1. Care este rostul nostru pe aceasta lume?

2. Exista viata dupa moarte?

3. De ce se invart mustele in jurul lustrei?

Ultima intrebare ma preseaza cel mai tare. Adica se invart in jurul lustrei si daca e lumina stinsa. Si-si mai cheama si prietenele. Si nu e nimic mort in casa. Cineva mi-a zis ca cica ar cauta un centru al camerei. Bun, lustra e pi shentru, dar de unde stiu mustele asta? Daca era intr-un colt se mai invarteau in jurul ei? Si daca nu e nici o lustra in camera, ce fac? Unde se duc? Si de ce? Au mustele suflet? Chiar ai impresia ca ma intereseaza? Mustele mint? Plang? Ce-au ele cu lustrele?

Cucoana de la receptie, ai idee mataluta cine-ti plateste tie salariu? EU! Eu si toti prostii care se cazeaza in hotelu' ala de toata jena. Radeam de moldoveni, dar acolo, un hotel de 4 stele inseamna un hotel de 4 stele si aia stiu ce e aia CS. Vai de capu' vostru!

S-a semnat un contract, tie ti-au platit unii niste camere. Pai muiere proasta, ai idee ce e aia clientela? Bine ca te lauzi cu arhitectura, liniste si preturi piperate, cand nu esti in stare sa te porti cu clientii.

Cateva sfaturi daca nu vrei sa dai faliment:

Nu conteaza cine se cazeaza in jegu' tau de hotel. Am venit la munte, deci nu-s la costum. Da, sunt in tenisi, bocanci sau in ce vreau eu sa pun pe mine. Nu te intereseaza pe tine cine sunt sau ce fac atata timp cat imi este platita sederea. Daca am chef, vin si in chiloti la matale. Evident, asta e o exagerare, pentru ca aratam chiar bine (modesta de mine) si n-am avut nici o legatura cu circul pe care l-ai facut matale. Dar m-am enervat oricum. Ca esti proasta. Si nu ma asteptam la asa ceva in Brasov.

Pe langa faptul ca proasta de la receptie ma intreaba cate nopti stau cand camera era platita, rezervarea facuta, deci stia panarama, se mai uita si crucis la mine. Ce credeai, fa, ca i-am dat lu' clientu' adevarat in cap, i-am furat cartela si vreau si eu sa dorm intr-un pat o noapte? Ca pe gura de canal nu-i asa comod.

Mai avea putin si se punea in fata mea sa nu urc in camera. Ce-ai, ti-e ciuda ca n-ai 2 milioane jumate sa dai pe noapte ca sa stai intr-o camera asa ca stai in picioare la receptie? Na, mori de ciuda!

Auzi, ma intreaba daca am venit sa iau bagajele si plec. Adica nu stau, nu-i asa? Da' ce-am cucoana, lepra? Ciuma? Malarie? Crezi ca vin cu barosu' si-ti dau in cap la noapte si facem macel in receptie? Ce te intereseaza pe tine cine sta in camera aia atata timp cat e platita? Ce te intereseaza pe tine cati oameni se perinda pe acolo? Stai in mama mea in spatele tejghelei daca n-ai fost in stare sa termini 4 clase. Si ce te uiti asa la mine? Imi curge cumva o bala pe tejgheaua ta de 3 stele? Sa ma pupi! Si stii de ce? pentru ca clientu' e ala care nu numai ca-ti plateste salariul, dar mai esti si angajata sa-l pupi in fund cand vrea si de cate ori vrea. Si Peculiaru', prietenu' meu imaginar, mi-e martor ca sunt mai mult decat politicoasa, zambesc frumos si-s la locul meu. Ba mai mult, ma mai si imbrac bine, am unghiile facute, sunt maniaca, aranjata, calcata, incheiata la slit, cu mucii stersi si balele in gura. In plus, daca n-aveai nasul infundat cu rahat, ai fi simtit mirosul de parfum care e cat salariul tau pe-o luna. Hai ca m-am si enervat.

Revenind, aceasta pensiune/hotel/dracu sa-l pieptene suge. Si eu nu vorbesc urat decat in cazuri de forta majora. Dar suge.

Revenind, am zis ca mimoza de la receptie e o excpetie. Doar o taratura care nu stie ce e aia customer service. Ulterior am aflat ca patroana e mai rau. Da-r-ar falimentu'-n voi si jur daca mai calc pe acolo vreodata! Sa nu mai spun ca am sa imprastii si vestea despre cat rahat mancati.

Ah, si dupa ce ca in camera DUBLA trebuia sa stea DOI oameni, ne intreaba de ce suntem doi. Ca e regim de single. Regim single e ma-ta. Adica ne duce cineva bagajele. Sunt 3 camere. Le spui ca ca stau cate doi in camera si pe urma imi zici ca e single? Nu ti-e bine? Nu ti-e bine! Mori!

Si urcam in camera dupa ce ma irit bine SI, cu toate astea, TOT II ZAMBEAM. Am zis ca-i dau cateva ponturi despre ce e ala client cand plec, dar n-am mai avut ocazia ca a dat bir cu fugitii.

Era trecut de 12, facem un dus, ne culcam intr-un pat moale, pufos, DUBLU, PENTRU DOO PERSOANE. Si la ora 9 vine un prieten sa ne spuna sa plecam ca iese cu scandal. Pe langa faptul ca eram ciufulita si adormita, nu pricepeam care e problema. La nici 5 minute suna telefonul din camera. Cine sa fie? Patroana lu' peste prajit. Norocul ei ca n-am raspuns eu ca altfel ma duceam si-i dadeam foc.

"Plecati acum! Ca stiu eu ce s-a intamplat azi-noapte in hotelul meu! Daca nu plecati acum, chem politia!"

Ce??? Unu la mana, noi nu stiam ce s-a intamplat azi-noapte si nici n-a fost destul de amabila incat sa ne informeze. Doi la mana, WTF?!

Deci, cucoana paranoica, nu stiu ce rahat ai mancat cand erai mica, dar nici matale n-ai idee de unde iti vin banii. Nu vorbesti asa cu un client nici daca te scuipa in fata. Daramite cand n-a facut nimic. Esti oficial dusa cu capu'!

