Exista o zona a interactiunilor sociale numita, generic, "mersul cu ocazia". Intr-o Romanie a legaturilor de transport in comun dezastruoase, multi oameni calatoresc in masinile altora: fac cu mina, stau la o ocazie, fac hitch hiking, stau la "ia-ma nene" (o expresie cit se poate de potrivita pentru o astfel de indeletnicire)... ma rog. Expresiile tin de zona - dar nu numai.

Mersul cu ocazia, in sine, poate fi lecturata in mai multe feluri. In primul rind, putem sa ne gindim la eficienta economica a unui asemenea drum. Impartirea costurilor pentru benzina, fie si sub forma mototolului de hirtii de 1 leu primite de sofer la coborirea din masina a calatorului ocazional, reducerea poluarii prin aceea ca transportul nu al unui singur om, ci a doi, trei sau patru presupune aproximativ aceeasi emisie de monoxid, dioxid de carbon si alte noxe. Si mai sint si alte consideratiuni: exista zone unde, in lipsa unei alimentari cu curse regulate, soferii conduc, la negru, cohorte de calatori - intre Zarnesti si Brasov, intre Baia Mare si Sighetu Marmatiei, intre Constanta si Costinesti, intre orice oras mai mare si toate celelalte mai mici se intimpla acelasi lucru. Zilnic. De zeci de ori pe zi. In lipsa unei gindiri economice a edililor locali, micii afaceristi profita de golul de pe piata si isi "umplu buzunarele" (ah, cit urasc expresia asta de sorginte esciana).

Dar asta e o forma de transport care nu presupune decit, cel mult, riscul rasturnarii masinii supra-aglomerate sau a unui accident datorat vitezei. Celelalte riscuri sint cele care apar cel mai frecvent la stiri, pentru ca in microbuzul supraaglomerat nu se pune problema de infractiuni (asa le zice statul, nu ma  puneti la zid) sexuale. Cu caracter sexual sau whatever. Pentru ca, nu-i asa?, ne amintim de popa care lua june domnisoare in masina si le punea la un blow job mic. Sau mare, nu stim nimic (sigur) despre dimensiuni and stuff. Sau de toti ceilalti violatori-deghizati-in-devotati-soferi-pentru-tinere-domnisoare-aproape-nude-care-stau-inocente-pe-marginea-drumului-si-fac-disperate-din-mina.

Si cam pe aici ajungem si la problema CAFELEI. De obicei, in cazurile normale/naturale, violul nu se poate produce din mers. Soferul, oricit de experimentat ar fi, nu poate conduce pe scaunul din stinga si sa violeze pasagera din dreapta. Nici nu o poate obliga sa presteze chestii scirboase in timp ce el tine covrigul (volanul) in mina. Si atunci e nevoie de oprire. Care oprire se poate produce intempestiv (caz in care soferul trebuie sa se asigure ca pasagera nu o va tuli pe cimp, printre alte masini sau chiar spre masina politiei parcata convenabil doi stilpi mai incolo). In mod firesc, pentru a nu avea batai de cap dupa, mai intii e bine sa o convingi pe ea ca a fost vointa ei ca masina sa opreasca. Pentru asta, din nou, e nevoie sa apelezi la ceva locuri comune. Cum ar fi cafeaua. Daca ai nevoie la toaleta, in tara asta, si tomna' conduci masina pe un drum de tara, n-ai sa gasesti nici in ruptul capului un loc unde sa. Dar daca ai nevoie sa opresti masina cu pitipoanca semi-dezbracata din motive din astea, sigur in urmatoarele 2-3 minute se va ivi in dreapta sau stinga un stabiliment oportun echipat cu cafea si mijloace educative auxiliare. Sa revenim: singurul lucru pe care SOFERUL - exista o astfel de categorie umana, oameni care sint, de la un capat la altul si oricum i-ai privi, soferi  - il poate gindi, in momentele alea de intimitate in doi, cind gindurile zboara spre un lucru anume, este: sa ne oprim la o cafea (cu variatiuni individuale, nu bei o cafea cu mine? ce zici de o cafea? sint cam obosit, hai nu luam o cafea?). In functie de raspuns, violul devine o chestie consimtita sau nu. Acum, nu neg, sint unii care nu merg de la vorba (cafea) la fapta (oprit masina and stuff), dupa refuzul pasagerei. Din timiditate... sau cine mai stie de ce. Poate si-au adunat curajul ala sa pomeneasca de cafea timp de 50 de minute si asta i-a facut sa osteneasca, le-a consumat tot curajul pe urmatorii doi ani.

Dar unii opresc masina. Aviz amatoarelor.

Dacă ar fi să mă trezesc sub semnul întrebării, ca un punct mic peste ani, m-aş dezveli de o mantie transparentă şi grea, cea a prezentului. Aşa-mi trecea prin minte ieri când mergeam pe strada Luminii. Plăcuţa din colţ era diferită şi scria verde pe gri: Acolo-unde-începe-lumina. Exact aşa, cu liniuţe. M-am mirat pentru că nu o mai văzusem niciodată până-n acel moment însă mi-am continuat plimbarea până-n faţa vitrinei cu bijuterii. Nu ştiu de ce m-am oprit acolo. Era plutitoare. Şiragurile de mărgele se compuneau în aer printr-o rotire înceată iar cerceii levitau pe ritmurile unei melodii cu clinchete.

Pentru o secundă mi-am dat seama că mă aflam pe aceeaşi stradă din centru. Am recunoscut-o după vârful unei conducte de care mă împiedicam seara, când mergeam spre casă. Ciudat... cum de nu au înlocuit-o?

Privind în oglinda vitrinei, vedeam în spatele meu cum oamenii circulau cu viteză. Toţi purtau ochelari UV şi cămăşi cu senzori. Se salutau prin simpla apăsare a unui buton de la încheietura mâinii şi trimiteau diferite texte prin bluetooth. Cred că le aveau pregătite de acasă, aranjate pe categorii, pentru că  schimbul de informaţii se producea instant. Reacţiile lor sintetice m-au trezit din amorţeală şi-n ciuda aglomeraţiei, vedeam cum tăcerea era pasată de la un colţ la altul, ca o bilă lovită de tac.

- Hey, girl! îmi zise o bătrânică, destul de cochetă, îmbrăcată în gri metalizat. Can you tell, me, please, where is the closest shop for fake nails?

- Huh? I'm sorry... I'm just a tourist. You can ask that woman (i-am arătat o trecătoare la fel de argintie) she has plenty answers in her bag! Şi am plecat.

Oare când s-a înserat?

[audio=http://anaayana.files.wordpress.com/2008/07/radiohead-all-i-need.pdf]

O zi obisnuita din viata lui Bibel. Isi bea cafeau, merge la serviciu, se intoarce acasa, dar pentru ca era singur se duce la o fosta prietena cu care a ramas in relatii bune, cei doi fiind colegi de facultate.

Pana aici pare o zi obisnuita dar ceea ce este diferit la aceasta prietena a lui Bibel este faptul ca Bibel se indragostise, inca din facultate de ea, dar nu indraznise nici pana azi sa ii zica.

Ajuns acasa la prietena sa aceasta il serveste cu o cafea si cei doi stau, asa cum fac de fiecare data cand se intalnesc, si isi impartasesc ce au mai facut zilele trecute, de cand nu s-au mai intalnit.

Dat fiind faptul ca pentru ea Bibel era cel mai bun prieten al ei ea ii impartaseste lui Bibel orice lucru care o supara. Astfel ajunge Bibel sa afle de ce era ea suparata in acea zi, era suparata pentru faptul ca s-a certat cu iubitul ei. Ea incepe sa-i povesteasca lui Bibel despre relatia ei cu prietenul ei, felul in care aceasta a inceput si alte detalii, astfel Bibel ajunge sa ii fie un mic confident, o persoana cu care ea poate vorbi deschis si care o ajuta de cele mai multe ori sa isi revina, mai ales dupa anumite certuri.

Acest lucru il face pe Bibel sa sufere din doua motive: primul ar fi faptul ca o iubeste, iar aceasta iubeste o persoana, care dupa parerea lui Bibel nu o merita, iar al doilea este pentru ca o vede suferind atunci cand e certata cu iubitul ei si intelege ca ea tine mult la acel el.

Bibel incearca dupa cateva luni de suferinta sa o uite pe aceasta persoana, mai mult el isi schimba locul de munca, se muta in alt oras, fara a spune nimic nimanui. Nu reuseste acest lucru si dupa 1 luna de stat in alt oras se intoarce, motivandu-si plecarea, ca un concediu de odihna prelungit.

Va urma....

Kichariiy statea la marginea universului

Un text semi-serios despre zei si big-bang-uri.

Kichariiy stătea la marginea universului, cu picioarele-i solzoase scufundate în „mocirla" primordială a unei noi dimensiuni. Se afla în concediu fără plată şi îi prindea atât de bine! Se săturase de Caruţtouisz IV şi de tâmpeniile pe care o puneau să le rezolve.

Dacă Universul nu-şi poate purta singur de grijă, atunci nu merită ajutorul meu!

Acesta este un paradox, Kichariiy, nu!? Dacă Universul ar fi capabil şi şi-ar purta singur de grijă, atunci, n-ar mai avea nevoie de tine.

Ah, până şi aici a găsit-o!? Marele Maistru. Însă întrebarea era pur lipsită de raţiune. Marele Maistru era peste tot şi oriunde, oricum şi oricând, toate în acelaşi timp. El era toate formele, toate întregurile, toate fragmentele şi toate nimicurile. El era tot şi nimic. El era EA. El este TU, deşi nu ştii... încă.

Dar Kichariiy, fiica Orionului, nu uita că eşti un cavaler al Caruţtouis, Creatorul lumilor,  armura lor, paloşul Universului, săgeata înălţătoare,  arma pedepsei DOMNULUI. Ai un dar şi un scop. Tu îi aperi pe cei fără putere şi pe cei cu prea multă putere de ei înşişi şi de alţii. Tu păzeşti Universul. Tu semeni speranţă în sufletele entităţilor, fie ele mici, sau mari. Îndrepţi acţiunile defectuoase şi menţii lumina neagră în metaspiritele existenţelor. Ai o misiune şi o menire.

Kichariiy dădu ochii peste cap de 15 ori, în semn de răzvrătire, ascultând pledoariile fără nici un sens pentru ea, acum. Nu fusese întotdeauna aşa, chiar crezuse. Se aflase printre fondatori, în prima linie în Război, dar de câteva sute de milenii credinţa ei în Caruţtouis căzuse în paragină, slăbise, devenise demodată. Caruţtouis devenise Demodat. Ochii verzui-roşiatici îi reveniră în poziţia iniţială. Al doilea set de pleoape de culoare argintiu-brună, căzură peste cele două sfere viu colorate curăţându-i-le de organismele parazitice ce se cuibăriseră acolo.

Dah, vorbeşte cu altcineva, nu ţi-ai găsit un interlocutor bun azi. Azi n-am chef!

