There are books that claim to help you figure out this age old question like Rick Warren's "Purpose Driven Life" and even ones to help your church find it's purpose with "Purpose Driven Church".

With all of these helps, have we really learned our 'Purpose in Life'?

Do you know your purpose in life? Have you made that discovery?

Here's the thing though, I live in a place in a virtual world that, unfortunately, I will almost NEVER find in real life. It's a disheartening thing to realize, but the truth no less. In real life, there are no sims designed to allow for maximum water play, no roads in or out, houses that are so perfect for the setting that you would think they just grew there. No, in real life, it's so much more complicated. There are building restrictions, and incapabilities, that make it impossible to have such a place.

Daily we talk about how we wish we could climb in to our monitors and jet around on calm clear waters, then hop on a teleport and go shopping in some other amazingly cool place. We've spoiled ourselves in SL, giving ourselves things we know we can never have in RL. I'm not complaining, far from it. What I am doing is wishing. Wishing there was some way to realize our desire to live in such a place, or as close as possible to it.

But, seeing as there is no possible way to actually climb in to a virtual world, is there a way to bring some of that world in to our real world? Can you actually design an area that has many similarities, (minus the teleports, although who knows what the future holds)? A place where we could have a small "island" community, where you travel by jetski or other watercraft, and have a community hangout where residents gather to dance, cookout and so on? Oh, what a wonderful idea! I wish I had the resources to even fathom such an undertaking.

But, until there comes a time when the real world becomes as flexible and convenient as our virtual world, I think I can happily live there, doing as I have, and as I may do in the future. Finding amazing, creative places, driving in vehicles I could never touch in our real world. Finding ways to become close to others, when it is not physically possible, until such a time comes when your desire to be with that person brings you together in our real world.

So many possiblities, yet so many limitations. One day, we will find a way..until then..I happily live in two worlds.

Am descoperit ca vecinul de deasupra poate fi si mai taran decat imi puteam imagina. In afara faptului ca a mituit tot blocul sa-l poata darama si orele nu stau in calea bocaniturilor lui, am descoperit ca e asa de smecher incat poate sa dea drumul ciocanului pe jos, de la cel putin un metru, dupa fiecare bocanitura.

Am descoperit ca nu stiu exact de cati ani nu am mai vazut ceva desenat cu creta pe asfalt. Nu mai exista sotron, frunza si alte jocuri ale copilariei mele. Nimeni nu mai sare coarda, nimeni nu se mai joaca cu maruntisuri. Acum exista PSP, Nintendo, calculatoare de ultima generatie. Copiii nu-si mai dezvolta imaginatia si nu li se mai permite s-o faca. Probabil ca cel care vrea sa joace sotronul este un fraier. Ce, n-are mama lui bani sa-i ia un Wii?

Am descoperit ca eu n-am nevoie de bliss daca asta presupune sa fiu ignoranta. Ar fi ca si cum mi-as vinde sufletul si valorile.

Am descoperit ca nu deranjeaza pe nimeni canalele fara capac din Bucuresti, nici gunoaiele, nici nesimtirea, nici semintele aruncate peste tot, nici atitudinea de jungla si de mahala.

Oare mai exista copii care se joaca cu plastilina sau si asta e overrated? Copiii mai deseneaza sau acum se joaca Counter Strike in retea?

Am descoperit ca nu mai exista desene animate ca pe vremuri. Sau mai exista, dar partial. Mai exista iepurasi dragalasi si amuzanti, dar, in 2008, acestia mor in chinuri groaznice, ucisi de o forta supranaturala si malefica.

Am descoperit ca din ce in ce mai multi copii se nasc in familii nefunctionale. Din ce in ce mai multi copii au probleme psihice din cauza parintilor si din ce in ce mai multi parinti au probleme psihice si punct.

Am descoperit ca suntem la un pas de a ne trimite toti copiii sa cerseasca, sa se prostitueze, sa fure, sa insele, sa ucida.

Am desoperit ca nu mai exista copii fericiti sau parinti inteligenti.

Am descoperit ca din ce in ce mai multi romani nu stiu sa scrie.

Am descoperit ca toata lumea se joaca de-a "treaba serioasa" fara sa stie ce face. Am bani, imi fac o firma, nu stiu ce-mi trebuie, nu am ce-mi trebuie, dar am auzit ca e cool sa ai firma.

Am descoperit ca traiesc intr-o lume degradata care se degradeaza din ce in ce mai mult, pe zi ce trece, pana nu va mai ramane nimic.

Am descoperit ca as da bani grei ca sa intalnesc oameni asa cum erau in alte vremuri. Sau oameni care inca mai au valori, si nu false, oameni care inca nu-si mai incalca principiile si oameni care gandesc. (Astept mail - vezi Contact. Ofer recompensa.)

Am descoperit ca am prieteni adevarati putini, dar buni. Si am mai descoperit ca dupa o discutie cu ei, despre orice, respir usurata si imi mai creste nivelul de speranta.

Am descoperit ca si in mediile viciate si cat se poate de degradate moral, exista si oameni faini. Milena este una dintre aceste persoane. Este o persoana unica, minunata, pe care o iubesc mult si pentru care sunt in stare sa fac multe. Ma bucur nespus ca exista.

Ma bucur ca exista Alex pe care il iubesc mult, indiferent de perioadele lui de egoism care, in acest context, mi se par dragute si amuzante. Ii doresc sa nu-si piarda niciodata simtul umorului ca nu stiu ce m-as face fara el.

Ma bucur ca exista Claudiu, un om pe care il pretuiesc la fel de mult, desi nu m-am priceput sa-i arat si care, desi trecut prin viata, nu si-a pierdut avantul si nici speranta. Si pentru asta il admir. Si ii doresc si lui sa nu-si piarda simtul umorului pentru ca are niste glume nesarate care ma amuza totusi foarte mult. Uneori rade singur, lucru care ma amuza si mai mult.

