Azi de dimineaţă a fost cumplit...am reuşit cu chiu cu vai să storc ultima picătură de aragaz din butelie şi am făcut o cafea, fără zahăr. Cred că ceva s-a declanşat în mintea mea şi dintr-o dată, imagini şi senzaţii mi-au invadat creierul şi toate astea mi-au adus aminte de pachetul de tutun rătăcit pe undeva printr-un sertar din bucătărie şi, cu toată opoziţia mea, monstrul nefumat din mine m-a impins către bruma de tutun uscat ratacită pe fundul pungii. În acel moment, sedus de mirosul placut, m-am abandonat cuminte în ghearele fumatorului înrăit din mine şi am inceput amândoi să căutăm foiţele pentru a răsuci obiectul adoraţiei noastre. Spre norocul meu, aş putea spune acum, nici urmă de foiţe..am scotocit până şi ultimul colţişor din casă transfigurat şi transpirat de nervi. Dupa ceva timp am aruncat la gunoi tutunul, am cazut în canapea obosit după care am făcut un duş şi am plecat la muncă ...fără să fumez.

Acum e cumva spre sfârşitul zilei de munca şi îmi este foarte greu să ma concentrez şi spun asta cu toată sinceritatea. Imi tremură mâinile şi am momente în care simt că toată clădirea se mişcă. Sper să îmi treacă căt mai repede.

Singura parte bună de până acum: mi s-a mai desfundat nasul...parcă respir mai bine. Sper să o ţin tot aşa şi să nu dea tramvaiul peste mine; m-aş enerva cumplit după atâta chin.

Partea dificilă este că, după zece ani de fumat, cam greu cu psihicul şi cu dependenţa aşa că, hai să vă povestesc timp de o lună cum e şi poate vă lăsaţi şi voi sau poate vă apucaţi, cine ştie.

După cum spuneam, azi e a doua zi sau mai bine zis, pe undeva pe la mijlocul celei de a doua zi. Surprinzător până acum este cât de usor mi-a fost să renunţ la cele trei tigări fumate dimineaţa după trezire dar trebuie să recunosc că am renunţat şi la cafea iar asta nu ştiu căt pot să o mai duc.

Azi pe la 11 dimineaţa am avut prima cădere. Simţeam ca mor dacă nu fumez una. Măinile incepuseră sa-mi tremure şi nu puteam să ma concentrez la nimic. Prima tendinţă a fost să mă duc să mestec ceva dar m-am abţinut. L-am gasit pe krrokkx dispus sa-mi dea un ceai verde şi amar, lucru care m-a mai calmat pe moment.

Acum e ora trei şi aş trage un fum, doar un fum, unul micuţ, mititel...mă simt ameţit şi de abia reuşesc să scriu dar vad că asta mă mai linişteşte.

Cred că cel mai greu azi o să fie controlul stării de irascibilitate. Partea proastă e că, proaspăt intors din concediu trebuie să interacţionez cu multă lume. Incerc să-i evit pe căt se poate şi probabil cu asta mă voi ocupa tot restul zilei de azi.

Drept pentru care şi-a transformat incepand de  ieri localul în „ Biserica unică şi universală a fumătorilor Domnului".  Cum orice interventie a politiei intr-un lacas de cult va fi intepretata drept o incalcare a liberatilor religioase succesul noii cafenele...pardon ! miscari religioase e garantat  :)

Sfanta Treime venerata  " Fumul, focul, scrumul " .10 cafenele au anuntat ca vor sa se alature noii biserici.

Credem ca in scurt timp noua religie o sa bata la fundul gol orice alt cult.

Sa fumati bineeee !