Ce se intamplase de fapt era ca dupa noi a venit si restul lumii si probabil ca a trezit-o pe receptionista si aia s-a enervat. N-am priceput nici in ziua de azi care a fost de fapt problema, dar stiu ca oamenii aia nu-s intregi la cap si nu merita sa le bagi nici un ban in buzunar, oricat de moale ar fi pilota din camera.

A doua zi, suna telefonul. Omul care aranjase rezervarea ne intreaba ce s-a intamplat de a iesit scandal. El a inteles mai bine: s-a intamplat ceva cu scandal, bataie, sange etc. De unde au scos pitipoancele alea povestea asta, nu stiu. Sange cu siguranta n-a fost. Nici bataie. Eventual ceva galagie ca de, asa e cand sunt mai multi oameni la un loc.

Asa ca, madam, ce anume te-a deranjat pe tine avand in vedere ca minunatia ta de palat era COMPLET GOL, NOI ERAM SINGURII CLIENTI, HOTELUL E PERFECT INTREG, FARA NICI O ZGARIETURA, NIMENI N-A PATIT NIMIC, NIMENI N-A SANGERAT, NIMENI NU S-A CERTAT CU NIMENI?

ESTI NEBUNA!

Pentru cine vrea numele unei pensiuni pe care sa o ocoleasca de acum inainte, se numeste pensiunea Rainer si e situata in Brasov. Nu merita sa aruncati banii acolo. Patroana nu-i sanatoasa la cap. Angajatele de asemenea. E o mare zona crepusculara in care nimeni nu-si ia medicamentele.

Parerea mea.

Desi era o dimineata apasatoare, atat din cauza caldurii sufocante, cat si din cauza zgomotului infernal care reusea sa-mi imprastie orice gand si orice tentativa de a-mi sistematiza simtirile, stiam ca nu avea cum sa fie mai rau, mai greu de suportat.

Era 7 dimineata, cand nici natura nu se trezise bine, cand nici ploaia nu imbibase bine pamantul care se lasa sub fiecare pas. Stiam ca urmeaza inca o zi ale carei evenimente vor depinde in prea mare masura de trairile altora, de dispozitia lor. Si cu toate astea, o liniste aparte pusese stapanire pe mine.

Dupa o tigara a carei fum urma sa-mi prinda bine si sa-mi alunge din temerile si nesiguranta care aveau sa urmeze, cele patru etaje, cu fiecare scara parca mai inalta decat cealalta, au alungat parca si din stresul generat de oboseala, ganduri si confuzie.

Era incercanata si bruneta, cum este si de obicei. Cu inelul intors pentru a parea verigheta, aranjata si parfumata, frumusica si prezentabila, ceva ii declansa mereu accese de furie. Furie pe noi, ca nu suntem ca ea, furie pe viata, ca nu i-a scos de toate in cale, furie pe meseria care i-a furat din tinerete, furie pe dezechilibrul dintre viata profesionala si cea personala. Zambitoare si copila, ca la 20 de ani, uneori reusea sa-ti redea increderea si speranta, pentru ca apoi, in momentele mai gri, sa ti le smulga cu cruzime, fara nici cea mai rea intentie, de altfel.

La 81 de ani, doborata de prea multa viata si de prea multe suparari, fericita totusi ca s-a putut odihni in ultimele zile, mintea. Ca s-a simtit din ce in ce mai rau, ca s-a prabusit, ca varsa, ca ii e rau, din ce in ce mai rau. Apoi se razgandea, uita ce-a spus cu doua minute inainte si se enerva daca ii aminteai. Te acuza de lipsa de respect si te privea cu ura, pentru ca apoi sa te ia de mana si sa-ti spuna ca e prea batrana, mult prea batrana.

Tanara neimplinita, cu 3 ovule viabile ramase si nici o speranta si batrana de 81 de ani, bolnava si inraita de viata, s-au intalnit. O zi, un moment, doua vieti diferite, acelasi loc si aceeasi ora. Tanara stia cat de putine sanse mai are, batrana nu mai avea nici macar una, dar nici nu-si mai dorea. Batrana avea o fata, dar nu conta. Tanara isi dorea una, dar nu mai putea avea.

Tanara voia sa inceapa din nou, sa fi ales altceva. Batrana dorea ca totul sa se termine. Una voia un nou inceput, cealalta nu dorea decat sfarsitul. Nici una nu stia nimic.

Tanara, iritata de neimpliniri si de neputinta apasatoare, nu mai stia sa aiba rabdare. Nu mai stia sa spere si sa viseze. Se agita usor, isi pierdea cumpatul si sarea la gatul oricui era in preajma atunci cand isi amintea ca la peste 35 de ani nu era maritata, nu avea copii, nu reusise sa plece din tara, prietenii erau multi, dar de fapt putini, nu avea casa ei, iar meseria nu mai compensa nimic din toate acestea. Spera totusi ca va mai trai ceva din ce n-a apucat.

Batrana fabula. Fabula cat putea in speranta ca asa se va termina totul mai repede. Si ea spera, insa speranta ei era ca se va stinge mai repede.

Batrana isi spunea povestea derutanta si fara nici un fir logic, se contrazicea singura, cauta disperat o portita spre alta lume.

Tanara era din ce in ce mai iritata. Nu suporta pierderea de vreme. Cum sa-i rapeasca din timp? Si asa nu mai are. Cum s-o ajute pe batrana cand nici pe sine nu poate sa se ajute? Cum sa faca sa castige anii pierduti, iar batrana cum sa piarda anii ramasi?

Tipau una la cealalta, iar realitatea se scurgea usor, neputincioasa, din jurul fiecareia. Pierdusera contactul cu lumea si se razbunau pe cine puteau.

In cele din urma, totul s-a sfarsit cand batrana a spart tacerea. "Domnisoara, eu nu vreau decat sa mor!"

Tanara a tacut brusc. In sfarsit, aici li s-au intalnit vietile. Complet diferite, isi doreau totusi acelasi lucru.

