu sunt un fiu ucis de tâlhari. Cu greu m-am despărţit de trup. ” (24 mai / 6 iunie 1974)

Vrăjitoria era atât de performantă din punct de vedere tehnic, încât morţii îi puteau chiar vedea pe cei vii prin acest “telefon”:

“… Rafaile arhanghele, du-te şi cheamă-l pe Mihail să se răcorească de dorul mamei lui.

– Mihaile, pleacă-te la picioarele Domnului şi sărută de trei ori picioarele Domnului şi telefonul, în numele tatălui şi al Fiului şi al sfântului Duh. Amin…

– …Mamă, să te rogi mereu la Dumnezeu să mă aducă îngerul Rafail ca să te mai văd odată…” (2/ 15 septembrie 1974)

Aşadar “telefonul” ori era “videofon”, ori era o şarlatanie curată!

Totuşi, anticipăm că mîndria liderilor pucioşi este insaţiabilă. Mihaela va continua să debiteze prostii în numele “Domnului”, pentru naivii ei adulatori, dispuşi să o asculte şi s-o creadă, deghizându-se în continuare în telefon privat, dacă pe post de telefon public nu i-au reuşit pasienţele aşa cum spera.

15. Mihaela, marele “cârmaci”, trebuie să preia din nou puterea absolută

După marea şi neaşteptata “ trădare din interior” care a adus “vremea de strâmtorare”, Mihaela Tărcuţă (considerată “prooroc”, “văzătoare cu duhul”, “călăuză” şi mare “cârmaci” peste NIP) trebuie urgent re-investită cu puteri discreţionare peste toţi supuşii ei din Cetatea Sfântă a Noului Ierusalim şi vai celor care nu o vor asculta!:

“Daţi-I Domnului putere la cârmă în vreme de strâmtorare, căci vai cetăţii fără văzător peste ea!”

16. Liderii pucioşi trebuie încurajaţi, mângâiaţi şi apoi împinşi de la spate ca să dezvăluie “tainele lui Dumnezeu”, ţinute de ei ascunse până acum

“Îndemnaţi-i spre încurajare pe cei căzuţi în dureri şi în suspin şi fără de sprijin între voi şi îndemnaţi-i să vă arate din cele tainice ale Domnului cu ei,…”

“Domnul de la NIP ” promite că va lucra pentru îmbărbătarea şi întărirea celor doi lideri pucioşi prin intermediarii cei mai devotaţi lor, ucenici şi uceniţe:

“Eu voi avea grijă să vă întăresc, şi voi întări pe mai departe pentru voi ucenici şi uceniţe,…”

Apoi promisiunea este imediat uitată, iar liderii sunt îndemnaţi să-şi pregătească ucenici, singuri:

“Pregătiţi-vă ucenici pentru lucrările Mele şi pentru voi.”

17. “Dumnezeul de la Pucioasa” se ruşinează de necredinţa altora în el, şi-i slăbeşte voinţa, şi se împinge singur la ascundere

Deşi a te ruşina, a slăbi şi a te tăinui din cauza necredinţei altora este o reacţie absurdă, mai ales pentru un “Dumnezeu” care se vrea a fi mare şi preaînalt, suntem nevoiţi să o consemnăm ca atare. Ascunderea e numită aici şi “tăinuire”:

“Necredinţa din părţi Îmi slăbeşte intrarea Mea la popor cu cuvântul Meu cel lucrător şi Mă face să Mă ruşinez, să Mă strâng şi să Mă tăinuiesc între ucenici, între cei de o iubire şi milă cu Mine.”

Alteori, ascunderea e numită “adăpostire”:

“Vă voi povăţui, tată, căci trebuie să adăpostim tot ce este de adăpostit,…”

18. “Dumnezeul de la Pucioasa” se tânguie ca un neputincios, într-un chip absolut penibil şi lamentabil

“Nu Mă lăsaţi, nu Mă lăsaţi, tată!”

Deşi pretinde că poate singur, continuă să se lamenteze şi să se roage de ajutorul unora pe care-i vede a fi neputincioşi:

“…căci pot Eu atunci când vă este greu, pot Eu când voi nu mai puteţi. O, nu Mă lăsaţi!”

În acelaşi timp, deşi cere ajutor ca din gură de şarpe, pretinde că umilinţa liderilor pucioşi l-a întărit şi-l va mai întări:

“Ascundeţi-vă suspinul şi fiţi umiliţi, căci duhul umilit din voi M-a făcut şi Mă face tare pe Mine, tată.”

............................................................................................

Anca Estera

14 iulie 2008

.............................................................................................

P.S. În continuare transcriem integral “Cuvântul lui Dumnezeu” care a fost comentat mai sus. Textele analizate au fost evidenţiate cu culoare roşie:

Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfinţilor apostoli Petru şi Pavel

Un picuţ dau să Mă sprijin pe calea coborârii Mele, căci calea Mi-e tot mai strâmtă ca să vin şi să-Mi îngrijesc poporul ca să-l am, şi ca să-l chem pe om de la moarte la viaţă. „Cei fără de păcat“ aruncă de peste tot în calea venirii Mele cu învăţătură pe pământ acum, iar de pe pământ nimeni nu Mă ajută ca să vin şi să-l trag pe om la Tatăl, căci duhul rău nu poate să înghită cărarea Mea spre om, nu Mi-o lasă în pace, nu poate să nu-Mi slăbească de sub lovituri lucrarea Mea de înnoire a lumii, ba se zbate în fel şi chip să biruiască el, şi nu Eu.

Sunt Domnul Iisus Hristos, poporul Meu, şi mai întâi Mi-am spus durerea. Sunt Domnul, dar necredinţa din mijlocul tău în venirea Mea la tine e tot mai mare, tată, şi ea Îmi stă grea în calea Mea, şi n-am cu cine să Mă ajut de pe pământ pentru calea Mea spre tine. Cobor la tine aşa cum mai pot, şi de mult, de mult cobor greu şi tot mai greu. Mă ajut cu îngerii şi cu sfinţii, căci lor le este milă de Mine şi de oameni, iar planul Meu e mare pentru salvarea făpturii, şi e mare strâmtorare pe pământ şi în mijlocul tău. Vin în mijlocul tău o clipă cu sărbătoarea apostolilor Mei cei de acum două mii de ani. Ei înţeleg adânc strâmtorarea Mea cea de azi pentru lucrul Meu peste pământ, căci ei au putut şi mai greu sta înaintea oamenilor pentru ca să strige peste pământ chemarea omului la credinţă şi la pocăinţă şi la iertarea păcatelor, şi apoi la luptă împotriva oricărei ispite care dădea să culce la pământ pe ei şi pe cei credincioşi, iar câteodată se ridicau unul împotriva altuia pentru tot felul de pricini şi stări şi aşteptări şi vederi, iar Eu îi scoteam mereu de sub orice greu dintre ei.

