<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><!-- generator="wordpress.com" -->
<rss version="2.0"
	xmlns:content="http://purl.org/rss/1.0/modules/content/"
	xmlns:wfw="http://wellformedweb.org/CommentAPI/"
	xmlns:dc="http://purl.org/dc/elements/1.1/"
	>

<channel>
	<title>filozof &amp;laquo; WordPress.com Tag Feed</title>
	<link>http://wordpress.com/tag/filozof/</link>
	<description>Feed of posts on WordPress.com tagged "filozof"</description>
	<pubDate>Fri, 22 Aug 2008 03:38:50 +0000</pubDate>

	<generator>http://wordpress.com/tags/</generator>
	<language>en</language>

<item>
<title><![CDATA[Emil CIORAN - Apocalipsa]]></title>
<link>http://ailaic.wordpress.com/?p=54</link>
<pubDate>Sun, 10 Aug 2008 23:21:21 +0000</pubDate>
<dc:creator>ailaic</dc:creator>
<guid>http://ailaic.wordpress.com/?p=54</guid>
<description><![CDATA[
Apocalipsa dupa Cioran, interviu de Gabriel Liiceanu.




]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<p><a href="http://ailaic.files.wordpress.com/2008/08/e_m_cioran1.jpg"><img class="alignnone size-full wp-image-56" src="http://ailaic.wordpress.com/files/2008/08/e_m_cioran1.jpg" alt="" width="480" height="220" /></a></p>
<p>Apocalipsa dupa Cioran, interviu de <a title="Wikipedia, Gabriel Liiceanu" href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Gabriel_Liiceanu" target="_blank">Gabriel Liiceanu</a>.</p>
<p><!--more--></p>
<p><span style='text-align:center; display: block;'><object width='425' height='350'><param name='movie' value='http://www.youtube.com/v/oFX_xOKsLR4'></param><param name='wmode' value='transparent'></param><embed src='http://www.youtube.com/v/oFX_xOKsLR4&rel=0' type='application/x-shockwave-flash' wmode='transparent' width='425' height='350'></embed></object></span></p>
<p><span style='text-align:center; display: block;'><object width='425' height='350'><param name='movie' value='http://www.youtube.com/v/BSlbJ9p1HrA'></param><param name='wmode' value='transparent'></param><embed src='http://www.youtube.com/v/BSlbJ9p1HrA&rel=0' type='application/x-shockwave-flash' wmode='transparent' width='425' height='350'></embed></object></span></p>
<p><span style='text-align:center; display: block;'><object width='425' height='350'><param name='movie' value='http://www.youtube.com/v/U8-vNgTLHBM'></param><param name='wmode' value='transparent'></param><embed src='http://www.youtube.com/v/U8-vNgTLHBM&rel=0' type='application/x-shockwave-flash' wmode='transparent' width='425' height='350'></embed></object></span></p>
]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[Gabriel Liiceanu : "Uşa interzisă"]]></title>
<link>http://clipa.wordpress.com/?p=599</link>
<pubDate>Wed, 06 Aug 2008 04:25:22 +0000</pubDate>
<dc:creator>Luminita</dc:creator>
<guid>http://clipa.wordpress.com/?p=599</guid>
<description><![CDATA[
&#8220;Motto:
Ce mai e şi cartea asta?
Jurnal, de fapt, nu e,
eseu nu e, tratat nu e, roman nu e.
]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<p><a href="http://clipa.files.wordpress.com/2008/08/img391.jpg"><img src="http://clipa.wordpress.com/files/2008/08/img391.jpg?w=215" alt="" width="215" height="300" class="alignnone size-medium wp-image-627" /></a></p>
<p>"Motto:<br />
Ce mai e şi cartea asta?<br />
Jurnal, de fapt, nu e,<br />
eseu nu e, tratat nu e, roman nu e.<br />
Cel mai corect ar fi să spun<br />
că este explozia (neîncadrabilă)<br />
a fiinţei mele pe parcursul unui an.<br />
Dar ce lucru formidabil:<br />
această explozie<br />
mă redă mie însumi întreg.</p>
<p>3 mai<br />
"Prima însemnare cu miză <em>terapeutică</em>, una care dovedeşte că durerea începuse, că boala de suflet urca în mine şi că încercam o ieşire timidă şi disperată tocmai în direcţia scrisului - leac pe care-l administram prosteşte, pentru că el nu are efect în faza acută, ci doar în remisie şi în convalescenţă - am făcut-o duminică, 7 ianuarie, către ora 4 după-amiază. (...)<br />
Acum când recitesc această însemnare, îmi dau seama cât de nepregătite sunt cuvintele pentru a exprima destrămarea. Cineva - şi eu însumi ar trebui să-i dau dreptate -, recitind astăzi ce am scris atunci, m-ar putea socoti patetic şi poseur sau, şi mai rău, ar putea spune că fac literatură de proastă calitate. Tocmai asta e neplăcut: cuvintele nu sunt apte, în asemenea momente, să transmită o stare de alarmă care e total incompatibilă cu literatura. Îmi amintesc perfect ce simţeam atunci şi o să-mi amintesc mereu, dintr-un motiv foarte simplu: îmi era, sufleteşte, nespus de rău. Am început să scriu aşa cum în căderea pe o pantă abruptă te agăţi de tot ce îţi iese în cale: cădeam trăgând după mine propriile mele cuvinte. Iar cuvintele erau ultima barieră pe care o puteam pune în faţa răului, singurul "lucru" peste care am dat pipăind în jurul meu, arma pe care am ridicat-o pentru a încerca o ultimă rezistenţă înaintea cedării finale. Voiam, dublând răul acesta prin cuvinte, să-l alung, sau măcar să-l ţin la distanţă, numindu-l. Niciodată, scriind, nu am fost mai departe de literatură. Eram pacient, încercam să-mi fiu medic şi foloseam cuvintele aşa cum foloseşte un credincios mânerul spadei, ca pe o cruce improvizată ridicată în faţa unui spectru. Mi-am propus atunci să consemnez, pur şi simplu, tot ceea ce simţeam. Eram asemeni unui căpitan de vas care relatează în jurnalul de bord ce se intâmplă înainte de scufundarea navei. Eram asemeni unui poliţist care întocmeşte procesul verbal al unui accident. Eram asemeni unui entomolog care descrie, descompunându-le, mişcările unei coleoptere.<br />
Numai că vasul care se scufunda, omul lovit în plină stradă, obiectul descrierii mele - acestea toate erau propriul meu suflet. Iar sufletul meu, în clipa aceea, era nespus de bolnav."</p>
<p>(Gabriel Liiceanu : "Uşa interzisă", Editura Humanitas, Bucureşti, 2002)</p>
]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[Raymond Queneau: "Florile albastre" (Les Fleurs bleues, 1965)]]></title>
<link>http://clipa.wordpress.com/?p=305</link>
<pubDate>Sun, 03 Aug 2008 06:17:36 +0000</pubDate>
<dc:creator>Luminita</dc:creator>
<guid>http://clipa.wordpress.com/?p=305</guid>
<description><![CDATA[&#8220;La douăzeci şi cinci septembrie o mie două sute şaizeci şi patru, în zori, ducele d]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<p>"La douăzeci şi cinci septembrie o mie două sute şaizeci şi patru, în zori, ducele d'Auge se postă în vârful donjonului castelului său ca să ia niţeluş în considerare situaţia istorică. Era mai degrabă tulbure. Rămăşiţe ale trecutului zăceau încă împrăştiate talmeş-balmeş. Pe malurile pârâului vecin îşi aşezau tabăra doi huni; nu departe de ei, un gal, poate un eduen (...). Pe orizont se desenau siluetele molâi ale unor romani obosiţi, ale unor sarazini din Corint, ale unor franci vechi, ale unor alani singuri. Câţiva normanzi beau calva. Ducele d'Auge oftă dar continuă să examineze atent aceste fenomene uzate. Hunii pregăteau stecuri, galii fumau o gitană, romanii desenau de alea greceşti, sarazinii coseau ovăz, francii căutau bani de aur şi alanii priveau cinci oseţi. Normanzii beau calva.<br />
- Atâta istorie, îi spuse ducele d'Auge ducelui d'Auge, atâtea mofturi pentru câteva calambururi, pentru câteva anacronisme. Mi se pare jalnic. N-o să mai ieşim niciodată din asta?"</p>
<p>RAYMOND QUENEAU (1903-1976), poet, filozof, lingvist, matematician : "Odile", "Prietenul meu Pierrot", "Saint Glinglin", "Zazie în metrou", "Exerciţii de stil", "Pirul", "O iarnă grea", "Departe de Rueil".</p>
]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[Varoluşçuluk]]></title>
<link>http://politikaduragi.wordpress.com/?p=31</link>
<pubDate>Wed, 30 Jul 2008 08:40:16 +0000</pubDate>
<dc:creator>imotep41</dc:creator>
<guid>http://politikaduragi.wordpress.com/?p=31</guid>
<description><![CDATA[Varoluşçuluk, esas olarak 17. yüzyıldan beri var olmakla birlikte, gerçek ününü ve daha cok ]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<p><a href="http://politikaduragi.files.wordpress.com/2008/07/sartre1.jpg"><img class="alignleft size-medium wp-image-33" src="http://politikaduragi.wordpress.com/files/2008/07/sartre1.jpg?w=293" alt="" width="293" height="300" /></a>Varoluşçuluk, esas olarak 17. yüzyıldan beri var olmakla birlikte, gerçek ününü ve daha cok da popülaritesini Sartre ile birlikte kazanmıştır. 20.yüzyılda, Martin Heidegger gibi kendine özgü ve yetkin varoluşçu filozoflar sözkonusu olmakla birlikte, bir felsefe olarak varoluşçuluk asıl etkisini Albert Camus ve özellikle de Sartre ile birlikte göstermiştir. Sartre, varoluşçu felsefenin hem <em>felsefi</em> hem de <em>siyasal</em> alandaki taşıyıcısı, uygulayıcısı olmakla bir entelektüel ve filozof olarak ayrı bir yer edinmiştir.</p>
<p>Varoluşçuluğun, geriye doğru gidildiğinde Blaise<a title="Blaise Pascal" href="http://politikaduragi.wordpress.com/wiki/Blaise_Pascal"> </a>Pascal'a kadar uzayan bir geçmişe sahip olduğu görülür; bu belli bir sekilde anlasilan varolusculuk anlaminda bir felsefe egilimiidr elbette, yoksa varolusculugun argümanlarinin bir kismini, nüve halinde ya da perspektif düzleminde de olsa cok daha öncelerde, örnegin Sokrates<span style="text-decoration:underline;"><span style="color:#0000ff;"> </span></span>felsefesinde, kutsal metinlerde vb, de bulunmaktadir. Ama bir felsefe egilimi olarak Varolusculugu Pascal ile birlikte ele alip degerlendirmek yaygin bir tutumdur felsefe tarihi incelemelerinde.</p>
<p>Daha sonralari, Soren Kierkegard tam olarak belli bir sekil verir varolusculugun anlasilmasinda. Buna göre dünyadaki insanin varolusu bir problematiktir ve felsefenin sorusturulmasi bunun üzerine yürütülmelidir. ise, modern varoluşçuluğun kurucusu olarak kabul edilir. Varolusculuk öyleki hem edebiyat alaninda hem de felsefe alaninda etkili olmus ve cesitli sekillerde temsilcilerini bulmustur. Friedrich Nietzsche, Martin Heidegger, Albert Camus, Dostoyevski varolusculuk dendiginde akla gelen ve modern varolusculugun temsilcileri olarak incelenen isimlerdir.</p>
<p>Sartre'ın, varoluşçuluğunda ilk olarak görülen, insanın <em>önceden-tanımlanmamış</em> bir varlık olarak ele alınmasıdır. İnsan kendi yaşamını, ya da tanımını kendi kararlarıyla verecektir. İnsanın içinde bulunduğu koşullar içinde yaptığı tercihleri onun kim olacağını ve ne olacagını belirler. Bu, "varoluş özden önce gelir" sözünün anlamıdır. İnsan önceden-zaten-belirlenmiş bir <em>öze</em> sahip değildir, daha çok o özünü kendi eyleyişleriyle gerçekleştirecek, yani varoluşunu şekillendirerek özünü ortaya koyacaktır. Kahraman ya da alcak olmak, insanın kendi yaptıklarıyla ilgili bir sonuçtur. Bu anlamda varoluşçu felsefede insanın etik bir varlık olarak sekillendirildiği, ama bununda siyasalı yadsımayan bir etik oldugu görülür. İnsan belirli bir bütünlügün içine doğmuştur, burada belirli bağımlılıkları vardır ve bu bağımlılıklar içinde bazı kararlar vermek zorundadır yaşamı boyunca. İşte <em>bu kararlar</em> insanın varoluşunun gerçekleştirilmesidir. Bu anlamda Sartre varoluşçuluğu genelde sanıldığının aksine ve varoluşçu edebi metinlerde görülen karamsarlığa rağmen <em>iyimser bir felsefe</em> olarak değerlendirir. Özgürlük ve bağımlılık arasında tuhaf bir ilişki kurulur bu felsefede, öyleki, <em>insan kendi özgürlüğüne de mahküm edilmiştir</em>, denilir. Kendi kararlarıyla ve tercihleriyle özgürlügünü gerçekleştirmek zorundadır.</p>