Degeaba n-ai tu chef, dacă voinţa de Dincolo are chef de tine...!!!

Forma feminină rămăsese nemişcată, întrebându-se ce a vrut Marele Maistru să spună. Marginea Universului începu să se învârtă tot mai tare, şi mai tare, şi... Totul se opri brusc. Cosmosul, ca un tot unitar încetă să se mişte. Toate forţele, toate câmpurile, toate voinţele, toate vieţile frânaseră la unison. O voce groasă, dar plăcută se auzi răsunând cât de departe era posibil.

Kich, ţi-a fost dor de mine? Dacă nu, atunci n-o să-ţi placă ce-o să-ţi spun. Eşti rechemată la masa Caruţtouisz.

Amprenta psiho-JH a mesajului era a lui Irosisgue M, principalul asignator al Caruţtouisz-ilor IV. Bun prieten de-al ei. De fapt singurul ei prieten. Sau nu.

Şi Kichariiy plecă înspre locul de întâlnire pomenit. Unele creaturi muritoare îl numesc punctul-de-anulare-al-tuturor-forţelor, altele îi spun centrul Universului, sau calea-de-acces-spre-alte-dimensiuni, îi zic unii mai inventivi, sau chiar groapa-abisului, ori Iad. O creatură semi-deică, numită Iisus i-a spus Rai, sau Tată, unii i-au spus Allah. Dar toţi se înşelau. De fapt ce ştiu aceste fiinţe care trăiesc câteva nano-secunde în comparaţie cu entităţile ca ea? Era doar... masa. Masa unde se adunau Caruţtouisz-ii. Nu e nimic special la ea. Doar gânduri separate, unite mental şi spiritual la un loc de.. noi.

Culorile de gri închis, de roşu trandafiriu, de bej şi de ceapă zburau în jurul ei învârtindu-se. Mirosuri reci treceau în viteză, ca să prindă aparent următorul vortex către altă realitate. Planetele şi particulele se dematerializau iar gândurile prindeau formă. Visele deveneau reale. Pe Pământ un om se trezea ţipând, scăldat în sudoare rece.

Vârtejul de culori şi miresme începu să se îngusteze, iar un puternic efect de sucţiune îi îngreuna zborul „deităţii". Înaintarea se făcea tot mai greu. Culorile vii se transformau încet în culori închise, iar miresmele deveneau greţoase şi apoi dispăreau. Culorile dispărură. Doar alb. Şi negru. Negru şi alb. Două non-culori.

Un Vânător.

O creatură teribilă. Un prădător. Sări de după o fâşie de negru. O bilă mare şi buboasă, de carne meta-fizică şi spirituală, cu gura oribilă din care se compunea un zâmbet malign, cu dinţi uriaşi, roşiatici şi cu 2 mâini-tentacule extensibile, infinite.

Vin-o de mă prinde, Querdacko-ule! Querdacko erau singurele pseudo-entităţi, care puteau inspira teamă atot-puternicilor Caruţtouisz.

Kichariiy şi OporaKigh începură un dans al distrucţiei, al devastării şi al auto-prezervării. Se aflau într-un sistem populat. Vânătorul puse mână pe un asteroid şi îl azvârli cu toată puterea înspre oponenta lui. Kichariiy se feri cu uşurinţă, iar asteroidul păşi peste limitile înţelegerii, ale timpului şi ale spaţiului şi se prăbuşi pe Pământ. Toţi dinozaurii dispărură. Lupta continua. Fiica Orionului încercă un atac, dar care avu ca urmare doar îngheţarea totală a unei planete populate cu fiinţe uriaşe, păroase şi foarte inteligente. Dar nici blana, nici cunoştiinţele adunate de-alungul a peste patru sute de miliarde de ani nu i-au salvat de la distrucţie, de la anihilarea totală. Înţelepţii planetei ar fi numit acest incident Rasfeg. „Apocalipsă".

OporaKigh, în graba cu care efectuă un atac distrusese un întreg sistem solar, din fericire cu doar câteva miliarde de inhabitanţi. În timp ce acesta trecu pe lângă un soare, Kichariiy îl sili să devină super-novă, iar în timp ce Querdacko-ul ardea, la fel o făceau şi 30 de biliarde de mici Gerfub-i verzui cu ochii mari, aflaţi în acea galaxie şi în acel spaţiu temporal.

Paloşul Universului, Kichariiy, îşi continuă drumul către masă, fără să se gândească, măcar, la acele suflete dispărute, nevinovate şi uitate în urma bătăliei sale.

Kichariiy ajunsese la masă. Toţi Caruţtouisz-ii erau deja acolo. Mirosul era plăcut.

Ştim, fiica Orionului. Querdacko-ii şi-au intensificat activitatea în ultima perioadă. Majoritatea vin din calea lactee. De pe o planetă numită de locuitorii ei, Pămât. Ei încetează să mai credă în Divinitate. Şi astfel se nasc aceste fiinţe greţoase şi groaznice. Vrem să ducem o campanie de convingere a populaţiilor de mini-fiinţe, că zeii lor fictivi există şi astfel să ducem la extincţie entităţile cumplite născute din ne-credinţa prezentă tot mai mult în Univers. Trebuie să menţinem vii ficţiunile acestea, pentru a putea continua să existăm. Pentru ca să nu fim toţi devoraţi de Querdacko.

Vrei să ştii ce cred eu, bună masă. Că trebuie să reconstruim Universul. Să-l rescriem peste acesta de acum...

Nu, Kichariiy... Greşeşti. Nu putem face acest lucru. Ce-o să se întâmple cu vietăţile pe care le-am protejat, cu sufletele celor pierduţi din rândurile noastre?

Să vă mănânce Querdacko-ii! Pămpălăi supra-ponderali.

Plecă în viteză de-acolo, înconjurată de culori ş de miresme.

Opriţi-o, fraţii mei căci nu ştie ce e pe cale să provoace!

Micuţul Tommy Fellon se juca pe o consolă holografică, când tatăl lui intră pe uşă. Venea de la servici. Copilul sări în braţele protectoare ale tatălui său. Dar nimic nu-l putea proteja de ceea ce urma, nici chiar braţele puternice ale masivului bărbat. Kurtis Fellon scoase din servietă o jucărie Captain Freedom, cu cârlig detaşabil şi stindard auto-rachetă pe care i-o întinse puştiului de 8 ani. Tommy se agăţă de gâtul lui şi îl îmbrăţişă într-adevăr călduros. Era încă pur, copilul. Nici nu se putea altfel.

-Dumnezeu să te binecuvânteze, Tommy! spuse bărbatul făcând semnul crucii pe fruntea băieţelului. Acum du-te şi te joacă cu figurinele tale, până pregăteşte tata masa, că vine mami imediat de la servici şi e lihnită.

Copilaşul, lăsat jos de Kurtis, se uită naiv în ochii tatălui:

-Tată, la şcoală copii zic că Dumnezeu nu există.

-Tommy, să nu mai zici niciodată asta. Dumnezeu există şi are grijă de noi! Acu' fugi la joacă.

Băieţelul alergă sus spre camera lui şi lupta începu:

-Ia de aici, Doctore Muscă! Iar piciorul Căpitanului Freedom clicăi când întâlni faţa Doctorului Musca-de-Fier. Dar Doctorul se ridică şi îl trânti la pământ pe super-eroul favorit al puştiului.

-O, nu! Căpitane! Strigă Tommy imitândul pe Cuantic-Boy, mâna dreaptă a lui Freedom.

Şi Cuantic-Boy şi Virtual-Girl săriră în luptă, doborându-l pe răul Doctor-Muscă.

Doamna Fellon ajunse acasă. Dar liniştea se lăsă pe pământ subit. Oamenii cădeau ca şi copacii pe care aceştia îi epuizaseră din pădurile tropicale cu 4 decenii în urmă. Domnul şi doamna Fellon îngheţară un moment, îmbrăţişaţi, sărutându-se, apoi căzură ca toţi ceilalţi.

-Mami, Tati? întrebă speriat Tommy. Singura fiinţă ce mai respira pe Pământ.

Nu-ţi fă griji pentru ei. Acum suntem doar noi, puiule! Se auzi o voce de nicăieri.

-Cine a zis asta!? Cine eşti?

Sunt un prieten, Tommy.

-Tu eşti Dumnezeu?

Hahahah... Nu micuţule! Eu voi fi Supremul!

Copilul fu ridicat de o rază de lumină. Mintea îi fu descompusă în mii de bucăţele, legăturile chimice se desfăcură, cele fizice dispărură. Universul se descompunea şi el şi totul se concentra într-un punct ce obişnuise să fie numit Tommy Fellon, fan al Red Sox, de pe planeta Pământ. Acel punct unic, era şi Kichariiy. Big Crunch-ul şi Big Bang-ul se produseseră simultant. Universul vechi dispăru, renăscuse într-unul nou, unul gol, fără zei, fără fiinţe, fără entităţi. Totul o luase de la început. Caruţtouisz IV şi Querdacko nu mai existau. Omenirea nu mai exista. Omul de neanderthal nu existase niciodată, nici dinozaurii, nici câinii micuţi şi drăgălaşi şi nici gerfubii mici şi cu ochi mari.

Kichariiy era marginea Universului. Kichariiy era TOTUL. Kichariiy era singura „deitate", acum.

Dar nu trecu mult, şi popoarele nou evoluate pe diferitele planete din Universul nou, şi-au „exilat" zeii păgâni şi Querdacko-ii apărură din nou. Iar după mai puţin timp, Kichariiy fiind SINGURA, deşi cea mai puternică, infinit de zdravănă, fu răpusă şi mâncată de tot mai numeroşii vânători de entităţi superioare. Prin simplul lor număr, mereu în progresie, o doborâră.

Kichariiy nu mai stătea la marginea Universului. Kichariiy nu mai era marginea Universului. Kichariiy nu mai era NIMIC. Universul dispăruse odată cu ea. TOTUL dispăruse odată cu ea. TOTUL devenise NIMIC iar NIMICUL devenise tot. Şi Totul din cauza unei zeităţi care se săturase să mai fie protector al acelui ceva pe care-l crease.

Totul din cauza unei zeităţi care s-a plictisit să mai fie zeu.