Peculiara: Ce e ala penalty?

Peculiaru': Nu stii ce e ala un penalty???

Peculiara: Ah, nu. Nu m-a interesat vreodata.

Peculiaru': E lovitura de la 11 metri.

Peculiara: Ce e aia lovitura de la 11 metri?

Peculiaru': Pai Mutu a dat o lovitura de la 11 metri.

Peculiara: Si la ce i-a folosit?

Peculiaru': Pai e lovitura de pedeapsa.

Peculiara: Da' ce-a facut?

Peculiaru': A fost faultat Mutu.

Peculiara: (nu, n-am intrebat ce e ala fault) Si daca a fost el faultat, de ce e tot el pedepsit?

Peculiaru': Aoleu, femeie! Nu el e pedepsit, ci italienii (parca cu Italia am jucat). Ca ei l-au faultat in careul lor.

Peculiara: Ce e ala careu?

Peculiaru', rosu la fata si transpirat de nervi: Pai stii spatiul din fata portii...

Peculiara: Aaaa, e jumatatea lor de teren ca terenul e impartit in doua? Jumatate ei, jumatate noi, nu?

Peculiaru': Nu! (vene palpaind pe frunte)

Peculiara: Bine, lasa. Oricum nu ma intereseaza.

- Pauza  de cateva secunde -

Peculiara: Auzi, da' de ce e lovitura de la 11 metri? De ce nu e de la 8 sau de la 12?

Peculiaru': Nu stiu, probabil ca 11 metri au zis ei ca e distanta optima... nici prea aproape, nici prea departe.

Peculiara: Nici prea aproape, nici prea departe de ce?

Peculiaru': De poarta.

Peculiara: Aha...

- Pauza -

Peculiara: De ce?

Peculiaru': De ce ce?

Peculiara: Nu stiu, am uitat ce am vrut sa te intreb.

- Pauza -

Peculiara: Auzi, da' parca tu nu te uitai la meciuri...

Peculiaru': Pai nu ma uit ca nu ma intereseaza.

Peculiara: Pai si atunci cum stii toate astea?

Peculiaru': Gizas! Ma impusc!

Peculiara: De la cati metri?

- Dialog despre fotbal sau de ce sa nu intri in amanunte cu Peculiar -

Voiam sa fiu ca tata. Il adoram. Imi placea cand venea acasa si umplea aerul cu miros de tutun si after shave, imi placea sa-l astept cu mama in piateta de langa Cismigiu, imi placea sa ma plimb cu el serile de vara pe plaja, sa-mi spuna povesti, sa-mi cumpere inele cu piatra verde sau rosie, sa ma poarte aproape adormita pe umeri.

Incercam intotdeauna sa-i starnesc admiratia pentru ca la randul meu il admiram foarte tare.

In acelasi timp universul meu era profund feminin, cu delicii, fleacuri si vorba multa.

M-au crescut femei vitale, autentice, femei care au suferit, au iubit, s-au sacrificat, au mers pana la capat, femei cu neasteptate subtilitati si uimitoare intuitii.

Au stiut sa-mi dea sa duc mai departe ce trebuie dus, fara sa faca din asta o lectie sau o povara. Nu ma luau sa-mi arate, dar gesturile lor mi se pareau cea mai grozava joaca si veneam singura sa ma uit.

Le imitam din proprie initiativa dandu-mi importanta de rigoare.

Mulgeam vaca, ma bagam sa ajut la tot ce presupunea aluat, invarteam roata de la o masinarie infernala care maruntea fanul, ”mergeam cu laptele” (inspaimantatoare aventura nocturna desi nu presupunea decat un drum prin intuneric pana la vecina de alaturi), coseam, depanam gheme de lana, dadeam pana si pe razatoare diverse legume, chestie care unui copil de 5 ani din zilele noastre i-ar fi strict interzisa.

Tinandu-si mainile mereu ocupate femeile astea isi spuneau lucruri simple.

Pe mine ma ignorau atat timp cat nu faceam vreo boacana, si se porneau sa vorbeasca, sa pomeneasca pe unul si pe altul, dar nu dupa numele lor obisnuite ci dupa niste apartenente care ma bagau in ceata total. Evocau, nu judecau pe nimeni.

Filosofia lor era simpla, iar concluziile similare cu cele ale unor calugari tibetani.

Acum imi dau seama ca matusile si bunicile mele erau zen fara sa aiba habar ce-i aia.

Cand oboseam stateam cu ochii inchisi ascultandu-le fara sa mai pricep ce spun si mi se parea ca se fac mici, iar eu sunt din ce in ce mai departe.

Mai erau mirosurile…totul in jur era puternic impregnat de miresme.

Mirosul dulcetii de fragi, mirosul baii saptamanale cu „stroh”(rãmãsitã de fân sfãrâmat peste care se turna apa fierbinte), aroma prajiturilor, a mancarurilor de seara, mirosul de vaca, mirosul laptelui crud, abia muls, mirosul rufariei spalate cu sapun de casa, mirosul hainelor aduse din ger sa se usuce pe soba, mirosul painii calde, mirosul ceaiului de chimen, mirosul surii incinse de soare, mirosul lazii cu malai si cu tarate unde ma duceam pe furis si imi infundam mainile pana la coate.

Toate imi amintesc cumva de femeile copilariei.

Ele au tesut in jurul meu o lume in miniatura, o macheta a lumii mari.

M-au facut sa inteleg cum stau lucruile fara sa ma simt coplesita.

Erau in lumea asta durere si moarte, dragoste si absurd, dar in proportii suportabile.

Asa ca un fel de vaccin.

In mare, exista doua etape pe care le parcurgi in Ikea. Prima, cea faina: showroom-ul. Intri, vezi, te minunezi, iti place, iti alegi, iti notezi cu creioanele lor, iti incanta simturile. A doua parte este aia mai nasoala, caci dupa ce iesi din Raiul mobilei, ajungi in depozit, unde te cam pierzi si nu-ti spune nimeni cat trebuie sa mergi la sala inainte ca sa ridici un cadru de canapea. In afara de asta, sa-l gasesti printre miile de cutii este inca o provocare. E drept, pretul de vanzare este scazut datorita operatiunii "do-it-yourself".