<p>Öte yandan varoluşçuluk belirtildigi gibi iyimser bir felsefedir ve özünde hümanisttir. Hümanizm Sartre'ın felsefesinde önemli bir yöndür. 20.yüzyılın ikinci yarısı özellikle Hümaizmin kuramsala ve felsefi olarak reddedilmesi ve eleştirilmesi olarak ortaya çıkmış olmasına ve bunların çoğunluğunun Fransa kaynaklı olmalarına rağmen, Sartre ısrarla, özgül bir şekilde anladığı anlamda Hümanizmi vurgular kendi felsefi konumunu ifade etmek için. Varoluşçuluk Hümanizmdir'der Sartre ve bu şekilde bir metni vardır.</p>
]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[Rom&acirc;nul s-a născut philosop]]></title>
<link>http://eiliky.wordpress.com/2008/07/17/romnul-s-a-nascut-philosop/</link>
<pubDate>Thu, 17 Jul 2008 07:32:53 +0000</pubDate>
<dc:creator>Alex Nicolescu</dc:creator>
<guid>http://eiliky.wordpress.com/2008/07/17/romnul-s-a-nascut-philosop/</guid>
<description><![CDATA[
Aceasta mostra de furculisionizare a limbii romane o puteti admira live  prin Plaza Romania, adica]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<p align="center"><a href="http://eiliky.files.wordpress.com/2008/07/26042008.jpg"><img style="border-right:0;border-top:0;border-left:0;border-bottom:0;" src="http://eiliky.files.wordpress.com/2008/07/26042008-thumb.jpg" border="0" alt="26042008" width="442" height="333" /></a></p>
<p>Aceasta mostra de furculisionizare a limbii romane o puteti admira live  prin Plaza Romania, adica in Mall-ul din Drumul Taberei, pe undeva peste drum de Bamboo.</p>
<p>Acum il inteleg pe Cel Mai Iubit Prim Oier Cu Stea In Frunte:</p>
<div>
<div id="scid:5737277B-5D6D-4f48-ABFC-DD9C333F4C5D:a581d51f-573c-461f-bb41-533d187414e0" class="wlWriterSmartContent" style="display:inline;margin:0;padding:0;">
<div><span style='text-align:center; display: block;'><object width='425' height='350'><param name='movie' value='http://www.youtube.com/v/gCcwBfsCUvU'></param><param name='wmode' value='transparent'></param><embed src='http://www.youtube.com/v/gCcwBfsCUvU&rel=0' type='application/x-shockwave-flash' wmode='transparent' width='425' height='350'></embed></object></span></div>
</div>
</div>
<p>Pax vobis mai animalilor!</p>
]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[Filozofi născuți din iubiri apuse]]></title>
<link>http://soacramica.wordpress.com/?p=175</link>
<pubDate>Sun, 13 Jul 2008 22:48:20 +0000</pubDate>
<dc:creator>soacramica</dc:creator>
<guid>http://soacramica.wordpress.com/?p=175</guid>
<description><![CDATA[ «Iubirea e un razboi în care poți fi rănit sau chiar ucis. În lupta asta continuă, filozofia]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<p><em><span style="font-family:Calibri;"> </span><span style="font-size:small;color:#333399;">«Iubirea e un razboi în care poți fi rănit sau chiar ucis. În lupta asta continuă, filozofia devine o armă secretă… » A.D.</span></em></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align:justify;margin:0 0 10pt;"><span style="font-size:small;">Clipa în care te trezești brutal dintr-o iubire și cazi în abisurile infernale ale ridicolului, e cea mai insuportabilă. Insuportabilă din două motive. <em>Primo</em>, coborîrea nu prevede un ascensor și deci aterizarea e ultra-dureroasă. <em>Secundo</em>, nici chiar durerea <span> </span>de la căderea liberă nu poate fi comparată cu suferințele de a parea ridicol în proprii tăi ochi. Pentru că, oare cum mai poți să te simți atunci cînd ani de zile crezi că iubirea ta are temelie de piatră, iar cu o clipă în urmă descoperi cu ochi de idiot credul că tot ce ai mai sfînt se îneacă într-o mlaștină puturoasă? </span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align:justify;margin:0 0 10pt;"><span style="font-size:small;"><span lang="EN-US">Mlaștina înghite orice temelie. Orice. </span>Atunci cînd în iubire unul nu mai are nevoie de celălalt. Dacă ești celălalt, atunci te simți de parcă ai fi întîrziat la propriile tale funeralii. Căci lumea te-a bocit demult, dar tu nu auzeai nimic, tu mai trăiai cu speranța și dragostea. Tu mai trăiai încă.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align:justify;margin:0 0 10pt;"><span style="font-size:small;">În clipa în care ajungi să-ți pui hainele negre, hotărăști să-ți tragi și perdele negre la fereastră. Schimbi vara pe toamnă tîrzie și te pregătești să intri în hibernare. În rarele clipe cînd mai ieși în lume, îți iei neapărat pardesiul, pălăria și umbrela. Și nu-ți este pasă de canicula de afară și nici de privirile compătimitoare sau nedumerite. La tine în suflet plouă, scapară, tună și tu tremuri de frig. Tu nu mai aparții acestei lumi. Tu cauți un punct de sprijin, tu cauți disperat sensul existenței tale. Fără iubire.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align:justify;margin:0 0 10pt;"><span style="font-size:small;">Cînd se termină ploile și ești gata de hibernare, te îndrepți fără ca să-ti dai seama spre templul înțelepciunii. Rămîi acolo săptămîini și luni întregi, hotărăști să-ți amîi pe un timp hibernarea, pentru că nu mai vrei să părăsești compania lui Fontenelle, Schopenhauer, <span style="color:#000000;">Nietzsche</span><span lang="FR"> </span>și La Rochefoucauld. Simți că spiritul tău se cicatrizează mai bine cu balzamul din ironie, realism și cinism inoxydabil.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align:justify;margin:0 0 10pt;"><span style="font-size:small;">Vor trece luni sau chiar ani de zile, înainte de a<span>  </span>lăsa primavara să-ți dezmorțească sufletul și trupul. Atunci, pentru prima dată vei ieși în lume fără pardesiu, pălărie și umbrelă. În schimb vei purta un scut invizibil<strong> anti</strong>-amor și … <strong>a</strong>moral. Scutul și arma ta secretă contra tentațiilor unui nou «război» al iubirii.</span></p>
]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[Mihai Eminescu - Luceafarul Romaniei (partea II)]]></title>
<link>http://azeemeterodoxul.wordpress.com/?p=101</link>
<pubDate>Mon, 07 Jul 2008 21:42:15 +0000</pubDate>
<dc:creator>azeemeterodoxul</dc:creator>
<guid>http://azeemeterodoxul.wordpress.com/?p=101</guid>
<description><![CDATA[
 Avand in vedere ca m-am nascut in Botosani, iar Eminescu, o valoare incontestabila, s-a nascut si ]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<div><img src="http://azeem.weblog.ro/usercontent/39263/imagini/Eminescu_cu_semnatura.JPG" alt="" width="434" height="600" /></div>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom:0.0001pt;line-height:normal;"><span style="font-size:12pt;"> Avand in vedere ca m-am nascut in Botosani, iar Eminescu, o valoare incontestabila, s-a nascut si el aici, parca mi-e rusine ca nu am inceput cu el acest blog.<br />
Poate mi se pare mie, insa am parerea ca nu ii atribuim meritele si onorurile cuvenite. Mai ales ca ar fi in interesul nostru, tinand cont de faptul ca banul trezeste vointa in orice om.Promovat corespunzator, ar putea aduce bani frumosi din turism in primul rand.<br />
Oricum, ce doream sa pun pe hartie aici, e zvonul de care tot auzisem acu' multi ani in urma cum ca Eminescu nu a murit de sifilis.De atunci ma tot haitueste curiozitatea, o fi adevarat ori nu?Tind sa cred ca acest zvon reflecta realitatea si nu din pasiune pentru teorii conspirationiste ci doar din concluziile trase in urma argumentelor aduse si a intamplarilor din viata multor oameni de seama ce ii putem alatura ca exemple de situatii similare.<br />
Am gasit pe www.softpedia.ro alta varianta a mortii lui Eminescu decat cea pe care o stim cu totii. </span>
</p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom:0.0001pt;line-height:normal;"><span style="font-size:12pt;"> </span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom:0.0001pt;line-height:normal;"><span style="font-size:12pt;">Dosarul Eminescu</span></p>
<p>Eminescu a atras una dintre cele mai complexe manevre de dezinformare si intoxicare specifice domeniului serviciilor speciale. Posteritatea sa a fost deformata si manevrata de toate regimurile politice care s-au succedat in Romania. Restabilirea adevarului despre Eminescu este o datorie de onoare a breslei ziaristilor. Ca multi alti ziaristi, Eminescu a intrat in malaxorul aparatului represiv al politiei politice si a devenit o problema si o afacere de Stat.</p>
<p>Cea mai insemnata parte a activitatii sale a fost dedicata gazetariei si politicii. Din 1876 devine ziarist profesionist - ocupatia sa principala pana la sfarsitul vietii. Debuteaza la Curierul de Iasi apoi, in1877 este redactor la Timpul, din 1880 redactor sef si redactor pe politica pana in1883. In mod brutal, in iunie 1883, munca sa este intrerupta si este introdus cu forta intr-un ospiciu. Politia, sub comanda Puterii de stat, il transforma astfel pe Eminescu intr-unul dintre primii detinuti politici ai statului modern roman. Oricum, este primul ziarist caruia i se pune calus in gura in aceasta maniera dura. Metoda va fi perfectionata sub comunism.</p>
<p>Conservator</p>
<p>Eminescu isi asuma ca pe o profesiune de credinta lupta pentru Romania, amendand atat liberalii cat si conservatorii pentru politica de cedare in interesul marelui capital in chestiuni arzatoare ale timpului. Scria vibrant, scria cu patos dar si cu rigoare, scria cu o forta devastatoare. Maiorescu noteaza - „Eminescu s-a facut simtit de cum a intrat in redactie prin universul de idei al culturii ce acumulase singur, prin logica si verba“. „Stapan pe limba neaosa“ si cu o „neobisnuita caldura sufleteasca“, Eminescu insufletea dezbaterea publica si totodata izbea necrutator „iresponsabilitatile factorilor politici, afacerismele, demagogia si logoreea paturii superpuse“. Pe scurt, un ziarist de marca, o voce puternica, un spirit radical si incomod. Mihai Eminescu avea o functie publica foarte importanta ca redactor-sef al ziarului Timpul, care era organ oficial al Partidului Conservator. Maiorescu – la organizarea Partidului Conservator – a aratat clar pozitia lui Eminescu: „Cei 10 capi ai lui, si al 11-lea, domnul Mihai Eminescu, redactor la ziarul Timpul“.</p>
<p>De la Nistru pan’ la Tisa</p>
<p>Eminescu duce campanii de presa dedicate chestiunii Basarabiei, critica aspru Parlamentul pentru instrainarea Basarabiei, este intransigent atat fata de politica de opresiune tarista (,,o adanca barbarie“) cat si fata de cea a Imperiului Austro-Ungar si, totodata, isi acuza colegii, fruntasii conservatori, ca participa la infiintarea de institutii bancare in scop de specula. Situatia sa la ziar devine critica in 1880, mai ales dupa ce ataca proiectul de program al Partidului Conservator, lansat de Maiorescu, in care acesta pleda pentru subordonarea intereselor Romaniei si sacrifica romanii aflati sub puterea Imperiului Austro-Ungar. Cata vreme guvernele de la Budapesta ii oprima pe romani, ingradind accesul la scoala si Biserica, blocand cultivarea limbii materne - apropierea de Imperiu nu este posibila si nici recomandabila, avertiza jurnalistul.</p>
<p>Lovit la Timpul</p>