Ma bucur ca exista G. Are trei glume mari si late pe care le repeta pana la epuizare. Ma scoate din sarite si-l iubesc. Daca il rog sa cumpere 3 chestii, pe 2 din ele le uita inevitabil. De asta evit sa-l suprasolicit, cerandu-i sa tina minte 4 chestii. Mi-e ca daca il bombardez cu informatii, uita altele. Ma amuza... pana la un punct. Eventual cel in care ma loveste o masina, sunt pe moarte, il rog sa sune la salvare si el uita.

Ma bucur ca exista si alte persoane cu care desi vorbesc mai rar (circumstante), sunt la fel importante pentru mine.

Si sunt convinsa ca toti acesti oameni la care tin au desenat cu creta pe asfalt, au sarit coarda, s-au jucat cu bete de chibrit si si-au julit genunchii de multe ori pana sa ajunga cei care sunt astazi.

Si va astept pe toti intr-o zi, sa iesim in parc, sa desenam cu creta colorata, sa umplem parcurile de copilarie si de parinti care-si invata copiii sa mearga pe bicicleta in loc sa stea la calculator.

Do you think he'll kill Eliza off in the third ep of Dollhouse and then bring in Sarah Michelle or Morena (he said he owed her).  Eliza could return as a ghostly Goner to help publicize the film, in which she and Emma Caulfield will star alongside Gina Torres and Charisma Carpenter appearing as Lily Jean.  The "G" in Goners is for "Girls."

There's a thanks to Ben Edlund.

Liz Vassey from CSI plays a member of the Evil League of Evil (unless I'm remembering wrong, a real possibility.  She definitely doesn't play Bad Horse).

Ben Edlund created The Tick comic.

Liz Vassey played Captain Liberty in The Tick live-action series.  Every ep.

Coincidence, or is the "thank you" to Ben for hooking Joss up with Liz.  For the show, I mean.  Let's not start any rumors.

Or maybe Ben just dropped by with donuts one day.

AGAIN by Lenny Kravitz

I've been searching for you
I heard a cry within my soul
I've never had a yearning quite like this before
Know that you are walking right through my door

All of my life
Where have you been
I wonder if I'll ever see you again
And if that day comes
I know we could win
I wonder if I'll ever see you again

A sacred gift of heaven
For better worse, wherever
And I would never let somebody break you down
Until you cried, never

All of my life
Where have you been
I wonder if I'll ever see you again
And if that day comes
I know we could win
I wonder if I'll ever see you again

At every time I've always known
That you where there, upon your throne
A lonely queen without her king
I longed for you, my love forever

All of my life
Where have you been
I wonder if I'll ever see you again
And if that day comes
I know we could win
I wonder if I'll ever see you again

All of my life
Where have you been
I wonder if I'll ever see you again
And if that day comes
I know we could win
I wonder if I'll ever see you again

All of my life
Where have you been
I wonder if I'll ever see you again
And if that day comes
I know we could win
I wonder if I'll ever see you again

I wonder if I'll ever see you again
I wonder if I'll ever see you again
I wonder if I'll ever see you again
I wonder if I'll ever see you again

I wonder if I'll ever see you again
I wonder if I'll ever see you again
I wonder if I'll ever see you again

Si asteptam liftul. Si cum este un lift vechi, venea greu si scartaia din toate incheieturile. Niste oameni de plastic care stau la parter se certau cu foc. Un el si o ea, batrani. N-au niciodata nici o expresie pe fata, nici un zambet, nimic. Sunt teleghidati si plictisiti. Cam ca majoritatea oamenilor pe care ii vad. Nu ma mai inspira nimeni. Traiesc printre decedati. Oameni tineri fara perspective, fara viata. Oameni batrani care nu fac decat sa se taraie de pe-o zi pe alta. E dezolant.

Si m-au apucat bufeurile. Valuri de caldura veneau si treceau, iar cand treceau, imi doream sa strang din dinti, poate asa nu mai reveneau. Dar nu era asa. Si incepusera sa fie din ce in ce mai dese.

Oamenii de plastic zbierau unul la celalalt cum ca si-au distrus viata impreuna, tineretea, nervii. Se acuzau reciproc de toate neajunsurile. Am urcat in lift. Si m-a apucat greata. Simteam gust de suc gastric in gura. Un tiuit in urechi imi asurzea gandurile. Imi venea sa ma scurg in casa liftului si sa mor acolo. Sau sa fug departe, dar peste tot ar fi la fel.

Asa ajunge majoritatea. Ne acuzam unii pe altii de toate nefericirile. Mereu exista alt responsabil. Regrete. Sila. Tristete. Urlete. Plansete. Durere. Lacrimi. Si apoi murim. Aruncam viata la gunoi si ne complacem in toate mizeriile pentru ca ne e frica. Pentru ca suntem egoisti si pentru ca nu avem incorporat curajul.

Liful era atat de mic. Aerul era inchis si apasator. Mirosea a jeg. Pe usa de la lift era scrijelita o "sugi ...!". Am inchis ochii si am numarat pana la 5, incercand sa fac sa dispara toata sila, greata, teama, jegul, vecinii si liftul.

N-a disparut nimic dupa ce am terminat de numarat. Totul era tot acolo. N-aveam aer. Picioarele mi se scufundau in podeaua liftului si peretii se prelingeau peste mine. Nu puteam sa mai fac nici un pas. Nici nu aveau unde. Voiam sa tip, sa apas haotic pe toate butoanele. Sa cada liftul. Sa explodeze blocul. Sa moara vecinii. Sa vina un fum verde care sa faca totul sa dispara.