Revenind la showroom, unde totul straluceste si te incanta, strategiile de marketing abunda. Nu poti taia raioane, nu exista scurtaturi, pentru ca altfel n-ai putea sa vezi toata marfa. Drept pentru care, trebuie sa parcurgi un intreg labirint pentru a iesi la lumina zilei. Si asta am aflat cand am dorit sa ies la o tigara pentru ca, in Suedia, la ei, nu exista fumatori care intra in sevraj, drept pentru care nu au locuri special amenajate in interiorul cladirii. Mi-au trebuit 20 de minute sa gasesc iesirea, timp in care muream din ce in ce mai mult dupa o tigara.

Intorcandu-ma, dupa ce mi-am rupt picioarele in cautarea produselor potrivite, da-i si noteaza randuri si sectiuni care corespund rafturilor din depozit. La categoria produse, exista o buba. Si anume, unele produse iti sunt aduse dupa ce le platesti. Faci o preforma, platesti la casa si astepti 5 ore sa ti le culeaga din depozit. Insa nu stii asta de la inceput.

Si asa, daca vrei o canapea extensibila, toate se vand separat. Partea si mai idioata este ca nu-ti spune nimeni ce bucati iei si de unde. Cadrul, salteaua si husa sunt in depozit, ti le cari singur. Pernele, mama lor stie unde sunt. Husele pentru perne sunt in showroom, insa asta ti se spune cand ajungi in depozit si dupa ce discuti cu 10 muncitori care nu stiu pe ce lume traiesc. Si asta doar ca sa te mai intorci 5 km degeaba. Pentru ca, vezi tu, iei toata canapeaua, cu husa cu tot si cu perne, insa uita sa-ti spuna ca nu mai au huse pentru perne. Asa ca te cheama in alta zi sa le iei si pe alea.

La articolele pe care le comanzi din showroom ti se face o factura si, normal, te astepti sa le mai si primesti. Ei bine, nu. Dupa toata harababura, te trimit de un punct de informatii la altul pentru ca aici sunt dulapurile, mergeti la perne. Aici sunt mesele, mergeti la canapele. Aici sunt bibliotecile, mergeti la accesorii. Aici e Ikea, mergeti la camera de gazare. In final, ajungi la casa, platesti tot, realizezi ca nu mai ai bani de paine si te duci la punctul de ridicare a marfii comandate in showroom. Iei bon de ordine, astepti 10 ore sa te cheme si, cum am patit eu azi, auzi ca... stiti, ne cerem scuze, dar n-avem nu stiu ce pe stoc. Va dam banii inapoi. Domnule, da' asta nu stiati si cand eram sus, la mama naibii. De ce am platit ceva ce nu exista?

Cand aduceti produsul? pai, nu stim. peste o saptamana, doua, trei. Ah, bun. Ce bine. De mica mi-am dorit sa stau cu niste cutii depozitate in mijlocul casei pentru ca matale iti lipseste un corp si nu te duce capu' sa le spui si colegilor de la etaj. Apoi mai stai 10 ore sa te ia in primire baiatu' de la transport la domiciliu.

Deci am o canapea cu juma de husa, husa pe care nu stiu daca o voi mai gasi maine. Si niste corpuri suspendate dintre care iti lipsesti o bucata ca nu mai era pe stoc. Si un asternut foarte frumos care are numai fete de perna si husa pentru pilota, ca suedezii dorm pe paie si n-au nevoie de cearsaf.

Ce e bine e ca au de mancare. Si e bun si ieftin. Problema e ca e in Romania. pentru ca bauturile au parte de reumplere gratuita si taranu' de roman vine cu bidonu' de acasa ca sa ia la pachet.

De livrat, ti le livreaza repede. De montat, ti le monteaza in 3 saptamani. Ideea e sa le montezi tu, dar sunt curioasa ce-o sa-mi lipseasca din pachete. Ma trezesc cu un picior lipsa la birou pentru ca se cumpara separat, cu un raft in minus la biblioteca pentru ca am pierdut numaratoarea lor in timp ce aveam o criza de sciatica la caratu' celui de-al 5-lea raft.

Cat despre corpul suspendat pe care l-am platit, nu-l aveau in stoc si pe care mi-au dat banii inapoi... va rugam sa sunati dvs. din cand in cand sa va interesati, dati codul 08675479964434tgg786t6ihgfe5788 si intrebati daca e in stoc.

Do it yourself, do it yourself, dar arat io o cucoana capabila sa care o canapea? In rest, toata lumea super draguta. La carat, te ajuta niste femei firave, daca vrei. Deci promitator.

Sunt curioasa ce-o iesi si cat o dura. Ikea e frumoasa. Romanul tot roman e. Mi-a placut, am luat chestii faine si nu mai merg niciodata acolo.

Daca mi se va darama ceva de la ei, o sa ma duc sa-i bat cu un picior de birou pana le sare sangele pe urechi. In rest, sunt relativ amabila.

ghid-despre-cum-sa-abordezi-femeile  Aici gasiti documentul.

Am avut rabdarea sa citesc primele 8 pagini... dup-aia am dat repede cu scroll-ul in jos sa vad titlurile si am mai citit cate o fraza pe alocuri.

In primul rand am fost scarbit... asta a fost prima impresie ... apoi am fost amuzat.

Ghidul nu te invata "sa faci rost" de o femeie adevarata, ci de o curva pe care nu vrei s-o platesti... scuzati exprimarea da' asta e .

In timp ce citeam asta ascultam "Naive" si "Smile" de la Lily Allen... recomand aceste melodii fetelor in special... sunt simpatice :P

Revenind la ghidul  curvarului masculului feroce , m-a facut sa rad... cu lacrimi... deci are niste chestii de-a dreptul imbecile... adica da, ok , nu toti barbatii vad femeile ca pe un templu, da' totusi sa le faci niste animale lipsite de ratiune... mai des decat barbatii... nu prea imi suna real... voi ce credeti???