<p>Viena insa atrage ca un magnet si conservatorii se cupleaza cu liberalii - ,,la ciolan“, cum ar zice azi Ion Cristoiu. P.P Carp, inalt fruntas conservator, devine ambasador al liberalilor la Viena si cere sa i se puna surdina lui Eminescu (intr-o scrisoare catre Titu Maiorescu ii atrage atentia: „si mai potoliti-l pe Eminescu!“). Scarbit, acesta protesteaza: ,,Suntem barbati noi sau niste fameni, niste eunuci caraghiosi ai marelui Mogul. Ce suntem, comedianti, saltimbanci de ulita sa ne schimbam opiniile ca camasile si partidul ca cizmele?“ Ca urmare, in noiembrie 1881 Eminescu este inlocuit de la conducerea Timpului, este retrogradat, iar noul redactor-sef il ataca pe Eminescu in chiar ziarul pe care acesta il condusese.</p>
<p>Societatea Carpatii – serviciul secret roman al Daciei Mari</p>
<p>In 1882, Eminescu participa la fondarea unei organizatii cu caracter conspirativ, inscrisa de fatada ca un ONG de azi – Societatea Carpatii. Societatea isi propunea - conform Statutului, sa sprijine orice,,intreprindere romaneasca“. Se avea insa in vedere situatia romanilor din Imperiul Austro-Ungar. Considerata subversiva de serviciile secrete vieneze, organizatia din care facea parte Eminescu este atent supravegheata. Sunt infiltrati agenti in preajma lui Eminescu, inclusiv in redactie. Manifestarile organizate de „Societatea Carpatii“ ingrijorau in mod deosebit reprezentanta diplomatica a Austro-Ungariei in Romania. ,,Societatea Carpatii“ era un adevarat partid secret de rezerva, cu zeci de mii de membri, care milita pe fata pentru ruperea Ardealului de Imperiul Austro-Ungar si alipirea la }ara, dar executa si actiuni conspirative.</p>
<p>Urmarit de spionii Austro-Ungariei</p>
<p>Intr-o nota informativa secreta din 7 iunie 1882, redactata de ministrul plenipotentiar al Austro-Ungariei la Bucuresti, Ernst von Mayr, catre ministrul Casei imperiale si ministrul de Externe din Viena se raporta: „Societatea Carpatii“ a tinut la 4 iunie o sedinta publica, careia i-a precedat o consfatuire secreta. Despre aceasta am primit din sursa sigura (ceea ce inseamna nota unui agent infiltrat in organizatie - n.n.) urmatoarele informatii: subiectul consfatuirii a fost situatia politica.</p>
<p>S-a convenit acolo sa se continue lupta impotriva Monarhiei austro-ungare, dar nu in sensul de a admite existenta unei ,,Romanii iredente“. Membrilor li s-a recomandat cea mai mare precautie. Eminescu, redactorul principal al ziarului „Timpul“, a facut propunerea de a se incredinta studentilor transilvaneni de nationalitate romana, care pentru instruirea lor frecventeaza institutiile de invata-mant de aici, sarcina pe timpul vacantei lor in patrie, sa contribuie la formarea opiniei publice in favoarea unei ,,Dacii Mari“. Sacareanu, redactorul adjunct de la „Romana libera“, a dat citire mai multor scrisori din Transilvania adresate lui, potrivit carora romanii de acolo ii asteapta cu bratele deschise pe fratii lor“. (Arhivele St. Buc., Colectia xerografii Austria, pach. CCXXVI/1, f.189-192, Haus - Hof – und Staatsarchiv Wien, Informationsburo, I.B.- Akten, K.159)</p>
<p>Tradatorii</p>
<p>Un alt un raport confidential catre Kalnoky, ministrul de Externe al Austro- Ungariei, informa despre o alta adunare a ,,Societatii Carpatii“, din care rezulta ca un anume Lachman, redactor la ziarul „Bukarester Tageblatt“ si foarte activ spion austriac, avea ca sarcina urmarirea pas cu pas mai ales a lui Eminescu. &#124;n contextul notei informative se mai numeste un agent din vecinatatea imediata a lui Eminescu, care ar fi putut fi chiar vicepresedintele „Societatii Carpatii“, despre care se scrie negru pe alb ca este nici mai mult nici mai putin decat... spion austriac. (Numele acestuia reapare ulterior in procesul verbal adresat de comisarul Niculescu cu ocazia arestarii lui Eminescu: „informat de d.d. G. Ocasanu si V. Siderescu ca amicul lor d-l Mihai Eminescu, redactorul ziarului Timpul, ar fi atins de alienatie mintala“).</p>
<p>Nationalistii, urmariti si de rusi</p>
<p>Eminescu avea o statura publica impresionanta si era perceput drept un cap al conservatorismului dar si al luptei pentru unitate nationala, coordonata ulterior printr-o intreaga retea de societati studentesti din orase centre universitare din cuprinsul monarhiei Austro-Ungare. S-a creat un fel de «network» care avea ca obiectiv direct lupta pentru unitatea politica a romanilor. Pe langa ,,Societatea Carpatii“, au mai aparut la Budapesta Societatea „Petru Maior“, la Viena „Romania juna“, la Cernauti „Junimea“,„Dacia“, „Bucovina si Moldova“, in Transilvania societatea „Astra“ si, in vechea Romanie, „Liga pentru unitatea culturala a tuturor romanilor in vechea Romanie“, care avea filiale inculsiv la Paris. Toate aceste organizatii se aflau in obiectivul serviciilor secrete ale Rusiei tariste si Austro- Ungariei, fiind intens infiltrate si supravegheate. Colectia arhivelor politice vieneze cuprinde numeroase rapoarte similare cu notele informative care priveau activitatea lui Eminescu, considerat un lider primejdios.</p>
<p>Incomodul Eminescu</p>
<p>Baronul von Mayr, ambasadorul Austro-Ungariei la Bucuresti, il insarcinase pe F. Lauchman in acest sens: ,,Eminescu este in permanenta urmarit de F. Lachman, agent austro-ungar care avea sub observatie miscarea „iridenta“ a ardelenilor din Bucuresti si ale carui rapoarte sunt astazi cunoscute“. O nota informativa a baronului von Mayr denunta articolul lui Eminescu din „Timpul“, privitor la expansiunea catolicismului in Romania. &#124;n 1883, Eminescu realizeaza un tablou al maghiarizarii numelor romanesti in Transilvania si il ridiculizeaza pe regele Carol I pentru lipsa sa de autoritate. Condamna guvernul liberal pentru politica externa si interna, denunta cardasia conservatorilor cu liberalii si devine o povara incomoda pentru toata lumea. Tiradele si intransigenta sa deranjau pe toata lumea. Eventualitatea ca acesta sa devina candva parlamentar - ca multi alti ziaristi, ar fi fost nefasta pentru puterile externe din jurul Romaniei, deoarece ar fi putut genera un curent politic ostil si neconvenabil intereselor acestora.</p>
<p>Stia ca i se pregateste ceva</p>
<p>Eminescu este informat si simte ca i se pregateste ceva. &#124;n 28 iunie 1883 se strange latul. Este luat pe sus de politie si bagat cu forta la ospiciu. Sunt incalcate desigur toate normele legale si i se insceneaza unul dintre cele mai murdare procese de defaimare si lichidare civila, la care au participat inclusiv ,,apropiati“ interesati prin diferite mijloace. Ziua de 28 iunie 1883 este o zi foarte importanta pentru istoria si politica Romaniei nu doar datorita arestarii lui Eminescu. Exact in aceasta zi, Austro-Ungaria a rupt relatiile diplomatice cu statul roman timp de 48 de ore, iar von Bismark i-a trimis o telegrama lui Carol I, prin care Germania ameninta cu razboiul. &#124;n cursul verii, Imperiul Austro-Ungar a executat manevre militare in Ardeal, pentru intimidarea Regatului Romaniei, iar presa maghiara perorase pe tema necesitatii anexarii Valahiei. Imparatul Wilhelm I al Germaniei a transmis de asemenea o scrisoare de amenintari, in care soma Romania sa intre in alianta militara, iar Rusia cerea, de asemenea, satisfactii.</p>
<p>Interzis si internat</p>
<p>Guvernul a desfiintat ,,Societatea Carpatii“ chiar la cererea reprezentantului Austro-Ungariei la Bucuresti, baronul Von Mayr, cel care se ocupa cu spionarea lui Eminescu. Odata cu arestarea si internarea la balamuc a lui Eminescu au fost organizate razii si perchezitii ale sediului „Societatii Carpatii“ au fost devastate sediile unor societati nationale, au fost expulzate persoane aflate pe lista neagra a Vienei si au fost intentate procese ardelenilor. Exact in aceasta zi trebuia de fapt sa se semneze Tratatul secret de alianta dintre Romania si Tripla Alianta, formata din Austro-Ungaria, Germania si Italia. Tratatul insemna aservirea Romaniei Austro-Ungariei in primul rand, ceea ce excludea revendicarea Ardealului. Bucurestiul era dominat de ardeleni, care, ridicau vocea din ce in ce mai puternic pentru eliberarea Ardealului, pentru drepturile romanilor asupriti de unguri. Eminescu era in centrul acestor manifestari. Tratatul urma sa interzica brusc orice proteste pentru eliberarea Ardealului, iar conditia semnarii tratatului era anihilarea revendicarii Ardealului de la Bucuresti.</p>
<p>Suprimarea incepe de la 33 de ani</p>
<p>„Directiva de sus“ s-a aplicat la diferite nivele. Declararea nebuniei lui Mihai Eminescu este unul dintre ele. Asa-zisele ,,interese de stat“ l-au nimicit pe tanarul redactor - potentiala mare figura politica a Romaniei Mari, tocmai in anul cand implinea 33 de ani, varsta jertfei lui Ioan Botezatorul si a lui Iisus. Tratatul a fost semnat pana la urma in septembrie 1883, ceea ce a mutat lupta ardelenilor in Ardeal. Ce urmeaza in anii urmatori este un cosmar - bine regizat, in care rolurile sunt asumate de personajele politice ale vremii. Distrugerea lui Eminescu este deliberata si va duce la moartea sa. Politia i-a sigilat casa, Maiorescu i-a ridicat manuscrisele si toate documentele - cica sa nu fie distruse - depunandu-le la Academie dupa ani buni. Eminescu nu si-a mai vazut niciodata corespondenta, cartile, notele. &#124;n manuscrisele din acei ani, cele care au scapat nedistruse de Maiorescu sunt insemnari derutante, care arata nivelul la care era hotarat sa actioneze Eminescu ca lider al „Societatii Carpatii“. Planurile lui Eminescu vizau contracararea consecintelor unei aliante a Casei Regale din Romania cu lumea germana, proiecte cu adevarat ,,subversive“, mergand pana la o rasturnare a lui Carol. Este usor de inteles ca actiunile sale au fost dejucate prin metodologia tipica „masurilor active“ specifice serviciilor secrete de acum dar si de atunci. Nimic nou sub soare pe campul ,,operativ“.</p>
<p>Otravit cu mercur</p>
<p>Se lanseaza zvonul nebuniei inexplicabile, se insista pe activitatea sa poetico-romantica, se inventeaza povestea unei boli venerice. Este apoi otravit lent cu mercur, sub pretextul unui pretins tratament contra sifilisului, este batut in cap cu franghia uda, i se fac bai reci in plina iarna, este umilit si zdrobit in toate felurile imaginabile. Nu mai are unde sa scrie, se resemneaza cu situatia sa de condamnat politic si isi asuma destinul - nu fara insa a lupta pana in ultima clipa. &#124;n 1888, Veronica Micle reuseste sa il aduca pe Eminescu la Bucuresti, unde urmeaza o colaborare anonima la cateva ziare si reviste, iar apoi, la 13 ianuarie 1889, ultimul text ziaristic al lui M. Eminescu: o polemica ce va zgudui guvernul, rupand o coalitie destul de fragila, de altfel, a conservatorilor (care luasera, in fine, puterea) cu liberalii. Repede se afla, insa, ca autorul articolului in chestiune este „bietul Eminescu“. Si tot atat de repede acesta este cautat, gasit si internat din nou la balamuc, in martie 1889. Astfel, Eminescu este scos complet din circuit, iar opera sa politica pusa la index. Defaimarea sa nu a incetat nici astazi, la mai bine de 120 de ani de la uciderea sa. Adevarate campanii continua si azi. I se fac rechizitorii si procese de intentie si denigrat de anti-romani.</p>
<p>Eminescu nu a fost nebun</p>
<p>Abia recent s-a dovedit, prin contributia unor specialisti in medicina legala - cum este Vladimir Belis, fost director al Institutului de Medicina Legala, sau cu aportul doctorului Vuia, ca mitul bolilor sale a fost o intoxicare de cea mai joasa speta.</p>