Vreau o tigara. O tigara m-ar linisti. Asta daca nu m-ar face sa vomit. As vomita o bucata de sunca. Am chef sa vomit sunca. Dar n-am mancat sunca. Alta suparare. Vreau sa vomit vecini. Dar n-as putea niciodata sa mananc vecini. Sunt atosi. Pana la urma am vomitat guacamole. Se confunda cu peretii si cu podeaua liftului. Vreau benzina sa dau foc. Sa arda tot.

Si liftul se facea din ce in ce mai mic. Era sudoare pana la gat. Urma sa mor pentru ca nu stiu sa inot si nici n-am loc. Mi s-au infundat urechile si nasul. Respiram pe gura. Macar nu mai simteam mirosul de jeg, de vecini, de dezastru si de vieti irosite.

Plamanii mi s-au colabat. Ochii mi-au iesit din orbite. Limba imi atarna in sudoare. Plutea nestingherita. Era alba cu pete verzi, de la voma.

Mana dreapta imi era paralizata si cu stanga trebuia sa tin usa liftului. De ce o tineam? Ce se intampla daca dadeam drumul. Mi-am taiat mana dreapta si mi-am pus-o cu stanga peste gura. Mi-am bagat limba la loc. M-am izbit cu capul de butoanele liftului pana a pornit alarma. Dar vecinii n-au auzit-o. Ca-s toti de plastic si-s toti morti. Sa mai moara o data. A auzit-o totusi vecina de la 4. Ea sta mereu calare pe vizor. Ca un sobolan infect, fara viata si fara ocupatie. Gadila mereu vizorul cu mustatile albite.

S-a auzit un ZBANG din senin. Dar nu era din senin. Era din lift. S-a oprit liftul. Sobolanul era in fata usii. L-am inundat cu sudoare, voma, sange si bucati de plaman. L-am batut cu mana mea dreapta pe care am aruncat-o apoi pe scari. Femeia de serviciu aduna voma intr-o galeata crapata.

M-am tarat pana in casa si am inceput sa cotrobai prin toate sertarele. capul imi ramasese in lift. Am gasit medicamentele. Dupa 1 minut de la administrare, voma a intrat la loc in mine, mana s-a lipit la loc, plamanul s-a umflat, liftul a plecat la parter si sobolanul a intrat in casa lui, la loc, la vizor.

M-am linistit.

The planned crosses would stand approximately 200 feet in the air, possibly making them the World's Largest Crosses.

Pastor Steve Riggle has declined to speculate how much they will cost or what the timeline for construction would be.

Is this really necessary?

I mean...couldn't that money be used for something much more productive?

Read the whole article here.

Color me perplexed.

What do you think about this?

(source: Monday Morning Insight / Chron.com)

Have Marti Noxon showrun a new WW television series. Starring Charisma Carpenter. Costarring Katherine Towne (Sunday from season 4 Buffy opener--she's a terrific actress and could easily rock any Amazonian costume thrown at her). And forget the origin stuff until the fourth season when someone from her past resurfaces with cloudy intentions.

From THR.com:

Like Alexis Denisof. I hope.  I think he's a better dramatic actor than most of the household names out there.  And a cabin is a kind of house, so why not?

And Alexa Davalos in all her glory.

And Andy Hallet sans horns and greenery.

And for crying out loud Joss and Drew, will you please give Charisma Carpenter some post-Angel work worthy of her?  It's not her fault that bedding Connor/being Evil thing icked people out.

What if Joss decides Maurissa isn't working out and he wants to fire her?  How does that affect his working relationship with his brother?  Or if he loves Maurissa's ideas, writing, etc. but wants to dump his brother?  What if the brother and Maurissa have an acrimonious breakup and are working in the same room?  What if their scripts are only good when they write as a team and that is now impossible, necessitating replacing two writers at once?

As a former long-time boss, I'd have thought long and hard about that before jumping in.  Working with family for grins on Dr. Horrible is one thing.  This is a whole new thing.  I wish him good luck.

De ce trebuie sa aiba parul lung, toti? Initial m-am gandit ca daca asculti prea mult rock, iti vine sa-ti lasi parul lung.:) Am ascultat si eu o perioada, dar nu mi-am lasat plete nespalate si nici nu mi le-am scuturat in ritm de "uauauauauaAAAAAUUUUUzdrangzdrangzdrang!".

De ce simt nevoia sa si le scuture (pletele) in gurile celor din jur? Care este scopul? Sau asa se danseaza rockul? Sau asa se traieste? Nu pricep.

De ce zbiara ca descreieratii? Imi dau senzatia ca they're on something. Asa fac fanii? Oare ce reprezinta acest comportament aparent deviat?

Trecand peste aceste intrebari ale mele, am niste mici comentarii legate de concertul de aseara (Whitesnake si Def Leppard).

Def Leppard nu mi-au placut. Punct. Trec la Whitesnake.

Coverdale e Coverdale si va fi mereu Coverdale, orice ati spune. Insa are Coverdale un basist de mama mama. Nu gasesc poze cu el. O fi mai nou, nu ma pricep. Deci un hispanic de valeu, te apuca fiorii. Vorba lui Coverdale: "a man too sexy for his own underwear".

Peculiar: Woai, il vezi ce bun e?

Peculiaru': Cine?

Peculiar: Basistu'!

Peculiaru': Astia se cheama <am uitat eu cum>, sunt cei care tin mai mult la look decat la muzica.

Peculiar: Deci eu n-am nimic impotriva! Si ia mana de pe mine sa nu creada ca-s cu cineva!

Concertul a fost fain, daca ignorai urmatoarele lucruri:

1. Ca sa-ti iei ceva de baut, trebuia sa strabati o gramada de drum pana la casa cu jetoane. Acolo stateai o ora la coada. Apoi te intorceai, iar iti lua o ora. Te puneai la coada la "bar", unde 3 oameni serveau 10.000 de oameni. Oricata rabdare ai avea in general, tot ti-o pierdeai pana la urma. Si nu te serveau oricum. O pitipoanca dadea numai inghetata, alta numai bere si alta numai cola. Desi era o coada infernala si primeai numai coate in gura, mimoza cu inghetata (si nimeni nu cumpara inghetata) nu misca un deget... ea servea doar inghetata.

