1) Ruta cea mai probabilă pe care a urmat-o scrisoarea, dintre următoarele variante:

- Buzău-Braşov-Sibiu-Baia Mare-Timişoara-Braşov-Piteşti-Buzău

- Buzău-Giurgiu-Ruse-Albena- Constanţa-Buzău

- Buzău- Budapesta- Viena- Roma- Belgrad-Buzău

2) Gradul de imbecilitate al Poştei Buzău care nu e în stare să găsească o adresă corectă într-un oraş relativ mic

Problemă suplimentară, pentru nota 10:

Să se calculeze halul de organizare al Direcţiei Finanţelor Publice Buzău, care îţi trimite confirmare de primire a declaraţiei de venit global şi după o lună îţi trimite avertisment că nu ai depus-o. Eu tocmai am renunţat!

Câteva ore mai târziu: Văd că a ajuns cineva pe blogul meu căutând "Buzău". Or fi ăia de la Poşta Buzău care vor să se documenteze unde e Buzăul, ca data viitoare când au de expediat o recomandată din Buzău în Buzău, să ştie unde s-o trimită!

Întrebare-capcană: cine manipulează sindicatele în acest an electoral?

Creştere peste aşteptări

Criza economică mondială declanşată în august 2007 în Statele Unite nu a ocolit pe nimeni, crescând îngrijorările privind evoluţia economiilor naţionale, inclusiv cea a României. În urma discuţiilor anuale avute cu autorităţile de la Bucureşti în luna aprilie, Fondul Monetar Internaţional estima creşterea economiei româneşti cu 5,5% în acest an. Previziuni similare au emis şi alte instituţii, analiştii sceptici, dar şi ziariştii antiguvernamentali, majoritatea acestora întemeindu-şi opiniile pe trendul global, nu pe realităţile economice.

Imediat după comunicatul Institutului Naţional de Statistică, Mugur Isărescu a explicat fenomentul economic la Forumul Financiar Central şi Est European. Guvernatorul BNR a afirmat că impactul crizei financiare internaţionale a fost până acum unul pozitiv, temperând ritmul e creştere a creditării şi frânând deficitul de cont curent. "În cazul în care criza persistă, riscul ar fi să se tempereze prea mult creşterea economică, însă, din ce am văzut până acum, nu sunt semne de încetinire", a mai precizat Isarescu, citat de NewsIn.

Observaţiile sunt cât se poate de reale. De altfel pe parcursul unei jumătăţi de an Banca Naţională a mărit dobânda de politică monetară cu 2,75%. Însă impactul acestor măsuri ar trebui să se vadă cu prisosinţă asupra inflaţiei, nu asupra PIB.

Principalul motor al creşterii economice într-un astfel de ritm sunt investiţiile directe din ultimii ani. Intervalul de timp în care acestea îşi fac simţită prezenţa este de 1 an - maxim 2 ani. Investiţiile au crescut cu 35% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, iar în 2007 au fost cu 30% mai mari decât în 2006. În aceste condiţii, este de aşteptat menţinerea trendului pe care se alflă produsul intern brut sau chiar majorarea ritmului de creştere, cu atât mai mult cu cât rezultatele investiţiilor precum cea a Fordului la Craiova sau, mai ales, cele din nord-vestul ţării, nu au ajuns încă să se vadă în totalitate.

Pe ce ne bazăm

Din datele Institului Naţional de Statistică se remarcă în primul rând serviciile, care au contribuit cu 48,8% la creşterea PIB (având o pondere de 52,3% din PIB), în timp ce industria şi construcţiile au contribuit cu 39% la cresterea PIB, pe fondul înregistrării unei creşteri a industriei de 5,4% la o pondere 26,7% din PIB, construcţiile sporind cu 32,4% şi având o pondere de 6,2% din PIB.

Privind prin prisma factorior de influenţă ai creşterii PIB pe categorii de utilizări, se remarcă menţinerea pe primul loc a aportului cererii interne cu aproape 16% faţă de primul trimestru din 2007.

Investiţiile străine în România au fost de 1,58 miliarde euro în primele trei luni ale anului, din care 13% s-au îndreptat spre sectorul bancar şi 87% spre economie. În structură situaţia se prezintă favorabil, industria fiind principalul beneficiar cu 39%, urmat de comerţ şi servicii cu 24% şi construţii cu 18%. Agricultura se menţine îşi menţine ponderea de 9% în total. Mai mult pentru statistică, să notăm că investiţiile rezidenţilor români în străinătate au fost de 88 milioane euro.

Aşacum cum INS ne-a obişnuit în ultimii ani, vestea proastă vine dinspre deficitul comercial - în continuare ridicat reprezentând 20,6% din produsul intern brut. Cel mai mare deficit a fost cel de pe relaţia Germania 824 milioane euro, pe locurile 2 şi 3 situându-se Rusia şi Kazahstan ca urmare a importurilor de petrol şi gaze. În privinţa exporturilor se remarcă trecerea pe primul loc a Germaniei în topul partenerilor (pondere de 16,6%), devansând pentru prima dată Italia (16,4%).

Concluzionând asupra datelor prezentate de Vergil Voineagu, preşedintele INS, putem aprecia creşterea macroeconomică a României ca fiind nu doar spectaculoasă, ci şi sănătoasă. Nu există semne ale supraîncălzirii economice, drept dovadă formarea brută de capital fix deţine o pondere importantă 24,3% şi prezintă o creştere de 33,2% faţă de trimestrul I al anului trecut.

În timp ce INS trage concluziile despre trimestrul trecut, reprezentanţii BNR scrutează viitorul şi iau în considerare riscul supraîncălzirii economiei. Dacă se va dovedi un risc real, şansele scăderii dobânzii de politică monetară vor tinde către zero în opinia viceguvernatorului Eugen Dijmărescu, care totodată susţine că în cazul unui an agricol bun nu vor fi motive reale de creştere a dobânzii. Rămâne de văzut la Consiliul deAdministraţie al BNR din 26 iunie dacă atitudinea conducerii instituţiei va fi în continuare excesiv de prudentă sau nu.