<p>Punand cap la cap toate dovezile stranse ani de zile, Ovidiu Vuia scrie: „Concluziile mele, ca medic neuropsihiatru, cercetator stiintific, autor a peste 100 de lucrari din domeniul patologiei creierului, sunt cat se poate de clare. Eminescu nu a suferit de lues si nu a avut o dementa paralitica“. Lui Eminescu i s-a facut autopsia in ziua de 16 Iunie 1889, existand un raport depus la Academie, nesemnat insa. Creierul sau, dupa autopsie, s-a constatat ca are 1495 de grame, aproape cat al poetului german Schiller. Iar apoi este ,,uitat“ pe fereastra, in soare. Creierul sau era o dovada stanjenitoare a falsitatii teoriei sifilisului – deoarece aceasta boala mananca materia cerebrala. In manualele de astazi continua prezentarea deformata a adevarului in ce il priveste pe Eminescu. Insa propagarea operatiunii de dezinformare in care cad multi, din necunostinta de cauza, este inceputa de pe vremuri de serviciile secrete al Austro-Ungariei si continuata apoi de dusmanii Romaniei. „Tinta“ Eminescu inca preocupa diferite cancelarii si „grupuri elitiste“ - in fapt extensii ale unor grupuri de putere care isi perpetueaza misiunea de destructurare a valorilor simbolice ale Romaniei.</p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom:0.0001pt;line-height:normal;"><span style="font-size:12pt;"><br />
</span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom:0.0001pt;line-height:normal;"><span style="font-size:12pt;"> Este putin probabil a ne da seama cat de mare este pierderea pentru literatura romana si universala prin disparitia sa atat de prematura.<br />
Daca cineva are informatii in legatura cu aceasta ipoteza, rugamintea mea e sa le prezentati. </span>
</p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom:0.0001pt;line-height:normal;"><span style="font-size:12pt;"> </span></p>
<p><span style="font-size:12pt;">Poţi zidi o lume-ntreagă, poţi s-o sfarămi… orice-ai spune,<br />
Peste toate o lopată de ţărînă se depune.<br />
Mîna care-au dorit sceptrul universului şi gînduri<br />
Ce-au cuprins tot universul încap bine-n patru scînduri…<br />
Or să vie pe-a ta urmă, în convoi de-nmormîntare,<br />
Splendid ca o ironie cu priviri nepăsătoare…<br />
<strong>Iar deasupra tuturora va vorbi vreun mititel,<br />
Nu slăvindu-te pe tine… lustruindu-se pe el<br />
Sub a numelui tău umbră.</strong> Iată tot ce te aşteaptă.<br />
<strong>Ba să vezi… posteritatea este înca şi mai dreaptă.<br />
Neputînd să te ajungă, crezi c-or vrea să te admire?<br />
Ei vor aplauda desigur biografia subţire<br />
Care s-o-ncerca s-arate că n-ai fost un lucru mare,<br />
C-ai fost om cum sunt şi dînşii…</strong> Măgulit e fiecare<br />
Că n-ai fost mai mult ca dînsul. Şi prostatecele nări<br />
Şi le umflă orişicine în savante adunări<br />
Cînd de tine se vorbeşte. S-a-nţeles de mai nainte<br />
C-o ironică grimasă să te laude-n cuvinte.<br />
Astfel încăput pe mîna a oricărui, te va drege,<br />
Rele-or zice că sunt toate cîte nu vor înţelege…<br />
<strong>Dar afară de acestea, vor căta vieţii tale<br />
Să-i găsească pete multe, răutaţi şi mici scandale —<br />
Astea toate te apropie de dînşii… Nu lumina<br />
Ce în lume-ai revărsat-o, ci păcatele şi vina,<br />
Oboseala, slăbiciunea, toate relele ce sunt<br />
Într-un mod fatal legate de o mînă de pămînt;<br />
Toate micile mizerii unui suflet chinuit<br />
Mult mai mult îi vor atrage decît tot ce ai gîndit.</strong></span></p>
]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[misoginism si ciuda]]></title>
<link>http://confruntadurerea.wordpress.com/?p=99</link>
<pubDate>Thu, 29 May 2008 21:51:11 +0000</pubDate>
<dc:creator>confruntadurerea</dc:creator>
<guid>http://confruntadurerea.wordpress.com/?p=99</guid>
<description><![CDATA[Vorbesc aici despre o tipologie. Mi se contureaza pe zi ce trece mai limpede si folosesc pretextul c]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<p class="MsoNormal" style="margin:0 0 10pt;"><strong>Vorbesc aici despre o tipologie. Mi se contureaza pe zi ce trece mai limpede si folosesc pretextul comentariului scris de “bulwaif” la <a href="http://confruntadurerea.wordpress.com/2008/05/28/vreau-viata-ta/">post-ul meu despre Sorin Dumitrescu invitat la “Nasul”</a> pentru a o descrie. Barbat in varsta. Nu foarte dar in varsta. Intai de toate misogin. Asta e la baza, asta e aluatul. Nici nu isi pune problema ca femeia ar fi buna de ceva la capitolul creier. Il scoate din minti ca exista femei emancipate, il scoate din minti ca exista femei educate, al dracului de culte, scolite pana-n dinti, cu precizie si inaltime in gandire. <!--more-->Nu suporta asta. Femeia trebuie sa-si vada lungul nasului. Femeia nu poate fi decat “aparent citita”. Daca e citita, sigur e batrana sau nasoala. Nu poti sa arati bine, sa ai sanii mari, sa te imbraci hip si sa fii “citita”. Am vazut ca a mai comentat la cativa oameni pe blog. Oameni care mie imi plac, oameni care scriu bine si care au chestii de spus. I-a plesnit cu aceeasi tafna cu care m-a plesnit si pe mine. Ceva furibund, incoerent, comic, pana la urma. </strong><strong>Acolo furia nu era indreptata catre femei ci catre talentul de a scrie. Oamenii aia stiu sa scrie si scot si bani din asta. Domnul sigur nu. Nici cu scrisul, nici cu scosul bani din asta nu prea le are, asta e clar. In rest, mare investitie mentala si emotionala in discutiile pe Net despre fotbal, am constatat. Sa recapitulam: misogin, plin de ciuda pentru ca sunt tipi tineri care scriu bine si care au o viata ca lumea, foarte interesat de fotbal. Se agata de valorile nationale vechi. E cumva legat de Romania Mare. Cu sufletul macar. Singura valoare in viata pe care o mai recunoaste este, probabil, Adrian Paunescu. Vrea sa dea lectii tinerilor, “nimic nu mai e ce-a fost”,<span> </span>genul asta de abordare. Tinerii, ca si femeile, nu au dreptul sa fie mult mai destepti si culti decat el. Nu stie nici o limba straina, nu a calatorit mai deloc. Sustine ca vulgaritatea primeaza, sustine ca suntem asaltati de sex dar are o fascinatie puternica pentru pornografie, ii curg balele dupa femei mult prea tinere pentru el. Nu prea citeste. Dar si-ar dori sa o faca, si-ar dori sa simta nevoia sa o faca pentru ca el asta a visat: sa fie intelectual adevarat. Nu s-a putut insa. Nu se citeste cu sila. Daca nu te macina dorinta, nu poti sa citesti prea mult. Sigur se uita pe sest la Becali. Il barfeste in public dar o mica laba mentala inspirata din “puterea” lui Becali merge. Dispretuieste oamenii de afaceri pentru lipsa de coloana vertebrala<span> </span>dar viseaza sa fie ca ei. Dispretuieste faptul ca viata inainteaza, se dezvolta. Sigur nu il poate admira pe Gabriel Liiceanu ca filozof pentru ca are si editura proprie, lucrurile astea nu pot coexista, un filozof trebuie sa fie amarat. Prefera sa creada ca inteligenta a murit decat sa accepte ca ea exista iar el nu face parte din ea. E de moda veche nu prin optiune ci prin fatalitate. Are o facultate stearsa in care nu a excelat, a vrut sa fie scriitor dar, evident, i-a lipsit talentul, se agata de scriitori asa cum se agata groupies de cantaretii rock: scriitorii sunt numai ai lui, nu au voie sa fie admirati, nu au voie sa fie iubiti si cititi de nimeni altcineva, nu au voie sa fie in atentia nimanui, trebuie sa-l vada, in sfarsit, pe EL, singurul care-i intelege cu adevarat.</strong></p>
<p class="MsoNormal" style="margin:0 0 10pt;"><strong>“Don’t think you’re having all the fun, you know me, I hate everyone”. Mai bine de-atat nu as putea sa o spun. O sa traduc pentru domnii din tipologia descrisa: “Sa nu crezi ca tu ai parte de toata distractia, doar ma cunosti, eu urasc pe toata lumea”.</strong></p>
]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[První revoluční video made by Mozkožrouters]]></title>
<link>http://mozkozrouti.wordpress.com/?p=7</link>
<pubDate>Sat, 03 May 2008 19:33:42 +0000</pubDate>
<dc:creator>mozkozrouti</dc:creator>
<guid>http://mozkozrouti.wordpress.com/?p=7</guid>
<description><![CDATA[na snímku je zachycen neznámý filozof

]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<p>na snímku je zachycen neznámý filozof<!--more--></p>
<p><span style='text-align:center; display: block;'><object width='425' height='350'><param name='movie' value='http://www.youtube.com/v/3qvBbhP8mTw'></param><param name='wmode' value='transparent'></param><embed src='http://www.youtube.com/v/3qvBbhP8mTw&rel=0' type='application/x-shockwave-flash' wmode='transparent' width='425' height='350'></embed></object></span></p>
]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[Grzech tolerancji]]></title>
<link>http://alex118.wordpress.com/?p=124</link>
<pubDate>Sun, 02 Mar 2008 20:35:39 +0000</pubDate>
<dc:creator>Qualite</dc:creator>
<guid>http://alex118.wordpress.com/?p=124</guid>
<description><![CDATA[Może artykuł mało adekwatny do tego co teraz przeżywam. Zwłaszcza, że stwierdzam, że stałam ]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<p>Może artykuł mało adekwatny do tego co teraz przeżywam. Zwłaszcza, że stwierdzam, że stałam się ostatnio chamską egoistką. Ale ogólnie ciekawy artykuł. Myślę, że warty przeczytania i głębszego zastanowienia się nad nim.</p>
<blockquote><p>  Nietolerancja zaskakująco często cechuje tych, którzy uważają się za szczególnie tolerancyjnych<br />
Czy należy być tolerancyjnym? Tylko ktoś bardzo odważny może się przyznać do tego, że nie jest lub – co gorsza – nie chce być tolerancyjny. Nic dziwnego, że jakiś czas temu Ryszard Legutko wzbudził powszechne oburzenie wśród polskich postępowych intelektualistów swoim wyznaniem, zawartym w tytule książki, że nie lubi tolerancji.</p>
<p>Miernik tolerancji<br />
Jeden z polemistów prof. Legutki, znany liberalny filozof prawa Wojciech Sadurski przekonywał, jak ważna jest tolerancja: „Kształtowanie w sobie umiejętności tolerancji jest istotną cnotą jednostkową. Nie jest to cnota łatwa ani mała: naturalnym odruchem na inność jest nietolerancja (zakazać, odrzucić, wyeliminować). Tolerancja jest reakcją wyuczoną. Ale ta nauka przynosi dobre rezultaty. Pozwala nam eliminować dezaprobatę płynącą z niskich pobudek – z uprzedzeń, agresji, egoizmu. Umożliwia nam życie w społeczeństwie bogatym różnorodnością, w otoczeniu pluralistycznym. Ale my również musimy mieć swobodę w komunikowaniu naszych poglądów innym – w tym także dezaprobaty dla ich postaw. Tolerancja wyklucza karanie, ale nie wyklucza dezaprobaty" („Rzeczpospolita”, 6 kwietnia 2002 r.).<br />
Nie jestem przekonany, czy rzeczywiście jedynym naturalnym odruchem wobec inności jest niechęć. Gdyby tak było, ludzie nie podróżowaliby tak chętnie, nie interesowaliby się zwyczajami innych, nigdy nie powstałaby etnologia, a ludy nie mieszałyby się z sobą. Równie naturalne wydają się zaciekawienie odmiennością i fascynacja egzotyką. To trochę zależy od naszej natury – jedni lubią odmienność, inni się jej boją. Na przykład tzw. geje z natury, jak się dzisiaj twierdzi, nie lubią anatomicznych i w ogóle seksualnych odmienności. Często to nietolerancja jest postawą wyuczoną. I tak jedynie ktoś, kto dobrze zna historię, nie jest skłonny tolerować pewnych poglądów, na przykład antysemickich, gdyż jest świadomy negatywnych skutków, jakie poglądy te przyniosły w przeszłości. I tylko osoby obdarzone świadomością narodową mogą wykazywać stanowczą nietolerancję wobec osób, które chcą je wynarodowić.<br />