Se mai baga in fata cate unul ca asa e in Romania. Pana s-a bagat o cucoana in fata mea si am atentionat-o ca exista o coada si ca toata lumea sta de o ora. Replica ei a fost extrem de inteligenta: "Dar eu nu vreau bere!". Asa, si? Nici eu. Si?

2. Pisoarele erau prea tari. In aer liber. Deci daca erai barbat, puteai sa faci pipi in fata lui Coverdale. 2 in 1 numai la Romexpo.

3. Peculiar la concert: In fata mea - some fat cow care sarea in toate directiile. In dreapta - some ugly rockeri care se bateau cu bere. In stanga - 2 pitipoance la nu mai mult de 14 ani care aveau o voce de cutie de conserva. Mi-au gaurit toate timpanele. Nu zbiera toata multimea cat zbierau alea doua. In dreapta - niste tipe nespalate pe cap de 2 saptamani, isi scuturau microbii si paduchii in fata mea. In spate - niste parinti inconsienti care stateau cu copila lor de maximum 4 ani. Fetita era tare simpatica, parintii cam prosti. Era insa tare nerabdatoare: "Mami, mami, sa-nceapa iocku'!".

4. Bilete in fata inseamna bilete langa subwoofer. Proasta alegere. Mi s-au dezorganizat toate organele si acum am ficatul unde imi era creierul si splina unde e ficatul si creierul facut zob, pe jos, intr-o balta de sange.

5. Sunetul a fost de toata jena. Vocea era practic inexistenta. Toata lumea canta cu Def Leppard, iar eu incercam sa inteleg un vers macar. N-am reusit.

Nu stiam nici toate piesele de la Whitesnake. La un moment dat au inceput sa cante o piesa pe care o stia toata lumea. Multimea canta cu ei. Eu ramasesem masca. L-am vazut pe Coverdale mai porno, asa, dar nu credeam ca poate canta asa balarie. Asta pentru ca din melodia "Ain't no love", am inteles "Anal love". Si cand am intrebat cum se cheama piesa, tot "anal love" am inteles. Ma rog, era si galagie... sunetul prost. In fine. Si totusi, tot nu reusesc sa inteleg altceva.

Peculiaru': Mi-ai stricat piesa asta pentru totdeauna!

Si totusi, ce basist!

Am cateva carti care ma astepta de vreo 2 luni si de care n-am avut timp. Trebuie sa ma apuc sa le citesc ca sa nu creada ca le iubesc. De la Martin Page, cel care s-a hotarat sa devina prost, mi-am mai depozitat doua carti. "O perfecta zi perfecta" care mi se pare ca bate spre acelasi subiect. Sinuciderea. Cred ca Martin are o problema... norocul lui ca scrie fain. "Despre ploaie" este alta carte a aceluiasi autor, carte care-mi face cu ochiul de prin martie. In primul rand, ma fascineaza coperta (vezi link). Are ceva care... are ceva. Lasand la o parte faptul ca este o carte despre ploaie, iar pe umbrelele celor din carte e zapada.

Cand am vazut-o, marea mea curiozitate a fost sa vad ce anume poti scrie despre ploaie in 105 pagini. In plus, ador ploaia.

Ma mai astepta "memoriile unui antisemit", "se face tot mai tarziu" si niste Garcia Marquez. Desigur, si munca. Nu te poti relaxa toata ziua.

Ce mai e fain, in afara de carti, este ca am fost ieri la o conferinta de presa, din plictiseala. Nu ma privea deloc. Era cu baietii de la Def Leppard. Si iar si-a scos romanu' educatia la iveala. Desi a fost putina lume, romanul tot toapa e. Desi am fost rugati sa fotografiem primele 2-3 minute si apoi gata, taranu' nu s-a oprit. In afara de asta, ei parea oameni faini si extrem de sictiriti la auzul intrebarilor de doi lei. "Ce v-a facut sa alegeti rock-ul?". Gizas. Pe bune? Oamenii astia canta de zeci de ani si tu ii intrebi ce i-a facut sa aleaga rock-ul, de unde vine numele formatiei si ce parere au despre fotbal.

Apropo, habar n-am cine-s Def Leppard astia. Rusine mie. Ah, si merg si la concertul lor asta seara. De fapt, merg pentru Whitesnake. In deschidere va canta Iris pe care daca ii mai aud o data, ma urc pe pereti. Nu ca nu mi-ar placea, ci pentru ca i-am auzit de atatea ori ca deja fac bube. Si cand il vad pe Cristi al lor cat s-a ofilit, ma apuca intrebarile medicale privind stadiul cirozei, incep sa-l compatimesc si uit sa ma bucur. Iris ma indispune pentru ca are ciroza.

Ce ma mai bucura in rest este ca toate magazinele din jurul meu se desfiinteaza. Era un non-stop tare folositor. Acum e Volksbank. Era un pet shop. Acum e BCR. Era o alimentara, acum e ING. E si un spital langa mine. In curand va fi, probabil, o alta banca. Se vor desfiinta banci ca sa se faca alte banci in locul lor. Vom avea banci supraetajate. Vom avea banci in apartamente de bloc, pe scara blocului si, vorba Peculiarului, prietenul meu imaginar, "maine dimineata ne vom trezi sa mergem la birou si in lift va fi o banca. Cum vom pasi in lift, ne va intreba cineva daca nu dorim un credit."

Imi doresc un mall intreg in care sa fie numai banci.