De câte ori vin la tine Îmi ud cu lacrimi calea când vin, că nu vreau, tată, să te las să pieri de pe calea slavei cuvântului Meu, nu vreau aşa, poporul Meu. O, nu mai găsesc putere în porţi când vin, dar Îmi pun puterea Mea ca să Mi le supun şi ca să pot să intru la tine şi ca să-ţi dau ţie putere să poţi pentru Mine şi pentru tine, că Eu pe pământ şi din mijlocul tău n-am ajutor pentru venirea Mea la tine, n-am alinare pentru greul Meu cel greu, şi am numai şi numai piedici şi numai pietre şi numai împotrivire, numai îndoială, şi apoi necredinţă, iar mila Mea de om Îmi sfâşie puterea Mea dumnezeiască, fiindcă puterea Mea pe pământ atârnă de puterea omului cel purtător de Dumnezeu.

Coborârea Mea la tine Mi-e tot mai sfâşiată, poporul Meu, şi fac sfat în taină cu sfinţii Mei şi cu Tatăl Meu, ca să pot cumva să merg şi să nu stau din lucrarea venirii Mele, că n-am ucenici de ajutor sub greul Meu cu care apăs peste cărarea Mea de venire, şi e necredinţă pentru coborârea Mea în mijlocul tău. Am spus pe vremea trâmbiţei Mele Verginica, am spus poporului cel de atunci că Eu nu voi sta din trâmbiţat după ce-Mi voi ridica la Mine instrumentul prin care grăiam peste popor. Am spus atunci că va veni o vreme că voi vorbi cu poporul Meu ce va să fie, şi voi grăi cu el aşa cum grăieşte omul cu telefonul şi nu-Mi voi lăsa poporul fără cuvânt de înviere peste el, fără lucrarea Mea, care Mă aduce iarăşi de la Tatăl pe pământ ca să-Mi împlinesc sfârşitul trudei lui Dumnezeu pentru salvarea omului căzut din Dumnezeu, căci omul este slab de tot, iar Eu, Domnul, sunt Cel ce îl ajut pe el pe calea cea cu duşmanii de suflet ai omului. Iată, n-am sprijin pentru multul Meu lucru de acum, căci cei ce-Mi stau porţi sunt tot mai firavi, tot mai loviţi, tot mai învinuiţi, şi Eu lucrez puţin de tot faţă de câte aşteaptă după Mine şi după tine ca să fie lucrate, poporul Meu. Duhul cel potrivnic de pe pământ lucrează din ascuns cu putere şi ameninţă calea venirii Mele, iar ucenici plini de tainele Mele nu pot să-Mi fac, că e strâmt de tot pentru Mine aşternutul Meu. Nu mai pot vorbi cu cei ce-Mi stau porţi, că voiesc să Mă feresc de lovituri, dar vorbesc cu tine prin porţi, poporul Meu. O, dacă tu vrei să vorbeşti cu cineva de departe aşa cum se vorbeşte azi pe pământ cu telefonul, poţi, tată, să vorbeşti fără telefon? Eu ştiu de ce te întreb aceasta, dar tu nu ştii de ce te întreb. O, nici Eu nu pot vorbi cu tine altfel, darămite tu, dar nu mai grăiesc cât Mă doare când necredinţa omului Îmi umblă la lucrarea Mea de venire, lucrare întocmită de Mine ca să pot prin ea să vin şi să grăiesc acum pe pământ aşa cum scrie în Scripturi să grăiesc acum, căci dacă altfel aş grăi, n-ar mai fi după adevăr Dumnezeu acum întru venirea Sa, ci ar fi şi acum aşa cum ştie omul pe pământ să facă şi să spună apoi că Eu sunt Cel ce lucrez aşa. Eu însă acum, în zilele cele din urmă, n-aş mai fi putut lucra coborârea Mea la om, decât aşa cum lucrez acum, aşa cum scrie în Scripturi să lucrez, iar Scripturile nu sunt citite şi nu sunt înţelese de cei ce le citesc. O, nu mai pot să-Mi dau tainele Mele pe masă, şi Mi le voi pecetlui tot mai mult între ucenici, şi-i voi deosebi pe ei în taină, şi va fi mare strâmtorare pentru Mine, fiindcă pe pământ e numai strâmtorare, şi tot mai mult se întinde ea în calea Mea cea de azi.

O, ucenici iubiţi ai Mei, e sărbătoarea voastră în cer, şi pe pământul aşternutului Meu de azi, pe care stau şi Mă adun cu poporul Meu de azi ca să-Mi fie el martorul Meu cel de azi aşa cum voi Mi-aţi fost atunci. Ştergeţi-vă lacrimile, tată. N-am cum să vă bucur în ziua voastră de sărbătoare între sfinţi. Orice ucenic desăvârşit este ca învăţătorul său, iar Eu sunt plâns şi însuspinat în cer şi pe pământ. O, plângeţi cu cei ce plâng, tată! Plângeţi cu Mine şi cu cei ce gem şi plâng în mijlocul poporului Meu, aşteptând să pot Eu de la Tatăl tot ce mai am de lucrat ca să-Mi sfârşesc lucrarea şi venirea, şi apoi desăvârşită ţara Mea şi a sfinţilor Mei. Nu mai putem grăi aşa cum am Eu grăirea, şi voi grăi mult în taină, şi voi grăi aşa cum se mai poate de acum, dar Îmi voi aşeza la adăpost tainele Mele şi toate lucrurile Mele, şi voi lucra cu ucenici, aşa cum am lucrat şi pe vremea voastră pentru tainele Mele pe pământ, şi aşa cum aţi lucrat şi voi, căci omul poate ca omul şi atât, iar Eu Îmi găsesc cu greu ucenici cu credincioşie pentru tainele Mele atât de greu de purtat în vreme de strâmtorare ca să fie ele apoi aşezate pe pământ, tată, şi să-Mi împodobesc cu ele ziua venirii Mele, ziua slavei Domnului. O, nu putem mult să lucrăm acum, căci ceea ce are Dumnezeu de lucrat pe pământ atârnă de puterea omului cu care Mă sprijin, şi cu mult mai mult de credinţa în tainele lui Dumnezeu a celor credincioşi. Grăim însă în ziua aceasta, şi cu strâmtorare grăim, de vreme ce nu mai găsesc putere în porţi. Pace vouă pentru cuvântul pe care îl aşezaţi lângă al Meu în ziua aceasta de sărbătoare pentru voi în mijlocul poporului Meu. Amin.