Până la urmă... totul din cauza unei

persoane

(punct)

Dar astronomia a rămas una din marile mele pasiuni. După părerea mea, e imposibil ca pe un om cu imaginaţie să nu-l intereseze astronomia. Pentru că e singurul domeniu care îţi poate pune la încercare limitele fanteziei. Totul e atît de MARE în astronomie încît e greu să accepţi lucrurile ca atare, în mod matematic. Iar asta m-a ajutat mult. Exact din acel moment, de cînd am plîns din cauza optului la astronomie, am învăţat ce trebuie să fac atunci cînd mi se pare că trăiesc un mare necaz: pur şi simplu mă gîndesc la cît de puţin important e, în comparaţie cu lucrurile mari de care vorbeam. Îmi imaginez că între noi şi musculiţele alea efemere care trăiesc cîteva ore sau minute nu e nici o diferenţă, la scară universală. Suntem trecători ca o bătaie din palme şi mici ca un fir de praf, suntem un fel de pielea lunii. Întreaga noastră civilizaţie şi istorie e neimportantă şi minusculă. În aceste condiţii, aşa-i că un 8 la geografie nu mai pare atît de grav? Şi din nou vă invit ca, dacă nu mă credeţi pe mine, să-i ascultaţi pe cei de la Monty Python, cu al lor Galaxy Song - cea mai "feel-good" melodie făcută vreodată, dacă e să mă-ntrebaţi pe mine. Chiar aşa, să ne rugăm să fie viaţă inteligentă pe alte planete, că aici jos sunt numai proşti:

http://youtube.com/watch?v=OcTHBOjnUss

Starea: Speriat de vagoane.

Planuri: Fugi fara sa te uiti inapoi!

A fost o noapte pe cinste. Pacat ca am terminat inainte de tine. Dar meriti si imi pare bine ca zic asta.

Sunt curios daca ii va zice boifriend-ului ei adevarul:

- Stii eu mi-am tras-o cu un rus aseara, dar nu am apucat sa termin ca e un animal cu ejaculare prematura.

- Te iubesc draga mea, ce ai mai facut la servici? Sa iti zic cum a fost ziua mea? Da-mi te rog sarea. Mersi.

(De)Cădere din/în \/1r7004|_

F(..) intră in camera unde tasu', membru activ al grupării Free AcCesS ManniaKsS, păstrase un comp. vechi, ascuns de ochii atot-văzători ai Legal Arms, Co.. Şi F(..) primise de la grupul neo-terorist un comp, dar fără conexiune sau acces la, de mult uitata reţea. Însă comp-ul, achiziţionat şi păstrat pe căi ilegale de taică-su', avea incă o conexiune puternică şi stabilă la AllAroundRVWeb, lucru cu totul în afara legii şi foarte periculos.

Îşi puse casca cu vizieră albastră pe cap. Îi venea la fix. Făcea asta pentru prima dată. Şi aşa, F(..) ştia despre pericolele ce le implica mica lui ilegalitate. Ştia, şi chiar căuta pericole... asta voia de fapt... Clipi o dată din ochi şi intră in RV. Nu credea că se va mai întoarce.

O fată drăguţă, ce îmbrăca o robă neagră, îngrijită, îi apăru în câmpul vizual. Stătea cu spatele, dar se întoarse rapid. Părea oarecum surprinsă, dar îşi reveni imediat şi cuvântă cu o voce lină, ca alunecarea suavă a unei frunze dintr-un arţar virtual:

-Ayh, progenitura lui Ekytoh! Ce caţi aici!? E periculos, pentru tine... Şi nici nu porţi nici un fel de protecţie! Uite aici!

Fata cu părul de culorea vişinelor, care mai existau doar în virt00al, şi deci inaccesibele vastei majoritaţi a rămăşiţelor populaţiei de pe Pământ, aruncă deasupra progeniturii, o haină roşie ce se mulă perfect pe trupul acesteia. F(..) rămase cu gura cască... nu mai văzuse astfel de efecte grafice avansate, dar dezmeticindu-se repede aruncă „overcoat"-ul cu o singură mână într-o parte. Acesta nu căzu imediat, ci pluti câteva momente în aer şi apoi alunecă înspre pământ, respectând în totalitate legile fizicii.

După un strigăt plin de stupefactie, fata încercă din nou să aşeze „coat"-ul deasupra imaginii reziduale auto-induse a (după cum spunea softul) progeniturii. F(..) o opri şi se dădu într-un act de nesupunere într-o parte.

-De ce faci asta? răsună vocea „vişiniei" în întreg domeniul.

F(..) lăsă capul în jos şi după o pauză lungă, timp în care interlocutorul se resemnase că nu va mai primi un răspuns, zise aproape fără vlagă în voce:

-Pentru ca ceilalţi să ştie...

-Nu trebuie să fie aşa, veni răspunsul prompt şi sincer al fetei.

-Pentru ca ceilalţi să înţeleagă...

-Nu vor înţelege..., dar fu întreruptă.

-Pentru ca ceilalţi să schimbe...

-Nu se vor schimba. Ce va zice Ekytoh? Ce va zice Serinn? Ah, e pentru Anton, pentru durere, pentru părinţi, pentru cei din jur, a căror viaţă ai atins-o... vorbi mai mult pentru sine programul de protecţie a lui Ekytoh.

-Ekytoh...,Serinn... Morisey... Andreea... MaTrice... Fire... Cabluri... Relaţii... Realitaţi... Moarte şi Viaţă... fără Moarte. Lume... Proşti! Oare vor pricepe mesajul?

F(..) vorbea ca şi cum s-ar fi aflat în transă. Nimic nu-i perturba şirul gândurilor. Doar propriile temeri, speranţe şi convingeri.

Morake, softul ce apăra compu. lui Ekytoh, pe numele lui adevărat de George, după ce îi făcu un brain-mapping complet, zise către F(..) cu o oarecare reţinere:

-Bine, nu te voi opri... Chiar te voi ajuta, cum îmi va sta în putere. Dar voi păstra amintirea ta şi ale tale percepţii neuro-senzoriale, pentru Serinn şi Ekytoh.

-Serinn, Ekytoh... Victoria,George...

După câteva ore de căutări şi de link-uri vizitate, F(..) şi Morake se opriră la un RVW, nevizitat de câţiva zeci de ani. În drumul lor înspre RVW-eu, Morake respinse mai multe atacuri ale acolyţilor. Ieşise destul de şifonată din unele conflicte, dar nu o deranjă. Avea un restore rate destul de bun. Era înzestrată cu unul dintre ultimele modele de restore engines create, înainte ca ZALK-ul să decimeze populaţia terrei. Iar grupul Free AcCesS, de fapt „tehnicienii" de acolo, îi îmbunătăţiseră softurile, astfel că acum putea să reziste aproape oricărui program de under-decimate de pe AARVW. Era o mini-zeită în lumea ei. O zână, un djinni, un mic miracol al inventivităţii umane. Inventivitate umană ce a distrus pământul, iar acum nu mai avea puterea şi resursele pentru a-l salva sau reconstrui.

Morake revizui una din înregistrările senzoriale, copiate de la F(..). Acest lucru dură câteva fracţiuni de secundă, datorită excelentelor softuri de „citire" şi accelerare a proceselor interne. I.A.-ul, apoi, închise pachetul cu toate înregistrările cerebrale copiate, îl ascunse în robă, cu un cloacker-compactor de ultimă generaţie (ilegal-desigur), suspină, gândindu-se la ce o să-i facă pierderea singurului copil lui Ekytoh şi plecă înapoi către compu. de acasă cu o viteză uluitoare. Dâra de lumină roşiatică se găsi copleşită de intensitatea uneia dintre înregistrări, îngreunându-i un pic procesele. Dar nu era nimic alarmant... pentru ea... Dar George,... dar Victoria... câtă suferinţă...

Nu e bine să fi om!

Înregistrarea era din ce în ce mai puternică...

.......................................................................................................................................... Ah! Să gândesc la lucruri impuse de alţii... Aproape că înebunesc! M-am săturat! M-am săturat să fiu privit de sus! Durerea... de a fi mânat înspre plaiurile gândirii în bloc, de a rezolva aceleaşi probleme ca ceilalalţi, ca toţi cei dinainte şi ca toţi cei ce vor urma. Infamia... infatuarea! Îngâmfaţilor!

Lăsaţi-mă... să mă trezesc! Lăsaţi-mă să dorm! ...

... Să gândesc ce vreau, să gândesc liber, să gândesc infinit, la infinit.

Totul este efemer, de ce nu vreţi să îngelegeţi!? Toate acestea nu au nici un rost! Nimic nu are rost! Nimeni nu merită nimic: nici durere nici fericire. Viaţa nu are rost!

Ba nu, viaţa mea va avea un rost... moartea mea va avea un rost...

Doar înţelegerea... merită totul, merită moartea... mă merită pe mine...

Dumnezeu... nu...! Nu merită! El nu merită, nu există! M-ai auzit!?!

Tu nu exişti!

Nimeni nu există, nimeni nu merită! Totul e trecător, totul e efemer! Totul e fără sens, toţi... niciunul...hâz... niciuna, n-aveţi sens!

Pentru înţelegere... pentru ca cei viitori să înţeleagă!

Pentru ca cei viitori să gândească!

Zbura

Nu vor înţelege!

Nu vor... Nu se vor gândi...

Anton îi apăru în faţă,... zbura şi el. Imaginea virtuală se ivi datorită unui path inserat în creier, de către Morake. O ultimă încercare... o ultimă încercare de a salva progenitura lui Ekytoh, admin-ul ei, de care se ataşase foarte tare şi pe care-l apără de multe ori de atacurile „hoardei", când Free AcCesS avea nevoie de oameni în reţea şi omul se oferea voluntar.

Anton murise într-o încăierare între bande de locals, pe când F(..) avea doar şapte ani. Suferise mult după aceea. De mic copil îşi idolatrizase fratele. Un mare cercetător - un geniu la doar 16 ani. Iubit de toţi cei ce îl cunoşteau... Însă un Violet Skin Head îl ucisese... din greşeală. Anton se aflat doar la locul nepotrivit în momentul nepotrivit. Mai exact, în locul şi în momentul în care o grenadă antipersonal explodă şi trimise în juru-i un batalion de schije, fragmente de plumb şi neuro-viruşi.

Lipsa unei miliţii bine organizate şi centrate, a făcut ca dureroasa pierdere a fratelui să rămână nepedepsită... pe moment. Înscrierea tatălui, George, în grupul FAManniacKsS, veni ca un răspuns disperat al morţii inuman de dureroasă a lui Anton. Peste cinci ani veni şi răzbunarea, FAM-ul („care are grijă de ai săi") eradicând toţi Violet Skin Head hommies din district, din oraş şi apoi, odată cu extinderea grupării, de pe tot globul. Muncă uşoară. Muri şi ucigaşul fiului. Chiar George, sub noul nume de teren de Ekytoh, îl recunoscu (dintr-o înregistrare senzorială pe care o mai putu salva din creierul lui Anton) şi îl ucise pe cel ce ii omorâse fiul în urmă cu cinci ani. Îi bombardă sinapsele cu prea multe informaţii, tehnologie deţinută doar neo-teroriştii în acel moment, iar acesta căzu victimă over-„informării". Până la urmă, pur şi simplu tipu' clacă. Moartea îi fusese dureroasă. Ekytoh avusese grijă de asta. Apoi tatăl îndurerat se aplecă deasupra hommie-ului şi cu un cuţit îl crestă pe tot corpul, în memoria fiului decedat. Îi desfăcu abdomenul şi îi întroduse printre maţe un presure-grenade. Toate măruntaiele individului se lipiră de pereţi şi de tavan. Maţele îi atârnau de tavan, bucăţi de creier şi rinichi îl umplură din cap până-n picioare pe George. Plin de sânge, şi în sfârşit răzbunat, Ekytoh ieşi din cameră şi se alătură „colegilor" lui ce masacrau grupurile rămase de VSH.