Detest cuvantul "litoral", fara nici o legatura cu nimic. Nu exista cuvant mai urat ca "litoral". E un termen ceausist care ma dezgusta. Mergi pe litoral? Doamne apara si pazeste! Ma duce cu gandul la vederile alea vechi, din vremea comunismului, in care viata era in alb si negru si totul se derula cu intreruperi, cu purici si cu zgomotul unui proiector. Si statiunea Mamaia. Mamaia??? Gizas, cine a fost atat de neinspirat? Takes the fun out of everything.

In concediu plec la Juan Carlos si la Marimar, unde va invit cu draga inima, sa fim departe de tarani.

Si in continuare vreau sa scriu o carte. Mi-as lua liber de la lume pret de cateva luni, sa merg sa prind inspiratia din zbor. Provin dintr-o familie de scriitori, ma gandesc ca o fi ceva si de capul meu. As vrea un spiridus care sa-mi arunce idei si sugestii, cuvinte alandala care sa clickuiasca in capul meu si sa nasca o poveste.

Si am inceput sa-mi indragesc vecinul de sus, care ma innebuneste cu zgomotul. Vorba vine, indragesc. In afara de faptul ca are familie, copil mic, si-i sta capul la femei, e mai bine sa ii aud lui rotopercutoarea decat sa merg la birou, unde e o liniste de inmormantare si toata lumea doarme. It sucks the life out of me.

Pana una, alta, haideti sa ne plimbam cu rolele pe toti coclaurii.

Desi era o dimineata apasatoare, atat din cauza caldurii sufocante, cat si din cauza zgomotului infernal care reusea sa-mi imprastie orice gand si orice tentativa de a-mi sistematiza simtirile, stiam ca nu avea cum sa fie mai rau, mai greu de suportat.

Era 7 dimineata, cand nici natura nu se trezise bine, cand nici ploaia nu imbibase bine pamantul care se lasa sub fiecare pas. Stiam ca urmeaza inca o zi ale carei evenimente vor depinde in prea mare masura de trairile altora, de dispozitia lor. Si cu toate astea, o liniste aparte pusese stapanire pe mine.

Dupa o tigara a carei fum urma sa-mi prinda bine si sa-mi alunge din temerile si nesiguranta care aveau sa urmeze, cele patru etaje, cu fiecare scara parca mai inalta decat cealalta, au alungat parca si din stresul generat de oboseala, ganduri si confuzie.

Era incercanata si bruneta, cum este si de obicei. Cu inelul intors pentru a parea verigheta, aranjata si parfumata, frumusica si prezentabila, ceva ii declansa mereu accese de furie. Furie pe noi, ca nu suntem ca ea, furie pe viata, ca nu i-a scos de toate in cale, furie pe meseria care i-a furat din tinerete, furie pe dezechilibrul dintre viata profesionala si cea personala. Zambitoare si copila, ca la 20 de ani, uneori reusea sa-ti redea increderea si speranta, pentru ca apoi, in momentele mai gri, sa ti le smulga cu cruzime, fara nici cea mai rea intentie, de altfel.

La 81 de ani, doborata de prea multa viata si de prea multe suparari, fericita totusi ca s-a putut odihni in ultimele zile, mintea. Ca s-a simtit din ce in ce mai rau, ca s-a prabusit, ca varsa, ca ii e rau, din ce in ce mai rau. Apoi se razgandea, uita ce-a spus cu doua minute inainte si se enerva daca ii aminteai. Te acuza de lipsa de respect si te privea cu ura, pentru ca apoi sa te ia de mana si sa-ti spuna ca e prea batrana, mult prea batrana.

Tanara neimplinita, cu 3 ovule viabile ramase si nici o speranta si batrana de 81 de ani, bolnava si inraita de viata, s-au intalnit. O zi, un moment, doua vieti diferite, acelasi loc si aceeasi ora. Tanara stia cat de putine sanse mai are, batrana nu mai avea nici macar una, dar nici nu-si mai dorea. Batrana avea o fata, dar nu conta. Tanara isi dorea una, dar nu mai putea avea.

Tanara voia sa inceapa din nou, sa fi ales altceva. Batrana dorea ca totul sa se termine. Una voia un nou inceput, cealalta nu dorea decat sfarsitul. Nici una nu stia nimic.

Tanara, iritata de neimpliniri si de neputinta apasatoare, nu mai stia sa aiba rabdare. Nu mai stia sa spere si sa viseze. Se agita usor, isi pierdea cumpatul si sarea la gatul oricui era in preajma atunci cand isi amintea ca la peste 35 de ani nu era maritata, nu avea copii, nu reusise sa plece din tara, prietenii erau multi, dar de fapt putini, nu avea casa ei, iar meseria nu mai compensa nimic din toate acestea. Spera totusi ca va mai trai ceva din ce n-a apucat.

Batrana fabula. Fabula cat putea in speranta ca asa se va termina totul mai repede. Si ea spera, insa speranta ei era ca se va stinge mai repede.

Batrana isi spunea povestea derutanta si fara nici un fir logic, se contrazicea singura, cauta disperat o portita spre alta lume.

Tanara era din ce in ce mai iritata. Nu suporta pierderea de vreme. Cum sa-i rapeasca din timp? Si asa nu mai are. Cum s-o ajute pe batrana cand nici pe sine nu poate sa se ajute? Cum sa faca sa castige anii pierduti, iar batrana cum sa piarda anii ramasi?

Tipau una la cealalta, iar realitatea se scurgea usor, neputincioasa, din jurul fiecareia. Pierdusera contactul cu lumea si se razbunau pe cine puteau.

In cele din urma, totul s-a sfarsit cand batrana a spart tacerea. "Domnisoara, eu nu vreau decat sa mor!"