Często nietolerancja przydarza się tym, którzy uważają się za szczególnie tolerancyjnych. Sam Wojciech Sadurski przez wiele lat nie krył swej dezaprobaty dla osób o innych niż on poglądach dopóki na seminarium w Lucieniu nie stwierdził, iż ulegał nietolerancyjnym wyobrażeniom o ich stanie umysłu. W przytoczonym cytacie potępia on dezaprobatę płynącą z niższych pobudek. Czy jednak sama ta klasyfikacja nie może być uznana za wyraz nietolerancji? Skąd wiadomo, że dezaprobata „Gazety Wyborczej" wynika z wyższych pobudek niż dezaprobata „Naszego Dziennika”?</p>
<p>Nadymanie przez wyśmiewanie<br />
Wolter, mistrz drwiny, twierdził w „Traktacie o nietolerancji", że „nie ma w tym nietolerancji, gdy ktoś wyśmiewa ludzi kiepsko rozumujących. (...) To dwie rzeczy nader odmienne: kpić sobie z człowieka, a prześladować go”. Dzisiaj wiemy jednak, że wyśmiewanie, drwina, marginalizowanie i stygmatyzowanie są praktykami, które świetnie zastępują dawne metody fizycznej eliminacji i kary. Nie przypadkiem mobbing został uznany za przestępstwo.<br />
Wyśmiewanie służy najczęściej potwierdzaniu własnej tożsamości i przynależności grupowej. Wyśmiewamy innych, by poprawić sobie samopoczucie. To polski zwyczaj narodowy. Fora internetowe pełne są wypowiedzi ludzi, którym wydaje się, że im bardziej wyszydzą kogoś, tym większą wagę będą miały ich argumenty i tym bardziej potwierdzą wyjątkowość swojej inteligencji. Tym mechanizmem nadymania się przez wyśmiewanie posługuje się program TVN 24 „Szkło kontaktowe". Nie tylko widzowie mogą się w nim pochwalić swoim dowcipem, ale i prowadzący dziennikarze mogą kadzić sobie nawzajem. Zapewne wydaje im się, że są Davidem Lettermanem i Jonem Stewartem w jednej osobie.<br />
Tolerancja najczęściej wynika z obojętności. Kiedy nas ani ziębi, ani grzeje to, co ktoś mówi i robi, możemy sobie pozwolić na daleko idącą tolerancję. Wielu Amerykanów o liberalnych poglądach w sprawach rasowych nigdy nie posłałoby dzieci do szkoły z przewagą dzieci afroamerykańskich. Francuzi uchodzą za tolerancyjnych, ale lęk przed polskim hydraulikiem spowodował, że głosowali przeciw europejskiej konstytucji. Słusznie więc odebrano im prawo głosu i teraz zarówno oni, jak i ci hydraulicy dostaną bez pytania o zgodę ową konstytucję jako traktat reformujący.<br />
(...)</p>
<p>Instynkt prostaczy<br />
Zdaniem Durkheima, żywotne społeczeństwa nie mogą być po prostu całkowicie tolerancyjne: „Każdy silny stan świadomości jest źródłem życia; to podstawowy czynnik naszej żywotności; dlatego też wszystko, co zmierza do jego osłabienia, poniża nas i przygnębia; wywołuje uczucie niepokoju i niepewności podobne do tego, które odczuwamy, kiedy jakaś ważna funkcja przestaje spełniać swoje zadanie lub spełnia je wolniej". Tak więc powszechna tolerancja może być traktowana jako symptom osłabienia sił żywotnych, zobojętnienia i dekadencji. Powszechna tolerancja czyni niemożliwą politykę, gdyż ta z natury rzeczy zasadza się na konflikcie i walce, choćby tylko o głosy wyborców.<br />
Przekonanie, iż tolerancja oznacza, że wszystko jest dozwolone, że można robić, co nam się żywnie podoba, nie przychodziło na myśl tym, którzy pierwsi opowiadali się za tolerancją. Im chodziło o swobodę myśli, wolność wyrażania poglądów i zakaz narzucania ich siłą, a nie o dowolność zachowań czy brak moralnych i prawnych regulacji. Wolter pisał: „Niektórzy utrzymują, że skoro wolność myśli jest naturalnym skutkiem tolerancji, a ta wolność przywodzi moralność do zguby, nietolerancja jest konieczna dla szczęścia ludzi. Miejmy się na baczności, by swobody myślenia, powstałej dzięki używaniu rozumu, nie mieszać z niemoralnymi maksymami, które po wszystkie czasy są na ustach motłochu wszystkich krajów. To owoce instynktu prostaczego, a nie rozumu. Zaatakować i unicestwić je może tylko rozum". Od tego czasu jednak nasza wiara w rozum jako podstawę nowej moralności poważnie się zachwiała. A gdy głosi się konieczność tolerancji, najczęściej nie chodzi już o swobodę myślenia, lecz wręcz przeciwnie, o jej ograniczenie. Bo samodzielne myślenie bywa męczące i narusza dobre samopoczucie niemyślących, zwłaszcza gdy prowadzi do konkluzji niezgodnych z prostaczym instynktem.</p>
<div align="right">
<pre>Autor: Zdzisław Krasnodębski</pre>
</div>
</blockquote>
<div align="right">
<pre><font color="#181818">Źródło: Wprost </font></pre>
<div align="left">Sporo osób uważa się za tolerancyjne. Mówią, że nie są rasistami, że homoseksualizm jest dla nich obojętny. Ale czy tak jest naprawdę? Oj często chyba nie.  Niby nie mamy nic naprzeciw jakichś zachowaniom, pewnym osobom np o innym niż nasz kolorze skóry, ale jednak kiedy spotykamy na ulicy taką osobę to zaczynają się jakieś dziwne komentarze.Sama mam kumpele lesbijkę i wydaje mi się, że jestem osobą tolerancyjną. Przynajmniej pod tym względem. Bardzo dobrze się dogadujemy i jej orientacja seksualna nie ma dla mnie większego znaczenia. Uważam ją za bardzo wartościową osobę, na którą zawsze można liczyć.</p>
<p>Najlepiej będzie jak każdy sam się zastanowi nad tym tematem, bo moje słowa i tak raczej nic nie zmienią.</p></div>
</div>
]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[Wywiad z Licealistą]]></title>
<link>http://dziewczynka.wordpress.com/?p=82</link>
<pubDate>Mon, 25 Feb 2008 13:35:21 +0000</pubDate>
<dc:creator>Mała dziewczynka</dc:creator>
<guid>http://dziewczynka.wordpress.com/?p=82</guid>
<description><![CDATA[Na dziś jest niespodzianka! Wywiad z szesnastolatkiem, który w trzy miesiące stworzył najpopular]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<p>Na dziś jest niespodzianka! Wywiad z szesnastolatkiem, który w trzy miesiące stworzył najpopularniejszego bloga na polskojęzycznym wordpressie przebijając wszystkich starych wyjadaczy. Wywiad z <b><a href="http://mojeliceum.wordpress.com/" title="Moje Liceum - Pamiętnik licealisty" target="_blank">Licealistą</a></b>:</p>
<p><b>Masz chyba najpoczytniejszego bloga na polskim wordpressie? Codziennie czyta Cię niemal pięć tysięcy osób. O takim wyniku większość blogerów może tylko pomarzyć.</b><br />
Tak, to chyba prawda, że spośród polskich użytkowników wordpressa mam najpoczytniejszego bloga. Mój blog istnieje dopiero trzy miesiące. W tym czasie odwiedziło go ponad dwieście pięćdziesiąt tysięcy osób. Mam nawet trochę stałych czytelniczek i czytelników. Kilkoro z nich czasami komentuje moje wpisy, ale większość tylko czyta.</p>
<p><b>Co zrobić, żeby mieć tak popularnego bloga?</b><br />
Zaczynałem od dwóch wejść pierwszego dnia. Pewnie jak wszyscy tutaj miałem tak, że na początku tego, co tutaj pisałem, właściwie nikt tego nie czytał. Potem z tych kilku wejść dziennie zrobiło się kilkadziesiąt, potem kilkaset i w grudniu czyli po miesiącu pisania było już kilka tysięcy. Sam byłem zdziwiony tym, że tak wiele osób interesuje to, co mam do powiedzenia. Teraz chyba już przyjmuję to jako naturalny stan rzeczy. Jakiś czas temu mój stryjek dał mi pewną radę – rób to, co cię interesuje. Resztą nie zawracaj sobie głowy. A co może interesować szesnastolatka? Dziewczyny. Gdybym prowadził bloga o problemach filozoficznych dziewiętnastowiecznych filozofów byłoby to całkowicie nienaturalne i zapewne sam uznałbym siebie za kompletnego dewianta. Szesnastolatek nie może być normalny interesując się takimi sprawami. Jest poza tym wówczas niewiarygodny. Bo jakim autorytetem może być szesnastoletni filozof-historyk. Sądzę, że większość moich czytelniczek i czytelników wyczuwa instynktownie, że moje wpisy są jednak autentyczne. Wynikają z prawdziwych przeżyć i z mojego własnego doświadczenia.</p>
<p><b>No, to może powiedz coś o tej prawdziwości zdarzeń…</b><br />
Kilka osób zarzucało mi już, że to co tutaj wypisuje nie może być prawdziwe. Ktoś mi to nawet próbował udowodnić. To prawda, że czasami zmieniam nieco szczegóły zdarzeń, trochę je filtruję i próbuje robić z każdego wpisu samoistną historię, którą da się przeczytać w oderwaniu od reszty. Wszystkie imiona, którymi posługuję się na moim blogu są zresztą wymyślone. Tylko jedna osoba występująca tutaj ma autentyczne imię, takie jakie nosi w realu, ale nie powiem która. Trochę jest w tym dbałości o moją anonimowość, a trochę też muszę zadbać o anonimowość moich znajomych. Większość z nich nie wie, że o nich piszę. Tylko moi dwaj przyjaciele – Kuba i Paweł – są poinformowani o istnieniu tego bloga. Paweł nawet przez pewien czas coś tutaj dopisywał. Głównie podczas mojej nieobecności i mam nadzieję, że tutaj jeszcze wróci.</p>
<p><b>Nie krępuje cię opisywanie takich intymnych zdarzeń z twojego życia?</b><br />
Właśnie dlatego między innymi chcę pozostać anonimowy. Publiczne pisanie o tym, że przespałem się z jakąś dziewczyną jest w polskim społeczeństwie na pewno traktowane z oczekiwaniem na sensację. Chociaż bardzie wstydliwe byłoby pewnie pisanie dla mnie o tym, co o niektórych myślę. Na pewno nie będę też zamieszczał żadnych prywatnych zdjęć, choć zapewne miałbym co zamieszczać. Trochę interesuję się fotografią i robię sporo zdjęć. Szczególnie ostatnio. Nic w tym nie ma profesjonalnego, bo moja cyfrówka to zwyczajny fotopstryk, który ma co najwyżej opcję włącz lampę – wyłącz lampę. Ale mi to wystarcza. Fotografię traktuję jako narzędzie, a nie jako sztukę. Z dobrym sprzętem obecnie każdy może przy odrobinie wysiłku robić świetne zdjęcia nie różniące się od prac znanych fotografów. Podobno któryś z tzw. wielkich mistrzów fotografii powiedział, że każdy człowiek robiąc zdjęcia na chrzcinach i weselach raz w życiu robi zdjęcie, jakiego on nigdy nie będzie w stanie zaaranżować.</p>
<p><b>Uciekasz od tematu.</b><br />
No, to już wracam… Nigdy nie miałem kłopotu z mówieniem (a tym bardziej z pisaniem) o sobie. Może mam ekshibicjonistyczną, ekstrawertyczną naturę. Pewnie, że niektóre sprawy i wydarzenia z mojego życia zachowuję wyłącznie dla siebie. Ale nigdzie nie zadeklarowałem się, że będę pisał o wszystkim. Czasami też nie chce mi się o czymś pisać i też o tym nie piszę. Lenistwo to jedna z moich najważniejszych wad. Lubię pisać o dziewczynach, to najbardziej inspirujący temat i najbardziej interesujący. Dziewięćdziesiąt procent wielkiej sztuki mówi o tym, że ktoś kogoś kocha, albo się z tym kimś kocha. Pozostałe dziesięć jest niewarta uwagi…</p>
<p><b>A jaki jest twój ideał kobiety? Masz w ogóle jakiś?</b><br />
Tak, jak każdy. Lubię dziewczyny, które są po prostu dziewczęce. Większość dziewczyn jest naturalnie ładna, a co najmniej polowa jest piękna. Zupełnie nie rozumiem kompleksów dziewcząt na temat swojego wyglądu. Najczęściej problemem jest to, że nie są wstanie podkreślić swoich atutów i skupiają się na ukrywaniu błędów natury. I kończy się to tym, że widać tylko te błędy, bo cały czas dziewczyna stara się na przykład zasłonić pieprzyk na czole jakąś grzywką, cały czas sprawdza, czy te włosy nadal tam są czy może rozwiał je wiatr… I tylko przyciągają do tego miejsca uwagę. Moja rada do wszystkich dziewczyn: skupcie się na tym co w sobie lubicie, podkreślcie to, a potem zapomnijcie, że istnieje cokolwiek poza tym. Męski wzrok podąża za kobiecymi dłońmi, a jeżeli wasze dłonie nieustannie będą sprawdzały czy nie widać defektów, to na pewno wskażą chłopakowi, którym jesteście zainteresowane, co chcecie ukryć.</p>