Promovând imaginea unei societăţi multiculturale şi multirasiale, participând la o serie de ceremonii desfăşurate în biserici creştine, sinagogi şi temple buddhiste, Obama nu a vizitat niciodată o moschee. Poate pentru a nu întreţine zvonurile că este musulman. (Se ştie că s-a declarat creştin abia după împlinirea vârstei de 21 de ani.) Sau, poate, pentru a nu răni suferinţa familiilor victimelor şi salvatorilor de la World Trade Center, care cred şi acum că a fost un atentat islamist. Ori pentru a nu pierde voturile electoratului otrăvit de politica fricii. Dacă democraţii sunt cunoscuţi pentru flerul lor de a atrage ca un magnet minorităţile, în special cele rasiale şi sexuale, candidatul Barack Obama a mai cucerit simpatia unei minorităţi din ce în ce mai prigonite: fumătorii. Care sunt trataţi ca nişte infractori. Ca nişte narcomani.

Bun. Fumatul e naşpa. Ştiu. Fumatul poate  ucide. Şi asta ştiu. Fumatul face buba. Ştiu, ştiu. Că ştiu de ce plătesc accize. Dar sunt fumător. Şi asta e treaba mea. E opţiunea mea. Tot aşa cum pot opta să devin filatelist, manelist sau alcoolist. Respect dreptul nefumătorului de a sta departe de duhăneala mea. Şi el să respecte distanţa critică. Aşa că avertismentele astea pozate nu or să mă facă să mă las de fumat, cel mult îmi vor da puseuri de greaţă. Ca şi cum de greaţă duceam lipsă. Şi cu asta... la gară.

Mai întâi ne-a dat afară din clădiri. Apoi din cârciumi. Pe urmă a tipărit avertismentele alea pe pachetele de ţigări.  Bun până aici. Acum 'mnealui statu' a ajuns la concluzia că suntem analfabeţi, tâmpiţi sau moronieni şi nu ne descurcăm cu cititul. Aşa că ne dă cu poze. Să pricepem. Adică, v-aţi prins, pe nenea statu' îl fute o grijă teribilă de sănătatea şi  bunăstarea mea. Mulţumesc, nea statu ! Da' n-ar fi mai bine să vezi tu de canalizări, sărăcie şi alte alea ?

Şi dacă tot o frecăm pe textul cu "poate", adică "fumatul poate ucide" ... n-ar fi rău sa generalizăm practica avertismentelor însoţite de poze. De exemplu la intrarea în spitale să punem poza lui Ciomu. Sau poze cu igrasie. Pentru că "spitalele româneşti pot ucide". Sau să lipim nişte poze cu avertisment tare pe mezelurile cu un ridicat conţinut de vocale.

Sau şi mai simplu, pe buletinele de vot să punem poza de mai jos însoţită de avertismentul: Atenţie ! Politicienii va tâmpesc.

Tras un esmerado y cuidadoso trabajo de ajuste y de fusión, presento hoy una nueva imagen perteneciente a la sesión de Formentor del pasado 20 de junio, jornada especialmente productiva, dada la conjunción de varios elementos que favoreció la captura de innumerables fotos en diversos lugares. En este caso, el mar presentaba un aspecto idóneo: esas franjas de reflejos tan características de una calma chicha, el sol naciente justo detrás del Pal de Formentor —y en consecuencia, una luz muy especial— creaban una composición muy interesante. Las zonas en sombra presentan una leve capa de bruma en la parte inferior, que resalta el relieve de las montañas.
.
.
.