– O, Fiule al Tatălui, Învăţătorule Doamne! N-a priceput nimeni nici atunci nici acum de ce spuneai Tu peste noi şi de ce şi noi spuneam când spuneam peste ai Tăi: „Pace vouă!“. Numai în vreme de zbucium greu, numai când totul pare strivit pentru lucrul Tău cu omul, numai atunci se naşte din fiinţa Ta acest cuvânt peste ucenicii Tăi, şi ferice de cei ce sunt ucenici, căci numai aceia pot înţelege de unde se naşte acest dulce şi plin de putere cuvânt al gurii Tale peste cei încercaţi şi zbuciumaţi de ispite şi de strâmtorări pe calea Ta spre om. Pe vremea Ta cu noi, pe vremea noastră cea de după ducerea Ta iarăşi în Tatăl era şi mai greu ca azi. Nu încăpeam în inimile oamenilor, şi toţi se sminteau întru noi, şi se sminteau şi cei credincioşi, şi se sminteau şi dintre ucenici, iar noi eram slabi, dar Tu erai puterea cea din noi şi Te întăreai în noi pentru numele Tău, pe care noi îl purtam între oameni, şi săvârşeai prin noi semne din vreme în vreme, şi numai aşa Îţi mai făceai loc cu noi între oameni. O, şi cât eram de primejduiţi de peste tot, şi puţini de tot erau între oameni care să primească tainele Tale cu noi tainele cele de nepătruns, Doamne, şi care se primesc cu credinţa cea neîndoielnică, şi altfel nu! Era greu pentru noi, era greu de tot între noi şi noi, ca şi acum între cei de azi popor al Tău, căci cuvântul pe care l-ai spus Tu: «Fericiţi cei ce nu se smintesc întru Mine», acest cuvânt rostit de Tine nu are rod pentru el pe pământ, că pe pământ e diavolul cel plin de ispite pentru om. Cel ce citeşte în Scripturi vede strâmtorarea cea de atunci. Cel ce citeşte calea sfinţilor Tăi de atunci şi de apoi vede cât de greu se mergea şi se lucra pentru ucenici şi pentru cei ce se făceau ucenici pentru ucenici, căci tainele Tale au fost şi sunt numai între ucenici ţinute, numai între cei ce mult se înduhovnicesc prin credinţa lor cea prin multe strâmtorări pe pământ.

O, ce greu eşti Tu lovit în porţi, Doamne, căci lucrarea Ta e lovită, şi nu cei ce stau porţi ca să vii! Nu mai poţi grăi pe de-a dreptul, decât în taină, Doamne, căci vrăjmaşul stă şi se uită ca să vadă şi ca să audă şi ca să ştie ce grăieşti Tu peste cei de azi ai Tăi. Pe vremea Ta cea de dinaintea lor, când Tu grăiai prin trâmbiţa Ta, spuneai poporului cel credincios că va veni vreme de mare strâmtorare când nu se va mai putea vorbi decât prin scris cuvântul Tău, şi apoi scrisul va fi dat pe foc, şi focul să-l tăinuiască pe el, căci omul este vrăjmaş omului chiar pe calea Ta cu el.

O, popor îngrijit de Dumnezeu în vreme de mare strâmtorare! Lasă-te, fiule credincios cu multul, uşor la înţelegere şi mult iubitor, căci are Domnul nevoie de ucenici tainici din mijlocul tău pentru lucrarea Sa cea grea şi pentru lucrurile Lui. Păstrează-te credincios şi nu te sminti întru greaua şi cu strâmtorare lucrată lucrarea Domnului cu tine, căci unde este puţină credinţă pentru tainele Domnului, ele nu se pot aşeza, ele nu pot lucra, căci ele nu se tocmesc cu omul, şi nu se tocmeşte pentru ele, ci ele stau şi aşteaptă după ucenici cu credincioşie pentru Dumnezeu. O, cât de greu era şi pentru noi! Nu găseam ucenici pentru tainele cereşti ca să nu fie ele strivite de om pe pământ, ca să nu se ridice vrăjmaşi asupra tainelor lui Dumnezeu şi să le strivească. Are Domnul nevoie de ucenici tainici, de fii cu credincioşie între voi, căci aţi înţeles puţin pe cele ce sunt de lucrat pentru cer pe pământ, şi pentru pământ în cer. Fiţi măcar cuminţi şi încredinţaţi în Domnul, Cel ce lucrează pentru voi aşa cum mai poate El azi, fiilor, căci s-a sculat cu mare război de la mijloc duhul cel potrivnic şi loveşte cu batjocură mersul Domnului cu voi. Daţi-I Domnului putere la cârmă în vreme de strâmtorare, căci vai cetăţii fără văzător peste ea! Staţi cu tot cuvântul Lui pe masă între voi, scoateţi-l din carte şi vedeţi în el că s-a spus prin el la vreme tot ce este şi ce se lucrează bine sau rău asupra lucrării de cuvânt a Domnului pe pământ. Îndemnaţi-i spre încurajare pe cei căzuţi în dureri şi în suspin şi fără de sprijin între voi şi îndemnaţi-i să vă arate din cele tainice ale Domnului cu ei, şi vedeţi în toate cuvintele Domnului şi în toate tainele Lui nearătate şi ascunse în cuvânt, vedeţi greul cel de azi, şi care a lucrat pe ascuns ca să şubrezească tot mai mult mersul Domnului. Fiţi credincioşi cuvântului Său de ieri şi de azi! Fiţi tari pentru duhul credincioşiei, ca să aibă Domnul cum să Se sprijine între voi, că vremea e cu cernere mare, şi până la capăt va fi greu, aşa cum a fost şi pentru noi. Nici noi nu găseam ucenici cu credincioşie pentru tainele Domnului, pentru lucrurile Domnului în vremi grele, căci cei ce veneau pe calea cea cu ispite veneau să le fie lor bine, veneau să aibă ranguri şi daruri, şi nu dureri şi încercări şi lovituri prin strâmtorări fel de fel, şi puţini de tot îşi puneau viaţa şi cinstea pentru Dumnezeu cu credincioşie, căci omul este slab şi se teme şi îşi ocroteşte viaţa sa şi are nevoie de nume bun pe pământ, dar cei ce se aleg pentru Domnul se dau spre dispreţ şi se bagă sub vină, şi aşa stau ei pentru tainele Domnului, care sunt mai presus de cei ce le poartă pe ele. O, cât de greu era şi pentru noi! Era dezbinare adesea între ucenici, iar Evanghelia Domnului mergea cu trudă înainte şi mergea din greu. Fiţi Domnului sprijin pe cât puteţi! Fiţi poporul Lui cel credincios Lui şi tainelor Lui, căci vremea voastră e cu mare strâmtorare pentru tainele şi pentru lucrurile Domnului. Pace vouă! Ca şi Domnul vă spunem şi noi în vreme de strâmtorare. Amin.