<p><b>A może ty jesteś po prostu mało wybredny, jeżeli chodzi o dziewczyny…</b><br />
W wieku szesnastu lat trudno być wybrednym jeżeli w organizmie ma się szalejące hormony. Sama Matka Natura to tak urządziła, że będąc nastolatkiem nieustannie myśli się tylko o tym, jak tu zaciągnąć jakąś koleżankę do łóżka. Zresztą dziewczyny myślą podobnie o chłopakach więc ma się ułatwioną sprawę. Ale są trzy kategorie dziewczyn, które już na wstępie mnie odstręczają. Pierwsza grupa to palaczki. Nie cierpię dziewczyn, które palą papierosy; jest to obrzydliwe, wieśniackie i koszmarne. Raz w życiu całowałem się z dziewczyną, która pali i już więcej nie chcę tego powtarzać. Druga grupa to właścicielki tatuaży i kolczyków. Wygląda to okropnie i kojarzy mi się z długoletnim wyrokiem w ciężkim więzieniu. Jeżeli kolczyki to tylko w uszach i właśnie kolczyki a nie klipsy czy jakiś inny substytut. Maleńkie błyszczące kolczyki w dziewczęcych uszach są bardzo seksowne i pociągające. Gdzie indziej – to dla mnie obrzydlistwo. Trzecia grupa to dziewczyny, które robią wszystko by nie wyglądać jak dziewczyna. Ciężkie buty, workowate spodnie, o trzy numery za duże bluzy z kapturem, albo ćwiekowane kurtki… totalne nieporozumienie. Dziewczyna powinna wyglądać jak dziewczyna. Sukienka, spódniczka, jak spodnie to też w kobiecym kroju podkreślającym krągłości, seksowna, elegancka, ponętna…</p>
<p><b>Z tego co mówisz wynika, że bardziej zwracasz uwagę na strój i zachowanie niż na samą urodę dziewczyny.</b><br />
Bo szesnastolatka prawie zawsze sama z siebie jest ponętna. Taka natura.</p>
<p><b>Po co właściwie piszesz bloga skoro chcesz i tak pozostać anonimowy?</b><br />
Mówiłem już, że to objaw mojego ekshibicjonizmu?... A na poważne, to chyba taka forma dogadania się ze sobą. Nie z innymi, ale ze sobą. Wydaje się nam, że wszystko mamy już dobrze przemyślane i zaplanowane, ale kiedy przychodzi nam o tym powiedzieć mamy z tym trudność, albo odkrywamy, ze to co do tej pory myśleliśmy jest jakieś całkowicie oderwane od rzeczywistości. Dopiero, kiedy o tym się komuś opowie, albo opisze to, co się myśli – sprawa zaczyna jasna. Tylko zwerbalizowane poglądy mają dla mnie rację bytu. Jeżeli nie potrafię przekazać swoich myśli innym to są one bezwartościowe, bo to co nie ma nazwy dla nas nie istnieje. A opisanie czegoś i nazwane to pierwszy krok do opanowania sytuacji. Może to pisanie bloga to jakaś forma psychoanalizy dla ubogich. Klasycznym medialnym stereotypem psychoanalityka jest starszy łysawy pan, który kładzie swoich pacjentów na leżance i każe im opowiadać o sobie, a potem inkasuje za to 300 dolarów z godzinę. Ja mam wszystko teraz całkowicie za darmo. Z tą różnicą, że codziennie ponad cztery tysiące psychoanalityków zbiera się u mnie na konsylium. Takiej opieki psychologicznej jak ja nie ma nawet Britney Spears…</p>
<p><b>Nie chcesz chyba powiedzieć, że pisanie bloga jest chorobą psychiczną?</b><br />
Pisanie bloga chorobą może nie, ale zaburzeniem psychicznym jest na pewno. To nie jest normalne, że mówi się o swoich intymnych przeżyciach tysiącom ludzi. Podobno większość ludzi ma taki dyżurny nocny koszmar, że stają nago przed dużą grupą ludzi. Ja nigdy tego nie miałem. W ogóle nie mam koszmarów nocnych, nie boję się ciemności… Pisanie bloga to coś w rodzaju takiego pokazania się nago i pomachania ludziom – zobaczcie jaki jestem. Większość ludzi w takiej sytuacji zapadłaby się pod ziemię ze wstydu. Ale oni nie piszą blogów. Albo piszą o polityce albo hodowli szczurów w mieszkaniu. Mnie to nie kręci.</p>
<p><b>Masz bardzo sprecyzowane poglądy polityczne.</b><br />
Tak, to prawda. Nie wiem skąd właściwie mi się to wzięło. Moi rodzice ani obie babcie właściwie nie interesują się polityką. Tyle tylko, że chodzą na wybory. Ale to już chyba w Polsce i tak dużo, bo większość Polaków nawet głosować nie chodzi. Jak byłem mały to z moimi kolegami z ulicy bawiliśmy się w partyzantów, konspirację… w wieku dziesięciu lat zostałem dowódcą dwudziestoosobowego oddziału partyzantów złożonego z moich kolegów i trzech koleżanek. Kilkadziesiąt metrów od mojego domu zaczynał się las i to był nasz las w którym gromiliśmy Niemców i Rosjan. Wysadzaliśmy pociągi, odbijaliśmy zakładników, podkładaliśmy bomby… takie chłopięce zabawy. Potem trzeba nas było opatrywać i tym zajmowały się nasze koleżanki-sanitraiuszki.</p>
<p><b>To już wtedy zaczęły się twoje doświadczenia z płcią przeciwną?</b><br />
Każdy dzieciak chyba zaczyna do zabaw w doktora. Ja nie byłem pod tym względem inny i jakiś wyjątkowy. Widuję się zresztą z tymi dziewczynami, z jedną chodziłem nawet do tej samej klasy w gimnazjum, ale nic z tego więcej nie wynikło. To były dziecięce zabawy w poznawanie świata i siebie. Ale bardzo dobrze ten czas wspominam.</p>
<p><b>Ale zabawa w wojnę w dzieciństwie chyba nie powoduje, że ma się potem jakieś określone poglądy polityczne?</b><br />
Sama zabawa pewnie nie. Ale w międzyczasie dowiedziałem się, że w tym lesie mój pradziadek właśnie podczas II wojny światowej robił dokładnie to samo w co my się bawiliśmy. Uczestniczył w czymś, co potem historycy nazwali <i>podlaską bitwą o szyny</i> i między innymi dzięki niemu Niemcy mieli strasznie utrudnione dostarczanie zaopatrzenia na front wschodni. Po prostu zawsze na odcinku pomiędzy Siedlcami a Brześciem w którymś miejscu tory kolejowe były albo wysadzone, albo rozkręcone, albo zatarasowane. Do dziś na polach wzdłuż torów można znaleźć przerdzewiałe łuski po pociskach z wysadzonych transportów broni. Gdzieś w tym czasie dowiedziałem się, że inny mój pradziadek został zamordowany przez Rosjan w katyńskim lesie tylko dlatego, że był polskim żołnierzem, jego brat został zamęczony w Treblince przez Niemców. Od tamtego czasu narasta we mnie atawistyczne przekonanie, że cokolwiek by się nie działo zarówno Rosjan jak i Niemców należy uważać za wrogów. A każdego Polaka, który z nimi współpracuje jako kolaboranta i sprzedawczyka.</p>
<p><b>To mocne słowa.</b><br />
Bo wszystko, co dotyczy poważnych spraw powinno być stanowcze i jednoznaczne. Żadnego rozmemłania, dzielenia włosa na czworo. Dlatego właśnie moje przekonania polityczne są tak zdeklarowane. Stałem się prawicowcem dlatego, że Rosjanie i Niemcy byli lewicowcami. Rosjanie reprezentowali socjalizm ludowy, a Niemcy socjalizm narodowy. Dopiero kilka lat później do tej mojej deklaratywnej prawicowości doszła podbudowa intelektualna. Po prostu wiem, że każda lewicowa władza tylko okrada obywateli i daje jej złudzenia.</p>
<p><b>Lewica to złodzieje?</b><br />
A jak nazwać podatki w wysokości 70 albo 80 procent tego co człowiek wypracował. Tak mamy w Polsce. Nawet biblia mówi, że dziesięcina (czyli 10 procent tego, co się zarabia) to podatek już i tak wysoki. A co państwo nam daje za ten haracz? Opiekę medyczną w której 3 lata trzeba czekać na wizytę u okulisty, szkoły rodem z dziewiętnastego wieku, sądy, które wypuszczają bandytów na wolność, a może policję która czai się w krzakach z radarem zamiast zamykać bandziorów…</p>
<p><b>Nie lubisz szkoły i swoich nauczycieli? Zawsze kiedy o nich piszesz mówisz o nich per <i>nauczycielstwo</i>?</b><br />
A jak można lubić ludzi, którzy tylko czekają na to, że państwo da i podwyżkę i zmniejszy i tak już żenujący zakres obowiązków? Jedna z moich nauczycielek regularnie czytuje pismo <i>Wróżka</i>, wszyscy głosują na postkomunistów, regularnie spóźniają się na lekcje po piętnaście minut, nie starają się ich nawet porządnie prowadzić…</p>
<p><b>Narzekasz, że nauczyciele spóźniają się na lekcję?</b><br />
To tylko obrazuje ich podejście do obowiązków jako pracowników szkoły. Może i jako uczeń się cieszę, że się raz czy drugi spóźnili, ale to tylko jako uczeń. Jako obywatel muszę po prostu stwierdzić, że ukradli oni mój czas i czas moich koleżanek i kolegów, okradli naszych rodziców z pieniędzy zapłaconych jako podatek, bo na pewno potem żadna z nauczycielek nie poszła do dyrektorki i nie powiedziała. <i>Spóźniłam się na lekcję. Proszę potrącić mi za te piętnaście minut z poborów.</i></p>
<p><b>Nikt przecież by tak nie zrobił…</b><br />
Nikt w prywatnej firmie by się nie spóźnił, bo za trzecim czy czwartym razem wyleciałby z pracy na bruk. A nauczycielstwo spóźnia się całkowicie bezkarnie i domaga się za to podwyżek. Uważam to za skandaliczne i dlatego trudno mi jest patrzeć ciepło na jakikolwiek element ciała pedagogicznego w moim liceum. Bo dziwnym trafem właśnie takie lewicujące i lewicowe nauczycielstwo wypuszczało jednak na świat bardzo prawicowo nastawioną młodzież. Może to odbywało się na zasadzie przekory i młodzieńczego buntu, ale to młodzi ludzie w mojej szkole byli elementem liberalnym i konserwatywnym, a nauczycielstwo zawsze czerwonym komunistycznym betonem. W latach pięćdziesiątych w mojej szkole zawiązała się patriotyczna organizacja piętnasto- i szesnastoletnich chłopaków i dziewczyn, która postanowiła idealistycznie porwać się z motyka na słońce i zwalczać komunistów. Kilkoro z nich chciało nawet wysadzić pociąg wiozący radzieckich dyplomatów i generałów. Zostali aresztowani i wywiezieni do więzienia na lubelskim zamku. Do tego samego więzienia, który był wówczas częścią niemieckiego obozu koncentracyjnego Treblinka i gdzie Niemcy zamordowali mojego pradziadka. Dostali kilkuletnie wyroki. Ale o tym dowiedziałem się od mojej babci, a nie od nauczycielstwa w liceum.</p>
<p><b>Gdybyś mógł to na kogo byś dziś zagłosował? Na SLD chyba nie?</b><br />
Większości członków SLD należy się trybunał stanu za zdradę… Bardzo szanuję braci Kaczyńskich i nie wątpię w ich patriotyzm. Kiedyś gdzieś przeczytałem, że o ile większość polskich polityków wolałaby zostać dyplomatami Francji, Rosji, Niemiec albo Wielkiej Brytanii i tylko dlatego są polskimi politykami, bo nie mogą być francuskimi, rosyjskimi, niemieckimi czy brytyjskimi to bracia Kaczyńscy są polskimi politykami, bo to właśnie jest dla nich całkowicie satysfakcjonujące. Bardzo podziwiam ich patriotyzm, ale na pewno nie zagłosowałbym na nich ze względu na ich poglądy gospodarcze. Ich program Polski solidarnej jest programem Polski socjalnej, która sprawi, że Polska coraz bardziej będzie się pogrążała w lewicowej utopii, a gospodarka grzęzła w marazmie. Pod tym względem program partii Donalda Tuska jest nieco lepszy, ale to też nie jest mój ideał. Bo jak na razie Tusk więcej mówi niż robi. Dla mnie jest on człowiekiem całkowicie niewiarygodnym jako polityk. Tusk skupia się tylko na tym, żeby go wszyscy kochali, a niewiele robi dla Polski. Wolałbym, żeby zamiast redagował Fakt albo gra w piłkę zajął się konkretną pracą: spełnił obietnice wyborcze obniżenia podatków, zaczął prywatyzować koleje i górnictwo, zliberalizował przepisy…</p>
<p><b>Zagłosowałbyś więc na PO?</b><br />
Nie. Nie zagłosowałbym. Dlatego, że w PO nie ma nikogo, kogo mógłbym nazwać polskim patriotą.</p>
<p><b>O SLD wolę nie pytać?</b><br />
No, tak… O postkomunistach nie chcę nawet myśleć.</p>
<p><b>To może któraś z mniejszych partii? PSL, Samoobrona, Liga Polskich Rodzin? Demokraci?</b><br />