Acum va invit sa va aruncati si voi ochii peste acest mirific ghid, si sa-mi spuneti... ce fel ati reactiona daca vreun barbat s-ar purta asa ??? Da' voi, v-ati purta asa cu o femeie ???

P.S.: Mi-a fost trimis de o fata care se amuza copios din cauza lui... si asa am ajuns sa-l citesc... e numai vina ta !!!

Premiul intai: Un bilet la concertul lui Kylie Minogue.

Premiul doi: Alt bilet la concertul lui Kylie Minogue.

Bonus pentru cine stie cum se scapa eficient de incompetentii care tot vin.

Ce sunt femeile ? Cum sunt femeile ? De ce sunt ? Ascultati, asta sunt, asa sunt, de "asta" sunt !
Femeia e un banal motiv (in plus) de a fi fericit, de a mai trai si maine, e ceva care astazi atingi si maine gata - dispare. Femeia este pentru cei slabi, pentru cei ce "nu stiu". Femeia este pretextul "vietii", este o mancare stricata ! Mie personal nu-mi place !!!

Video:

Anii au trecut, ele au crescut,
Au renuntat demult la bilute si fundite colorate,
Acum vor pixuri cu ambalaje parfumate.
Acum sunt mari, vor brate tari,
Barbati frumosi si musculosi
Si asta vor cu toate
Ca sa se simta protejate de cei ca noi,
Neprofitori ce vor doar sex la lumina lumanarii,
Am stat,m-am bronzat, a meritat
Si am aflat ca le vreau pe toate!

Doar un sarut si doar atat,
Nimic mai mult, decat o cafea dulce sau amara,
Instinctul ei de fata mare nu ma-nseala!

Ref: Da,chiar imi place
Cafeaua cu parfum de femeie, de femeie!
Chiar imi place
Cafeaua cu parfum de femeie, de femeie!

Nu imi pasa,plec de-acasa,
Marea te cheama la ea,
Priponïta sta o barza pe o creasta,
Doar ea!
Download Sport Sangeros III - Cafeaua cu parfum de femeie ->
http://www.box.net/shared/e25uru5a8c

Acum putin timp cred ca am avut o mica vedenie. In urma acestui fapt, preconizez ca piata aromatizatoarelor (sau cum le cheama), alea de fac puf-puf si miros frumos, se va bucura de cresteri fenomenale in urmatorii ani. Revenind si legand treaba de aceste pufaitoare, daca nu mi s-a parut mie... vedenia mea era de marimea unui complex rezidential... langa Glina. Si va zic ca ceva e putred la mijloc si nu e gunoiul.

Cine ar vrea sa locuiasca langa Glina? Lasa peisajul, dar mirosul... mirosul! Oh, odoarea! Oferim piscina, parcare, spatii verzi, terase, apartamente extrem de mari la preturi extrem de mici, promotii, bonusuri si jaluzele. Ma intreb daca apartamentele au geamuri. Si daca au, se deschid?

Eh, pana la urma poate mi s-a parut mie si nu erau decat niste cladiri inalte, in constructie, care semanau cu un complex dintr-asta.

"Universitatea Bath din sud-vestul Angliei va adăuga din acest an în oferta de studii un curs de doi ani despre deces şi funeralii, pus la punct în colaborare cu Asociaţia Naţională a Conducătorilor Serviciilor Funerare, potrivit AFP." - Asta mi-a placut mult si am zis sa v-o zic si voua. Sunt tare tare tare curioasa ce poate contine un curs de deces, care este programa.

"Cursul îi va învăţa pe studenţi toate aspectele profesiei, de la consilierea persoanelor îndoliate până la legislaţia aferentă, conducerea de servicii funerare, înhumare sau incinerare. Cei interesaţi pot obţine o diplomă de studii superioare dacă mai urmează încă un an în cadrul şcolii. Instituţia are deja în programă un masterat în „deces şi societate“." - Ha Ha HA HAAA! Deci absolventi de pompe funebre. Deci masterat in deces. Ha ha ha! Tare! Deci bravo. Cum de nu m-am gandit inaintea lor la asa ceva?

Si daca tot sunt la capitolul decese si pompe, mi-am amintit cum ajungem in criza de spatiu si nu mai stim cum sa ingropam mortii. Orizontal, pe diagonala, in genunchi, cu capu-ntre picioare. Si, cum americanii isi ingroapa cetatenii pe vertical si cum, in Romania, asistentele se pozeaza cracite peste un pacient pe moarte, propun sa-i facem bucati pe mortii nostri. Pe principiul "ce are volumul cel mai mic? cubul sau bulina?", ii transam, sa ocupe mai putin spatiu aka sa incapa mai multi. Zic sa aruncam oasele ca ocupa mult alea si-s mai dificil de rupt in bucati. Si, in final, ne asezam peste ei sa incapa mai bine, ca atunci cand te asezi pe geamantan ca sa indesi hainele.

Si daca tot vand bilete, am si un frigider foarte functional, care zace degeaba. Si mai am si un trenulet electric. Si haine pe care nu le mai port. Mhm...

Sambata, intre orele 16-10, pana la urma, voi fi in fata Stadionului Cotroceni (daca dau de el) si voi pune in vanzare urmatoarele: 2 bilete la Kylie Minogue, la suprapret, un frigider, un trenulet electric, un pupitru lucrat manual (foarte frumos, pe asta nu-l dau usor), o biblioteca, un pat, un birou si o noptiera, plus alte maruntisuri si niste saci cu haine. La trei produse cumparate, ai 50% reducere la al patrulea si un pachet de servetele!

Ce pot sa zic, redecorez...

Asadar, apelez la bunavointa cititorilor mei. Haideti sa ajutam un suflet ratacit si nemancat.

Cu aceasta ocazie, doresc sa ii raspund si la cateva intrebari care o macina si o vor macina in continuare. Sper sa-i usurez suferinta:

Nu, n-am o guma.

Nu, n-am un sandvis.

Nu, n-am Cola.

Nu, nu mai am ceai.

Nu, n-am fise de cafea.

Nu, nu cobor sa-ti cumpar ceva.

Nu, n-am marunt.

Nu, n-am servetele.