F(..) continua să zboare... Libertate... Curenţii de aer ce îi biciuiau obrajii... ce îi fluturau pletele... ce îi treceau direct prin haine, răcindu-i pielea... simţea furnicături...

Pământul mai „adăpostea" doar câteva mii de oameni... Iar numărul scădea în fiecare zi... În fiecare secundă. Oamenii încă îşi măcelăreau semenii... după tot ce se întâmplase în trecut. Anarhia pusese stăpânire pe fiecare suflet din lume... Supravieţuirea deveni tot mai grea. Acum, F(..) va deveni un număr într-o statistică ţinută... de nimeni, reţinută de nimeni, de nimeni interesată.

*

Cu zeci de ani în urmă, diabolicul uman îşi arătă încă o dată faţa hidoasă. Primii care îşi găsiră sfârşitul fuseseră chiar tehnicienii şi cercetătorii din deşertul Mojave. De la baza super secretă în care se făceau ultimele testări ale unui virus. Baza era un centru de studiu şi experimentare a relaţiilor dintre mediul cyber-virtual, mintea, psihicul şi carnea umană.

Virusul, opera măreaţă de artă a celor mai mari genii de pe pământ în acel moment, scăpă în reţeaua globală AARVW. Chiar în acel moment „micul experiment" militar se infiltră în creierul a zeci, poate chiar sute de milioane de oameni. În câteva secunde, poate minute, toţi cei ce lucrau, sau erau on-line (aproximativ 78,7% din populaţie) aveau o copie funcţională a virusului în creier, în memoria latentă. Gata să infecteze fiecare celulă neuronală, gata să schimbe fiecare organ şi organism după cum era programat. El avea şi o voinţă proprie, fiind înzestrat cu un mini-A.I.. Astfel că „arma supremă de anihilare pământenilor" a făcut cam tot ce i-a trecut prin codul sursă. Apoi, fără a se raporta vreo infecţie cu virusul cyber-neural, deştepţii birocraţi de la centrul Yamagashiwa, din Mojave desert, nu raportară nimic camerei prezidenţiale. Dar ei nu se gândiseră nici un moment că virusul va şti cum ar reacţiona omenirea unei epidemii. Capodopera lor crescu perioada de incubaţie, având capacitatea de a se auto-rescrie şi auto-modela.

În timp ce boşii de la Yamagashiwa declarau într-un raport (secret) oficial că virusul este nefuncţional şi că nu prezintă nici un pericol, fiecare puştan care accesa Webu', de acasă cu casca lui Monopol-Soft şi cu costumul senzorial Shiu-Sing, pentru a naviga pe cele mai educative, sau vulgare site-uri, se alegea cu o răceală zdravănă. Simptomele erau diferite de la caz la caz.

Virusul acţiona încet, iar simptomele diferite nu atrăgeau atenţia nimănui... cu excepţia, acum, a mai marilor Yamagashiva, care începeau să se prindă încet, încet de cauzele şi gravitatea situaţiei. Oricum trecură câteva săptămâni bune până autorităţile web şi preşedenţia globală fu informată. Chiar şi cunoscând acum problema, preşedenţia şi alţi birocraţi, cei de la Pentagon, îşi făceau probleme pentru economia globală şi integritatea politică a Terrei, decât pentru om în sine. Problema economică era una reală, dar cum ar mai fi putut ei monitoriza masele dacă ar fi „oprit" netul? Dacă vre-un nou super-terorist ar fi pus la cale o lovitură ca să dea jos şi să demaşte guvernul şi preşedenţia? În comparaţie cu aceste probleme majore, moartea a câteva miliarde nu conta.

Nici Uniunea Multi-Naţională nu făcu nimic. Oricum fuseseră informaţi prea târziu. Si oricum erau conduşi de forţe din umbră ce conduceau şi guvernul.Nimeni nu interveni şi nimeni nu anunţă populaţia Terrei de catasrofa, carnagiul ce se preconiza.

Între timp domeniile de ştiri interactive de pe Web (Sparky, OrgOf, News4,RealNews kcb, A.J., Dumb Shit net) vuiau cu informaţii şi statistici de genul: „o nouâ epidemie de gripă a izbucnit în oraşele de pe fundul oceanului „Pacific", "numărul bolnavilor de cancer a crescut cu 102,5%", „cazurile de îmbolnăvire cu virusul HIV au ajuns la cote alarmante", „"febra dulce" se extinde pe tot continentul...", „zone vaste din Africa şi Asia au fost puse sub carantină datorită epidemiei de ZALK, care a ucis peste 3.000 de persoane în ultimele 2 zile. Oamenii de ştiinţă de top, ce analizează această boală nu au reuşit să găsescă un antidot, vaccin, leac, remediu, un mănunchi de ierburi sau un rahat de câine împotriva acestei boli" (sursa citată: GarrissonJakeNews v.2.1) zicea prezentatoarea 3D+1 a siteului.

Virusul cybernetic îşi continua cruciada, iar panica se instaura tot mai mult în rândurile sociale ale oamenilor. Profeţi, prooroci şi trimişi ai Domnului pe pământ explicau metode de izbăvire şi de salvare a sufletului şi a cărnii de la damnaţia veşnică. O mare parte a „damnaţilor" îşi îndreptară atenţia către aceşti profeţi dar nu îi ajută cu nimic. Tot morţi, în chinuri groaznice, au fost. Virusul lucra, pe ascuns.. inteligent, nedetectat. Toţi cei ce accesau aceste site-uri, pentru a vedea noile şi diversele ororoi, de pe pământul ăsta distrus, poluat, supra-populat, secătuit, contractau fără să ştie, moartea. Dintr-o oarecare perspectivă, cea a Terrei, ucigaşul invizibil a făcut un bine lumii. Oamenii ajunseseră la margine prăpastiei, pe punctul de a dispărea cu totul. Ei, bine, nu chiar cu totul.

„Militarii" interveniră în forţă, scotocind fiecare server, fiecare spaţiu virtual public şi privat. Nu găsiseră nici urmă de virus. Mai corect spus e că au găsit urme şi acolyţi o droaie, atât că virusul nu era de găsit.

Era mult prea bine programat, de fapt autoprogramat, şi mult prea inteligent pentru a se lăsa prins de fiinţele care l-au creeat, dar care îi erau atât de inferioare.

Nici programele de (urmărire-vânătoare) tracking, care trebuiau să rupă gura târgului, antiviruşii şi firewall-urile profesionale, nu au făcut faţă super-virusului, proiect militar, sanitar al pământului.

Dar Zalk-ul, IRS-ul, „febra dulce", sindromul Jiun, cancerul, TBC-ul, „bomba roşie", stopurile cardiace, „tremurul", „tremuriciul", „castana mov", SIDA, nici nu se comparau cu „boala iadului", apărută chiar spre sfârşită. „Oamenii Domnului" chiar au folosit-o ca boală de referinţă, ca arma lui Dumnezeu. Arma mâniei Sale! Si Domnul a Fost Mânios! Oasele-ţi ieşeau prin carne şi prin piele, ochii-ţi cădeau din orbite, dinţii ţi se înmuiau, de parcă aveai pufuleţi înfipţi în gingii, îţi dispăreau şi testiculele, naiba ştie unde, iar după chinuri lungi, îngrozitoare, creierul se transforma într-un lichid vâscos, plin de mici bucăţele încă solide din cerebel, ce-ţi curgea pe nas, pe urechi şi în\din gură. Oricum nu-i mai simţeai lipsa, căci erai o legumă de ceva timp. Un zombi chircit într-un pat jegos, plin de scame, bacterii, salivă, sânge, transpiraţie, fecale, intestine şi cine mai ştie ce substanţe de ale căror existenţă nici nu învăţasei.

Datorită acestei boli, în multe districte a fost legalizată eutanasia, cu toată opunerea profeţilor şi ai „urmaşilor lui Dumnezeu".

După prea mult timp de la „evadarea virusului", Forţele Militare Unite, au închis, confiscat şi interzis orice obiect ce avea legătură directă sau indirectă cu net-ul. De exemplu maşinile cu GPS şi conexiune la rutele rutiere de pe AARVW, telefoanele sub-dermale, frigiderele, prăjitoarele de pâine şi coocker-ele personale.

Însă totul, prea târziu... Un procent foarte mic de oameni supravieţuise. Destul, gândea câteodată F(..). Supravieţuiseră persoanele fără acces la web, ca boschetarii de grad I, câţiva militari, câteva persoane cu influenţă ce fuseseră avertizate din timp, persoanele foarte norocoase şi boşii Yamagashiwa, distrugătorii omenirii. Ironic. Oricum nu au mai trăit decât câteva luni, căci grupuri de miliţii independente i-au vânat pe toţi cei care aveu vre-o legătură cu virusul şi cu conceperea acestuia.

*

Anton avea doar 16 ani când fusese omorât, mult după „Furia Domnului(!?)", dar avea mintea unei persoane de 30-35 de ani. Un geniu. Ca mai multi din aceeaşi generaţie.

-Anton... oh, Anton! Vrei să mă opreşti?

-Nu, „common blood". Nu pot... dar, crezi că vor înţelege? Vorbele lui Anton erau şuierate şi neclare.

-Nu, nu vor înţelege...

-Actul tău...

-De răzvrătire absolută. Sunt nişte proşti. Ne-am întors la foi, creioane de carbon şi plastic, scrisori, deşi suntem analfabeţi. Au uitat cum să scrie şi să citească, deoarece calculatoarele făceau totul pentru ei. Şi vor să schimbe asta... Degeaba!

-Omul...

-Va muri...

-O dată...

-Pentru ... totdeauna...

Anton se auzea ca o şoaptă în colţul minţii.

Zburau. Unul lângă altul. Cu braţele deschise.

-Au revenit..., reluă Anton şirul gândurilor.

-La sistemul social arhaic,... la organizarea anacronică...

-Pentru..., adie uşor vocea geniului.

-...ce facem toate astea?...Oricum omenirea va dispărea în scurt timp!

-De ce nu te lasă...

-Să înţeleg viaţa, etica, binele spectacolul vieţii, al lumii, revelaţia... moartea.

-Să nu te oblige...

-Să gândesc schematic, abstract, să percep doar ce-i convertibil în cifre, scheme, schiţe, diagrame...

-Să te lase să apercepi realul...

-...nu realitate.

Plana. Aluneca.

-Voi m-aţi împins peste margine...

-Mâinile voastre au fost...

-Palmele voastre m-au atins...

-Aţi fost...

-...şi veţi fi...

-...inflexibili.

-Nu acceptaţi...

-... „magia".

-Vă blocaţi...

-...calcule...

-...statistici...

-...cunoştiinţe...

-...fără...

-..rost...

Cădea.

-Nu vreţi să cunoaşteţi...