Si iata 1 julie 2008... ceea ce parea incredibil, tocmai s-a produs...fumat in spatii publice???ADIO..... acum se inhaleaza.... Se pare ca atmostefera in Amsterdam s-a schimbat astazi si nicicum in rau ...nimeni nu plange dupa ''fumat'' ba chiar am vazut lume pe terase si in coffeshops mai ceva ca la o zi de sarbatoare...Intru intr-un coffeshop si intreb ..''ei?? cum merge''...un zambet de satisfactie pe fata proprietarului imi da de inteles ca totul e ok; cu 32 de sortimente de marihuana pe lista de meniu, cu specialitatea ceaiului marocan si incepand de azi cu mai noua metoda de incinerare a plantei de marihuana si transformarea fumului in abur, omul se pare, nici timp sa-mi vorbeasca nu are...terasa e plina, angajatii alearga in toate partile, si incasarile sunt pe masura.... ''e mult mai periculos acum, deoarece chiar si nefumatorii sunt azi atrasi de senzationalul vaporizator; daca pentru nimic in lume unii n-ar fi aprins si fumat un joint, acum toata lumea se pare vrea sa traga un abur..:))'' Omul si-a imbunatatit si sortimentele de cafea: cu spuma, fara spuma, cafea neagra mahon, sau neagra abanos, braziliana sau argentiniana, in amestec sau stare pura, expresso sau cappucino italienesc or taria cafelei solubile germane...... se pare ca pentru bussinesul sau 1 julie a venit ca cireasa pe tort...Clientii???? AAAhhhhh deci e deajuns sa ma uit de jur imprejur....:))...''having fun''

Am fumat prima data in clasa a noua, in magazia de haine pentru oras a liceului militar de marina. Cred ca Assos, pentru ca, alaturi de Kent, erau tigarile la moda atunci. Se vindeau cu cinci lei bucata (mai tineti minte monedele alea mari, de aluminiu, da?), de catre intreprinzatori care iti sopteau in trecere ca au "americane".

Nu mai tin minte cand m-am lasat prima oara de fumat, dar retin ca ultima oara mi s-a intamplat inainte de Sarbatorile de iarna. M-a tinut vreo luna, dupa aia viata mea a luat-o accelerat la vale si printre lucrurile de care am incercat sa ma agat s-au nimerit si tigarile.

Cert e ca perioadele de ne-fumat au fost mereu semnificative, cea mai lunga durand aproape doi ani. O sa ma las si acum, simt ca momentul e aproape. Dar acum chiar as fuma o tigara!

Lasatul de fumat e doar unul dintre lucrurile pe care ar trebui sa le fac, care imi sunt la indemana, dar pe care nu le fac.

Ar trebui, spre exemplu, sa merg la sala, pentru ca sunt intr-o conditie fizica deplorabila. Nici nu e de mirare, in ultimii doi ani am facut munca de birou. Mai ieseam la un fotbal din an in Paste, dar am renuntat si la asta, pentru ca la mine fiecare meci se incheia cu o accidentare. Eu joc fotbal ca englezii: dedicat total, din minutul unu pana in minutul ultim, pe viata si pe moarte. Si ma tot loveam, ca-s mai firav de constitutie. La picioare, cel mai des, la maini (degetele in special, pentru ca sunt un portar talentat) dar si prin alte locuri. Intr-una din ultimele dati, mi-am "indoit" o coasta. Nu vreti sa stiti cum e, cate miscari dureroase pot exista in viata unui accidentat la coaste!

Ar trebui sa merg la sala, ziceam. Ei bine, sala e la doi pasi, pentru ca e "inclusa" in pretul platit de frate-miu pentru casa pe care si-a cumparat-o. Ar trebui doar sa fac cativa pasi, sa folosesc o cartela si sa patrund in sala cu pricina. Dar... e prea simplu, iar mie mi-au placut mereu lucrurile mai complicate.

Ar trebui sa alerg, dimineata sau seara, ori dimineata si seara, cum vad ca fac oamenii locului. Pun un trening pe ei, castile in urechi si alearga pana "crapa". Asta cu alergatul am experimentat-o de fix doua ori, intre Sola si Røyneberg. Urmeaza sa alerg pe malul oceanului, oricand imi va veni si cheful de asta.