Pace Ţie, Bunule Învăţător, căci suspini înlăcrimat în mijlocul poporului Tău şi aşa mergi, şi aşa mergi mereu, mereu! O, Doamne, nu vei plânge singur nici pe pământ, nici în cer. Plângem cu cei ce plâng, aşa cum am venit azi să grăim în mijlocul poporului Tău. Amin.

– Eu, Domnul, însemnez pe cei ce plâng sub strâmtorări, şi voi adăuga sub sarcina Mea de azi ajutor pentru ea din mijlocul poporului Meu, căci pentru Mine nu este ajutor de la mijloc, poporul Meu, iar Eu, tată, aştept să pot din tine tot ce am să lucrez peste pământ în zilele acestea. Nu mai pot grăi decât în taină pentru tainele Mele. Iar pentru duhul învăţăturii peste cei ce vin să se facă fii ai lui Dumnezeu prin credinţa lor în Mine, voi grăi mult peste aceia şi le voi da puterea credinţei şi faptele ei, care îi vor vădi pe ei. Amin.

Nu pot să nu Mă apropii cu un picuţ de duh întăritor peste cei ce-Mi stau porţi ca să vin. Necredinţa din părţi Îmi slăbeşte intrarea Mea la popor cu cuvântul Meu cel lucrător şi Mă face să Mă ruşinez, să Mă strâng şi să Mă tăinuiesc între ucenici, între cei de o iubire şi milă cu Mine. „Cei fără de păcat“ nu pot să Mă primească aşa cum vin, ba iau şi dau cu pietre în venirea Mea cea grea şi fără de sprijin pentru durerile ei, căci venirea Mea e cu durere, şi nu este duhul mângâierii pentru ea în cei pe care i-am tot dorit să-Mi fie milostivi pentru mersul Meu cel greu cu care vin după om ca să-l duc iarăşi pe om la Tatăl, precum este scris.

Eu, copii din porţi, am spus, şi iarăşi spun că fericiţi sunt cei ce ştiu să vă citească pe voi, dar prea puţini, prea puţini sunt, tată, aceştia. O, daţi-vă Mie cu toate câte voi purtaţi pe faţa voastră în vreme de strâmtorare cum n-a mai fost de când sunt veacurile şi nici nu va mai fi, iar aceasta ce am spus atunci şi acum prin Scripturi nu poate omul să înţeleagă cum vine şi cum este adevărul cuvântului acesta. Voi grăi mai mult în taină cu voi şi cu cei ce stau cu voi sub greu, şi cu cei ce poartă cu voi tainele Mele pentru toate lucrurile Mele de azi, căci în război îşi fac tranşee cei ce biruiesc, şi aşa este şi cu tainele Duhului Sfânt. Vă voi povăţui, tată, căci trebuie să adăpostim tot ce este de adăpostit, căci greu se lovesc în faţă lucrările Mele de acum, şi multă răzbunare poartă acum duhul potrivnic Mie şi vouă pentru mersul Meu pe mai departe cu calea Mea spre om. O, ştergeţi-vă faţa şi lacrima! Voi grăi Eu, căci voi nu mai puteţi grăi, că este necredinţă, tată. Fiţi umiliţi! Intraţi sub vină fără să deschideţi gura! Supuneţi-vă sub orice fel de lovituri şi dureri şi încercări, şi pecetluiţi între Mine şi voi, şi între voi şi ucenici purtarea tainelor Mele şi grija de ele, tată. Sunteţi fără de mângâiere din părţi, sunteţi neajutoraţi, iar peste aceasta sunteţi şi loviţi, sunteţi şi dispreţuiţi. Eu sunt Cel ce vă cuprind în braţe şi vă încălzesc ca să vă întăresc şi ca să nu-Mi lăsaţi poporul fără sprijin, tată. Nu vă temeţi de marea strâmtorare în care staţi! V-a slăbit puterea şi curajul! O, nu aşa, tată. Eu voi avea grijă să vă întăresc, şi voi întări pe mai departe pentru voi ucenici şi uceniţe, căci tot aşa lucram şi Eu, şi tot aşa Mă întăream şi Eu pe pământ din loc în loc, din timp în timp, şi-Mi lăsam mărturia lucrului Meu şi Mă sprijineam cu cei credincioşi, şi unii pe alţii ne dădeam Tatălui, şi aşa puteam prin greu şi prin multul întuneric al minţii omului, al necredinţei omului, şi eram învinuit că petrec cu cei nevrednici pe pământ la masa tainelor Mele, dar Eu Îmi pregăteam din ei ucenici ai puterii mărturisirii cea pentru Mine, tată. Pace vouă! Nu Mă lăsaţi, nu Mă lăsaţi, tată! Pregătiţi-vă ucenici pentru lucrările Mele şi pentru voi. Când văd că abia mai mergeţi, Eu vă dau mers, căci pot Eu atunci când vă este greu, pot Eu când voi nu mai puteţi. O, nu Mă lăsaţi! Eu trebuie să pot tot ce am să pot de la Tatăl pe pământ în zilele acestea şi trebuie să pot cu voi. Fiţi plini de umilinţă în voi şi în afara voastră. Ascundeţi-vă suspinul şi fiţi umiliţi, căci duhul umilit din voi M-a făcut şi Mă face tare pe Mine, tată. Când omul se arată tare, atunci el este slab, şi de aceea se arată tare, iar apostolul Meu a spus ceea ce Eu spun acum, sfârşind aşa cuvântul Meu din ziua aceasta: «Eu când sunt slab, atunci sunt tare». Amin, amin, amin.