Într-un studiu BNR din luna mai 2008 privind creditarea companiilor nefinanciare şi a populaţiei se remarcau căteva aspecte interesante:

• - temperarea ritmului de creştere a cererii de credite noi din partea companiilor nefinanciare în primul trimestru al anului 2008, în timp ce pentru persoanele fizice creditele ipotecare şi de nevoi personale cererea este în creştere;
• - standardele de creditare au rămas neschimbate la nivel agregat pentru companii, înăsprindu-le pe cele pentru IMM-uri, în timp ce s-au relaxat pentru persoanele fizice;
• - înăsprirea termenilor de creditare atât pentru companii, cât şi pentru persoanele fizice.

Concluzia este elementară: sistemul bancar încurajează consumul final şi frânează dezvoltarea sectorul IMM-urilor. Aici se află cheia, fiind imperios necesară crearea unui cadru care să faciliteze inversarea trendurilor.

Pro şi contra

O creştere trimestrială de 8,2% este foarte bună. Mai importantă este menţinerea trendului în continuare, evaluarea influenţelor pro şi contra, dar şi măsuri concrete din partea autorităţilor.

Asupra evoluţiei economiei mondiale apasă criza de lichiditate pornită din SUA anul trecut, scăderea dolarului, problemele energetice mondiale - în special cea a petrolului care se îndreaptă spre 150$/tonă -, dar şi creşterea mondială a preţurilor laalimente. Au loc relocări menite a scăderea (sau măcar a menţine!) costurile, fuziuni şi preluări, activităţile sunt reorganizate, etc., pe scurt o agitaţie economică mondială pe principiul „scapă cine poate". Avantajate sunt economiile emergente, inclusiv cea a României, avantajată de statutul de membru U.E. obţinut la momentul oportun.

Tocmai din acest motiv este trebuie subliniat că principala influenţă în creşterea PIB-ului naţional vine de la investiţiile directe, cu atât mai mult cu cât sunt suficiente semne că trendul este pozitiv, numeroase multinaţionale fiind interesate de a-şi deschide capacităţi de producţie în România. Dar de la teorie la practică este cale lungă, exemplul Mercedes care are de ales între avantajul infrastructurii poloneze sau a salariilor româneşti trebuie reamintit mereu autorităţilor. Aşa cum la Cluj şi la Craiova au putut  fi găsite soluţii, acestea pot fi identificate şi în zonele slab industrializate şi/sau sărace.

Deschiderea fabricii Nokia de la Cluj pe 11 februarie înseamnă o influenţă asupra PIB-ului doar pentru jumătate din trimestrul I. Totuşi, spre finele lunii mai au sărbătorit atingerea numărului de un milion de telefoane, astăzi numărul de angajaţi fiind de doar 700 faţă de 3.500 cât vor fi atunci când fabrica va funcţiona la capacitate maximă. Ford îşi va aduce un aport vizibil abia în  2009, foarte probabil comparabil cu cel al Renault, adică inclusiv asupra reabilitării deficitului comercial.

Un alt mare factor care influenţează pozitiv este potenţialul bursier României, slab fructificat atât în mediul privat, slab fructificat de stat la privatizări. Prietenii ştiu de ce!

Jumătatea goală a paharului este influenţată de dezinteresul autorităţilor centrale şi locale faţă de infrastructură, sistemul fiscal supraîncărcat şi aflat de două decenii într-o perpetuă schimbare,  puterea judecătorească aservită, licitaţiile trucate sau - pur şi simplu - de birocraţia şi corupţia din vămi, poliţie, etc.

Totodată sindromul drobului de sare care bântuie BNR-ul - în ciuda depăşirii momentelor grele ale economiei naţionale din urmă cu un deceniu - provoacă neplăceri mari sectorului care în fapt are/ar putea avea cel mai mare potenţial posibil de creştere: cel al IMM-urilor (motivele prezentate mai sus). Sigur, nici statul nu a avut niciodată o poziţie de susţinere efectivă şi reală a lor, dar această tristă realitate nu ţine loc nici măcar de consolare.

 Pe 30 mai Comisia Naţională de Prognoză a rectificat proiecţia principalilor indicatori economici până în 2020. Pentru 2008 este prevăzută o creştere a PIB-ului cu 6,5%, urmată în 2009 de 6,1%, previziunea macroeconomică a CNP continuând cu creşteri anuale de 5,2-5,8%. Este o viziune echilibrată. Deşi foarte greu de păstrat o astfel de creştere timp de două decenii, o astfel de evoluţie este imperios necesară. Un PIB de 442,3 miliarde euro, o inflaţie de 2% şi un salariu mediu brut de 1133 euro nu (mai) trebuie privite cu scepticism. Nu vorbim de vise, ci de ţinte. Ca urmare nu trebuie să visăm, ci să muncim.

Inlocuieşte cuvântul judecată cu cel de criză şi citeşte: pentru aceasta, nu vor învia  necredincioşii la criză; milă şi criză voi cânta; Tatăl toată criza a dat-o Fiului; caum este criza lumii acesteia; că vremea este să înceapă criza de la casa lui Dumnezeu.

Pînă să vină vremurile de acum, popoarele europene întrebuinţau cuvântul "judecată" în loc de criză de câte ori se abătea asupra lor vreo nenorocire. Acum a fost doar înlocuit cuvântul vechi cu unul nou şi cel pe înţeles cu unul de neînţeles. Când era secetă, se spunea: "Judecata lui Dumnezeu!" Când era inundaţie: "Judecata lui Dumnezeu!" Când era război sau molimă: "Judecata lui Dumnezeu!" Când era grindină, cutremure, omizi, şoareci, iarăşi şi totdeauna: "Judecata lui Dumnezeu!"   Iar asta inseamnă: criză prin secetă, criză prin inundaţii, criză prin războaie, molimi şi aşa mai departe. Şi actuala restrişte financiar-economică este privită de popor ca o judecată a lui Dumnezeu, dar nu este numită "judecată" ci "criză". Ca nenorocirea sa fie sporită prin neînţelegere! Fiindcă atunci când se rosteşte un cuvânt pe înţeles, cum este "judecată", se ştie şi cauza penreu care a venit nenorocirea, se ştie şi Judecătorul care a îngăduit-o, se ştie, în fine, şi scopul pentru care a fost îngăduită ea. Dar când e folosit cuvântul "criză", cuvânt neînţeles de toţi şi de oricine, nimeni nu ştie să lămurească nici de ce, nici de la cine, nici pentru ce.