Si ar mai trebui sa invat norvegiana... Ei bine, aici chiar sunt in culpa. Am adus cu mine un manual si un ghid de conversatie, comandate pe internet, in Romania, si primite in preziua plecarii. Am parcurs vreo patru lectii si m-am oprit, incurcat de accentul muzical. Da, exista asa ceva in limba norvegiana, si daca nu "canti" cum trebuie, iese altceva. Adica, mai clar, exista cuvinte care se pronunta la fel fonetic, doar ca fiecare cu muzicalitatea lui. Ramane de vazut daca am sau nu ureche muzicala... Si am mai fost la Læringssenter-ul de aici, am aflat de niste alte manuale care se utilizeaza aici si pe care frate-miu le avea dar uitase ca le avea si am mai aflat si de un site unde poti pune primele caramizi. Hai, ca ma apuc de luni!  

A venit iar vara, Nadia nu lucrează nici acum, deci iar merge la practică- nu la Rador din nou, a ferit-o dumnezeul ateilor, ci la un mare ziar. Şi cu această ocazie, a participat şi la prima conferinţă de presă din viaţa ei. Tema: pozele cu conţinut hidos care vor fi inscripţionate pe pachetele de ţigări de la 1 iulie, ca să ştie tot fumătoru ce îl aşteaptă dacă o ţine tot aşa.

Conferinţă de presă la Hotel Bucureşti! Ce lux, domle, ce lux. Şi totuşi nu ne-au dat moca decât un pix, o agendă şi o cutie de mentosane mici şi naşpa. Ce zgârie-brânză.

Invitatul cel mai de vază: ministrul Sănătăţii Eugen Nicolăescu, de profesie nu medic, ci economist, care cu vreo zi două înainte tocmai încălcase vreo enşpe legi internaţionale rostind la tv numele complet al victimei într-un caz de viol plus pedofilie plus incest.

Din cuprins:

Ministrul: O să încep brutal: Iată că a venit scadenţa!

(Nadia, aparte: Ha?)

Ministrul: Fumatul este un viciu cu efecte grave asupra sănătăţii. Cei afectaţi de bolile specifice fumătorilor devin consumatori cronici de servicii medicale, iar noi nu le putem garanta vindecarea.

(Traducerea Nadiei: “Nu vă mai îmbolnăviţi, panaramelor. Cheltuim o groază de bani să vă tratăm şi nici măcar nu ştim dacă vă faceţi bine”)

Ministrul: Targetul principal al acestor pictograme cu conţinut şocant sunt tinerii care încă nu fumează sau care fumează de puţin timp.

(Traducere: “Ştim că e cam degeaba, dar na…”)

Ministrul: E încă o măsură a ministerului împotriva fumatului, după taxa pe viciu şi programul de consiliere şi medicaţie gratuită Stop fumat, care a ajutat o treime din cei înscrişi să se lase de fumat!

(Traducere: “Restul de 2 treimi, nici vorbă. Plus că din ăia de se lăsară, câţiva s-au apucat la loc imediat! Hmm, parcă n-a ieşit tocmai bine, dacă stau să mă gândesc mai cu atenţie.”)

Ministrul: Vom continua acest program chiar cu riscul de a mai pierde din fumătorii care ne finanţează prin taxa pe viciu!

(Traducere: “Primim o groază de bani din taxa aia, deci nu ne costă mare lucru un progrămel antifumat, acolo”)

Ministrul: Şi soţia mea a vrut să se înscrie, dar numărul de persoane care puteau fi ajutate era limitat! Va trebui să aştepte valul al doilea!

(Traducere: “Voi, fiind nişte dobitoci, veţi crede că o nevastă de ministru chiar a fost lăsată pe dinafară într-o chestie condusă de soţul ei.”)

Purtătorul de cuvânt: Întrebări?

Jurnalist: Ce rezultate a avut treaba cu pictogramele în Belgia? S-a lăsat lumea de fumat?

Ministrul: Programul este încă la început, abia a fost implementat de un an şi e prea devreme să ne pronunţăm asupra rezultatelor.

(Traducerea Nadiei: “Habar n-am cum o fi ieşit la ăia”)

Purtătorul de cuvânt: Mai sunt întrebări?