PSL to parta ludzi, którzy nie mają jakichkolwiek poglądów, ale bardzo chcieliby rządzić. I zrobią wszystko żeby dostać kilka stołków. Samoobrona to populiści i ekspozytura SLD. Na LPR mógłbym się zastanowić, bo akurat patriotów tam nie brakuje, ale znów, podobnie jak w PiS, ich poglądy na gospodarkę to czerwony bełkot, który proponuje prosta drogę do Trzeciego Świata. O Demokratach mogę tylko powiedzieć tyle, że nie wiedziałem, że oni jeszcze istnieją… Chyba tylko w umyśle Adama Michnika.</p>
<p><b>Jakie są twoje plany na przyszłość?</b><br />
A jakie może mieć plany szesnastolatek? Na razie chcę przetrwać liceum i zrobić maturę. Mówię przetrwać, bo straciłem już nadzieję, że się w tej szkole czegokolwiek nauczę. Potem pewnie pójdę na jakieś studia. Ale kompletnie jeszcze nie wiem na jakie. Mam jeszcze dwa i pół roku na podjęcie decyzji.</p>
<p><b>A kim byś chciał być w przyszłości? Z dziesięć albo dwadzieścia lat?</b><br />
To raczej mało zależy od mojego chcenia czy niechcenia. Mój ojciec jest rolnikiem, albo jak się teraz ładnie to nazywa – producentem rolnym. I ja jako jedynak odziedziczę jego gospodarstwo.</p>
<p><b>Nie szkoda ci zmarnować swój talent do pisania i zostać rolnikiem?</b><br />
Nie sądzę, żebym miał jakiś wybitny talent do pisania. Poza tym wejście Polski do Unii sprawiło, że chłopi teraz mnóstwo czasu poświęcają na pisanie. Wnioski, deklaracje, kwity, tona papieru… Każdy rolnik został teraz nawet kartografem z przymusu i raz na rok musi dla Unii narysować mapę swoich włości. Także od pisania się nie uwolnię…</p>
<p><b>Myślałeś już może o wydaniu swojego bloga jako książki?</b><br />
Nie pierwsza się mnie o to pytasz… Nie, nie myślałem. Na razie nikt mi tego nie zaproponował. I raczej pewnie nie zaproponuje. Na pewno sporo jeszcze przede mną w tej kwestii. Na męską wersję Doroty Masłowskiej jakoś się chyba nie kwalifikuję. Nie umiem posługiwać się takim bełkotem stylistycznym jak ona. Piszę za prostym językiem bez ozdobników i zawijasów i nie sądzę, żeby mogło to zainteresować jakieś wydawnictwo, a teraz jest trend do pisania jak najbardziej koślawo i bełkotliwie. Nad tym cmokają wszyscy znawcy literatury.</p>
<p><b>Ale przecież codziennie tyle osób chce cię czytać?</b><br />
No, to będą mogli mnie czytać na ekranie komputera. Albo wydrukować sobie kilka stron na domowej drukarce, choć osobiście myślę, że to zbytek zachodu.</p>
<p><b>Chciałam cię jeszcze zapytać o Andżelikę? Jak ona się czuję?</b><br />
Teraz jest już nieźle. Mój przyjaciel Kuba o nią dba tak, że tylko pozazdrościć. Czasami nawet mam ochotę wpaść pod samochód… nie, żartuję… sam nie chcę i nikomu tego nie życzę. Andżelikę czeka najbliższy miesiąc w szpitalu, a potem dość długa rehabilitacja. A potem jeszcze dłuższy i boleśniejszy proces wyzwalania się spod wpływu rodziców.</p>
<p><b>Kila słów na zakończenie do fanów?</b><br />
Nie, na razie nie mam jeszcze fanów i pewnie nigdy nie będę miał. A czytelniczkom i czytelnikom mojego bloga chciałbym podziękować za codzienne wizyty. Nabijajcie statystki. To miłe tak na nie patrzeć. A w ogóle to częściej komentujcie to co piszę… I zapraszam serdecznie na <a href="http://MojeLiceum.wordpress.com/" title="Moje Liceum - Pamiętnik licealisty" target="_blank">http://MojeLiceum.wordpress.com/</a>...</p>
]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[Hai sa filozofam...filozofule~]]></title>
<link>http://adeenah.wordpress.com/?p=32</link>
<pubDate>Wed, 30 Jan 2008 03:00:49 +0000</pubDate>
<dc:creator>adeenah</dc:creator>
<guid>http://adeenah.wordpress.com/?p=32</guid>
<description><![CDATA[
Am observat ca in fiecare dintre noi zace un mic filozof&#8230;care se trezeste din cand in cand cu]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<p><a href="http://adeenah.wordpress.com/files/2008/01/avatar-cu-mesaj_-mesaje-amuzante-pentru-avatare_-mesaje-funny-26.jpg" title="avatar-cu-mesaj_-mesaje-amuzante-pentru-avatare_-mesaje-funny-26.jpg"><img src="http://adeenah.wordpress.com/files/2008/01/avatar-cu-mesaj_-mesaje-amuzante-pentru-avatare_-mesaje-funny-26.thumbnail.jpg" alt="avatar-cu-mesaj_-mesaje-amuzante-pentru-avatare_-mesaje-funny-26.jpg" /></a><br />
<b>Am observat ca in fiecare dintre noi zace un mic filozof...care se trezeste din cand in cand cu o pofta nebuna de viata. Si tine mortis sa isi sustina ideile prin fiecare dintre noi. </b></p>
<p><b>Oare filozoful asta nu are si el o viata a lui, o lume a lui, si mai ales un corp al lui? De ce imi ocupa mie mintea si lumea, iar in unele momente pune stapanire pe mine...ia cuvantul in locul meu..nu tine cont deloc de mine..si isi face de cap?</b><br />
<b>Si de cele mai multe ori, mai sus mentionatul isi face aparitia dupa 2-3 beri(asta depinde bineinteles si de caz)...Cred ca el e creatura aia din capul tau care iti spune "hai, iesi la o bere"..el e cel care iti cauta disperat in agenda telefonului pe cineva care sa te insoteasca in seara asta la baut...si filozofat, implicit!</b></p>
<p><b>Ciudata creatura...ciudate reactii...ciudate momente de a se exterioriza! Si cel mai ciudat e ce gandeste!Mi-ar placea sa stau odata la taclale cu filozoful meu...Fata in fata...fiecare cu ideile lui, sa vedem ce ar iesi!</b></p>
<p><b>Cu toate ca e parte din mine, de multe ori nu as fi de acord cu el...De multe ori nu sunt de acord nici cu mine...da, probabil te intrebi "cum vine asta?", dar e posibil...</b></p>
<p><b>Na, gandeste-te la situatia cand faci ceva, zici ceva...care totusi e in antiteza cu tot ce esti tu...nu ai fi facut niciodata asa ceva, si totusi...esti in plin proces de efectuare a ceva ce pur si simplu nu tine de tine! Atunci, ma gandesc ca nu prea esti de acord cu ce ai gandi tu si ce ai zice!</b></p>
<p><b>Probabil asa e si cu micul meu filozof..pe care il convoc la o coborare din mintea mea...sa vina in lumea asta, sa vada cum e ..si sa vad atunci daca mai are chef de filozofat :)</b><b> </b></p>
]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[Numai poetul!]]></title>
<link>http://leftervasile.wordpress.com/2008/01/14/numai-poetul/</link>
<pubDate>Mon, 14 Jan 2008 13:40:07 +0000</pubDate>
<dc:creator>Lefter Vasile</dc:creator>
<guid>http://leftervasile.wordpress.com/2008/01/14/numai-poetul/</guid>
<description><![CDATA[Tobosarii Timpului bat tobele Nemuririi, apropindu-ne cu fiecare pas de sfarsitul fara sfarsit, inal]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<p>Tobosarii Timpului bat tobele Nemuririi, apropindu-ne cu fiecare pas de sfarsitul fara sfarsit, inaltandu-ne pe culmea recunostintei.  Cu pompa, cu ropot de gala ne trezesc din inconstientul cotidian, vestindu-ne un alt 15 Ianuarie, o zi aniversara. o zi cu esenta de astri, in care s-a ivit din Nefiinta o speranta de dainuire - MIHAI EMINESCU. A curs iarasi peste noi Timpul, ciclic si imperturbabil. Am ramas insa aceiasi muritori care alearga dupa efemerele bucurii si viseaza la catararea pe creanga aducatoare de multumire pamanteana. Dar sufletul? Simtirea? Matricea sensibila romaneasca? Cand ne vom intoarce ochii spre valorile acestei tari sufocate de sfatuitori dinauntru si din afara? Cand ne vom regasi fiinta in colosul artistic, filosofic, lingvistic al tuturor timpurilor carpato-dunarene? A vorbi despre Eminescu doar "la aniversara" este aproape o blasfemie. In loc sa ne fie cuminecatura de fiecare zi, ramane de multe ori doar o fugara aducere aminte. Cel care ne vegheaza destinul cu priviri ce ard este, deopotriva, si "lira de argint", si "glas cu durere", si "fire intoarsa", si "rege al poeziei", si "enigma nesplicata", si Bogdan, si Stefan, si Nour, si Dionis. Eminescu e mit si apartine timpului mitic! Eminescu e Luceafarul ce "mii pustiuri scanteiaza", calauzitor pe "miscatoarele carari", care se vede aici si aiurea , strafulgerand simturile obosite ale muritorilor si tara de gheata a gandirii! Eminescu e al romanilor si al Planetei, prea putin slujit de ai sai! Eminescu se incifreaza cu fiecare maine care se adauga unui azi "nepasator si rece", uimit si intelegator, murmurand o ruga din inalturi. La ceas aniversar, va implor "trestii ganditoare"ale acestui pamant: Iubiti-l pe Mihai cel Mare al Spiritului romanesc! Numai atunci Poetul ne va fi aproape, luminandu-ne "cararea stramta" pe sub "umbra de rachiti". Atunci ne vom rascumpara sufletul vandut negutatorilor de iluzii, strigand Timpului: O ramai!!!</p>
]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[Daha çok kitap okumam gerekiyor bu kısa hayatımda.]]></title>
<link>http://blackeyes.wordpress.com/2008/01/12/daha-cok-kitap-okumam-gerekiyor-bu-kisa-hayatimda/</link>
<pubDate>Sat, 12 Jan 2008 20:32:56 +0000</pubDate>
<dc:creator>armutlu68</dc:creator>
<guid>http://blackeyes.wordpress.com/2008/01/12/daha-cok-kitap-okumam-gerekiyor-bu-kisa-hayatimda/</guid>
<description><![CDATA[
Fotograf: Mustafa Yağcı
Bir kaç zamandır evimize oldukça mütevazı bir felsefe ve edebiyat de]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<p><img src="http://blackeyes.wordpress.com/files/2008/01/kdergi.jpg" alt="kdergi.jpg" /><br />
<font color="#808080"><em>Fotograf: Mustafa Yağcı</em><br />
</font>Bir kaç zamandır evimize oldukça mütevazı bir felsefe ve edebiyat dergisi giriyor. "K" Dergisi. Önceleri birazda felsefe ağırlıklı olduğunu farzederek uzak durdum nedense. Ancak büyükçe puntolarla edebiyat ve edebiyatçı başlıklarını görmeye başlayınca, dergiye, içimden bir yönelim isteği geldi. Ve okumaya başladım. Araştırdığım kadar bu dergiye <a href="http://sozluk.sourtimes.org/show.asp?t=k+dergi">epeyce eleştiri olduğunu da</a> öğrendim. Tabii ki edebiyat konusu ortada olduğunda en keskin kalemler hemen ortaya çıkar. Doğaldır.</p>
<p>Genelde çok fazla olmasa da kitap okuyan bir kişi olarak, derginin her sayısında adeta büyülenerek ve bir solukta okuduğum yazılar karşısında ezildim. Bu durumdan rahatsız değilim. Bu ülkede yüzeysel bilgiçlik maalesef çok yagın bir virüs gib hepimizi etkiliyor. Derinlemesine düşünmek ve tartışmak yerine, yüzeysel bilgilerle cahilce ahkam kesmek "biz tembellere" daha uygun geliyor.Çünkü 12 Eylül 1980 darbesi ile önce "Felsefe" dersleri müfredatlardan çıkarılmıştı. İşte sonuçlarını görüyoruz. Yaşanan toplumsal travmalar nasıl açıklanabilir başka.</p>
<p>Dergide adını ilk kez duyduğum şair <a href="http://tr.wikipedia.org/wiki/Nilg%C3%BCn_Marmara">Nilgün Marmara'nın </a>hayatını öğrendiğimde sanatçı nasıl olunur, nasıl sanat için "ölünür"--ü öğrendim. "Kendi çocuğumu incitirim diye anne olmuyorum" diyen ruhu kelimlerle anlatılmayacak incelikte o kadını."Ey iki adımlık yerküre/Senin senin bütün arka bahçelerini gördüm ben" dediği dünyadan, çok genç yaşta  "benden sonra kuşlara iyi bakın" diye son bir dize yazıp intihar ederek ayrıldığını nereden bilirdim.</p>
<p>"En yakın yabancı sendin,<br />
Daha sürülmemişken ışığın biberi yaramıza<br />
Yaslanırken boşlukta duran merdiveni henüz.<br />
Güzdü sonsuz bir çöle takılan bakışımız,<br />
İlk yaz derken ---kışı gözen kaçıran<br />
yüzlerce eller saygı duruşumuz<br />
en güçsüz kollarla---<br />
Çözüldü aşkın zarif ilmeği<br />
bulandı aynalar duruluğu.<br />
Çok gizli bir doğru gecenin toyluğunda<br />
bilmedik çekenin yanlış bir uzaklık olduğunu...<br />
Yabancıların en yakınıydın sen!"</p>
<p>Şiirini nereden bilirdim.<br />
           <br />