Tanara a tacut brusc. In sfarsit, aici li s-au intalnit vietile. Complet diferite, isi doreau totusi acelasi lucru.

eSta Rola Esta supEr freGona

ArTiStA : Kanye West

CaNcIoN :  I Wonder

aÑo : 200

AlBuM : Graduation

dOwNlOaD :

@@@  http://www.zshare.net/audio/14605265e3b8879f/  @@@ 

DEJEN COMENTARIOS !!!!!!!!!!!!!

Alo, buna! Ce mai faci?

E 5 dimineata. Dorm.

Eh, daca tot te-am sunat, am o problema. Ma ustura o nara! Sunt super ingrijorat!

La 5 dimineata te ustura o nara? Pa!

Un mic pont de inceput: Daca te doare o unghie, nu e cancer. De fapt, cel mai probabil, nu e nimic. NIMIC! Nu trebuie sa ma scoli din somn, nici sa te panichezi, nici sa faci din tantar armasar.

Discutie:

Auzi, ma simt cam ametit. Ma deranjeaza lumina puternica si ma dor ochii. Ce crezi ca am? Recomanda-mi si mie un internist.

Stai toata ziua cu ochii in calculator, nu?

Da.

There you go!

Da, dar ma dor ochii de la lumina.

Poarta ochelari de soare.

Hai serios.

Serios!

Deci sunt 40 de grade afara, te simti ametit si te dor ochii. Mhm... suna tare grav. Cheama salvarea! ACUM!

Crezi ca e de la aerul conditionat?

Poate sa fie si de la asta.

Si n-am nici boala aia la cap.

Ce boala la cap?

Aia cu M...

Madness?

Aia cu pielita creierului inflamata.

Meningita. Pielita...

Asa, da. N-am, ca am facut testu' cu barbia si n-am treaba.

Mhm... si testul de mers 6 minute l-ai facut? Ca de fapt ala e concludent.

Ce test e ala?

E un test in care mergi 6 minute.

Si ce se intampla?

Pai asta e surpriza. Se poate intampla orice. Poate ai IC clasa III NYHA.

Ce?

Exact! Mergi la un medicul de familie daca tii mortis.

La cine? Recomanda-mi pe cineva ca tu stii mai bine.

Mergi la medicul tau, la oricine, nu conteaza.

Cum nu conteaza?

Pai nu conteaza ca si o gaina iti va spune acelasi lucru.

Adica ce?

Sa bei lichide, sa nu stai in soare, sa nu mananci grasimi, sa nu mai stai atat la calculator etc.

Pai beau lichide si mananc sanatos si iau si vitamine.

(Eu, murind inceeeeeet, incet.)

Du-te si fa-ti niste analize daca te linisteste asta.

Ce analize?

Analizele uzuale.

Si ma duc si cer analize UZUALE?

Nu, ceri analize si punct. Stie medicul ce analize sa-ti faca.

De unde stie?

Pentru ca e medic! Nu ceri tu. Sau vrei exemple?

Da, zi-mi ce cer.

HLG, AST/ALT, ionograma, VDRL, EKG etc... si niste troponine I ca poate ai facut un IMA.

Ce?

Exact! Nu ceri nimic in mod deosebit.

Si nu-mi poti recomanda pe nimeni?

AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA!!!

Ma doare in partea dreapta, jos.

Unde in partea dreapta, jos?

La degetul mic.

Te-ai lovit?

Nu.

Atunci o sa-ti treaca.

Cum adica? Pai ma doare! Ce fel de medic esti tu?

Cateva reguli:

Mergi la doctor daca te doare ca nimeni nu te consulta prin telefon sau via ym.

Daca te-ai zgariat, ai mari sanse sa supravietuiesti.

Nu te doare nimic pana in ora 8 dimineata in zilele lucratoare si pana in ora 9 in weekend.

Cel mai probabil ai nevoie de psihoterapie, nu de analize.

Da, ai cancer.

Nu, nu se vindeca.

Da, traieste-ti viata.

Gizas Craist!

Si tare de tot este si faptul ca a reusit sa gaureasca una. Acum am o gaura in tavan si zoaie care se scurge din ea si sper doar sa nu fie de la wc.

Dar, tot raul spre bine, caci oricum trebuia sa-mi renovez baia si mi-era ca ma costa prea mult. Dar vecinul se va oferi sa mi-o aranjeze gratis. In plus, o idee m-a izbit acum... il voi pune in baie, cu gura deschisa, sa prinda toate picaturile care curg din tavan.

But what happens when someone takes what is yours, and makes it theirs, or tries to? Does it stay your original idea, or does someone else using it, make it less unique? I tend to find that when something you do or say, becomes used by "everyone" or "someone" it loses it's you-ness. Now they say that imitation is the greatest form of flattery, but how far do you let it go? or how annoyed should you get? And when do you say something? of do you? All of these are good questions, and should be answered, but how?

I am not special, but I am original, with original ideas, and although I am flattered when someone picks up on something I've said or done, it becomes annoying when they continue to use it, therefore taking away it's originality, it's "you-ness".  And here's the other thing, do you say something to someone who has taken something and turned it in to theirs? Do you stop using it or saying something because it's no longer you? These are things I want to know.

Raspuns: Daramatul peretilor.

In mod normal, o camera are 4 pereti. Un apartament de 2 camere are cel putin 12 pereti, plus holuri daca exista... ma rog, si baie. Cativa dintre acestia sunt de rezistenta. Un perete de rezistenta nu se darama. Vecinii mei nu par a sti de ce. In fond si la urma urmei, e simplu: PENTRU CA PICA BLOCUL PE NOI.

Pentru a darama pereti, ai nevoie de autorizatie de la autoritatea de daramat pereti si alte constructii inutile si inumane. Nimeni nu-ti da aprobare in mod normal. Dar noroc ca suntem romani si merge cu spaga.

In plus, autorizatia, cand se da, presupune si acordul scris al vecinilor. Pe aceasta cale, tin sa mentionez ca nu-mi amintesc sa fi fost de acord, in scris sau verbal, cu demolarea blocului.