12-07-2008

http://yourfavoritescandinavian.muxtape.com

It features some awesome jams from Jens Lekman, Margot & the Nuclear So and So's, Goldfrapp, and Owen.

Because you are a faithful Popsquire reader, you know that an alleged impostor told ET that Angelina Jolie had given birth last week. Now, according to CNN, sources from Angelina's camp claim that ET aired the story despite being repeatedly told beforehand that the report was based on information from someone impersonating Angelina's assistant.

ET released a statement yesterday, claiming that it first learned of a possible impostor from a letter from Angelina's attorneys on Monday (three days after the broadcast). The statement also indicates that the show is "actively investigating the matter" and "reaching out to law enforcement agencies."

Meanwhile, get this...the New York Times now reports that ET "has reason to believe that the e-mail address from which it received the information on Friday is a legitimate address for Ms. Jolie’s assistant."

You can bet lawyers are scrambling on all sides: (1) ET's lawyers likely are scrambling to catch (and sue) the impostor, if any; (b) Angelina's lawyers likely are continuing to press ET to straighten out the mess; and (c) lawyers for various magazines are rushing to finish contracts for exclusive rights to publish pics of the babies when they are born, reportedly at a price of more than $10 million.

Question: Why doesn't Angelina just show the baby bump to put an end to all the speculation?!?

Popsquire loves a good legal drama! In honor of this twisted plot, enjoy this Killers hit, "Somebody Told Me."

Now, the lawyers at Lavely & Singer -- a well known Los Angeles boutique entertainment law firm -- reportedly are circulating a letter to various media outlets warning of an impostor who's been dishing out erroneous info under the guise of Jolie's longtime assistant, Holly Goline.

Holy-Talented-Mr.-Ripley! This is a fascinating plot development and, of course, a huge collision between pop culture and law. If this impostor is caught, Popsquire can easily draft a lawsuit alleging several claims, including defamation, invasion of privacy, fraud, and misrepresentation, among others!

Vom reusi,oare, sa-i inlaturam pe acesti impostori? Vom reusi, oare, sa-i votam pe cei care sunt gata, cu adevarat, sa munceasca pentru noi si se pricep sa o faca?

Privesc, de pilda, cu uimire, la spectacolul grotesc pe care-l organizeaza un candidat care se incadreaza, fara putinta de tagada, in categoria impostorilor. Strazile s-au umplut cu postere imense, care au costat zeci de mii de euro, din care ni se arunca zambetul satisfacut al acestui proaspat imbogatit. Nu stie mare lucru despre functia la care aspira si totusi vrea, cu tot dinadinsul, sa se aseze, din nou, in fruntea orasului, vrea sa poata cheltui din nou, din buzunarele cetatenilor, sume uriase fara sa dea socoteala. Vrea sa ne convinga  ca stie totul despre cum poate transforma orasul in locul unde, pe robinetele noastre, va curge lapte si miere. Ne asigura ca vom fi primul oras al tarii dar uita sa vorbeasca despre risipa banilor publici, despre ceea ce nu a facut, despre cum li se ascund cetatenilor tranzactii importante facute cu patrimoniul orasului. Uita sa ne spuna ca Brasovul este in declin, ca alte orase ca Sibiul, Clujul, Iasul, Timisoara, etc,  ne-au luat-o inainte.

Sa-l lasam sa vorbeasca si sa speram ca vom fi destul de maturi ca sa nu-i lasam orasul pe mana.

Even if you're not sure about the literary handling of nondualism, but you support the nonduality genre, then please consider reading this work.

The review

This book is a gavotte of literary styles and daydreams. It compels you to become a partner and leads you to an understanding of God that is beyond belief.

One moment the writing reminds me of the wild-eyed Richard Beymer caught in the fantastic world knot of "contrived identity" in his psychological confession, Impostor.

Next moment a sensible philosophical warrior steps up.

That dynamic between the wild-eyed and the sensible, the wearing of one joker's shoe and one wingtip, drives the story.

The foam of humor spills over the edges and down the sides.

In parts the author is freely catching images:

"I had a dream last night (I think it was a dream in any case) and in it I was reading the TMZ.com website where there was an account of Richard Dawkins and the Pope as secret lovers revealed, with photos of the two grinning in bed with their morning cappuccino, apparently listening to Puccini."

Then there are stories. One of my favorites is the one about Eddie Buddha, the cousin of Gautama Buddha. Eddie was never remembered because he did not leave his wife and kid and renounce the world. He hung around. He went to delis at night with his best buddy. The following paragraph I found warm to the touch. This might reveal something about the writer:

"I wanted a life like Eddie Buddha's that was clear, straightforward, regular and unfettered by the dogma of belief. I wanted a life that was compelling, which is an interesting word, meaning undeniable, gripping, but I wanted it compelled by truth. Compelling is the force exerted from the future into the past as organized by our mind. There is nothing compelling other than what you actually express, nothing before, nothing after."

You'll recognize much of your own foolishness or confabulations, hopefully with humor and peace. Listen:

"There remains this nagging question about the universe as it is, which is something like: 'Why?' In the immortal words of the blues queen Jenn Cleary, 'Why, oh why, can't there be peace in our world?'