Mă întrebi de cauza crizei actuale, sau de cauza actualei judecăţi a lui Dumnezeu ? Cauza este totdeauna aceeaşi. Cauza secetelor, inundaţiilor, foametelor şi celorlalte flageluri ale neamului omenesc este şi cauza crizei actuale. Apostazia oamenilor. Prin păcatul apostaziei au provocat oamenii această criză, şi Dumnezeu a îngăduit-o ca să-i trezească, să le deştepte conştiinţa şi să-i intoarcă la Sine. La păcate moderne, criză modernă. Şi, cu adevărat, Dumnezeu s-a slujit de mijloace moderne pentru a-i cuminţi pe oamenii moderni: i-a lovit prin bănci, prin burse, prin finanţe, prin valută. A răsturnat casele de schimb valutar din întreaga lume, ca oarecând mesele schimbătorilor de bani în templul din Ierusalim. A pricinuit o panică nemaipomenită între comercianţi şi schimbători de bani. Înalţă, coboară, schimbă, tulbură, înspăimântă: face totul ca trufaşele căpşoare ale înţelepşilor europeni şi americani să se trezească, să li se deştepte conştiinţa şi să se înduhovnicească. CEi ancoraţi în limanul siguranţei materiale să îşi aducă aminte de sufletul lor, să îşi recunoască fărădelegile şi să se închine Dumnezeului Preaînalt, Dumnezeului Celui viu.

Cât va ţine criza ?  Atâta timp cât duhul oamenilor va rămâne neschimbat.

Sf. Nicolae Velimirovici

]]> http://mihneagraur.wordpress.com/?p=104 Wed, 07 May 2008 17:43:06 +0000 mihneagraur http://mihneagraur.wordpress.com/?p=104 Mă aşteptam ca, dacă nu în weekend, la începutul acestei săptămâni preluarea Yahoo de către Microsoft să se oficializeze. Se pare că m-am înşelat, deşi sunt opinii potrivit cărora este doar o mişcare menită a influenţa viitorul negocierilor.

Dovada este scăderea imediată a acţiunilor Yahoo cu 20%. În schimb acţiunile Microsoft au crescut cu 2,6%, "aplaudând" decizia gigantului de a nu investi fără frână. Rămânând la acest capitol, trebuie să punctăm şi îmbunătăţirea cotaţiei bursiere a rivalului Google cu 2,2%.

Deşi sunt zvonuri potrivit cărora este posibilă în acest moment preluarea Yahoo de către fondurile de hedging, punerea în practică ar fi mai mult decât dificilă fiind necesar alierea mai multor astfel de fonduri pentru o prealuare de asemenea proporţii. Foarte puţin probabil. La fel sunt şi alte zvonuri care merg pe un achitiţia AOL pentru a stopa căderea drastică a acţiunilor sau pe un parteneriat Yahoo - Time Warner.

Foarte posibil ca refuzarea ofertei Microsoft de 33$/acţiune să fie regretată ulterior. Rămâne de văzut de care din cele două părţi. La cât de avansate au fost lucrurile, nu m-ar mira reluarea negocierilor.

Până atunci Google jubilează.

Aşa cum am mai spus-o, motivul ambelor companii este Google, care deja deranjează prea mult. Modul în care evoluează şi, mai ales, capacitatea de a aduce mereu ceva nou - acum Google Ocean, după modelele de succes Google Earth şi Google Sky - îi determină pe ceilalţi să se (re)poziţioneze în piaţă în funcţie.

Compania fondată de Larry Page şi Sergey Brin are tendinţa de a deveni pe termen lung un dictator al pieţei de tip Microsoft. Lucrurile nu vor ajunge atât de departe, situaţia pe piaţa IT fiind astăzi cu totul alta. În plus, nu este vorba doar de capacitatea competitorilro de a reacţiona, ci şi de autorităţile care nu vor mai lăsa drum liber unui nou monopol. Cel puţin în Europa, unde atât Microsoft, dar şi Google au avut unele probleme.

Preluarea Yahoo de către Microsoft şi-a schimbat statusul din "posibilă" în "probabilă". Chiar în acest weekend, dacă graba este atât de mare precum se întrezăreşte prin crăpătura uşii. Diferenţa dintre 33$ şi 35$ per acţiune implică per total diferenţa dintre 47,5 şi 50 miliarde dolari. Nu este o sumă de care să se împiedice Microsoft, dar nimeni nu aruncă cu banii pe fereastră.

Psalmi 107:8 O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea lui, şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!

Recunoştinţa reprezintă una dintre cele mai puţin răspândite atitudini printre oameni. Suntem mai degrabă tentaţi să fim nemulţumitori decât recunoscători. Nemulţumirea o întâlnim peste tot unde mergem: la grădiniţă: ,,Iar ţin învăţătorii ăştia copiii până târziu”, pe stradă: ,,Iar e căldura asta insuportabilă”, la lucru: ,,Şefii ăştia nu se gândesc decât la ei”, în familie: ,,Copiii noştri mă stresează cu joaca lor.”

Odată strecurată în viaţa noastră, nemulţumirea ne face să vedem din ce în ce mai mici binecuvântările lui Dumnezeu şi amplifică fiecare circumstanţă nefavorabilă pe care o întâlnim.

Oare ce s-ar întâmpla dacă în fiecare zi am încerca să găsim motive de mulţumire? Cum s-ar schimba viaţa noastră?

• „Îţi mulţumesc, Doamne, pentru această nouă zi.”
• „Îţi mulţumesc pentru sănătatea pe care o am eu, familia mea.”
• „Îţi mulţumesc pentru că pot să umblu, să respir, să văd.”
• „Îţi mulţumesc pentru familia pe care o am, pentru biserică, pentru prieteni.”

Ceea ce sugerează în mod practic James MacDonald vizavi de recunoştinţă este să creştem numarul ocaziilor de exprimare a recunoştinţei noastre. Nu va fi un lucru uşor, de aceea el propune să trecem printr-o şcoală treptată a recunoştinţei: nivelul gimnazial, liceul şi facultatea recunoştinţei.

RECUNOŞTINŢA ELEMENTARĂ – se predă la nivelul gimnazial. Are ca bază biblică versetul din Evrei 13:15: „... să aducem totdeauna lui Dumnezeu o jertfă de laudă, adică, rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui.”