Sunet de greieri, de aripi de fluture, de muşte pocnindu-şi capetele de geamuri…

Purtătorul de cuvânt: Nimeni? Atunci întreb eu ceva…(întreabă o banalitate)

Ministrul: Cred că ar mai fi şi alte chestii interesante de întrebat. Dacă imi daţi voie, întreb eu.

Urmează un moment în care ministrul formulează câteva întrebări, la care tot domnia sa răspunde. Şi uite aşa se termină conferinţa. Apoi, plimbare cu ministrul în faţa muzeului de artă, ca să vedem pictogramele cu conţinut hidos expuse pe gard.

Acu, să fim serioşi. Pozele astea cu gâturi canceroase, ţigări lovite de impotenţă, dinţi găuriţi de gudron şi alte asemenea sunt o sublimă inutilitate. Cine e suficient de deştept ca să nu fumeze o să fie deştept în continuare. Şi oricum n-o să-şi petreacă prea mult timp holbându-se la pozele de pe pachete de ţigări ca să lupte cu tentaţia. Cine se apucă de fumat o face fiindcă aşa crede el că e şmecher, şi dacă are tupeu să se apuce şi sfidează avertismentele (“Bă, ce şmecher sunt. O viaţă avem. Lasă că nu fac tocmai eu cancer”) păi e cu atât mai şmecher, nu? Iar cine fumează deja va spune blajin: “Da, fumatul e naşpa. Copii, să nu faceţi aşa ceva.” După care va fuma în continuare. Sigur că fumatul e un viciu nasol şi mai mult decât nasol, cu desăvârşire tâmpit (Măcar băutura e bună la gust, dar n-o să înţeleg niciodată ce plăcere o fi să tragi un fum cu gust de fum şi pe urmă să-l sufli iar. Am încercat şi eu- n-are nici un haz.). Dar nu scapă de el decât cine vrea, iar cine nu vrea…nu se sperie aşa uşor.

Şi dacă tot ziceam de băutură, sunt curioasă de ce nu e alcoolismul inamicul public nr.1. Eu n-am auzit de oameni care să-şi bată nevasta sub influenţa tutunului, de exemplu. Ca una care a avut de suferit toată viaţa din cauza efectelor alcoolului asupra altor persoane- să zicem, printre chestiile mai banale, era să mă violeze în stradă un beţiv, iar proful de mate din generală, un individ care se apropia de delirium tremens cu paşi mari, mi-a tras chiar în clasă o scatoalcă de am văzut elefanţi zburători- aştept cu interes o campanie antialcoolism. Şi dacă nu reuşim să-i vindecăm pe beţivi…ar fi prea drastic să recomand împuşcarea lor?

P.S. Toate pictogramele cu pricina aici

Totushi sunt bune pt design pt ca backgroundul e negru iar fontul e mult mai bine ales, chenarele alea negre cu un arial (sau ce font e ala) la text erau gay.

Pentru poze click click

De la 1 iulie 2008, România va introduce pictograme (horror) pe pachetele de ţigări, potrivit unei ordonanţe promovate de Ministerul Sănătăţii. Tot de la această dată se va interzice publicitatea la tutun în reviste, ziare şi locuri publice. Măsura a fost copiată după legi similare din Uniunea Europeană, cu intenţia de a descuraja fumatul.
Se pare ca fumătorii înrăiţi nu vor ceda in faţa acestor imagini. Din contra, ei comentează şi critică această iniţiativă. Trebuie găsită o altfel de soluţie. Nu est un lucru rău că s-a scris pe pachetele de ţigări că dăunează grav sanitaţii sau că fumatul ucide, etc, însa, cred că, a pune imagini „horror" pe pachete, doar ca să-i facă pe fumători sa renunţe, este puţin exagerat. La fel ar trebui sa se facaăsi pe etichetele de pe sticlele de băuturi alcoolice. Băuturile alcoolice dăunează muuuult mai mult decât ţigara. În primul rând, distruge familia care este baza societăţii, distruge voinţa din om. Alcoolul este mai periculos decât ţigara.
Unii au reuşit. Prima ţară care a introdus pictogramele pe pachetele de ţigări a fost Canada. Un an mai târziu, potrivit unui studiu, noile avertismente au motivat peste 40% din fumătorii canadieni să renunţe la viciu, în timp ce aproape 60% au început să se gândească mai mult la nocivitatea ţigărilor. În acelaşi an, rezultate pozitive au apărut şi în Brazilia. La două luni de la introducerea pictogramelor, aproape 70% dintre împătimiţii fumului au spus că se gândesc să nu mai pufăie când văd imaginile.
Cine vrea sa se lase de fumat, are nevoie de motive şi multă voinţă. Eu aşa am reuşit...