-Realul, magia, sensul...

-...sensul...

-...sensul...

-...sensul...

-...sensul...

-...sensul...

-...sensul...

Cădea rapid. Mult prea rapid.

-Vieţii!

-Viaţa!

......................................................................................

...Nu vor înţelege...

...Nu mă vor înţelege...

...Nu vor înţelege...

...Nu te înţeleg... nici eu...

...Nu mă înţeleg... nici eu...

Anton dispăruse. Era mort de mai bine de 10 ani.

...ai murit... De ce moare omul? De ce ... trăieşte omul?

Cădea fără încetare.

...Se apropie...

...momentul.

Îl văd din ce în ce mai mare. Mi-e teamă.

Sau... NU...

Se apropie. E aproape. Se apropie. E aproape. Se apropie. E aproa

Sfârşitul.

Iartă-mă!

Creierii i se împrăştiară pe întreg trotuarul.

A doua zi Victoria plângea în hohote, îndurerată, cu fiecare bucăţică de carne durând-o... ca la moartea lui Anton. Poate mai rău...

Stătea în faţa comp.-ului, apoi fugi după mult timp la maşina de scris şi îi scrise o scrisoare lui George, pe care danger-curier-ul on-line să o bage în reţea şi astfel să ajungă la agentul Ekytoh.

Ekytoh primi scrisoarea şi îşi luă viaţa în acelaşi moment cu soţia lui, despărţiţi fiind de sute de kilometrii.

Pe on-line letter-ul primit, din cauza unei lupte cu un acolyt, al curierului, o eroare se strecurase, iar numele persoanei decedate fu ştearsă. Doar un F. pâlpâia sacadat pe viziera 3D.

Adresa pe care Morake o recuperă o dată cu înregistrarea neuro-senzorială, ultima, era /<<FREE>>30218545582744272454512421p0012bBKO4854462155yaqc1865/Free Falling 9.98.

dimon_virus_kll3 fiind izolat de entităţile umane, destul de mult timp, căci militarii, free-lancerii şi membrii Free AcCesS ManniaKsS îl ocoleau, luptându-se din când în când doar cu sub-device-urile acestuia (acolytes) ce alcătuiau hoarda, alesese o cale rapidă de moarte pentru F(..). Capul, urechile, cerebelul şi bucăţi din nas erau împrăştiate în toată camera unde se afla compu. ilegal. La fel ca în play_action_Web, unde se lovise de trotuar. dimon nu făcu decât să crescă presiunea în interiorul craniului şi obţinuse acelaşi efect ca pe domeniul Free Falling versiunea 9.98.

Virusul îşi continuă drumul făcut de mii de ori până acum, prin reţeaua pustiită de oameni, ca un vierme gigant de foc albastru, urmat de o puzderie de licurici diferiţi ca mărime, ca formă şi ca intensitate a luminii de culoare verde.

...Nu vor înţelege...Nu mă vor înţelege...

Morake stătea încă pe o canapea neagră, aflată în memoria fizică a comp.-ului lui Ekytoh, admin.-ul ei. Era îmbrăcată cu aceeaşi robă, cu gluga ce îi acoperea părul şi ochii.

Ea va fi asignată unui alt admin.

Tonul ironic şi exprimarea concisă reuşesc în puţine rânduri să descrie Vechiul Testament în mod strălucit. Tăios ca un veritabil editor care urmăreşte subiecte cu priză la cititori şi tiraje mari, Umberto Eco ridiculizează şi stilul rapoartelor, expeditiv şi cuprinzând recomandări mercantile.   

Autori anonimi. Biblia 
Regretăm că nu vă putem publica opera

 Trebuie să spun că, în momentul în care am început să citesc manuscrisul şi pe parcursul primelor sute de pagini, am fost entuziasmat. Este plin de acţiune şi găsim tot ceea ce cititorul cere astăzi de la o carte de actiune: sex (mult), cu adultere, sodomie, crime, incesturi, războaie, masacre şi aşa mai departe. Episodul cu Sodoma şi Gomora, cu travestiţii care se dau drept îngeri, este rabelaisian; aventurile lui Noe sunt Jules Verne în stare pură; fuga în Egipt este o poveste care va fi cu siguranţă ecranizată într-o zi...

Pe scurt, un veritabil roman-fluviu, bine construit, care nu se zgârceste la lovituri de teatru, plin de imaginaţie, cu cantitatea perfectă de mesianism pentru a plăcea, fără să cadă în tragic. Apoi, mergând mai departe, mi-am dat seama că este vorba de fapt de o antologie din diferiţi autori, cu numeroase, prea numeroase bucăţi de poezie, dintre care unele sincer sunt chiar mediocre şi plictisitoare; veritabile lamentaţii fără cap şi fără coadă.

Rezultatul este un ghiveci monstruos care riscă să nu placă la nimeni din cauză că are de toate. În plus, va fi o problemă spinoasă pentru a împarţi drepturile între diferiţii autori, mai ales că cel care a stabilit textul nu tratează în numele tuturora. Dar nu îi gasesc numele nicăieri, nici chiar în index, ca şi cum ar fi avut o reticenţă să îl menţioneze.

Personal, aş fi pentru a studia publicarea primelor cinci cărţi . Aici am merge pe un teren sigur. Cu un titlu de genul "Disperaţii de la Marea Roşie". (Umberto Eco)

You're still mine, my lover
I watch over you
Goodbye my lover
No sorrow. Please, no tears

...catarge si sinfonii...
...doar spirite si mare...
...tremuratoare priveliste, emotionanta traire...
...curand visele se vor destrama, iar ziua nu va putea sopti mai mult decat nimicuri...
...in cautarea gustului amar si al mirosului cristalizat te va duce corpul pietrificat...

I still know those feelings...

Asa incit presa vuieste pe tema acelor bieti copiluti (sarmani, tristi, machiati, jerpeliti, tunsi ca femeile "tradatoare" dupa retragerea nemtilor din Franta) care se tot omoara din dragoste sau din alte motive. Si nici macar nu se omoara mult (sau des). Nici macar nu e o epidemie. Cum viseaza, cu ochii mari in intunericul noptii din mintea lor, unii dintre jurnalistii care-si imagineaza ca, pe cit e un subiect de delicat, pe atit de mare ii va fi lui/ei faima dupa ce va scrie ADEVARUL. Ca adevarul este, de fapt, o mistificare grosolana, nu mai intereseaza pe nimeni. Sau aproape.

Unde se afla mistificarea? In primul rind, in felul in care sint create pseudo-materialele jurnalistice, de catre televiziuni. De indata ce un subiect incepe sa miroasa a succes, de indata ce capata "potential", el se matamorfozeaza brusc. Dintr-o stire trista, devine telenovela. Este pusa in scena. Editorul jurnalului, o persoana care trebuie ca e selectata in principal pentru abilitatea de a "mirosi" un subiect, jubileaza. Cei de la montaj scot tot ce au mai bun din experienta si imaginatia lor artistica (altminteri, pusa la pastrare) - arsenalul de enchaine-uri, virarea imaginii in alb-negru sau in sepia, efecte de granulatie sau de film vechi. Sunet cu reverb sau ecou; reluarea unor aspecte; redarea la viteza mica a imaginilor; muzica; generice... Multa emotie - dar ca o stire sa genereze emotie, trebuie sa semnaleze acest lucru. Bineinteles ca mai sint si alte instrumente - sa le spunem, jurnalistice. alegerea cuvintelor. Punerea in poveste (aproape un scenariu).

Si apoi, copiii cu probleme vad aceste stiri - si nu doar stirile, ci si impactul stirilor asupra parintilor lor: privitorii stirilor vor vorbi despre ele; le vor arata, astfel, copiilor lor, care sint singurele lucruri care-i misca. Si atunci e posibil ca tinerii sa ajunga sa faca astfel de gesturi pentru a-si impresiona parintii. In afara abordarilor penibil-penale ale unora dintre televiziuni (cele comerciale, fireste), am vazut aseara si o prestatie jurnalistica - si anume la stirile de la 21.30 ale TVR2, unde invitatul a vorbit atit de calm si de "de bun simt" incit mesajul era clar si, surprinzator, nu cretin, ca al majoritatii invitatilor psihologi de la televizor. Omul vorbea despre nevoia acestor copii de a se face remarcati, vorbea despre faptul ca tinerilor (din ziua de azi) nu le mai e frica de moarte. De ce oare? Ma hazardez si eu cu vreo doua raspunsuri. Primul ar fi: pragul suportabilitatii la oroare al acestor copii e foarte crescut, in principal datorita jocurilor violente, desenelor animate violente, filmelor violente, muzicii violente, clipurilor violente. Al doilea raspuns posibil ar fi tocmai aceasta investmintare emotionala a mortii - epurarea ei de tot ce e urit, cih, nspa si transformarea ei intr-un act cu mesaj. Nu asa ne arata toate stirile despre moarte? Ca X s-a sinucis PENTRU CA. Pai daca X s-a sinucis din cauza ca nu era inteles de catre parinti si eu, Y, sint neinteles de parinti, atunci nu ar fi cool sa ma sinucid si eu?

Cam asta e logica pe care o intrevad eu intre consumatorul acestor mesaje si creatorul tembel al lor. Fiecare dintre cei care se ocupa de cazuri de acest gen si le transforma, la stiri, in telenovela, e un fel de Mary Shelley care creeaza un mic Frankenstein. Pe care ar fi bine sa-l aiba pe constiinta, cind Frankenstein va alege sa se omoare si el.

Cartea lui Dan Brown nu se pretinde un studiu ştiinţific. Este o simplă ficţiune. Cu personaje celebre. Mitologia, obscurul, ocultul şi misterul au fost dintotdeauna cele mai căutate mărfuri. Campania de denigrare a "Codului lui da Vinci" i-a făcut pe mulţi să se întrebe: "De ce depune Biserica atâtea eforturi pentru a combate un roman? Oare nu fiindcă dezvăluie adevăruri interzise?"

Poate cu intenţii ascunse, Dan Brown a atacat o organizaţie asupra căreia planează mari semne de întrebare: Opus Dei. Brusc, organizaţia a decis să-şi deschidă porţile şi să comande articole şi documentare favorabile despre activitatea sa. Nu a reuşit să convingă. Din contră, a alimentat echivocul. Şi a focalizat atenţia asupra surselor oculte de finanţare, redeschizând cazul Băncii Ambrosiano.

Intrat în semi-anonimat, Michael Baigent a deschis acţiune juridică împotriva lui Brown, acuzându-l de plagiat. O nouă confuzie între literatură şi cercetarea istorică. Deşi a folosit metode îndoielnice, Baigent a pretins încă de la apariţia bestseller-ului Holy Blood, Holy Grail că este un studiu. Dan Brown nu a pretins că este altceva decât autor de ficţiune. Chiar dacă documentarea sa a inclus documentele falsificate de Plantard şi unele evanghelii descoperite la Nag Hammadi.