Recunoştinţa elementară presupune decizia pe care o iei ca să îţi manifeşti recunoştinţa faţă de Dumnezeu printr-o mulţumire rostită. Acest lucru nu înseamnă că mulţumirea porneşte din adâncul inimii, dar este o decizie totuşi de a mărturisi mulţumirea pentru ceea ce a făcut Dumnezeu pentru tine, pentru ceea ce ţi-a dat şi pentru ceea ce a lucrat în viaţa ta. Este un fel de a spune: „Doamne, recunosc implicarea Ta în această problemă din viaţa mea.”

LICEUL RECUNOŞTINŢEI – este un nivel mai bun decât cel anterior. Are ca bază biblică 1 Tesal. 5:18 – „Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru orice lucru; căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi.” Acest fel de mulţumire este o sursă de bucurie atât timp cât nu te confrunţi cu o problemă foarte dificilă. Presupune să îi mulţumeşti lui Dumnezeu pentru orice lucru – să cauţi în orice lucru care ţi se întâmplă acea parte bună care va modela viaţa ta spre mai bine, latura pozitivă în orice circumstanţă a vieţii.

FACULTATEA RECUNOŞTINŢEI – reprezintă nivelul la care Dumnezeu doreşte ca noi să trăim. Este acel tip de recunoştinţă care este caracterizat de încredere deplină în Dumnezeu. Efeseni 5: 18b, 20: „ fiţi plini de Duh... Mulţămiţi totdeauna lui Dumnezeu Tatăl, pentru toate lucrurile, în Numele Domnului nostru Isus Hristos.” Aceasta înseamnă a fi recunoscător tot timpul lui Dumnezeu, a fi recunoscător şi pentru lucrurile bune şi pentru cele rele, convins fiind că în Suveranitatea Lui, Dumnezeu ştie de ce îngăduie pentru acea perioadă respectivele încercări. O astfel de atitudine te menţine pe înălţimile vieţii şi promite biruinţă în orice circumstanţe.

Poate în momentul în care citeşti aceste rânduri despre recunoştinţă treci prin situaţii nefavorabile în viaţă: sănătate ruinată, depresie profundă, durere emoţională provocată de moartea cuiva drag sau de rănile provocate de oameni rău intenţionaţi. Poate treci printr-o lipsă financiară sau printr-o cădere spirituală. Roagă-te, spunându-i lui Dumnezeu: ,,Doamne, nu înţeleg de ce trebuie să trec prin această vale adâncă, însă am încredere că Tu ştii clar acest lucru şi nu ai pierdut controlul. Nu ştiu în cel fel îmi va fi benefic acest test, însă îţi mulţumesc.”

Un alt exerciţiu practic pe care ni-l propune James MacDonald este să luăm în fiecare seară o foaie de hârtie şi un pix şi să notăm 5 motive de mulţumire. A doua zi, de dimineaţă, înainte de a pleca la lucru sau la şcoală, să recitim acele motive de mulţumire şi recunoştinţă, şi încărcaţi cu ele în minte, să începem ziua. Acest lucru trebuie să îl facem în fiecare zi, adică 365-366 zile pe an. Rezultatul garantat este o atitudine mai bună şi recunoştinţă faţă de Dumnezeu pentru implicarea Lui în viaţa noastră.

Prelucrare după un capitol din cartea lui James MacDonald – Doamne, schimbă-mi atitudinea.

James MacDonald, Doamne, schimbă-mi atitudinea (până nu e prea târziu), Majesty Press, Arad, 2005, pp. 53-75.

           Noi recorduri

 Cele două crize ale petrolului din anii 1973 si 1979, maximul istoric din aprilie 1980 - atunci pretul petrolului ajustat la inflaţie era de 102,53$/baril. Vineri 18 aprilie petrolul a trecut de 116$.

 Situaţia este una foarte sensibilă, preţul fiind tot uşor influenţat în ultimele luni de orice ştire: de la comentariile lui Ben Bernanke, preşedintele băncii centrale americane (Federal Reserve), asupra stării economiei americane până la perturbările recente ale producţiei în Nigeria, de la anunţul privind stocurile reduse ale SUA până la incendiul la un terminal de gaze naturale în Norfolk (Marea Britanie). Sigur, astfel de anunţuri au influenţat mereu piaţa, în consecinţă preţul suferind variaţii.

Acum însă amplitudinea variaţiilor este mult mai ridicată şi, de cele mai multe ori, nu există tendinţa de revenire şi/sau stabilizare a preţului. Practic în primul trimestru al anului preţul a crescut cu 15%, un procent ridicat având în vedere că nu au mai avut loc evenimente cu grad ridicat de risc. În raportul întocmit pentru luna martie 2008, OPEC a remarcat o volatilitate excesivă, preţurile fiind vulnerabile la evenimente care mod normal au impact doar pe termen scurt.

 În ciuda apelurilor lansate de statele mari consumatoare, Chakib Khelil, preşedintele OPEC, a anunţat că, deşi este de aşteptat ca preţul să continue să crească, nu este necesar să majoreze plafonul producţiei de petrol, susţinând că oferta şi cererea sunt echilibrate. Chakib Khelil a afirmat că OPEC poate creşte plafonul producţiei cu 2 milioane de barili pe zi pe seama marilor exportatori precum Arabia Saudită, Venezuela, Algeria, Libia şi Nigeria. Deasemenea, preşedintele OPEC a atenţionat că plafonul de producţie a fost majorat şi anul trecut, dar cu toate acestea preţul a continuat să crească.

 Chakib Khelil aruncă o importantă parte de vină pe devalorizarea dolarului, apreciind că o devalorizare a monedei americane cu 1% produce un salt al preţului la petrol cu 4$/baril.

 Companiile petroliere

 Pentru anul acesta OPEC îşi menţine previziunile privind creşterea cererii de petrol cu 1,4%. Aceasta reprezintă o creştere de 1,2 milioane barili/zi, atngându-se un plafon de producţie de 87 milioane barili/zi.

Pericolul unei crize economice globale ridică semne de întrebare şi asupra preţului petrolului. În fapt, o restrângere importantă a producţiei ar reprezenta şi o scădere drastică a cererii, care la rândul său ar genera fenomene periculoase pe piaţă. Nimeni nu poate anticipa efecte unui impact major asupra politicii internaţionale. Multe dintre statele OPEC nu sunt tocmai relaţii de prietenie cu SUA, NATO, U.E. sau chiar ONU.