Yaşayan en büyük Fransız  edebiyatçısı olduğunu öğrendiğim <a href="http://www.ideefixe.com/Kitap/urun_liste.asp?kid=3252">Michel Tournier'in </a>mitolojiyi çok farklı bir biçimde yeniden yazışını nereden bilirdim. Jeanne D'Arc'ı yeniden yazdığında tüm Fransızların şaşkına döndüğünü, Robinson Crusoe'yi Cuma yada Pasifik Arafı kitabında yeniden yarattığında "Robinso'nun bu ıssız adayı tümüyle kendisine ait bir kadına benzettiğini ve Cuma'dan kıskandığını onunla paylaşmak istemediğini" ne güzel anlatmış olduğunu nereden bilirdim.</p>
<p>Yada "Veda Yemeğinde" ayrılmaya karar veren bir balıkçı ile Hegel'i ezbere bilen bir entellektüel çiftin ayrılmaya karar verdiklerinde balıkçının diliyle "günlük yaşamın balçığına gömülmüş iki sazanı andırıyorduk, şimdi ise sel sularında yanyana titreşen iki alabalık olacağız" dediğinde aşkı tarif ettiğini nereden bilirdim.</p>
<p>Bu küçüçük derginin bir sayısının bile ufkumu açan yüzlerce sözle bezendiğini nasıl görmezden gelebilirim. Edebiyatçıları, felsefeyi en özgün dille ama yalın olarak anlatan bu derginin emekçilerine binlerce teşekkür.</p>
<p>Aslında derginin başlığındaki Goethe'nin sözü herşeyi ne güzel anlatıyor.<br />
"İnsan kendini yalnızca insanda tanır."<br />
Edebiyat ve felsefe insanları "bu tanımada" gökyüzünün milyarlarca yıldızları arasında parlaklıkları en farkedilenleri olmalı.<br />
Daha çok kitap okumam gerekiyor..<br />
Şu kısa ömrümde daha fazla edebiyat ve felsefe okumalıyım, o evrenin derinliklerinde parlayarak kendini tüketen ışıklar için.</p>
]]></content:encoded>
</item>
<item>
<title><![CDATA[Arşimet (Archimedes)]]></title>
<link>http://bilimadamlari.wordpress.com/2007/02/03/arsimet-archimedes/</link>
<pubDate>Sat, 03 Feb 2007 20:23:54 +0000</pubDate>
<dc:creator>mavsar</dc:creator>
<guid>http://bilimadamlari.wordpress.com/2007/02/03/arsimet-archimedes/</guid>
<description><![CDATA[Arşimet (Archimedes) (M.Ö. 287, Sicilya - M.Ö. 212, Sicilya), Yunan matematikçi, fizikçi, astro]]></description>
<content:encoded><![CDATA[<p><strong>Arşimet</strong> (<strong>Archimedes</strong>) (<a href="http://tr.wikipedia.org/w/index.php?title=M.%C3%96._287&#38;action=edit" class="new" title="M.Ö. 287">M.Ö. 287</a>, <a href="http://tr.wikipedia.org/wiki/Sicilya" title="Sicilya">Sicilya</a> - <a href="http://tr.wikipedia.org/w/index.php?title=M.%C3%96._212&#38;action=edit" class="new" title="M.Ö. 212">M.Ö. 212</a>, <a href="http://tr.wikipedia.org/wiki/Sicilya" title="Sicilya">Sicilya</a>), <a href="http://tr.wikipedia.org/wiki/Yunan" title="Yunan">Yunan</a> <a href="http://tr.wikipedia.org/wiki/Matematik%C3%A7i" title="Matematikçi">matematikçi</a>, <a href="http://tr.wikipedia.org/wiki/Fizik%C3%A7i" title="Fizikçi">fizikçi</a>, <a href="http://tr.wikipedia.org/wiki/Astronom" title="Astronom">astronom</a>, <a href="http://tr.wikipedia.org/wiki/Filozof" title="Filozof">filozof</a> ve <a href="http://tr.wikipedia.org/wiki/M%C3%BChendis" title="Mühendis">mühendis</a>. Bir hamamda yıkanırken bulduğu iddia edilen <a href="http://tr.wikipedia.org/w/index.php?title=Suyun_kald%C4%B1rma_kuvveti&#38;action=edit" class="new" title="Suyun kaldırma kuvveti">suyun kaldırma kuvveti</a> bilime en çok bilinen katkısıdır ancak pek çok matematik tarihçisine göre integral hesabın babası da Arşimet'tir.</p>
<p>Roma generali <a href="http://tr.wikipedia.org/w/index.php?title=Marcellus&#38;action=edit" class="new" title="Marcellus">Marcellus</a>, <a href="http://tr.wikipedia.org/w/index.php?title=Sirakuza&#38;action=edit" class="new" title="Sirakuza">Sirakuza</a>'yı kuşattığında, Archimedes adlı bir mühendisin yapmış olduğu silahlar nedeniyle şehri almakta çok zorlanmıştı. Bunların çoğu mekanik düzeneklerdi ve bazı bilimsel kurallardan ilham alınarak tasarlanmıştı. Örneğin, <a href="http://tr.wikipedia.org/wiki/Makara" title="Makara">makaralar</a> yardımıyla çok ağır taşlar burçlara kadar çıkarılıyor ve <a href="http://tr.wikipedia.org/wiki/Manc%C4%B1n%C4%B1k" title="Mancınık">mancınıklarla</a> çok uzaklara fırlatılıyordu. Hatta Archimedes'in aynalar kullanmak suretiyle Roma donanmasını yaktığı da rivayet edilmektedir. Ancak bütün bunlara karşın M.Ö. 212 yılında Romalılar Sirakuza'yı zapt ettiler ve şehrin diğer ileri gelenleriyle birlikte Arşimet'i de öldürdüler.</p>
<p>Söylendiğine göre; "bu sırada Archimedes kum üzerine çizdiği çemberlerle hesaplar yapmaktadır. Elinde boynuna vurulmak üzere kaldırılan bir kılıçla yaklaşan romalı askere aldırmaz bile. Başını hesaplarından kaldırmadan "çemberlerime dokunma" der. Arşimedin kesik başı çemberlerin arasına düşer."</p>
<p>Archimedes hem bir fizikçi, hem bir matematikçi, hem de bir filozoftur. Gençliğinde bir süre <a href="http://tr.wikipedia.org/wiki/%C4%B0skenderiye" title="İskenderiye">İskenderiye</a>'de bulunmuş, burada <a href="http://tr.wikipedia.org/wiki/Eratosthenes" title="Eratosthenes">Eratosthenes</a> ile arkadaş olmuş ve daha sonra da onunla mektuplaşmıştır. Archimedes'in mekanik alanında yapmış olduğu buluşlar arasında bileşik makaralar, sonsuz vidalar, hidrolik vidalar ve yakan aynalar sayılabilir. Bunlara ilişkin eserler vermemiş, ancak matematiğin <a href="http://tr.wikipedia.org/wiki/Geometri" title="Geometri">geometri</a> alanına, fiziğin <a href="http://tr.wikipedia.org/wiki/Statik_%28fizik%29" title="Statik (fizik)">statik</a> ve <a href="http://tr.wikipedia.org/w/index.php?title=Hidrostatik&#38;action=edit" class="new" title="Hidrostatik">hidrostatik</a> alanlarına önemli katkılarda bulunan pek çok eser bırakmıştır.</p>
<p>Geometriye yapmış olduğu en önemli katkılardan birisi, bir kürenin yüzölçümünün 4<span class="texhtml">π</span>r<sup>2</sup> ve hacminin ise 4/3 <span class="texhtml">π</span>r<sup>3</sup> eşit olduğunu kanıtlamasıdır. Bir dairenin alanının, tabanı bu dairenin çevresine ve yüksekliği ise yarıçapına eşit bir üçgenin alanına eşit olduğunu kanıtlayarak pi'nin değerinin 3 l/7 ve 3 10/71 arasında bulunduğunu göstermiştir.</p>
<p>Archimedes'in en parlak matematik başarılarından biri de, eğri yüzeylerin alanlarını bulmak için bazı yöntemler geliştirmesidir. Bir <a href="http://tr.wikipedia.org/wiki/Parabol" title="Parabol">parabol</a> kesmesini dörtgenleştirirken sonsuz küçükler hesabına yaklaşmıştır. Sonsuz küçükler hesabı, bir alana tasavvur edilebilecek en küçük parçadan daha da küçük bir parçayı matematiksel olarak ekleyebilmektir. Bu hesabın çok büyük bir tarihi değeri vardır. Sonradan modern matematiğin gelişmesinin temelini oluşturmuş, <a href="http://tr.wikipedia.org/wiki/Isaac_Newton" title="Isaac Newton">Newton</a> ve <a href="http://tr.wikipedia.org/w/index.php?title=Gottfried_Wilhelm_Leibniz&#38;action=edit" class="new" title="Gottfried Wilhelm Leibniz">Leibniz</a>'in bulduğu <a href="http://tr.wikipedia.org/w/index.php?title=Diferansiyel_hesap&#38;action=edit" class="new" title="Diferansiyel hesap">diferansiyel</a> ve <a href="http://tr.wikipedia.org/w/index.php?title=Entegral_hesap&#38;action=edit" class="new" title="Entegral hesap">entegral hesap</a> için iyi bir temel oluşturmuştur.</p>
<p>Archimedes Parabolün Dörtgenleştirilmesi adlı kitabında, tüketme metodu ile bir parabol kesmesinin alanının, aynı tabana ve yüksekliğe sahip bir üçgenin alanının 4/3'üne eşit olduğunu ispatlamıştır.</p>
<p>İlk defa denge prensiplerini ortaya koyan bilim adamı da Archimedes'dir. Bu prensiplerden bazıları şunlardır:</p>
<ol>
<li>Eşit kollara asılmış eşit ağırlıklar dengede kalır.</li>
<li>Eşit olmayan ağırlıklar eşit olmayan kollarda aşağıdaki koşul sağlandığında dengede kalırlar: f1 · a = f2 · b</li>
</ol>
<p>Bu çalışmalarına dayanarak söylediği "<em>Bana bir dayanak noktası verin Dünya'yı yerinden oynatayım.</em>" sözü yüzyıllardan beri dillerden düşmemiştir.</p>
<p>Archimedes, kendi adıyla tanınan sıvıların dengesi kanununu da bulmuştur. Söylendiğine göre, bir gün Kral <a href="http://tr.wikipedia.org/w/index.php?title=II_Hieron&#38;action=edit" class="new" title="II Hieron">II Hieron</a> yaptırmış olduğu altın tacın içine kuyumcunun gümüş karıştırdığından kuşkulanmış ve bu sorunun çözümünü Archimedes'e havale etmiş. Bir hayli düşünmüş olmasına rağmen sorunu bir türlü çözemeyen Archimedes, yıkanmak için bir hamama gittiğinde, hamam havuzunun içindeyken ağırlığının azaldığını hissetmiş ve "<em>Buldum, buldum</em>" diyerek hamamdan fırlamış. Acaba Archimedes'in bulduğu neydi? Su içine daldırılan bir cisim taşırdığı suyun ağırlığı kadar ağırlığından kaybediyordu ve taç için verilen altının taşırdığı su ile tacın taşırdığı su mukayese edilerek sorun çözülebilirdi.</p>
<p>Archimedes'in araştırmalarından önce, tahtanın yüzdüğü ama demirin battığı biliniyordu; ancak bunun nedeni açıklanamıyordu. Archimedes'in bu kanunu doğada tesadüflere yer olmadığını, her zaman aynı koşullarda aynı sonuçlara ulaşılacağını göstermiştir. Archimedes, 23 yüzyıl önce, modern bilimsel yöntem anlayışına çok yakın bir anlayışla, bugün de geçerli olan statik ve hidrostatik kanunlarını bulmuş ve bu katkılarıyla bilim tarihinin en büyük üç kahramanından birisi olmaya hak kazanmıştır.</p>
<p><a title="Sirakuza_Savunmas.C4.B1" name="Sirakuza_Savunmas.C4.B1" id="Sirakuza_Savunmas.C4.B1"></a></p>
<h2> <span class="mw-headline">Sirakuza Savunması</span> <span style="font-size:x-small;font-weight:normal;float:none;margin-left:0;" class="editsection"></span></h2>
<p>M.ö. 216 yılında Arşimed 70 yaşını aşmış, akrabalarından biri olduğu söylenen Siraküza kıralı Hieron ölmüştü. İkinci Pön Savaşı sonunda da şehir yenilgiye uğramış, Kartaca'lılarla birleşmeyi kabul etmişti. Bunun üzerine Romalılar, ünlü konsüllerinden biri olan Claudius Marcellus'u bir orduyla Siraküza'ya gönderdiler.</p>
<p>Yaşlı Arşimed, hiçbir zaman katılmadığı siyaset alanından uzakta kendini çalışmalarına vermiş, sessiz ve sakin bir hayat sürüyordu. Ama onun hikmet ve zekasına hayranlık duyan hemşehrileri şehri savunması için kendisinden yardım dilediler. Arşimed, bu çağrıyı adeta istemeyerek kabul etti.</p>
<p>Romalılar, onun bir mucit ve mühendis olarak yaratıcı kabiliyetini öğrenmekte gecikmediler. Bir gün, kıyıdaki şehir surlarına kadar sokulan bir Roma savaş gemisi birdenbire dev gibi korkunç bir kerpetenle karşılaştı. Duvarların arkasından çıkan bu alet gemiyi pruvasından yakaladığı gibi çeneleri arasında kıstırarak parçaladı. Kaldıraç kolları ve dönel kasnaklar yardımıyla işleyen bu aletin çalışma prensipleri Arşimed tarafından ortaya konulmuştu. Böylece bir kaldıraç mekanizması ilke defa olarak gerçekleştiriliyordu.</p>
<p>Bu arada surların arkasına yerleştirilen dev mancınıklar, düşmanın üzerine ağır oklar ve taş yağdırıyordu. Güvertesi ve bordası delik deşik olan gemilerin direkleri parçalanıyor, gemidekilerin üzerine düşüyor, düşman ağır kayıplar veriyordu.</p>
<p>Arşimed'in Güneş ışınlarını büyük bir ayna aracılığıyla düşman üzerine yansıtıp gemileri ateşe verdiği de söylenir. Ama inanılması oldukça güç olan bu hikaye, belki de bir efsaneden başka bir şey değildir.</p>
<p>Bununla birlikte Arşimed'in icat ettiği makineler, Romalıların gözlerini o derece yıldırmıştı ki surların üzerinde bir ip ya da değnek gördükleri zaman gene onun bir makinesi sanarak bağırıp kaçışıyorlardı. Claudius Marcellus, ister istemez hayranlık duyduğu bu düşmanıyla kendi mühendislerinin başa çıkamayacağını anladı. "Bu matematik devi ile neden savaşalım ? Bizimle alay eder gibi kıyıda oturup donanmamızı yok ediyor !" diyerek Siraküza'yı tam bir ablukaya aldı.</p>
]]></content:encoded>
</item>

</channel>
</rss>