Nu, n-am ciocolata.

Nu, n-am apa.

Nu, daca ai pofte, nu ti le satisfac.

Nu, n-am sa mai mananc niciodata in fata ta pentru ca nu vreau sa mor subnutrita.

Nu, nu poti bea din cafeaua mea. Ai cafea GRATIS, pe hol. E drept, trebuie sa urci un etaj daca n-ai fise, dar promit ca pe mine nu m-a omorat niciodata. Vei supravietui.

Nu, n-am nimic, niciodata!

Nu, nu esti om de presa. - Oops, my bad, asta nu m-ai intrebat. Mai bine PR. Oops, nici PR nu merge... damn.

Dar am pentru tine o informatie foarte importanta, insa costa. Oricum, te-ai prapadi de ras. Jur. Adica, ma rog, eu ma prapadesc de ras. Tu nu cred ca ai face-o. De fapt, e nasol, ce sa zic. Dar tot e amuzant. Haha, numai cand ma gandesc.

N.B.: Aceasta poveste a inceput sa ma irite intr-o dupa-masa frumoasa de primavara, in care eram atat de lesinata si nemancata, incat ciuguleam 5 biscuiti. Femeia a vrut si ea. Eu am zis ok, insa ma asteptam sa ia 1-2, nu trei pumni. M-am uitat in punga, am intors-o pe toate partile. Era goala. Cu lacrimi in ochi si cu un nod in gat, ma tineam de perete sa nu lesin. Ea, cu zambetul pe buze, mi-a spus: Buni biscuiti!

Eu, in sinea mea moarta de foame: NO SHIT!

Doua ore mai tarziu, ma intreaba: Mai ai biscuiti?

Nu mai am nimic! Mori!

Cat mai multe camioane cu Tnuva si cat mai multe Tnuve vad pe rafturi. Cica-s bune. Insa m-am hotarat sa nu mananc nimic al carui nume nu-l pot pronunta. A cui o fi fost ideea? Inteleg ca-s israeliene sau asa ceva (mi-e lene sa googlesc), dar totusi... Tnuva? Avem Danone, Napolact, Dorna, Fulga si... Tnuva. Zi "tnuva" cu limba scoasa!

Mai tineti minte reclama la branzele alea topite? Era un land de reclame cu doi copii usor retarzi, care se iubeaua din cauza branzei. Si era una, in mod deosebit, in care baiatu' manca branza si avea o revelatie... "E draguta. Pacat ca nu e baiat...". Sigur o stiti. Pacat ca au scos-o, era chiar faina. Adica de la asta creca au prins homosexualii curaj si s-au dat cu Gay Parade. In fine, ideea e ca reclama a fost preluata, evident, de la mama ei care nu stiu care este. Si la mama ei, era in engleza si zicea cam asa: "Pacat ca nu e baiat, as fi invatat-o fotbal.". Dar romanu' s-a gandit ca oricum butonam tv-ul cand vin reclamele si n-a mai bagat tot mesajul. Pana la urma, important era sa vezi branza, chiar daca intelegi ca promovam homosexualitatea in randul copiilor de gradinita.

Si a fost si Pastele si pacatoasa ma mai simt caci n-am fost la slujba, insa imi amintesc ultima slujba de Inviere, la care nu stiu ce cautam, unde era un preot care n-avea orchestra sau ce au ei acolo asa ca a pus un CD si a vorbit peste. A vorbit atat de frumos si a la Guta incat a doua oara n-am mai fost. Oricum, e bine ca n-am mers ca mereu iese cu bataie. Slujba de Inviere are doua obiective: sa ii trosnesti doua lu Mariuca de la 2 ca nu ti-a mai adus farfuria de la pomana si sa iesi la agatat, valabil, in ultima vreme, si pentru pensionari. Si pe urma ne batem pe lumina. Mi-ar fi placut sa aprind o lumanare cu bricheta, mult inainte s-o dea preotu', sa impart intregii multimi ca sa vad care face apoplexie cand afla ca nu era de la preot si ca a luat lumina fake. Imi place la biserica. Toate cucoanele credincioase isi dau cu papornita-n cap pentru aghiasma, lumina, vin, apa, foc, pamant. Pentru ca asta inseamna sa crezi in Dumnezeu pana la moarte. Da, am sa ard in Iad pentru aceste randuri.

Ce imi place mie mult de Paste este traficul. Deci azi am facut juma de ora pana la serviciu, unde oricum batea vantul prin birouri. A fost liber si frumos. Cel putin dimineata ca pe la amiaza s-a mai imputit treaba.

Alta treaba care-mi mai place este "curatenia de sarbatori". Asta e ca treaba cu "m-a tras curentu'". Deci facem curatenie numai de sarbatori, nu? Romanu' are, in general, nevoie de un motiv intemeiat pentru a face ceva, orice, asa ca am inventat curatenia de Paste, de Craciun, de primavara etc. Facem curat ca vin sarbatorile si ne facem de ras daca ne vad cu praf pe televizor si a doua oara nu mai vin. Sa se presupune ca ai musafiri si sa nu vada aia jeg, praf si alte alea ca e Pastele si e cu Inviere si d'astea si cu Iisus, iar toata lumea stie ca praful n-a fost lasat pe pamant de Dumnezeu. Ca sexul oral.

Si daca tot e perioada asta faina cu Pastele si 1 mai, am fost si la film, ca e mai liber. Foarte interesant filmu. Erau unii si a venit o ceata si au stat intr-un supermarket pentru ca in ceata era un monstru. Si monstru' a mancat 3/4 din oameni si 5 au reusit sa fuga. Dar monstrul era mare si ei aveau 4 gloante si au zis ca se omoara. Si unu ia omorat pe ceilalti 4, printre care era si copilu' lui. Si a plans. Era trist. Si dupa 1 minut a disparut ceata si a venit armata si l-a salvat, dar aia 4 erau deja morti. Ha ha! Vezi? Graba strica treaba. Si a mai plans putin. Si gata. Stephen King, deh.