"În anii 1970, companiile petroliere internaţionale controlau aproximativ 75% din rezervele mondiale de petrol şi 80% din producţie. Astăzi, companiile controlează doar 6% din rezervele petroliere şi 24% din producţia internaţională", restul fiind controlat "în principal de companiile naţionale", a constatat directorul executiv al grupului italian Eni, Paolo Scaroni, la deschiderea forumului internaţional pentru energie de la Roma, potrivit NewsIn.

Cu toate acestea, în topul Forbes al celor mai puternice 2000 de companii din lume găsim 123 de companii de petrol şi gaze, din care 12 în primele 100 şi 3 în primele 10. Principalele 10 companii au înregistrat în 2007 un profit cumulat de 209 miliarde $ la un volum al vânzărilor de 1947 miliarde $, ceea ce înseamnă o rată a profitului de peste 10%. Toate aceste firme au manifestat creşteri la cei patru indicatori (volumul vânzărilor, profitul, activele şi valoarea de piaţă) avuţi în vedere la întocmirea clasamentului.

În situaţia în care variaţia cotaţiilor internaţionale a avut amplitudini mari anul trecut, putem spun că 2007 a fost un an extrem de agitat: tensiuni ridicate pe marginea programul nuclear iranian, acutizarea tensiunilor dintre Venezuela şi SUA, incidentele din Nigeria, criza financiară internaţională pornită de la căderea creditelor imobiliare în SUA, previziunile privind creşterea Chinei, etc. La toate acestea s-au adăugat tendinţele actuale de reaşezare a marilor jucători pe piaţă, în special creşterea puterii şi influenţei Gazprom şi PetroChina.

Apropo, în 2007 cea mai mare companie din lume (nu doar din petrol!) din punct de vedere al capitalizării bursiere nu a mai fost din SUA, ci compania chineză PetroChina cu 524 miliarde dolari. De remarcat că prin maximul bursier anului trecut, PetroChina a întrecut valoarea cumulată a următoarele două clasate: Exxon Mobil şi General Electric.

Revenind, trebuie spus că marile companii sunt „stresate" de presiunea investiţiilor pe care vrând-nevrând trebuie să le facă deoarece noile zăcăminte sunt tot mai greu de exploatat aflându-se la adâncimi tot mai mari şi tot mai departe de coaste, fără a mai reaminti de petrolul foarte greu şi scump la rafinare cum este cel din Venezuela sau Canada. O altă presiune investiţională vine dinspre reglementările de mediu, dar concluziile întârzie să apară, concluziile privind regimul climatic în urma negocierilor internaţionale de la Kyoto urmând să apară în 2010 sau chiar 2011.

 Exportatorii

Peste 70 de companii internaţionale s-au înscris pentru a oferta implicarea în dezvoltarea resurselor petroliere din Irak, ţară care exploatează astăzi doar o mică parte din rezerve ce pot fi relativ ieftin de extras.

O analiză elaborată recent de Reuters preciza că exportatorii din Golful Persic, deşi dispun de sume importante de bani de pe urma vânzărilor de petrol, au început să îşi limiteze achiziţiile de active străine deoarece internaţionalizarea crizei creditelor promite afaceri mai bune în viitor. De fapt, pe fondul inventarierii situaţiei actuale şi a identificării celor mai eficiente plasamente, exportatorii continuă să acumuleze. Având în vedere devalorizarea multor tipuri de active, vor ajunge practic să cumpere mai ieftin.

În timp ce asistăm de peste jumătate de an o criză mondială de lichiditate, exportatorii de petrol din zona Golfului au lichidităţi imense. Achiziţiile făcute de aceştia în 2007 au fost de trei ori mai mari faţă de anul precedent, ajungând la circa 90 miliarde $, potrivit firmei britanice Dealogic. Însă în primul trimestru al anului curent ritmul a scăzut, fiind cu 30% mai mic decât cel al ultimului trimestru din 2007.

Interesant este că febra investiţiilor îngrijorează Statele Unite, care manifestă îngrijorare cu privire la influenţa şi controlul străin asupra activelor, ridicându-se întrebarea dacă achiziţiile au motivaţie politică.

În altă ordine de idei, identificarea unor noi rezerve în alte zone începe să devină doar o formă de literatură science-fiction. Totuşi, la începutul lunii aprilie a fost descoperit un zăcămând important de petrol în largul coastelor braziliene, fiind apreciat al treilea ca mărime din lume. Compania Petrobras, împreună cu spaniolii de la Repsol şi britanicii de la BG Group au dat de rezerve estimate la 33 miliarde de barili, pe locurile 1 şi 2 fiind zăcămintele de la Gewar (Arabia Saudită) şi Burgan (Kuweit), cu 83 şi respectiv 72miliarde barili.

Desigur, se naşte întrebarea: care este volumul estimat al celor mai importante zăcăminte din subsolul irakian? De fapt se nasc mai multe întrebări, dar retorice, răspunsurile ştiindu-le şi un copil de grădiniţă din SUA.

Din urma acestei evoluţii câştigă aşadar toate marile forţe financiare, am numit aici atât companiile, cât şi exportatorii. De pierdut - pierd consumatorii finali.

În 2007 au fost doborâte mai multe recorduri pe piaţa petrolului. Leonid Fedun - vicepreşedinte al Gazprom - afirmă că Rusia nu va mai extrage niciodată un volum atât de mare de petrol precum cel din  2007 (aproape 10 milioane de barili/zi). Se bănuie păstrarea unor rezerve importante pentru situaţii urgente, la fel cum procedând şi SUA cu zăcămintele din Alaska.

Cele mai optimiste previziuni arată că zăcămintele vor fi epuizate peste 100 de ani, cele mai pesimiste - peste 2-3 decenii. Indiferent ce ne va oferi viitorul, acesta va fi fără petrol. Dar până atunci preţul continuă să crească, iar prognoza atingerii în 2008 a pragului de 150$/baril este tot mai aproape de a deveni realitate.

