Pruncii îl zuruie.
Bătrânii îl visează.
Bolnavii îl șoptesc.
Muții îl gândesc.
Fricoșii îl strigă.
Orfanii îl lacrimă.
Răniții îl cheamă.
Iar ceilalți îl uită.
O, Mamă! O, Mamă!

Poezii
Editura "Litera Internațional"

Floricică, dulce poamă,
Toată lumea are mamă.
Melcul, iedul, ursulică,
Puiul cel de rândunică.

Fuge noaptea şi dispare,
La tot puiul bine-i pare
Că din nou e dimineaţă
Şi-şi vede mama la faţă

Educatoarea.ro: Poezii de ziua mamei

ADRIAN PĂUNESCU PLÂNGE - CINE IESE ULTIMUL DIN ŢARĂ

.

Sărăcia noastră ne omoară,

De atîta marş ne doare splina,

Cine iese ultimul din ţară

E rugat să stingă şi lumina.

.
Noi mereu le-am suportat pe toate,

Ducă-se dezastrele de-a dura,

Dar de ce, în plină libertate,

Cea mai mare să devină ura?

.
Pluralismul? tuturor ne place,

Chiar dacă îl facem numai unii,

Dar vedem, de-atîta timp încoace,

Pluralismul cinic al minciunii.

.
Sfîntă-i opoziţia pe lume

Şi organic preferăm răspărul,

Dar de ce, în păcăleli şi glume,

Nu se mai distinge adevărul?

.
Mai contează, uneori, şi fapta,

Nu se poate construi cu tînga,

Nu există stînga fără dreapta,

Nu există dreapta fără stînga.

.
Ne vor întreba copiii, mîine,

Morţii vor sări să ne condamne,

Dacă, pentr-un colţ mai bun de pîine,

Ne vom vinde ţara noastră, Doamne.

.
Libertate şi democraţie,

Paşapoarte pentru fiecare,

Dar de milă nimeni nu mai ştie

Şi e vraişte la hotare.

.
Coridor european şi-atîta,

Sub o licitaţie măruntă,

Provocarea, patima si bîta

Şi în curţi, şi-n pieţe se înfruntă.

.
Om la om nici nu mai vrea să creadă,

Om pe om la zid fatal îl scoate,

Singură se scoală o baladă

Şi în zdrenţe circulă pe sate.

.
Fînul necosit se-nvîrtoşează,

Putrezeşte sus, pe crengi, caisa,

În tăcerea-naltă de amiază

Morţii îşi aud ei înşişi zisa.

.
Cale pietruită cu dezastre,

Noapte-ntredeschisă pentru-o oră

Grijulii cu soarta ţării noastre,

Voievozii-a moarte ne imploră.

.
N-avem nici o şansă de izbîndă,

Vom rămîne bieţi orfani pe-aicea,

Dacă, supăraţi pe cei la pîndă,

Am trezit din moarte cicatricea.

.
C-un refren de muzică uşoară,

Într-un fel, ne recunoaştem vina,

Cine iese ultimul din ţară

E rugat să stingă şi lumina.

.

*

TUDOR GHEORGHE PLÂNGE – COLIND CELUI FĂRĂ DE ŢARĂ

*

.

GRIGORE VIERU PLÂNGE – BASARABIE CU JALE

.

În mine a lovit străinul

De Paşti sau Denii.

Dar încolţitu-m-au bezmetici

Şi moldovenii.

Că nu suntem români străinul

Pe-a lui o ţine.

Şi-ai mei mai tare-l cred pe dînsul

Decît pe mine.

Basarabie cu jale,

Basarabie,

De pe deal şi de pe vale,

Basarabie!

„Încîlcită-ţi este viaţa“,

Basarabie!
„Ca grîul ce-l bate gheaţa“,

Basarabie!

În mine-au dat şi moldovenii

Necreştineşte.

Ci-s fericit că-n ei românul

Tot mai trăieşte.

Ei spun că nu-s români, ci lacrimi

În piept frămîntă

Cînd un Fărcaş sau Vicoveanca

Sau Gheorghe cîntă.