Am un caine. L-am castrat ca deja nu mai mergea cu Prostamol. Varsta, alea. Nu cred ca l-au castrat bine ca acu alearga dupa fetite mai rau ca inainte. Nu se mai fac medici veterinari ca pe vremuri, dar nici caini.

Acest post este despre nimic si vreau concediu 3 luni si 10 zile. Am racit, Grecia se baga la South Stream si mi-e foame.

Cu prima ocazie, emigrez in Uganda, imi fac o casa in copac si mananc pamant. Sigur voi fi mai linistita decat in tara noastra fantastica si ugandezii, sau cum ii cheama, nu pot fi mai rau decat romanii.

Romanii sunt niste rudimente. Ei nu se pricep, in principiu, la nimic. Nu-s in stare sa faca nimic ca lumea. Partea proasta este ca tot incearca. Nici macar din maimuta nu mai cred ca ne tragem. Maimutele sunt chiar inteligente.

Daca ar fi sa fac un top al joburilor pe care le fac cel mai prost romanii, ar intra absolut toate, dar, in acest moment, pe primul loc as pune Customer Service-ul. Deci suntem bestiali la partea asta.

Chelnerii au un bun simt de nu-ti vine sa crezi. Vrei sa comanzi ceva? Du-te frate intr-un loc unde exista cineva caruia ii pasa ce vrei tu. Chelnerul are mereu o zi proasta, e suparat si deranjat de faptul ca ai indraznit sa il pui sa faca un drum pana la bucatarie. Si, culmea nesimtirii, ii mai ceri si nota. Din cauza multitudinii de complexe, datorate celor 12 clase lipsa, te privesc inmarmuriti cand li te adresezi. Adica tu, client ordinar, te uiti la mine de parca as fi chelner? Crezi ca esti mai bun ca mine? Sa vad io cine-i mai bun cand iti trantesc un scuipat in supa de taitei!

Taximetristii sunt alta minune a Romaniei. Deci nu numai ca-s cei mai tari, pentru ca au Logan, dar sunt si super importanti si ocupati. Si, cum se grabea Peculiar intr-o dimineata, da sa ia un taxi din STATIA DE TAXIURI! Stii, acolo unde e statie, e mai multe taxiuri. Si era asa, vreo zece. Toate marcile posibile... meridian, cobalcescu, leone etc. Care de care mai taximetrist.

Alege Peculiar un taxi din cele minim 10 si intreaba, din politete, daca e liber. Era liber, in mod evident, dar am zis sa nu ma trantesc ca la tara. Raspunsul vine, tipic romanesc, "NU!". Cum adica nu? Adica cum trei sa arate un taxi liber daca asta e ocupat? Ma uit in fata, nimeni. Ma uit in spate, nimeni. Era liber.

L-am observat ca era cu cafeaua intr-o mana si cu japita de Libertatea in cealalta. In mod evident, el era ocupat, nu taxiul. Insa intrebarea mea fusese alta. Nu-i nimic, zic. Alt nesimtit. Dar de ce sa-mi stric eu ziua? Iau altul, doar am de unde alege.

Da, am de unde alege. BA NU! Pentru ca, vezi tu, statia de taxiuri nu e locu' ala de unde iei tu un taxi, ci locu' in care se intalnesc toti taximetristii, isi beau cafeaua si se uita la poze cu labiile proaspat marite ale Simonei Senz(/s)ual. Si se rad. Ca ei n-au treaba. Ah da, si fac glume prin statie. Si, la cele 2 clase si un permis cat. B, ce glume in afara de "Hahaha! Ai vazut ce numar are ala la masina? hahaha! Ce ratat!" poate avea un taximetrist? In momentele de maxima plictiseala, se bipaie prin statie si se joaca. "Hai ba sa numaram benveurile care trece pe langa noi! Ha ha, sa vezi ce o sa mai ne amuzam!", "Tarane, le numaram numa p'alea albe.". "Care numara mai multe castiga". Haha!

In mod clar, nici unul din cele 460 de taxiuri nu era disponibil. Pentru ca soferii aveau treaba.

Din categoria "azi m-a scos din sarite", o introduc pe vita de la curatatorie. Pentru ca mimoza aia habar n-are cine-i plateste salariul, o informam acum. Eu si toti clientii! Si, auzi, fata, stii cine poa' sa te dea afara? Tot io, fata! Si daca nu mai ai slujba, mergem la mine, in fata blocului, si mancam seminte ca proastele. Lasa fata, mai bine asa, ca oricum nu esti in stare sa faci o treaba pe care si o gaina cu un singur picior si fara ochi ar fi in stare sa o faca.

Ma intreb cate haine distrug spalatoriile zilnic. De fapt, vacile care lucreaza acolo. Nu inteleg de ce te angajezi sa faci ceva ce habar n-ai cum se face. Du-te fata si da cu mopu' ca acolo n-ai cum sa gresesti asa tare. Am zis sa fiu si io verde si mi-am dus o haina la o spalatorie ecologica. Acu, sa ma ierte cine-o fi, dar nu scrie pe usa ce e aia ecologic la ei. Adica care sunt, mai exact, metodele prin care mi-au curatat ei haina? Nu de alta, dar captuseala este facuta praf si-s curioasa cum au reusit. Adica se plictiseau si au inceput sa traga de ea si sa se invarta? Io zic ca ar fi fost mai amuzant daca luau un cutit.

Din nefericire, nu am luat eu haina de la curatatorie caci acea panarama si-ar fi pierdut inalta functie de maturatoare cat ai zice "mori!". Din alta nefericire, azi nu am cum sa ajung acolo. Dar, din fericire, am suficienti draci incat sa fac tot posibilul sa ajung in zilele urmatoare si sa o sufoc cu captuseala ramasa.

In plus, as vrea sa vorbesc si cu patronul, daca nu e si asta vreun Gigi Becali, sa-l intreb de ce si-a deschis el o spalatorie de jucarie si ce anume doreste sa obtina din asta. Daca vrea faliment, il ajut cu cea mai mare placere. Iar pe mimoza o intreb simplu si raspicat: "Matale vrei sa mai lucrezi vreodata intr-o spalatorie?" (Haha, mereu mi-am dorit sa zic asta.).