La noi, Daniel Dăianu a lansat ideea creării unei companii naţionale energetice, idee preluată rapid de prim-ministrul Tăriceanu. Având în vedere evoluţiile recente şi previziunile, dar mai ales sensibilitatea României faţă de problematică, o astfel de idee trebuie susţinută şi dusă la îndeplinire fără a crea monopol de viitorul guvern, indiferent de culoarea sa politică.

Sistemul bancar

Potrivit unui raport al Băncii Reglementelor Internaţionale (BIS), băncile europene au făcut împrumuturi importante la alte bănci pentru a face faţă cererilor de creditare venite din partea companiilor. Astfel, împrumuturile nete realizate de acestea la alte bănci au crescut de la zero în 1997 la 800 miliarde dolari. În schimb, băncile americane s-au împrumutat de la societăţi nebancare, volumul împrumuturilor acordate de băncile americane către alte bănci crescând de la zero în 1999 la 442 miliarde la finele anului trecut.

Împrumuturile acordate în străinătate reprezintă sub 20% din activele băncilor din SUA, 30-50% din cele ale băncilor din Canada, Marea Britanie, Franţa şi Belgia şi peste jumătate din cele olandeze şi elveţiene.

La sfârşitul anului trecut Banca Centrală Europeană, împreună cu Fed şi băncile centrale din Marea Britanie şi Canada au stabilit mărirea lichidităţilor de pe piaţă ca urmare a creşterii împrumuturilor interbancare din urma crizei creditelor din SUA. Aceasta înseamnă inflaţie.

În primul trimestru al acestui an investitorii de pe întreg mapamondul au retras circa 100 miliarde de dolari din fondurile de investiţii, ceea ce vine să confirme tendinţa de ieşire a investitorilor de pe pieţele de capital din America de Nord şi Europa de Vest. Este vorba de o tendinţă pe termen lung, care - aşa cum s-a văzut în ultima jumătate de an - va continua să afecteze nu doar piaţa bancară, ci şi bursele, iar în lipsa unor rezolvări concrete, putem spune că proporţiile crizei nu mai pot fi estimate...

Recesiunea americană

Cuvântul recesiune a fost greu de pronunţat vreme de câteva luni bune, deşi situaţia este evidentă de ceva vreme, iar premizele nu oferă speranţe prea ridicate. Recent, oficialii Băncii Centrale Europene au declarat că economia SUA se află deja în recesiune, dar primul care a afirmat aceasta a fost Nout Wellink, preşedintele Băncii Centrale din Olanda, ţară cu o economie mai predispusă efectelor crizei americane decât ţările cu economii mai puternice.

Însă nici măcar americanii nu mai au încredere în economia Statelor Unite: un sondaj USA Today/Gallup reliefează că trei din patru americani sunt pesimişti în privinţa economiei americane. De altfel, se pare că începe să acţioneze tot mai tare şi componenta psihologică. Comparând PIB-ul economiei americane de 13.873, miliarde dolari în 2007 versus cel al celor 15 state din zona euro de 8.847,9 miliarde euro, la un curs de peste 1,56 dolari / 1 euro, se ajunge la concluzia că economia zonei euro a trecut pe locul întâi.

Tot la nivel simbolic: topul Forbes al celor mai puternice 2000 de companii din lume are pe primul loc banca britanică HSBC Holding, detronând americanii de la Citigroup, aflaţi pe primul loc an de an de la înfiinţarea topului în 2003, căzuţi acum abia pe locul 24. De precizat că topul este întocmit pe criterii generale luând în calcul patru indicatori: volumul vânzărilor, profitul, activele şi valoarea de piaţă. Topul este întocmit în moneda americană, iar evoluţia acesteia în ultimul an coroborată cu criza băncilor americane a influenţat decisiv acest top.

De altfel moneda americană a pierdut în primele trei luni ale lui 2008 nu mai puţin de 7,5% în raport de euro şi 9,1% faţă de yenul japonez, iar aşteptările sunt cvasiunanime: ascensiunea acestora, dar şi a altor monede naţionale, va continua. În încercarea disperată de a redresa situaţia, Federal Reserve a scăzut dobânda de referinţă cu 2% până la 2,25%, dar această politică nu mai poate continua, ca dovada fiind nivelul scăzut la care a ajuns moneda americană.

Angajatorii americani au continuat disponibilizările în luna martie, numărul de locuri de muncă scăzând cu 152.000, faţă de doar 85.000 prognozate, rata şomajului ajungând la 5,1%, cea mai ridicată a ultimilor ani.

The Independent il numea pe George W. Bush „al 43 lea preşedinte al SUA şi unul dintre puţinii preşedinţi care au distrus atât politica externă, cât şi pe cea economică" într-un recent ghid al crizei economice mondiale. Este foarte posibil ca această caracterizare să o regăsim în manualele de istorie de peste câteva decenii.

Stagnarea europeană

Dar este pregătită economia Europei să poarte coroana mondială? Economia zonei euro a ajuns pe primul loc mai mult datorită căderii americane decât ca urmare a creşterii sale. Meritul Euroei conservatoare este faptul că a gestionat lucrurile mult mai bine, reuşind să (re)acţioneze mult mai adecvat la ameninţările unei posibile crize.

Uniunea Europeană şi-a concentrat atenţia pe intrarea în zona euro a ţărilor noi membre numai în situaţia în care îndeplinesc anumite criterii foarte severe. Cu toate acestea, Jean-Claude Trichet, preşedintele Băncii Centrale Europene a cerut recent guvernelor europene să ia măsuri pentru a stopa inflaţia în zona euro, crecând îngrijorările faţă de ritmul de creştere al acesteia. În martie 2008 inflaţia anuală a atins 3,5%, mult peste nivelul de 2% ţintit de BCE, fapt care exclude pe termen scurt posibilitatea băncii de coborâre a dobânzii de politică monetară, cu toate că creşterea economică este încetinită.

Dinamica schimbării este mai mare în SUA decât în Europa, capitalismul pe noul continent fiind mai agresiv decât cel pe bătrânul continent, unde componenta socială beneficiază de mai mare atenţie în luarea deciziilor economice. Ca dovadă, reacţiile la nivel înalt de tipul celor din cazul închiderii fabricii Nokia din Bochum nu au avut niciodată loc în SUA.