Basarabie cu jale,

Basarabie,

De pe deal şi de pe vale,

Basarabie!

„Încîlcită-ţi este viaţa“,

Basarabie,

„Ca grîul ce-l bate gheaţa“,

Basarabie!

.

*

NOI PLÂNGEM – DOINA ŞI ION ALDEA TEODOROVICI – DOUĂ LACRIMI GEMENE

.

*

Nu vreau nimic din bogăţia zilelor noastre. Nici vile, nici maşini, nici bijuterii. Vreau să nu ne mai moară copiii de atâtea boli ciudate şi crude. Vreau să nu ne mai moară bătrânii de foame şi însingurare. Vreau să nu ne mai plece tinerii de acasă. Că nu suntem popor de slugi. Vreau să nu mai văd îmbogăţiţi peste noapte din politică, manele şi relaţii. Atât.

Nu vreau nimic din ce au avut bunicii mei materni. Nici casă, nici iaz, nici pădure, nici cai…Vreau mormintele lor. De la Bălţi, Năvîrneţ, Basarabia. Nişte cruci. Atât.

.

*

*

COPIII NOŞTRI PLÂNG!

THEODORA. 6 anişori

De la Andreea:

(http://sminchy.wordpress.com/2008/04/17/a-invins-moartea-o-data )

(Text de Ionela Gavriliu)

O fetita de 6 ani sufera de leucemie. Desi doctorii nu-i mai dadeau sanse, micuta a surprins pe toata lumea prin felul cum a inceput sa reactioneze la tratamente. Un transplant e dreptul ei la a doua viata.

Theo strange din pumnisori de cate ori tanti in alb se apropie de patul ei si ii mai face cate o injectie. Sau ii ia sange. Sau ii face analize peste analize. Zecile de intepaturi zilnice nu i-au sters zambetul de pe chipul strengaresc, cu ochii imensi si negri. Dar ar vrea sa nu mai fie in spital. Sa poata si ea, ca multi alti copii pe care-i ghiceste dincolo de geamurile salonului, sa mearga in parc, la tobogane, sa-si arate papusile noi pe care mami nu mai pridideste sa i le cumpere ca sa uite de durere. Si de boala. De aproape doi ani, viata micutei Theodora a insemnat citostatice, injectii, tratamente si suferinta.

In 2004, la putin timp dupa ce si-a serbat ziua de nastere, implinea 4 anisori, Theo a inceput sa se simta rau. Ii ardea fruntea mai tot timpul si toate antibioticele si tratamentele recomandate de doctori nu duceau la niciun rezultat. Timp de trei saptamani parintii au incercat sa gaseasca cu ajutorul medicilor o explicatie pentru fierbinteala aceasta continua, pentru durerile de articulatii.
La spitalul Budimex, inca de la consult, medicul si-a dat seama care e problema. Parintii sperau sa nu fie asa, dar rezultatele analizelor n-au lasat loc de dubii: leucemie acuta limfoblastica pro-b. Au inceput tratamentele, 8 luni de citostatice, stari de rau, sperante, recaderi, disperare. Abia in aprilie anul trecut Theo a putut sa mearga din nou acasa si sa continue tratamentul. Ii era dor de copii, de joaca lor, mai ales ca nu a apucat sa mearga la gradinita decat vreo doua luni, inainte de declansarea bolii. Dar capriciile cumplitei boli nu o lasa sa se bucure de copilarie.