"Why is there suffering? Why old age? Why pain? Why Barry Manilow? Why is it set up like this? I turned to God for an answer.

"God would have none of it. He was hustling me towards a Quick Stop where He was intent on acquiring some Slim Jim Beef Jerky."

This is a work of true madness and mad truth. Reading it might put an end to the endless chewing on beef jerky and bring the reader face to face with Eddie Buddha's unfettered life, God's "none of it," or the Pope's cappuccino. (Actually don't look for anything meaningful in the cappuccino, it just sounds good.)

God Is an Atheist: A Novella for Those Who Have Run Out of Time

desde reforma

nitro sonic :D

Ok so let me start with...

It was supposed to be an AWESOME movie.... It won 2 Oscars with another 46 wins & 40 nominations. Am I crazy for not liking it? Maybe I am, or maybe the critics are on something. Give me some of what they have! I am VERY glad I did not see this movie in the theater (I had thought about it). I am a bit disappointed I rented it from Blockbuster and not Redbox because it would have been cheaper.

The movie was very slow. It jumped forward in time without making note of it. At times it had me scratching my head and WORST of all I thought the ending was so stupid.  The cinematography was good I will give the critics that but everything else pretty much blew. I liked the acting. I HATED the score (background music, sounds, etc). The movie gave me a headache.

Speaking of this movie. My husband came home yesterday and told me his co-worker bought There Will Be Blood. He then told me of the conversation that transpired.

 My husband: "did you open it yet?"

His co-worker "No... WHY?

My husband "DON'T, rent it first and then decide if you want to own it".

So it is not just me people. I give the movie 2 stars with a reminder to myself not to watch anymore Academy Award Winners before hearing a review from someone who has seen it first.

Next let's go with...

I saw the cover of this movie and thought "why have I not heard anything about this movie before". Usually that is a bad sign... though I have found a couple of good movies that way. The movie had some really good actors in it. One being Jennifer Connelly, who happens to be one of my husband's favorites because he thinks she is hot, not because of her acting skills (even though he will tell you otherwise). I do not think she is hot but I do like her acting.

The acting was pretty good. The story was ok nothing out of the ordinary. Everything else was alright. This movie was very depressing. After the movie ended I seriously was crying and I was feeling horrible. I was like WTF.  (read: I had no idea why I was crying). I do not know if I would have liked this movie more if I had not been a parent but since I am one I guess I will never know.

Note: I do hope I never have to find out what the parents were going through. I give the movie 3 stars. If you like depressing movies then watch this one.

Usually one saves the best for last but not me...

I was ALWAYS a fan of this T.V. show. I was very excited when I heard the movie was being made and even more so when it came out. I wanted to see it in the theater but never got a chance to, so when it came out on DVD I just HAD rent it. I wanted to buy it but my husband would not "let me" because he was did not have a much faith in the movie as I did. I am very glad he did not "allow" me to purchase it.

I was EXTREMELY disappointed in this movie. I did not like the acting (even though I like the actors), the music was way to trendy (I am not even that old), and a lot of the movie seemed forced (read: they were trying too hard). I think the movie was directed at the tween and teen age groups. I should have paid more attention to the movie poster. The movie was so bad my two children were not even interested in it... Let me take that back and instead say the only parts my kids liked were the singing ones.

I have one friend who LOVED this movie (she happens to be just outside of a teenager).  I think true Alvin and the Chipmunk fans will be just as disappointed as I was. This movie gets 1 star.

Richard's new book is called Impostor. He writes...

Let me say at the outset that this is NOT a book written by an advaitic master, enlightened guru or self-proclaimed teacher, of which there are many, trying to jar "us sleepy ones" out of our somnambulistic stupor…it espouses no knowledge or technique nor does it give any advice on how to make your life any other way than it already is. It is simply a work of fiction that hopefully people who are interested in advaitic concepts along with Hollywood movies will enjoy in this topsy-turvy mad-cap search for, "Who am I when not being who I think I am?" which is what this book is about.

It's an unauthorized autobiography of someone who is stumbling along the path, rummaging up and down the alleys of his mind, and others, searching for clues as to who he is (or isn't), figuring everybody else gets "IT" but him. It's about George, someone who is addicted to the bliss of ignorance, someone who has lived his whole life acting as if he were who he appeared to be-an impostor, an ego encapsulated bag of bones and flesh suspended between the belief of birth on the one end, and the fear of death on the other, and who, in limbo, betwixt and between, has managed to eke out this momentary existence, it having (as George finds out) at its core, no more reality than a dream.

EXCERPT

FADE UP: INTERIOR. HOLLYWOOD SOUNDSTAGE. A LARGE WHITE SPACE. CLOSE ON SPACEMAN GEORGE. He's suited in his silver spacesuit looking as deranged as ever, a physical and mental wreck.

THE DIRECTOR: (screaming from off camera) "Roll 'em!" Now for God sakes, try to get it right this time, George. Action!

The only object in the scene with Spaceman George is a full-length mirror on rollers. Spaceman George takes a deep breath and deftly, in the tradition of the great Hollywood musicals, leads his reflection throughout the space as a combination visual aid and dance partner as he rambles and rants his way through his self-obsessed monologue.

SPACEMAN GEORGE: All right, here's my dilemma. See if you can relate. On the one hand (referring to his reflection), there's not remembering who I am when being who I appear to be. On the other hand (referring to himself), there's who I appear to be when being who I think I am. That is, this me, here . . . the one in question.

Spaceman George spins the mirror around and cozies up to his reflection. He continues:

SPACEMAN GEORGE: Let me be more precise. I've forgotten who I am when not being who I think I am. That's it in a nutshell, the one-liner. That's what this whole film is about, so be warned.

Now I don't know about you but I assumed I'd live forever, that somehow or other I'd get out of this life alive, that I'd figure it out, slip by unnoticed-maybe through some tear in the cosmic fiber-and I would just step out into eternal life, God-like, you know, in my white tie, top hat and tails . . . maybe doing a little soft shoe routine in my shiny black patent leather shoes . . . kind of free and easy like Fred Astaire in one of those 1930's MGM musicals, like Flying Down to Rio with Ginger Rogers . . . you know, boy meets girl, boy loses girl, boy gets girl back again-ta da,- happy ending. But that was another film. Instead, I was destined to relive the end of West Side Story, where I died tragically, too soon, having almost-but not quite-figured it out, about remembering who I am when not being who I appear to be.