Aici puteti sa vedeti pozele care vor fi puse pe pachetele romanesti. Daca aveti stomac.

Astfel de imagini vor ocupa 30% din faţa principală a pachetului şi 40% din faţa secundară. Doreşte careva o ţigară?

Romania trebuie sa respecte un calendar de majorare treptata a taxei minime la 1.000 de tigari, astfel incat valoarea accizei sa ajunga, in 2010, la 74 de euro.

Ministerul Finantelor estimeaza ca majorarea accizei va aduce la bugetul general consolidat un plus de venituri de peste 500 milioane lei, in al doilea semestru.

Sursa: hotnews

Suport elegant pentru tigari potivit pentru un fumator de ocazie!

DE CE ESTE ATAT DE IMPORTANTA SA NU SE FUMEZE? De ce atunci cand intru intr-un local plin ochi si caut locuri "la nefumatori" e plin acolo de oameni ce-si etaleaza ostentativ tigarile? De ce prietenii lor nefumatori tolereaza asa ceva? Va spun eu de ce! pentru ca e mai important sa fi undeva cu prietenii decat sa te apleci catre argumente superficiale cum ar fi viciile. Parca eram diferiti unul de altul, nu? Ce sa facem, sa cream cate o categorie pentru fiecare individ in parte? Nu! Trebuie sa ne toleram unii altora anumite defecte, pentru a beneficia de calitatile pe care le avem.

S-a interzis fumatul, dar pe noi nu ne-a intrebat nimeni daca asta vrem!

Pentru cei care nu stiau... m`am lasat de fumat... sau incerc... dar greu mai e...dar oarecum e destul de bine ai un sentiment de ... bucurie in nici un caz ... ca mie dorr de un fum

Si m`am lasat si de jocul knightfight serverul 1 ca pe 2 inca o mai lalai pe acolo :D

O sa vedeti. Sa ajungi la 65 de ani, dupa o cariera, oricum, de apreciat, sa faci pe vedeta cerand sa poti sa fumezi peste tot si sa fii, in acelasi timp, militant feminist, luptator pentru drepturile omului si impotriva pedepsei cu moartea e ipocrizie.

Aceeasi ipocrizie care ii face pe liderii europeni sa emita tot felul de legi care incalca drepturile fundamentale ale omului, zicand ca astfel au grija de oameni.

Probabil ca impozitele societatilor de asigurari sunt mai mari decat ale producatorilor de tigari, la fel cum mi se pare evident ca schimbarea masinii la fiecare aparitie a unui nou standard euro aduce mai multi bani, nu mai putina poluare.

Nu trebuie sa fii mai inteligent decat functionarimea franco-germana de la Bruxelles pentru a intelege ca a produce o masina noua la fiecare 2-3 ani polueaza mai mult decat masina cea veche.

La fel cum nu trebuie sa fii mai inteligent decat C.D. pentru a intelege ca fumurile de starleta si premiul pentru intraga cariera se potrivesc ca nuca'n perete.

P.S. Neuronii nu se "regenereaza". Asta explica multe. :)