Exista animale care vor sa-si faca vila in apartament. Asadar, darama toti peretii. Exemplu: vecinul mei de deasupra.

Pe langa faptul ca si-a pus 3 aere conditionate intr-un apartament de 2 camere de am inceput sa cred ca isi omoara iubitele si la criogeneaza acolo, mai este si un taran infect care n-a auzit de ore de liniste sau de pereti de rezistenta. Ca la el la tara peretii-s facuti din balega si se descompun usor si nici nu sustin mare branza.

Pana la urma nu ma priveste ce face el cu 3 aere conditionate in 90 mp, dar ma priveste faptul ca in jungla nu l-a invatat nimeni bunele maniere. De exemplu, nu stia ca e urat si de toata jena sa arunci bucati de pereti peste rufele vecinei de mai jos aka eu. de trei ori la rand.

De o luna de zile, ugga-chaca-ugga darama pereti, iar blocul se zgaltaie din toate incheieturile. Ce nu inteleg eu este ce anume a mai ramas de daramat. Inaintea lui a locuit altcineva sus... a daramat si ala toti peretii posibili pret de o vara intreaga. Acum s-a mutat Cheetah sus si darama in continuare. Simt ca deja a trecut la podea si ma voi trezi cu el in casa. Asta dupa ce vara trecuta, mahalagioaica de jos, impreuna cu barba-su, mare sofer de TIR, a procedat la fel. In plus, si-a inchis si balconul. Asadar, ma terezeam dimineata si in fata geamului ma trezeam cu un barbat beat si slinos care batea tabla sub geamul meu. Si mentionez ca numai la parter nu stau. Deci mare mi-a fost socul.

A terminat familia Bundy de jos, s-a apucat maimuta ala de sus, apoi a venit alt taliban si a continuat. Mai am putin si-mi pierd mintile.

Totul a culminat cu 3 chestii majore... nu cu una pentru ca-s intelegatoare.

1. Dupa ce mi-a umplut de moloz toate hainele puse la uscat, mi-a mai si strigat de pe balcon un "domnisoara, mai bine va strangeti rufele ca eu n-am timp sa stau dupa dvs." I-auzi Franz, te incurc acum? Imi cer scuze, sunt o impertinenta.

2. La montarea celui de-al treilea aer conditionat, a picat jumatate de balcon in capul cui s-a nimerit sa treaca pe acolo. Mi-a iesit voit pe gura un "Dom'ne, tu nu esti intreg la cap?". "Domnisoara, lasati-ma sa-mi fac treaba!" Nu stiam ca treaba matale e sa demolezi cartierul si sa distrugi orice forma de viata. Acoperisul mahalagioaicei de sub mine a fost avariat de balconul care s-a prabusit. Dar nu-i nimic. Bine ca sta aerul conditionat.

3. In aceasta dimineata, dupa ce m-am culcat la ora 4 si jumatate, pentru ca unii au joburi mai importante si mai pline de responsabilitate decat are Gica de sus, care mananca seminte la chioscul matusii si care face frauda pe net in timpul liber, am fost trezita la ora 7 dimineata, pentru ca Hopa Mitica si-a amintit ca mai are in casa un perete care inca mai sta in picioare si asa ceva este de neconceput. Asa ca l-a daramat si pe ala.

Asa ceva este inadmisibil, motiv pentru care, dupa discutii calme si relaxate in urma carora taranu' nu intelege nimic, ma voi interesa ce autorizatie are terchea-berchea asta, ca-s curioasa ce amenda plateste.

Mentionez ca mi-a cazut tencuiala de pe pereti de la atata uruit si, in curand, va trebui sa ma feresc de tavan care probabil ca will come crawling down on me.

Cu ocazia asta am invatat si ce e ala predesinte de bloc sau scara sau ce mama lui e. E un om foarte important pentru care se fac alegeri. Bine e sa n-ai treaba sau minte.

Cand handicapatul de sus n-a raspuns la usa, m-am dus la presedintele blocului. Ca e mai greu sa auzi usa sau soneria cand darami peretii. PRESEDINTELE a fost de acord cu mine... e inadmisibil, mergem impreuna, rezolvam cumva, il potolim, il speriem. Am zis ok.

A venit cu mine la putza cel fortos care da pumni in pereti si pica tot, a batut la usa tot rosu la fata. Putza a deschis, iar faimosul presedinte a intrat tare in el:

"Ce mai faci dom'ne? (cu zambetul pe buze) Uite, ai aici o problema (si arata spre mine)... nu vreau sa facem probleme, dar domnisoara are ceva de obiectat. Nu zic sa nu darami peretii, dar fa-o mai incet ca domnisoara, care e vecina cu tine, are mult de lucru. Bate si tu mai incet. Si asta seara vezi ca-i meciul... sa vii sa ne uitam. Iau eu bere."

In acel moment mi-am dat seama ca doar o bomba atomica ar educa romanul. Dialogul este, desigur, reconstituit. Pentru ca presedintele de bloc n-are atata vocabular si nici nu stie prea bine limba materna.

Omu' de sus si-a cerut scuze. Desigur, doar ca sa-mi inchida gura. Caci nu s-a schimbat nimic. In rest, zambea foarte amabil si cu ochii sclipiciosi ca s-a gandit ca daca e tanar si are ochi frumosi, trec peste faptul ca este un animal jegos.

In concluzie, vreau permis de port-arma. Nu ca as face ceva cu ea, ci doar asa, s-o am. Nu se stie niciodata ce infractor da buzna peste tine in casa.

Si da, voi incerca sa emigrez asta seara. Ma voi urca intr-un camion plin cu gaini infecte si cubanezi sifilitici si voi trece ilegal toate granitele. Daca nu merge, ma voi agata de roata unui tir. Daca am noroc, soferul va fi chiar betivul de la 3 care, cand nu isi inchide balconul cu toata zarva din lume, se da hutza cu tiru'.