I was so close I could taste it. The clues were everywhere. It was only left for me to reconstruct the puzzle, connect the dots . . . but NO . . . I had to die. What a shocker to wake up dead. I mean you have no idea. It's like nothing else ever. All I knew was, this life, this precious moment of eternity was over too soon . . . far, far too soon. There were all those things I never did, never said, the wasted moments, the years. I was just beginning to get the hang of it, the feel of it, the shame of it, the blame of it, the rage, the guilt part . . . the "I'm sorry, Marie, forgive me, I messed up" part . . . the part where you and me and everything is perfect just the way it is, with no deletions, additions, corrections, expectations, or otherwise tampered-with parts . . . the unconditional love part . . . the part where I don't demand in you what's lacking in myself part. The part where I accept who you are when not who you appear to be, rather than trying to change you into who you aren't, so I can forget who I am when not being who I appear to be in your eyes.

Well, it's all over now, baby blues. I jigged when I should have jagged, zigged when I should have zagged. I hesitated. And as you reminded me time and time again, "He who hesitates is lost." There was so much left unfinished, the whole last act . . . was he really insane or just play-acting? Did she really fool him into thinking she loved him or did he know all along she didn't? Or was he just pretending he believed her to see if he could detect a lie in her performance? Or did she set the whole thing up and just let him believe it was his idea to prove she was who she appeared to be, when she was really someone else? Now I'd never know.

Picture it yourself . . . if you were to die, no warning, like right now, just keel over and die, not knowing who you are when not being who you appear to be-that is, this part you're playing-and don't kid yourself, you there . . . you are playing a part-what would be left? There would be nothing, that's how I see it. Zilch. Nada. But, if you were to die being who you are when not being who you appear to be, then dying wouldn't be death, as in annihilation, the total eradication of being, but rather, could conceivably be just a change of scene, like in the movies. In fact, from the die-ee's point of view, nothing would be any different . . . Oh, maybe a little bump in the road, a little What the hell was that?, but no difference, not really. Right? I mean, you'd just be whoever you are when not being who you think you are- simple.

Now, to an outside observer in a fixed matrix, of course, you would appear dead, gone, outta here . . . but for the die-ee, the one in question, it would just be a blip on the radar screen . . . a simple dream shift . . . no biggie. But, and this is the heart of the matter . . . I'm lost in the play, consumed by my part, obsessed with my image. (In a sudden rage Spaceman George breaks the mirror.) I really believe the lie, that I am this "I," that I am who I appear to be. I've forgotten something, something key, something vital to the whole outcome. I'm sure of it. And whatever it is (screaming in the camera) IT'S DRIVING ME CRAZY!

Impostor: Or Whatever Happened to Richard Beymer, by Richard Beymer

Read reviews and order the book.

Read another excerpt

Review of Impostor:

Impostor is a confession of the author's true nature. The form of the confession is a screenplay that unfolds as do one's thoughts or dreams. Using videos and films and a fun house full of characters, layers of thought and experience slip into other layers, drop, blend, recycle, always washed by a witnessing of it all.

The author's true nature becomes known through a process of facing his nature as an impostor in life. Throughout this book, just as we get a feel that the main character has awakened to his true nature, we find that it is only another video, another false self, another impostor. There is a constant pushing forth into new layers of awareness without any real breaking through the mode of impostor until the very end.

By immersing oneself in the flow of this book, one may see how difficult it is to break out of impostor mode. At least we can be aware that we are in it! Then through a process of playing all the videos of our so-called life, and the videos within them, and videos within them, and the videos and films created to explain them, we can finally come to a true knowledge of what this existence is all about. Impostor is a wild, funny, tumultuous tour of an amusement park fun house. The amusement park is the world, the fun house is your life, and there is a way out.

Review written by Jerry Katz

Jack Klugman starred in the fifth season premier of The Twilight Zone, in a episode entitle "In praise of Pip". In the episode Klugman plays a bookie named Max Phillips who receives word that his son Pip has been mortally wounded in Vietnam. After receiving the news Klugman as Phillips delivers a speech about his son. The speech ends with the following line: "It's to Laugh. I swear it's to Laugh.

I saw this Twilight Zone episode again recently on the Sci-Fi channel and it made think about some recent happenings in our local blogosphere. In case readers of this blog have not seen it or are unaware, there is another blog here on blogger, that has been set up to lampoon this one. I have until now chosen intentionally not to address this blog. However I have decided that I now must address this impostor blog.

I must begin by saying that my initial reaction to this new blog was heated anger. I was angry because I felt that my hard work and the time I have spent on my blog were being poached. After I decided to let a little time pass I realized that anger was completely the wrong emotion. In fact I have come to the conclusion that the correct emotions for this situation are pity and sadness.

While I don't know the identity of the owner of this other blog I have a good idea who it is and that is where the sadness comes in. The owner of this other blog is believed by me and many others to be a woman. What brings about the most sadness is the damage that one woman can do to an entire community of bloggers.

People have had to moderate their blogs, close them to only invited or regitsered guests because of one woman. She can't seem to control her obsessions, needs a place to be a victim, creates multiple websites and blogs, and claims to be a victim. She believes we are all obsessing over her next move, when in reality we are all living our lives, ignoring her. She hammers away at the keyboard finding new ways to spread her hate, while others have closed the doors on her no longer interesting in her role as victim. Very few people are participating in blogs, now, beause she has decided that to blog is to hate.

This blog has never been about hate in any way shape or form but rather a place for information and discussion of issues here in Barnstable. I operate this blog and only this blog, just as Gary Lopez writes and operates only one blog. The person who is running the blog that seeks to poke fun at this one is also operating 18 other blogs attacking The Town of Barnstable by various means.

I can't begin to fathom the drive that results in the need to create nearly 20 blogs for the purpose of trying to prove a point. In fact I am still not sure why this person created that blog that mimics this one. This is where the pity I mentioned above comes into play because that is what I truly feel about this. It's a pity that someone has gone to the trouble to mimic this blog because they think that this blog is boring and or a snooze fest.