În altă ordine de idei, amânarea luării unor decizii în privinţa semnării unui acord global privind protecţia mediului forţează companiile să îşi amâne investiţiile. Implicaţiile sunt foarte periculoase: scăderea competitivităţii, decalaj tehnologic, export de locuri de muncă. La ediţia 2008 a European Business Summit reprezentanţii marilor corporaţii din industria siderurgică, petrolieră şi chimică au cerut Comisiei Europene să le fie aduse la cunoştinţă cât mai repede reglementările de mediu care vor intra în vigoare în 2013. Comisia a răspuns că nu va lua o hotărâre în această privinţă mai devreme de 2010 sau 2011, când se vor putea trage concluziile privind regimul climatic în urma negocierilor internaţionale de la Kyoto, giganţi precum Lafarge sau ArcelorMittal şi-ai permis să critice dur atitudinea Comisiei.

Nimeni nu îşi poate permite investiţii de miliarde atâta vreme cât un acord nu este semnat. Lucrurile se pot decide însă între marii jucători. De exemplu cei de la ArcelorMittal, cel mai mare producător mondial de oţel, remarca că un acord sectorial numai între U.E. şi ceilalţi nouă mari producători din SUA, China, Rusia, India şi Brazilia ar acoperi 90% din producţia mondială. Având în vedere legislaţiile mai permisive din aceste ţări şi contextul starea economiei mondiale, se ridică întrebarea: vor învinge interesele marilor corporaţii sau conştientizarea problemelor acute generate de poluare?

Cine profită de acutizarea crizei americane şi de conservatorismul european? În primul rând China, dar şi alte state precum Rusia sau India. China şi-a permis chiar să anunţe o majorare a salariilor în 2008 dublă faţă de creşterea productivităţii muncii. Aceasta înseamnă pentru SUA inflaţie importată, iar gurile rele spun că nu întâmplător la doar câteva zile au apărut primele conflicte în Tibet...

Mişcarea pieţei este reliefată şi de faptul că în 2007 cea mai mare companie din lume din punct de vedere al capitalizării bursiere nu a mai fost din SUA, ci compania chineză PetroChina cu 524 miliarde dolari. De remarcat că prin maximul bursier anului trecut, PetroChina a întrecut valoarea cumulată a următoarele două clasate: Exxon Mobil şi General Electric.

Aceasta este starea naţiunilor într-un moment de incertitudine ridicată din punct de vedere economic. Deşi mă aşteptam la reacţii care să confirme conştientizarea crizei actuale şi amintirea marelui dezastru din '29-'33, iată că descoperim cum menţinerea în expectativă este sinonimă cu împingerea în prăpastie.

Cine ar vrea să facă ceva, nu poate, iar cel care poate - nu vrea. De ce? Răspunsul îl vor da peste ani manualele de economie.

Leasingul imobiliar reprezinta un instrument financiar eficient in achizitionarea de sedii de firme sau locuinte.

Conditii

• Durata contractului: intre 1 si 15 ani;
• Avansul: intre 15% si 50%
• valoarea reziduala: 0% (inclusa in rate) sau 20% (achitata la sfarsitul contractului de leasing);

Obtinem finantare optima pentru :

• Cladiri de birouri
• Centre logistice
• Fabrici si hale industriale
• Constructii din faza de proiect
• Centre comerciale sau alte spatii comerciale
• apartamente
• case, vile
• spatii comerciale
• teren

Servicii oferite în domeniul imobiliar:

• consultanta juridica si fiscala cu privire la tranzactiile de leasing;
• consultanta tehnica cu privire la achizitionarea si edificarea imobilelor;
• coordonarea si monitorizarea contractelor necesare realizarii investitiei;
• monitorizarea facturilor legate de activitatea de construire;
• controlul si urmarirea desfasurarii activitatii de constructie;
• servicii de asigurare

Documente necesare

• Persoane Juridice:

   

• Cerere de finantare ;
• Actele constitutive ale societatii: Certificat Inregistrare, Act Constitutiv, Acte Aditionale (daca este cazul);
• Document de identitate (BI / CI / Pasaport) al imputernicitului;
• Ultimele doua bilanturi aferente ultimelor doua exercitii financiare incheiate, cu balantele aferente;
• Ultima balanta lunara de verificare sintetica aferenta anului in curs;
• Certificat constatator al firmei eliberat de ORC in original (nu mai vechi de 30 zile);
• Declaratie pe propria raspundere a administratorului referitoare la datoriile catre bugetul statului;
• Specimen semnatura din banca, cu viza bancii in original;
• Extras de cont lei din banca (din aceeasi banca cu specimenul);
• Hotarare AGA pentru utilizator (si girant);
• Factura proforma de la furnizor (conditii si termen de livrare, semnata si stampilata atat de furnizor, cat si de utilizator);
• Acte proprietate (copie);
• Incheierea de intabulare;
• Fisa cadastrala;
• Extras informativ al Cartii Funciare.

• Persoane Fizice:

   

• cererea de finantare
• Documente de identitate ale solicitantului, sotului/sotiei si ale girantului (daca este cazul) - copie;
• Certificat de casatorie - copie;
• Act de proprietate sau de inchiriere locuinta - copie;
• Adeverinte de venit net sau talon pensie - solicitant, sot/sotie;
• Extras de cont;
• Specimen de semnatura - copie, cu viza bancii in original;
• Copie Carnet de Munca solicitant;
• Dovezi ale veniturilor suplimentare, altele decat cele din Contractul de munca (daca este cazul).
• Acte proprietate (copie);
• Incheierea de intabulare;
• Fisa cadastrala;
• Extras informativ al Cartii Funciare.

• Persoane Fizice Autorizate:

   

• cererea de finantare;
• Certificat inregistrare fiscala si documente autorizare/functionare;
• Document privind spatiile de functionare;
• Document de identificare a persoanei fizice autorizate;
• Declaratia de impunere anticipata pe anul in curs;
• Declaratia de venit global pentru anul anterior si Decizia de impunere corespunzatoare - copii;
• Copie dupa Registrul de Incasari si Plati pentru ultimele 3 luni sau alte documente intocmite lunar de catre solicitant, din care sa rezulte incasarile si platile din perioada respectiva).
• Acte proprietate (copie);
• Incheierea de intabulare;
• Fisa cadastrala;
• Extras informativ al Cartii Funciare.
• Copiile solicitate vor fi stampilate si semnate "Conform cu originalul".