Pentru Theodora, salvarea consta intr-un transplant de maduva care se realizeaza in strainatate. La inceputul acestui an, cand am sunat familia pentru a scrie povestea micutei, mama si prietenii de familie mi-au spus printre lacrimi ca nu mai are rost. Doctorii nu i-au mai dat nicio sansa fetitei, pentru ca rezultatele analizelor erau extrem de proaste. Iar pentru un transplant era deja prea tarziu. Dupa cateva luni, un nou telefon ne anunta ca Theo nu s-a lasat. A surprins pe toata lumea cu puterea ei, cu dorinta de a trai, astfel ca citostaticele isi fac din ce in ce mai bine efectul, iar posibilitatea transplantului a devenit singura speranta ca Theo se va putea bucura de o noua aniversare. „Domnii doctori ne-au spus ca Theo reactioneaza mai greu la tratament si asa a fost, abia acum dau rezultate. Pentru ca transplantul sa fie posibil, trebuie sa nu mai existe celule canceroase”, explica mama fetitei, Luminita Enciu.
Parintii Theodorei cred ca, pana la urma, micuta va fi salvata si totul va parea un vis urat peste ani. Dar cea mai increzatoare in insanatosirea ei este chiar Theo. „Stie ca e bolnava, dar cu toate astea e foarte vioaie, se joaca. Ne intreaba mereu cand se face bine, ea crede ca se va face bine”, se emotioneaza mama.

Pentru ca nu au posibilitati materiale, parintii spun ca sunt dispusi sa faca orice sacrificiu pentru ca Theo sa fie din nou sanatoasa. Mama, din salariul ei de profesoara, nu-i refuza nicio placere micutei, cumparandu-i de cand copila sta in spital, peste 30 de papusi. Pe langa medicamente si jucarii, Theo are nevoie si de hrana adecvata. „Ca sa putem merge la operatie, sunt dispusa sa-mi vand si casa in care stam. E o garsoniera, dar sper sa acopar cheltuielile”, se gandeste femeia. Mama Theodorei urmeaza sa depuna si formularul E 112 prin care statul sa plateasca cheltuielile pentru operatia fetitei, dar i s-a spus deja ca acest lucru nu se poate face integral.
Micuta Theo e o luptatoare. Sa o ajutam in aceasta batalie grea!
cod IBAN : RO09RNCB0672001111980002 (euro)
cod IBAN: RO36RNCB0672001111980001 (lei)
Sucursala: Bucuresti Unirea Center, Piata Unirii nr.1, Sector 3, Bucuresti
Titular de cont: Enciu Doru

Dati mai departe!

Iepuraşilor li-i dată
O problemă complicată.
Şi în bănci perechi – perechi,
Scriu pe frunze de curechi
Tot cu morcovi subţirei:
Un fel de creion la ei.
Unul de atât gândit,
Stă în bancă neclintit
Cu creionul dus la gură,
Necăjit fără măsură,
Şi tot cată în plafon
Şi tot roade din creion.

Poezii

Cel care a scris incomparabilul vers „Nu am moarte cu tine nimic” va trebui să se însănătoşească, spre a putea observa, spre a putea înţelege şi scrie continuarea dialogului cu moartea, din punctul de vedere al vieţii care învinge. Şi parcă aş aştepta momentul când moartea, în loc să secere, s-ar apuca de scris şi ar lansa versul: Nu am, Grigore, cu tine nimic!"

Aşa încheie Adrian Păunescu un editorial publicat în revista Flacăra, pe 1 februarie 2008, despre suferinţa prin care a trecut Grigore Vieru.

Cant-un greier din aripa!
"Greierus, nu taraii!
Mama s-a culcat pe-o clipa
Si o poti trezi, trezi..."
Greierusul fara casa:
"UIte, nu mai tarai, jur!
Dar nici frunza sa nu caza!
De ce cade ea, zur, zur?!"

Refren

Stea, stea, logostea,
Leagana fetita mea!
Stea, stea, logostea,
Leagana fetita mea!
Ca eu-s tare ocupata
Si ea vrea mult leganata
Stea, stea, logostea,
Leagana fetita mea!
Leagan-o bland si mereu
Stea, stea, leganea,
Sa creada c-o legan eu!
Stea, stea, leganea,
Leagana fetita mea!
Ca eu-s tare ocupata
Si ea vrea mult leganata
Stea, stea, logostea,
Leagana Fetita mea!

Refren:

Versuri, G. Vieru, cantec de Tudor Gheorghe
Alte poezii de Grigore Vieru ---> link