După 3 ani de procese şi apeluri, Michael Baigent a fost condamnat la plata despăgubirilor şi a cheltuielilor de judecată totalizând 3 milioane de lire sterline. Ca efect al proceselor răsunătoare, cărţile lui Michael Baigent au fost reeditate şi vânzările s-au sitat la cote înalte. Ambii autori au profitat de popularitatea şi intensa mediatizare prilejuite de procese ca să augmenteze vânzările propriilor cărţi.

Am inceput sa ma uit la film cu o prejudecata teribila. Ieri (acum o saptamina, in fapt, n.n.), la HBO, a fost pachetul Ingerul necesar plus Totul e iluminat si am apucat sa vad, in contra vointei mele si fara sa fiu prea atenta, citeva secvente din amindoua - fara sonor. Parea asa de ilogic totul, lucrurile pareau ca nu au nici un sens in cele citeva minute, incit azi dimineata mi-am pus ceasul la noua - sa sune si sa ma uit. Totusi, cu ochii cirpiti de somn, la o ora la care, alminteri, nu exist decit pentru somn, nu mai eram sigura ca vreau sa ma uit. Dar am facut-o – si acum ma bucur. Fireste, prima prejudecata, care a durat de cind am auzit de film pina la pre-previewul de ieri a fost pozitiva, de vreme ce-l stiam pe autor (cit de cit...). Stiti, de obicei asteptam lucruri bune de la cei pe care-i cunoastem. Cel putin eu.

Si azi am vazut Ingerul necesar. Intr-o prima instanta, mi-a venit in minte un nume de film: mi se parea ca e un Glissando modern. Post-modern. Al erei advertisingului si al erei copywriterului si al erei art directorului. Glissando pentru ca era hermetic, inchis asupra lui insusi, fara putinta de descifrare totala; un film fara cartile pe masa.

Apoi mi-am dat seama ca e pur si simplu altceva. Un film nefixat intr-o experienta nationala, nefixat intr-o poveste conventionala, ci doar furind bucati dintr-o poveste.

O experienta mai mult vizuala si senzoriala (gratie minuirii intentionate a limbajului cromatic – filmul este un amestec de rosu si albastru, dupa trilogia kieslowskiana – si a montajului publicitar) decit logica sau de sorginte politista. Trebuie sa marturisesc ca, la un moment dat, am avut senzatia ca e un film politist sub acoperire. Dar nu e asa; intriga, la sfirsit, se dovedeste subminata de lipsa de consistenta a urmaritorului (acest personaj mi se pare prea putin construit sau, altfel spus, prost construit). Insa pina la acel final, in care albastrul se insinueaza, treptat, in personajul jucat de Anca Florea, trecem printr-o poveste. Din fericire, nu foarte incarcata. Ana Coman este construira bine. Este tinara dar deloc aventuroasa, are un astm care o obliga la curatenie – si, deci, rigoare. Este alba ca o foaie de hirtie nescrisa – doar parul negru o face sa se detaseze, la inceput, in decorul rigid. Unde se mai detaseaza niste pete negre aidoma parului ei salbatic – in niste tablouri abstracte si nervoase (realmente).

Ca in publicitate, filmul prezinta o doza mare de intertextualitate. Ana sta linga un zid pe care putem sa ne dam seama ca ea a scris: Inca te astept – atunci cind hotaraste sa intre in jocul urmaritorului ei. Pe pereti, din senin, ii apar mesaje: muzica e in toate cele... Pe tricouri, referiri la membrii echipei. Aceasta codificare a mesajului in interiorul altor mesaje – aparent nemotivata – este unul din trucurile publicitatii. Nu intimplator, Laura Georgescu Baron, care semneaza montajul, se afla bine ancorata in domeniu. Efectele pe imagine, bruiajele, desaturarea si contrastarea puternica a imaginii, modificarea temperaturii de culoare si a curbelor – toate au fost folosite pentru crearea unor straturi ale mesajului.

Dincolo, insa, de aspectul publicitar al filmului, de decorul minimalist, de dialogurile minimaliste, de taietura publicitara, se afla o umbra de suprarealism post-modern, un post-supra-realism care tisneste dincolo de vocea actritei (citeodata, nepotrivita cu non-realismul decorului si al intimplarilor... nepotrivita prin faptul ca e prea terre-a-terre, prea... paminteana).

De la aseptic la viu, asa ar fi trebuit sa sune numele cronichetei subiective pe care tocmai ati citit-o.

   ... pe maşina respectivă era o destinaţie ciudată . Chiar îmi aduc aminte că am vrut s-o caut pe Google Maps . Întorc iar capul spre uşă ( real ) . Mă furnică picioarele şi am o senzaţie "altfel" . Deschid muzica şi-mi continui postu.... O privesc , lângă uşă . Brusc inima pompează sânge într-un stil alert . Mă înroşesc ( chiar ea mi-a spus , îmi aduse aminte creierul meu , eu fiind în stare vegetativă ) şi tremur într-un stil barbar . Nu visez , scriu pe blog , deci realizez . Mă doare capul de plesnesc . Îmi iau inima în mână ( să nu scriu dinţi ) şi pornesc spre uşă . Atent la orice detaliu , disperat . Lumina , la baie , este deschisă . Am închis-o acu juma de oră , ce naiba ( eu încercând să fac pe neînfricatul ) . Mi se perindă prin cap tot felul de ipostaze : " cadavre prin baie , fantome , spirite " . Deschid uşa . Nimic ! Răsuflu liniştit . Îmi dă o lacrimă şi mă prăbuşesc .. ( din aceste momente continuă de scris subconştientul ) . Ea stă pe scaunul meu şi scrie . Mă priveşte ... O bucată de carne din care curge ceva roşu . Mă caută în prăpăstii şi mări . Îmi compune metafore şi poezii .. Dar în realitate e un laş . Ca restul defapt ! Ce dacă nu am corp ? Ce dacă nu putem face sex ? Ce dacă nu-mi poate suge sfârcul şi nu mă poate lua de soţie ? Dobitocu ! Îngerul lu peşte .

  .. creaţie şi ficţiune . Vis şi realitate ! Narator călcat de o moartă . Şi mai mă întreb de ce nu-mi aduc aminte ce visez . De ce n-am controlul .. acolo . Pentru ca sunt o simplă bucată de carne , laşă , simplă . Ironic şi egoist . Pe o aripă .. A cui ?

Refugiati in diverse ritualuri pascale, cititorii nu mai adaugara niciun comentariu, parca platindu-i Canaliei aroganta de a declara ca-si inchide blogul, cu intentia neverosimila de a nu mai scrie niciodata.

De la plecarea lui Jeg in strainatate Canalia ramase singurul geniu in viata, darz pe meterezele literaturii falsei modestii, ba chiar a laudaroseniei de-a dreptul.

Iata, trei paragrafe incheiate cu succes, iar Canalia aproape ca se pregatea sa puna concluzii, cand ii veni geniala idee de a continua.

Pentru ca Jeg scrie in engleza mai nou, sperand ca va fi citit si de domnisoarele batrane din Alsacia si Lorena, tin sa declar raspicat ca aceasta limba, desi straina, nu-mi e deloc straina. On the contrary, I might add, although unnecessarily.

Canalia fu adaugat si in blogroll la cei mai mari fakeri ai natiunii, Perfidius Smith(despre care stim ca e indragostit) si LiarLiar (despre care stim de la un expert in cuniculicultura ca e foarte tare pe muzica). Ei facura asta pentru ca fura implorati indelung de Canalia sa o faca, in incercarea canaliceasca de a ataca un target interesant din puncte de vedere interesante.

In schimb, Canalia le facu enormul favor de a-i adauga si el in blogroll, actiune despre care se va vorbi mai pe larg in manualele de istorie ale secolului viitor.

Un computer performant legat la un scanner la fel de performant scanează, mai întâi, feţele tuturor celor care au dreptul să treaca de o anumită uşă, de exemplu. Şi o scanează 3D, cam în acelasi fel în care se alcătuiesc hărţile topografice. Apoi, de câte ori cineva vrea să treacă de acea uşă – fie ea poartă de intrare, uşă cu cod de acces sau orice alta – îşi apropie faţa, care e “citită” de o tehnologie care permite atât citirea “informaţiilor”, cât şi recunoaşterea feţei şi care, apoi, oferă sau respinge accesul persoanei... ăăă, era să zic, feţei. O tehnologie – 3D Face Recognition – sigură 100% şi care nu ar putea fi “spartă”, adaugă, cu umor, diversele voci argumentative prezente în material, decât dacă cineva ar tăia capul unei persoane cu acces şi l-ar folosi pe post de “cheie”. Sună improbabil, însă numai deocamdată – nu se ştie nici la ce filme lucrează Hollywoodul, nici ce planuri pun la cale diversele grupuri de raufacatori.

Dincolo de motivaţiile şi argumentele puerile pentru care acest mod de a intra într-o firmă, de exemplu, ar fi mai bun decât a intra cu ajutorul unui card de acces, se află o mare problemă: cea a interferenţelor dintre sfera publică şi cea privată. De la punctul la care aspecte ale persoanei noastre care nu sunt neapărat publice devin publice doar pentru că o tehnologie le-ar putea folosi în folosul companiei care ne angajează, începem să vedem aceste “uşi fără cheie” drept o invadare a intimităţii noastre.

Fireşte, compania ByoScript, care a realizat, în Canada, tehnologia-minune, se grăbeşte să îi asigure pe oameni că nu e aşa, că, de îndată ce un om nu mai este angajat al companiei, datele sale biometrice vor fi şterse iar persoana va fi din nou la adăpost de intruziunea în spaţiul său personal. Iar prezentarea, uşor hazlie, a motivaţiilor pentru care o companie ar recurge la 3D Face Recognition (ca angajaţii să nu mai aibă grija cheilor, cardurilor de acces şamd – motivaţii anulate de chiar explicaţiile ulterioare referitoare la siguranţa sistemului) face, şi ea, parte din programul de reducere a temerilor populaţiei faţă de încălcarea intimităţii. Să ne gândim că aceleaşi firme care vor cumpăra acest sistem s-ar putea să se simtă jenate la gândul că le-ar putea impune angajaţilor, să zicem, să poarte o anumită culoare sau uniformă.

Totuşi, înainte ca Byoscript să înventeze 3D Face Recognition (recunoaşterea 3D a feţei), Hollywoodul a făcut acelaşi lucru în filme. Nu e nevoie să privim mai departe de Gattaca – şi o să vedem cum o tehnologie, fireşte, izvorâtă din dorinta de mai bine, a ajuns să reprezinte un factor de selecţie aproape naturală a celor de succes faţă de perdanţi – iar succesul şi eşecul social sunt, în acest film, puternic corelate genetic. Şi nu doar în acest film vedem tehnologia pusă la lucru parţial în detrimentul omului. Minority Report este un alt exemplu de film unde recunoaşterea persoanei se face in funcţie de iris (nu degeaba s-a descoperit irisul are un model unic... aproape la fel de unic precum ADN-ul).