Mi se pare intr-un fel fascinant cum cresti alaturi de un om pret de o perioada de timp definita, pentru ca apoi sa o luati pe cai diferite. Tu simti cum ideile tale incep sa se schimbe, sa evolueze. Poti privi in urma, poti analiza lucid evenimentele pe care le-ai trait si reactiile pe care le-ai avut. Si lucrurile incep sa se departeze din ce in ce mai mult de tine, tu, el care esti acum. Parca trecutul nu-ti mai apartine, intr-un sens teoretic, desigur. Incepi sa-ti judeci singur trecutul si realizezi cat erai de mic atunci. Privesti in urma cu calm si liniste, impacat de faptul ca, desi n-ai luat cele mai bune decizii in trecut, acum ai mai mult decat miezul cu care ai pornit la drum. E o virtute sa te poti modela in functie de mediul in care traiesti si de ce realizezi sau in functie de ce esecuri suferi. Si prin aceasta modelare inteleg o influenta benigna venita din exterior.

Si trece vremea, tu te rostogolesti in zapada ca un bulgare mic si pe masura ce aluneci la vale, cresti, acumulezi experienta si inveti cate ceva la fiecare pas. Sa refuzi aceasta "lipire" a evenimentelor inseamna sa te plafonezi, sa traiesti intr-o cutie, departe de lume, sa nu cresti niciodata.

Si, ca atunci cand tii un discurs de jumatate de ora, avand impresia ca celalalt de intelege, pentru ca apoi sa-ti puna o intrebare care n-are nici o legatura cu nimic, afli cum tu poti creste si cum altii raman in acelasi loc in care i-ai lasat.

Se asteapta de la tine la aceleasi reactii, la aceleasi atitudini. Nu-si imagineaza cum se schimba lucrurile, pentru ca in bula lor totul e mereu la fel.

Si nu poate decat sa te bucure faptul ca tu cresti, tu te modelezi, in timp ce altii isi irosesc timpul, batand pasul pe loc. Trist pentru ei, bine pentru tine, te face totusi sa te intrebi alaturi de cine poti creste totusi in acelasi ritm. Si te mai intrebi uneori si ce-i face sa fie inghetati atata vreme, departe de orice alt eveniment. Sa fie rutina, nefericirea, vreo depresie?

Cert este ca aceasta incremenire pe care unii se incapataneaza sa o perpetueze dauneaza grav calitatii vietii, iar restitutio ad integrum nu se mai petrece niciodata.

In final, va doresc sa cresteti mereu, sa invatati in fiecare zi si sa va formati bazele unei vieti sanatoase din punct de vedere psihic. Pentru ca in ritmul alert in care se petrec lucrurile in secolul nostru, este usor sa deraiezi si sa pierzi firul.

Yes yes minus one track with me singing.

It's my first time, I don't know just felt like singing and recording it tonight.

There's another reason to this but maybe now's not the time. I wonder. Eyes never dry.

And all of sudden I had a random idea.

Credits to all of you for your pictures.

Ashley Adorable Gloria Victoria Ying Michelle Alfred Carrie Farid Pei Han 

Ling  Sheereen Joanne Arsalan Sarah Elle L-ly Shane Suraiya Alexis Qr

Jorge  Geraldine Sujith Liyan Cheak Shaomin Shu Hui Tian Ann Jamie

Ivan Aphrodisiac Brian Wella Elle Dilys Wenting

Here's a piece of all of you, in my tonight.

In this song I sing.

Each of you, a heart in mine.

Lavanya.

Peculiara: Ce e ala penalty?

Peculiaru': Nu stii ce e ala un penalty???

Peculiara: Ah, nu. Nu m-a interesat vreodata.

Peculiaru': E lovitura de la 11 metri.

Peculiara: Ce e aia lovitura de la 11 metri?

Peculiaru': Pai Mutu a dat o lovitura de la 11 metri.

Peculiara: Si la ce i-a folosit?

Peculiaru': Pai e lovitura de pedeapsa.

Peculiara: Da' ce-a facut?

Peculiaru': A fost faultat Mutu.

Peculiara: (nu, n-am intrebat ce e ala fault) Si daca a fost el faultat, de ce e tot el pedepsit?

Peculiaru': Aoleu, femeie! Nu el e pedepsit, ci italienii (parca cu Italia am jucat). Ca ei l-au faultat in careul lor.

Peculiara: Ce e ala careu?

Peculiaru', rosu la fata si transpirat de nervi: Pai stii spatiul din fata portii...

Peculiara: Aaaa, e jumatatea lor de teren ca terenul e impartit in doua? Jumatate ei, jumatate noi, nu?

Peculiaru': Nu! (vene palpaind pe frunte)

Peculiara: Bine, lasa. Oricum nu ma intereseaza.

- Pauza  de cateva secunde -

Peculiara: Auzi, da' de ce e lovitura de la 11 metri? De ce nu e de la 8 sau de la 12?

Peculiaru': Nu stiu, probabil ca 11 metri au zis ei ca e distanta optima... nici prea aproape, nici prea departe.

Peculiara: Nici prea aproape, nici prea departe de ce?

Peculiaru': De poarta.

Peculiara: Aha...

- Pauza -

Peculiara: De ce?

Peculiaru': De ce ce?

Peculiara: Nu stiu, am uitat ce am vrut sa te intreb.

- Pauza -

Peculiara: Auzi, da' parca tu nu te uitai la meciuri...

Peculiaru': Pai nu ma uit ca nu ma intereseaza.

Peculiara: Pai si atunci cum stii toate astea?

Peculiaru': Gizas! Ma impusc!

Peculiara: De la cati metri?

- Dialog despre fotbal sau de ce sa nu intri in amanunte cu Peculiar -