Leasing Imobiliar pentru Apartamente, Case, Cladiri de birouri, Depozite, Fabrici si hale industriale, Constructii din faza de proiect

Internet: euro-credite.ro

Myjob 2.008 ofera in premiera candidatilor posibilitatea de a vota compania preferata si de a castiga in fiecare saptamana 3 playere MP4 sau chiar marele premiu al primaverii, o camera video miniDV Sony. Totodata, cei care sunt in cautarea celor mai bune joburi au posibilitatea de a participa la workshopuri dedicate domeniilor fierbinti ale pietei de recrutare din Romania. Specialisti din domeniile Banci/Finante/Contabilitate, Marketing/Publicitate/PR, Medical/Farmacie si Resurse Umane ofere candidatilor informatii interesante si utile despre ce inseamna o cariera de succes in aceste domenii de activitate.

In cadrul targului online de joburi al primaverii, Myjob 2.008, candidatii gasesc informatii utile in articole si interviuri cu specialisti din cele mai disputate domenii de activitate, modele de scrisori de intentie, modele de obiectiv de cariera pentru CV-uri, precum si sfaturi utile pe care candidatii le pot afla direct de la specialistii implicati in cadrul targului.

Citeste mai mult pe pagina targului de joburi Myjob 2.008.

Pe scurt, pentru cei care nu cunosc "situaţia", directorii finanţelor publice au fost "învîrtiţi", pe principiul cunoscut al "sacului cu şoareci" şi uite aşa, de exemplu, la Braşov ne-am trezit cu şeful de la Dîmboviţa, în timp ce al nostru boss a fost trimis tocmai la Piatra Neamţ.

Suprinzător, nu am auzit încă nici de proteste, nici de... refuzuri. Despre directorul braşovean se spune că şi-a aranjat, în calitate de preot - un fel de "violon d'Ingres" - o parohie bogată, bine dotată, ceea ce îi creează posibilitatea de a "defecta" din administraţie şi a trece la cele sfinte.

Nu a făcut-o, cine ştie, poate sînt doar vorbe, aşa că, de acum, se va lupta cu evazioniştii de la Neamţ. Revenind la "cestiune", evident, toată lumea se întreabă ce a determinat această "rotaţie a cadrelor", care aminteşte de obiceiurile... comuniste.

Trecînd peste explicaţiile oficiale, în care nu crede nimeni, aici mi se pare că este vorba de protejarea şefilor într-un an "complicat", în care s-ar putea să primească tot felul de comenzi politice, nu neapărat de la putere, ci din mai toate direcţiile posibile - "selectate", desigur, după perspectivele de a accede la "ciolanele" post-electorale - avînd în vedere că mulţi dintre ei au fost promovaţi în scaune de alte partide decît cel care conduce, unii "datînd" chiar de pe vremea PSD, alţii fiind "împinşi" de PD, devenit PD-L, alţii promovaţi pe criterii "oculte".

Pentru o "curăţenie" - sînt evazionişti cunoscuţi de ani de zile, dosare plimbate la nesfîrşit, datornici "de serviciu", mereu "uitaţi" de cei care ar trebui să-i "execute", să dea drumul la "cîini", să recupereze sume uriaşe datorate statului - este, în mod sigur, prea tîrziu. Pentru "hărţuială" este, însă, OK.

Posibilii "donatori fruntaşi" vor fi "storşi" sau "ţinuţi de la mînă", după cum devine cazul. "După", vor fi lăsaţi să-şi vadă de treburi, iar cei care au dat cu banul unde trebuie vor fi cadorisiţi, în linia cunoscută, cu de toate, începînd de la lucrări publice pînă la funcţii în administraţie, continuînd cu alte avantaje" pe care nu le mai enumăr, fiindcă ar trebui să consum prea mult spaţiu tipografic. În concluzie, o rotaţie pentru protecţie.

A cui protecţie? Depinde din ce direcţie priveşte fiecare.

Realitatea s-a răzbunat. Ne-am lăudat cu creşterea economică. A fost o creştere economică energofagă şi paradoxal ea n-a făcut decât să adâncească deficitele economiei româneşti."

"Criza financiară actuală din Statele Unite ale Americii va trebui să fie considerată drept cea mai gravă de la Al Doilea Război Mondial încoace", a scris Alan Greenspan, preşedinte al Federal Reserve între 1987-2006. "Criza se va încheia atunci când preţul bunurilor imobiliare se va stabiliza, redresând astfel şi preţurile produselor financiare ce au drept activ suport credite ipotecare", a estimat acesta.

"Această criză va face numeroase victime. Sistemul actual de evaluare a riscurilor va fi în special afectat. Însă sper că una dintre victime nu vor fi sistemul de supraveghere mutuală (al actorilor din sectorul financiar) sau măsurile de autoreglementare financiară, ce au susţinut echilibrul sectorului financiar mondial", a adăugat Greenspan.

Fostul preşedinte al Federal Reserve - considerat la ora acutala unul dintre cei mai importanti bancheri din lume, Alan Greenspan, care a plecat de la conducerea Federal Reserve in 2006, se afla acum sub atacurile a tot mai multor critici. Atat economistii New York Times, cat si analistii Institutului American de Afaceri il considera vinovat pentru boom-ul imobiliar din perioada 2000-2005, care ulterior s-a soldat cu prabusirea pietei imobiliare din SUA din cauza politicii monetare cu dobânzi foarte joase urmate de Federal Reserve - estimează că nu va exista niciodată un sistem perfect de evaluare a riscurilor de pe piaţă.

"Managementul riscului nu va atinge niciodată perfecţiunea. Va veni întotdeauna un moment în care vor exista eşecuri, provocând o reacţie neaşteptată şi brutală", scrie Greenspan.

...risk management can never reach perfection. It will eventually fail and a disturbing reality will be laid bare, prompting an unexpected and sharp discontinuous response.

Greenspan s-a nascut in 1926 intr-o familie de evrei unguri (Grünspan) in orasul New York, S.U.A., si a servit sub 4 presedinti americani la conducerea Rezervei Federale a Statelor Unite intre anii 1987-2006.

Iata ca ceea ceva ziceam in articolul Sistemul bancar mondial se adevereste din nou.