Dar să nu disperăm. Este destul de probabil că o astfel de tehnologie nu o să ajungă nici pe mâinile Ministerului Învăţământului, nici în cele ale diverselor firme de lactate, zahăr, pantofi sau profile de plastic – patronul român nu cred să simtă că are nevoie de astfel de filtre de securitate. 3D Face Recognition este mult mai probabil să fie achiziţionată pentru securitate în marile agenţii de informaţii, la Pentagon sau ăn locurile acelea unde cuvântul “secret de serviciu” nu se referă la ultimele bârfe despre şeful cu aprovizionarea.

Intr-o perioada in care neorealismul italian inca mai scotea filme cu accente sociale, romanii faceau filme care, privite cu sonorul inchis, ar fi putut semana: blocuri noi, spatii virgine in mijlocul orasului, oamenii imbracati aproape la fel ca in occident, adica saracacios si in culori care, in alb negru, par sterse. Dar mesajul, constructia filmului sufera de consistenta. A fost prietenul meu, desi are o poveste interesanta, este prea rigid jucat. Cele doua personaje principale masculine ale povestii duble (jucate de actorii citati mai sus) locuiesc in acelasi bloc. S-au facut multe filme, in anii aceia, despre exodul de la tara la oras, de la casa la bloc. Despre relatiile care se stabilesc intre oamenii care sint nevoiti sa traiasca impreuna, dupa orinduirile socialiste. Tot asa e si Serenada pentru etajul XII, doar ca putin mai hazliu.

Problema filmelor astora este, insa, ca incearca sa cuprinda prea mult: latura socio-economica, relatii de familie-probleme de familie (divorturi, parinti si copii); relatii de dragoste complicate, dar nu furtunoase, cazute in derizoriu; eroism, razboaie, traume; latura profesionala (medicina, cercetarea); juraminte pionieresti - toate intr-un singur film. Si spre final, tot mai multe fraze din acelea: Fiecare avem ceva de uitat... Ei au murit atunci, pentru ca toate cite sint sa fie...

Si tot asa. Chestia e ca, in ultimele citeva luni, au fost mai multe filme facute in acei ani; unul chiar in aceeasi cheie, cu blocuri neterminate si santier si tineri care se jucau de-a mama si de-a tata si isi imparteau spatiile dintr-o ipotetica viitoare casa (apartament, casa era tabu in alegerea locatiilor pentru filme). Nu-i mai tin minte numele - si de altfel nici povestea, din cauza prea marii incarcaturi narative, incarcatura prost distribuita. Lipsa scenaristilor profesionisti facea ca filmele din acea perioada sa fie cumva, mai rigide, oricit de bune ar fi fost replicile - din cauza lipsei lor de ponderare (chestia aia pe care americanii o stapinesc atit de bine, cind intr-un singur cuvint ascund o intreaga situatie, pe care dupa aia nu mai au nevoie sa o descrie sau sa o trateze descriptiv si pe larg).

Oricum, laudabila initiativa Pro Cinema de a da din filmele vechi, asa cum in ultimii ani ne-a tot dat B1Tv. Nu de alta, dar se mai strecoara printre ele si filme despre o epoca demult apusa, despre care nu stiu mai nimic. Anii '60 din Romania.

Later edit: Genericul de final - o surpriza: Dumitru Carabat scenariul si Andrei Blaier regia.

Am vazut promo-ul asta doar pe TVR Cultural. Nu zic, e posibil sa fie si pe alte posturi. Ce ma nedumereste, insa, este dualitatea mesajului. Asta cu invitatia mai merge cum mai merge, ca e pe Cultural and stuff, dar ce cauta  PE CULTURAL mesajul ala cu nu-i nega drepturile copilului tau?! Ala ar trebui sa mearga direct la publicurile Acasa TV (mamele fidele postului acasa sint, dupa parerea mea, mame denaturate), Pro Tv, Kanal D, Antena 1 si Prima TV (ah, mai ales prima tv, cu reality show-urile sale imorale...).

Avand o istorie sangeroasa si grosolan falsificata, crestinismul pretinde monopolul eticii. La vremea cand secta iudaica patrundea in Roma, rationalismul era in plina dezvoltare: zeii erau conceputi ca figuri mitice, ca reprezentari alegorice ale fortelor neintelese ale naturii. Crestinismul revitalizeaza latura mistica a religiei si reintroduce cultul personalitatii fondatorului sectei disidente, cult ramas neegalat pana in vremea lui Stalin, divinizat in timpul vietii si jelit la moarte. Solicitand galagios interzicerea celorlalte culte, crestinii isi atrag sanctiunea legii romane, care garanta libertatea religioasa. Dar propaganda crestina rastoarna situatia in favoarea sa: cei condamnati sunt proclamati martiri, ramasitele lor sunt venerate in biserici si se inventeaza legenda ca ar fi fost executati din cauza refuzului de a-si renega credinta.

Evul Mediu este foarte prolific in scornirea legendelor martirilor, indeosebi a celei a indarjirii crestinilor de a-si pastra credinta chiar si in fata mortii iminente, in coltii leilor si in urletele satisfacute ale unei multimi pagane in delir sanguinar. Desi, in afara catorva autori crestini obscuri, istoricii seriosi nu consemneaza oroarea exterminarii sistematice a crestinilor la scara unui genocid, multi continua sa creada in realitatea acestor povesti pline de dramatism. Legenda a fost consolidata de scriitorul polonez Henryk Sienkiewicz (laureat al Premiului Nobel pentru Literatura - 1905, intre altele un mare dusman al românilor, pe care i-a descris in culori mizerabile in articolele sale) in romanul "Quo Vadis?", aparut in anul 1896. Un exemplu relevant este plasmuirea altui mare fals istoric: se spune ca, in anul 285, o legiune crestina (denumita Legiunea Tebana), formata din soldati egipteni negri (!!!) si condusa de generalul Mauritius, a refuzat sa adopte un cult pagan, la ordinul lui Maximilian. Drept urmare, infuriat peste masura de nesupunerea soldatilor, imparatul Maximilian a ordonat masacrarea legionarilor, venerati astazi ca martiri. Nu numai ca evenimentul nu este consemnat de niciun cronicar al vremii, insa Legiunea Tebana nu a existat, fiind rodul imaginatiei primului episcop de Martigny, in secolul al IV-lea.

Conciliul de la Elvira (anul 300, sudul Spaniei) hotaraste ca toti crestinii trimisi la moarte pentru participarea la distrugerea templelor si statuilor zeitatilor non-crestine sa fie declarati martiri, desi bunul simt spune ca erau, cu certitudine, profanatori. Iar legea romana nu arata clementa fata de profanatori, tratati ca niste criminali de cea mai joasa speta.

In anul 361, imparatul Iulian restabileste libertatea religioasa in imperiu, anuland privilegiile cultului crestin. Ura neimpacata a crestinilor fata de Iulian i-a atribuit supranumele de Apostatul. In loc sa fie numit Iulian Filosoful sau Aparatorul (cum era tendinta vremii), in virtutea calitatilor intelectuale si a succeselor militare din Galia si asupra persilor, a ramas cu eticheta infamanta pusa de teologii crestini. In tratatul "Contra Galileenilor", astazi pierdut, cu exceptia unui singur fragment (toate exemplarele au fost distruse in zelul purificator al crestinilor primelor secole), Iulian nota: "(Crestinii - n.n.) au inselat acea parte a sufletului nostru care iubeste fabulele, puerila si nechibzuita; religia lor este o fictiune vicios prelucrata. Aceasta viclenie nu are nimic divin." Crestinii se mobilizeaza exemplar impotriva "intolerabilei" libertati religioase si planifica actiuni provocatoare, sperand sa declanseze "persecutii" si sa aibe martiri. Dintre actiunile provocatoare se remarca:

- profanarea, apoi incendierea templului lui Daphne, in Antiohia, unde era si o resedinta imperiala;
- sabotarea lucrarilor de reconstructie a templului din Ierusalim;
- distrugerea templului Fortunei din Cezareea (Cappadocia);
- distrugerea, sub privirile neputincioase ale imparatului Iulian, a altarului zeitei Cybela, mama a zeilor, careia Caesarul ii dedicase un tratat de mitosofie;

De notat ca distrugerea si incendierea templelor a facut si multe victime printre adeptii divinitatilor carora le erau consacrate. Dar, pentru un crestin, viata unui "pagan" nu avea nicio valoare...

Excesiv de tolerant, Iulian se razbuna printr-un... pamflet impotriva crestinilor, nefacandu-le jocul perfid, intrucat le cunostea forta propagandistica enorma si instrumentele periculoase de manipulare a maselor. Pentru excesul sau de bunavointa, imparatul a platit cu viata. Athanasius, diabolicul episcop al Alexandriei, promite glorie eterna si iertarea tuturor pacatelor celui care il ucide pe imparat. La 26 iunie 363, in timpul bataliei decisive contra persilor (Maranga, Mesopotamia), un soldat crestin il asasineaza pe imparatul Iulian, infigandu-i o lance in spate.

Daca la Next am [prea] transpirat, la B-Est am inghetat.

Too much good sound is bad sound (courtesy NeXt, unde am avut mare noroc, incepind de joi,

ca am avut dopurile de urechi la mine.)

Subtitrarile realizate de amatori dauneaza mesajului filmului (courtesy B-est)

Cataloagele de festival scrise la timpul prezent pot suna SF (Irina Nistor: "subtitreaza peste opt sute de filme". Hai nu zau? Cind, acum?! Opt sute dintr-o data?). Daca logline-ul poate fi la prezent, rezumatul vietii cuiva, generic numit prezentare, nu. Macar pentru ca vorbeste despre trecut.

O saptamina poate face diferenta dintre o sala plina si una goala. Altfel nu s-ar explica diferenta dintre cele doua festivaluri.

Citeodata, invitatii sint mai plini de energie, spirit si de toate decit gazdele. Zulawski, azi, a atacat de pe scena problema numita chiuendei - a anuntat ca i se pare o prostie si nu cumva sa aiba cineva ceva idei dupa. Care dupa nici nu a mai fost, de vreme ce echipamentul salii a clacat cu 30 de minute inainte de terminarea filmului, iar spectatorii s-au tirat sa prinda ultimul autobuz.

Si am descoperit, in scena care este, probabil, cea mai tare si cel mai bine compusa - cea a petrecerii de pe vapor (bine, da, sint doua-trei-patru-zece scene, nu conteaza; e un ansamblu, chiar daca e alcatuit din mai multe secvente). Personajele: Serghei Sergheevici Paratov, Larisa Dimitrievna, umflatul Knurov, uscativul Vojevatov. Tiganii. apoi si Iulii Kapitanovici. Un cvintet amoros straniu. Dansul de imperechere, dansul pe care Larisa este rugata sa-l danseze in seara cu accente melancolice prefiguratoare ale sfirsitului - despre care se si vorbeste, de altfel Serghei Sergheevici a vindut Lasticika, iar acum nu face decit sa dea o ultima petrecere pe vasul iubirilor lui de tinerete trecuta.