If the fact that my approach on this blog is to be informative rather then entertaining is this persons biggest cause, then yes I pity them. I myself read and comment on a number of other blogs both local and distant and never once made an isssue of the style or presentation of those blogs. Such behavior by this other blogger has only made me feel the emotions mentioned above and come to the conclusion that my anger would be completely wasted in the case.

It's to laugh. I swear it's to laugh. Well almost anyway.

But one name conspicuous by its absence is the Rev. Sun Myung Moon, founder of the Unification Church, who claims to be the messiah. For more than 50 years, he has gathered followers in South Korea, the United States and other countries, promoting himself as the "Lord of the Second Advent" who has come to finish the mission that Jesus failed to complete.

Every Christian should reject the Rev. Moon's claims -- and should reject the teachings of the Unification Church because of its unbiblical views, specifically concerning God, the Fall, Jesus, the Rev. Moon, and salvation.

Listen to or download the audio file

Download an overview of the Unification Church and a chart comparing the teachings of the Rev. Moon with historical Christianity.

The impostor "me" has been invited to a very charming weddings, but I'm the one that has to respond to the invitation.

Subject: Wedding Matters

Friends,

D and I hope this email finds you well and in good spirits!  We are
writing to touch base regarding our upcoming wedding on May 24, 2008, and to
update you on a couple of things that are in the works.

Formal invitations, which have many of the details you'll want to know
about, will go out by April 1st, so you should be getting those within the
next couple of weeks.  Regarding accommodations - we have contracted with
several hotels in San Francisco for special event rates.  However, in order
to take advantage of these rates, reservations need to be make within a
month of the event (i.e. the deadline is April 24, 2008 for most places).
Coincident with accommodations come travel plans, and with today's uncertain
and frequent fluctuations in fuel prices and airline fares, planning ahead
is the way to go.  Thus we urge you to take advantage of the lower fares
which you'll get further out from the dates that you would like to be in SF.
Finally, give some thought to the time you'll be spending here and, if you
haven't been to the Bay Area before or didn't think you spent enough time
here the last time you came, think about all the awesome things this part of
the country has to offer and perhaps come and stay a few extra days!

If you haven't already checked it out, our wedding website has a wealth of
information regarding all of the above, including recommendations for
activities, restaurants, and details regarding travel and accommodations, as
well as some other juicy tidbits http://www.mywedding.comXXXXXXXXXX

Please feel free to call or email with questions.  We welcome all inquiries
and very much look forward to seeing you all in the very near future!!  62
days to go!

D & A

Only 62 days!?!?!?!?!?. I have so much to do and I need to find a dress to wear!!! I need to know so much before I can show up. I had better ask a few questions.

Subject: So you finally got your sister to agree...

Dear Skeeter,

Clem an I would be overjoyed to come to your marrying day in May.

However I do have some questions I need to ask so I know what clothes to wear and what ball-gag to bring.

1. At what time will the Monster Trucks be bringing the kegs of Pabst Blue Ribbon beer? You've got to be careful with those Pabst kegs, cheep beer can explode when shaken.

2. Why the heck are you only serving us Pabst beers you tight wad?

3. Are Hookers allowed on the grounds? In other words will you be having some there or is it up to us to bring them ourselves?

4. What color under-drawers are you wearing that day? Sorry to ask but Clem needs to know for the sacrifice ceremony. Splatter guards can be put up if you are wearing whitey-tighties.

5. Do you like pig anus fritters? Sally-May-Junebug-Jitterpop-Clementine could whip-up some anus fritters to bring if you want. Please give us a good weeks notice, this dish does take some time to prepare,  pig anus don't be growing on no trees you know.

6. Will there be a public groping tent? Those are a hoot and I personally don't think that any wedding or 8th birthday party should be held without a groping tent.

7. Do we need to keep our mentally disabled relatives on a leash? Or is it OK to let them just roam and relieve themselves wherever they see fit. If I has to keep an eye on mine, I just may leave her home with the dog.

What number comes after 7?

9. Will the Winne Dixie and the Jug hollering band be there? Those boys are really good. I love their tune, "I will be lovin my girl like she was my sister tonight".

10. Do you have a sister... Besides the one you is marrying?

Can't wait to see you then. Got to go and throw things at old people for a while.

Love and kisses

Ervin.

Boy Howdy I really hope it's an outdoor wedding, I'd really like to wear that pink strapless number I have. I don't know if you noticed but they left a web link to their wedding web page. Of course I altered it so you freaks could not go there and harass them. But I did go there and RSVP.

Take a look.

Click on photo for better look

I'm just waiting to hear back from the happy couple. 

I have been overwhelmed with my job these past couple weeks, granted I just started about three weeks ago. Sometimes I feel a tad incompetent as I have forgotten how things work in the "real world".

Getting up early every morning and taking the subway an hour and a half during rush hour is taking a while to get use to but I am slowly adjusting. Oddly enough, I am beginning to enjoy my time into the city as it gives me a chance to listen to my music, read my book or contemplate the day ahead or if it's the ride back, to think about things that have happened during the day.

In regards to my job, some days are good days and I get a lot of work done but on other days, I feel as if I'm floundering, having no clue what to do and unable to focus on the task at hand. My concentration is definitely lacking, it's so hard to focus because for two years, I haven't needed to flex those skills! But as they say, the brain is a muscle so I just need to work on it daily and hopefully I'll be up to par with what my abilities once were or maybe even better!

Have you ever felt like you were an impostor in someone's life? As if one day, someone's going to come in and boot you out because you don't belong? That's how I've been feeling on those down days --I feel like an impostor trying to do this job, incompetent, lost and that one day, the big boss will find out that I don't know what the hell I am doing and fire me! *LOL* I know it's absurd but on those unproductive days, I can't help but indulge in some sordid nightmare/fantasy reality.

So today is one of those unproductive days, it started off productive enough but then I got sidetracked by a telephone call, the processing of the invoices and my interaction with the big boss. Consequently, now I can't seem to focus on what I was doing prior to the interruptions! I'm hoping that writing about it and about my inabilities to focus will eventually help me to focus because I will be able to get it all out of my system! And usually writing really helps me to focus and apparently I haven't been doing enough of that online!! Maybe I'm t