Dar ce m-a uimit sa descopar in acest ansamblu de scene a fost gama caracterologica. Knurov, dupa cum ii e natura, maninca. In timp ce Serghei si Larisa traiesc povestea, Knurov maninca. Iar Vojevatov, un hedonist inconstient, se joaca cu un catelus, isi baga degetele in gura lui, zimbeste uitat de sine. Dar e crud, inconstient - dispus la duiosie si la experiment crud in acelasi timp. Da de baut catelusului cu aceeasi privire cu care se joaca cu el. Knurov, pe de alta parte, e inchis, conventional. Serghei, amorezul lipsit de constiinta, hedonist si el, dar intr-un alt sens. Iar Kapitanovici apare la final - practic, un alter-ego al Larisei, partea ei atit mai buna (in sensul conservarii) cit si mai rea (penibilul de care fuge Larisa - dat de situatia ei sociala) este compensat pe deplin de penibilul existentei lui Kapitanovici. Iar maritisul cu el, planuit - compromisul suprem. Acest alter ego al ei nu putea decit sa o omoare. Pentru ca Larisa nu putea supravietui rusinii.

Iar scena finala, cu ea murind dincolo de geam, out of the reach fata de oricare din barbatii dinauntru care au dorit-o, insa mai putin decit trebuia pentru a o fi avut - dementa. Kapitanovici o salveaza de doua ori: o data cu casatoria si o data cu moartea - insa cercul vicios al compromisurilor trebuia rupt. Stiu, sint o romantica incurabila. E posibil ca asta sa fie filmul meu preferat.

Simbata seara, trei posibilitati, toate de ora 23: Angels in America (de doua ori am pierdut prima parte a discursului lui CTP despre homosexualitate...), Miezul noptii in gradina binelui si raului (TVR2) si Amarcord pe Cultural.

In prima jumatate de ora am facut slalom intre cele trei. Apoi, cu parere de rau pentru Amarcord, am decis ca nu era momentul pentru Fellini, chiar daca multa vreme a fost preferatul meu, macar pentru Julieta spiritelor, daca nu si pentru La Strada. Sau celelalte.

Asa ca am prins sfirsitul prezentarii lui CTP.

Si am vazut, cred, primele trei episoade. Inutil sa spun ca mi s-a parut ciudata plasarea voita si vizibila in 1985 la inceput – ca, dupa aceea sa inteleg. Tema mileniului, a schimbarilor asteptate dar neintelese era acolo. Pusa chiar in cuvinte. Daca, cu ceva ore inainte, vazusem, la Regizorii, pe Cultural, o precizare referitoare la About Last Night (dupa piesa Sexual Perversions in Chicago, 1992, Edward Zwick) si la felul in care acest film a fost vazut drept ultima exultare a sexualitatii normale, debordante, in filmul hollywoodian, inainte de valul de filme despre homosexualitate, pericolul SIDA etc, acum ma uitam la un film cu adevarat post-modern, care depasea toate granitele conventiilor filmice. Un film descris si de CTP drept pozitionat cu maiestrie inainte de granita kitschului – jucat pe muchie de cutit, intre imaginile roz sau bleu cu ingerasi si duritatea ingrozitoare a realitatii crude.

Un film perfect plasat in 1985, la granita dintre marile temeri care au impartit secolul XX: razboi-viata-moarte-distrugerea planetei-individ-identitate-sexualitate-religie. Toate sint acolo si, desi e greu de crezut ca in trei ore pot fi tratate toate, in cheie minora, fara sa para ca se face apologia a ceva sau a altceva, Angels in America vorbeste despre toate. Droguri, medicamente legale sau nu, singuratate, relatii, frica, neintelegeri, interese, micime umana, limbi diferite, Babylon. O America a marilor dileme, frustrari, fringeri. O America in care protestantii, catolicii irlandezi, mormonii, evreii si homosexualii (definiti aproape ca o confesiune – e drept, intr-o scena cu aer de metafora...) coexista si se sprijina unii pe ceilalti. Un fabulos film despre unitate in diversitate. Despre o epoca a nevrozelor exploatate creativ.

Iar asta intr-un limbaj cinematografic aproape rococo, cu exagerari vizuale. Insa atit de bine orchestrate, incit risul sardonic nu a venit in nici un moment. Risul ala pe care-l avem, interior sau exhibat, cind auzim o manea, de exemplu. Care mie mi se pare culmea kitschului in muzica.

Nu. In Angels in America, potrivirile sint extraordinare – aproape indiciale. Discutia despre felatie, la radio, ascultata de o tinara mormona (?) umflata de Valium, in asteptarea sotului ei homosexual-latent, deliranta. Un discurs interior metamorfozat intr-o discutie la radio. Temerile femeii, cu nume predestinat, Harper, scoase la lumina in toate felurile. Discutia de la radio, halucinatiile ei asumate, programatice, aproape palpabile. Ca niste incursiuni intr-o alta dimensiune a ei, la care avea acces aproape controlat. Pe care le stia dupa semne. Alter ego-ul ei din halucinatie, prezentat si vestimentar (ambii aveau bentite albastre si haine largi, bleu sau violet-pal, fluturinde in jurul lor si stateau fata in fata, ca-ntr-o oglinda, la momentul marilor confesiuni).

Si nu, nu e un film nici flower power, nici underground. De fapt, marele merit al acestui film este ca scoate la lumina lucrurile acelea ascunse, laturalnice, dosnice, din vietile conservatorilor; din vietile americanilor proeminenti sau nu, despre care numai zvonuri ca ar fi atinsi de diverse morburi ne ajung la urechi. Republicanul homosexual; avocatul zefflemitor, dezinteresat de orice altceva in afara lui, dar cu un discurs de salvator al lumii; coruptia la virf; numirile pe favoritisme; posibilitatea inflentarii unor procese importante... toate astea par din filmele altora, nu dintr-al nostru. Nu sint personaje din filmulete marginale despre comportamente marginale si deviante, ci miros a main stream – si de asta sperie. Ne pot pune pe ginduri, personajele astea, de cite ori un cunoscut de-al nostru are un discurs anti-gay si conservator sau republican, un discurs dur si taios, cu o rectitudine morala discursiva extrem de coerenta – ne putem intreba cite poze cu el gol trimite unor barbati necunoscuti, agatati pe un chat oarecare?!

Apoi, o privire dihotomica asupra filmului ar putea suna cam asa: curat/versus/murdar, sanatos/versus/bolnav. Filmul asta este despre boala fizica si boala psihica, ambele avind ca punct de plecare spiritul (bolnav). Harper e bolnava la cap, so to speak. Ea ia pastile, e considerata fragila emotional sau cu probleme emotionale de catre chiar sotul ei care, de fapt, o pastreaza intr-o zona mentala a bolii doar pentru a-si mentine aparenta lui normalitate [el nu are o relatie sexuala cu sotia lui pentru ca ea e bolnava; in fapt, o face pe ea sa creada ca e bolnava pentru a nu avea relatii cu ea si pentru a nu fi nevoit sa se confrunte cu faptul ca e homosexual]. Pe de alta parte, Prior Walter e bolnav fizic, are SIDA. Imperfectiunea lui vine de acolo; boala spiritului lui vine din boala fizica. Eticile curateniei ca forma a binelui sint reprezentate direct – in replici care asociaza boala mizeriei.

Fragmentele din planuri diferite, salturile in oniric, in acest virtual de dinainte de virtualul Internetului, intoarcerile in real – modalitati de impachetare a unui mesaj complex, alcatuit din bucatele, fragmente, fracturi.

Nu am sa vorbesc despre actori; ei sint asa cum ii stiti: extraordinari: si cei cunoscuti, si cei mai putin celebri. Vorbesc insa despre o lume aflata la o granita; si nu e vorba de granita kitschului, ci de cea a disolutiei, morale sau nu. Dar sociale sigur.

-Hai, si acum? Ce facem? Mai stam mult pe aici?

O femeie mignona, blonda, ce la 30 si ceva de ani se putea numi frumoasa, il apuca subtil de brat si il saruta mai mult pentru a-l calma decat dintr-o dragoste profunda, in timp ce doua fetite cu sarafane colorate si sandalute de lac il priveau neajutorate, cu ochi de sticla. Barbatul se multumi cu o grimasa din care se putea citi "Hai, miscati-va pana nu va tarasc acasa." Sotia si cele doua copile ii intelesera mesajul; doar il vazusera de atatea ori plictisit de viata de familist. Il lasara singur, cu toate gandurile lui, indreptandu-se spre cel mai apropiat leagan.

Tatal se aseza pe o banca langa parc, privind in gol si depanand amintiri cu propriul ego. Isi privea fiicele - blonde, micute, afisand un aer suav, gratios, ca de papusa Barbie - intrebadu-se daca aceasta chiar este destinul pe care si-l dorea, pe care parintii si el insusi i-l pregatisera cu atata atentie inca din primii ani de viata? Oare spre asta dorise cu adevarat familia sa-l indrume? Spre o sotie si doi copii fata de care habar nu avea cum sa reactioneze? Va invata, nevoia il va impinge sa o faca. A fost doar o aventura! Nu ar fi trebuit sa iasa ceva serios din asta, eram un copil! Isi sprijini capul in palmele ude de sudoare. Prin minte ii fulgerara gandurile tineretii ce trecuse, dar parca nu fusese niciodata. Unde era rockerul visator? Unde se dusese optimismul sau de rebel fara cauza? Ce se intamplase cu panorama roz, libertina a sa asupra vietii? Amicii? Concertele? Sticlele de bere?

Incet-incet, amintirile il coplesira, vidul devenind acum o imagine obscura ce se clarifica odata cu fiecare clipire. Avea acum in fata ochilor masuta de plastic a fratelui sau, acaparata cu atata superioritate de proiectele sale puerile, ce infatisau o casa, o vila, un intreg palat pe care urma sa le ridice cand va fi mare. Si iata-l acum, in trup de om responsabil, matur, cu aceleasi vise si idealuri neimplinite precum la varstele primare.

Isi aminti cum la 15 ani pierdea noptile rasfoind revistele tatalui sau si visand la frumuseti blonde, cu bust rotund si plin. Isi aminti de primul sarut, momentul magic al vietii sale, in care a simtit pentru prima oara sentimentele impartasite, atingand buzele moi ale unei vecine de scara, cu care copilarise si care ii coplesise atatea vise primavaratice. Parcuri, terase, petreceri, nunti, ultime nopti de burclacie, plete, muzica, skate, flirt. Un dracu' s-au dus toate?! Si de ce? Cum am putut sa ma insor cu... cu... cu ea?! Cat de prost am fost...

"Imi e dor de tata... Stiu ca nu m-a vrut. Nici pe mama n-a vrut-o, si-ar fi dorit sa ramana pe veci copilul optimist, libertin, dar tocmai excesele sale de rebeliune m-au nascut pe mine, si l-au omorat pe Stephen..."