Serviciile, in absolut orice domeniu, in Romania, sunt jenibile. Mi-e sila de toate lucrurile care nu merg niciodata, la nici un nivel. De la curier care n-are chef sa livreze un colet, de la faimosii Mobexpert, Neoset si alte tampenii asemanatoare care, la preturile care este, mai au si tupeul sa nu livreze la timp... si pana la leaderii care habar n-au sa conduca o echipa, pana la jurnalisti care habar n-au sa scrie un articol, pana la specialisti care nu au nici macar bazele domeniului in care sunt specialisti etc.

Nu suntem in stare de nimic. Da, mai exista, pe alocuri, cate unii care se mai pricep la cate ceva. Dar aia or sa moara in curand. Si gata. Prostia e pretutindeni, dar in Romania migreaza toata. Aici se strang ultimele gunoaie, cele mai puturoase si mai infecte forme de viata.

Chiar ca Romania, simply surprising... si, traducerea adaptata, vorba lui Turcescu, Romania, nu-ti vine sa crezi...

Toti oamenii care ii inconjoara le cunosc toate detaliile picante. Dar ce ma scoate si mai tare din sarite, in afara faptului ca viata lor personala este cat se poate de publica, este faptul ca tin mortis sa-ti povesteasca evenimente cu multe personaje, personaje pe care tu nu le cunosti si nici nu le vei cunoaste vreodata. Oameni care au toti nume si functii, nu stii exact ce importanta au, dar sunt permanent noi in orice discutie. Mai grav e atunci cand persoana cu aceste dereglari iti este ceva mai apropiata si incepi sa intrebi cine-s toti indivizii din povestile auzite. Initial, astepti raspuns. Cand i-ai invatat pe toti, vezi ca mai apar altii, si mai noi. Intrebi si de acestia. Ulterior incepi sa-i incurci. Pe urma te enervezi. Apoi iar apar altii si te lasi pagubas.

A: Buna, eu sunt Miruna.

B: Buna, incantata. Ce faci?

A: Uite am fost cu Misu la un suc si ne-am intalnit cu Dan, care era cu Mirela si am plecat toti la Tom, dar eu am mers acasa repede ca ma sunase Ion.

Ooook... Cine e Misu? Cine e Dan? Restul? Dar tu?

C: Ce faci, mai? Ai zis ca ma suni ieri.

D: Da, scuze. Am fost ocupata. M-am certat cu Relu.

C: Ah... (searching searching... no Relu found) Cine e Relu?

D: Cum cine e Relu?

C: (ok, gafa?) Pai nu cred ca stiu cine e Relu.

D: Ah, da, nu-l stii pe Relu. Relu e fratele lui Marcel.

C: Ah... fratele lui Marcel. Si Marcel cine e?

D: Hai mai, Marcel e coleg cu Irina, vecina lui Mihnea, colegul lu' sora-mea. Suntem super buni prieteni.

C: Ok, nu mi-ai mai zis de ei.

Stai apoi sa-i indosariezi. Deci Relu, Marcel fratele, Irina, colega lui Marcel, Mihnea e vecin cu Irina si e si coleg cu sora ei. Si sunt super buni prieteni, chiar daca n-ai mai auzit pana acum de ei. Ii repeti, ii inveti, nu-i cunosti, va intalniti iar.

D: Buna. Uite caut un cadou pentru Doru.

C: (Ete na! Altul?) Doru cine mai e?

D: Varul lui Anton.

C: WTF?! Sa mai intreb cine e Anton?

D: Anton e prieten cu Irina, ti-am mai zis de ea.

C: Da, Irina, wow, de Irina am mai auzit o data.

D: Da, suntem toti prieteni din copilarie.

De unde ii tot scoti? Cu toata lumea esti prietena. Dar toata lumea e prietena cu tine? Si data viitoare apar altii noi. Si tot asa. Si iubitii sunt in numar de 10, amantii sunt si ei 15, prietenilor le-ai pierdut numaratoarea. Ce mai, esti inconjurat de oameni si toti iti sunt familie.

Dar sa nu cumva sa te intalnesti cu cel mai bun prieten, Anton, cel care are o pasiune pentru persoana in discutie, si sa realizezi ca Anton nici nu stie bine cum o cheama.

Sunt acei oameni care se gudura pe langa orice persoana de sex opus. Sunt acele persoane care si-au pierdut simtul penibilului, sunt total singure, n-au de fapt niciun prieten, nimeni nu-i iubeste, nimeni nu-i vrea, au mereu probleme grave de sanatate, incurabile daca se poate, si-s in stare de orice numai sa fie in centrul atentiei. Se intorc acasa la cele 3 pisici care sunt de fapt Anton, Irina si Relu. Doru and co. sunt de fapt prieteni imaginari. Toate experientele lor sexuale si non-sexuale sunt inexistente. Frustrarea este maxima si complexele baltesc in ale lor minti.

In plus, sunt persoane extrem de razbunatoare. Sa nu cumva sa zici ceva rau de Doru si sa nu cumva sa nu-i mangai cand sufera din cauza problemelor lor inexistente. Sunt vesnicele victime, dorite de toata lumea. Sunt de-a dreptul suparate ca sunt asa stresate de toti "prietenii". S-au saturat sa fie asa importante si cautate. Au 10 telefoane pe care si le tot inchid ca sa scape de agresiunile celor care de fapt nu-i suna niciodata. Si in final se intorc acasa.

Si casa e goala.

Un inger trist! Zambea, dar o facea doar amintindu-si! Si-si strangea cioburile la piept, in speranta ca intr-o zi, se va intoarce la cea care fusese. Stia ca nu se va mai intampla, dar inca spera. Era un inger. Trist!

dedicatie, no comment, please.

In salonul imaculat, pata rosie, bizara, strica aspectul desavarsit de alb. Femeia de pe masa din mijlocul lui gemea usor. Incerca sa ridice capul dar nu reusi. Misca buzele in incercarea de a spune ceva. Nu-i iesi deca o soapta firava care-l obliga pe doctorul de la capul ei sa-si apropie urechea. -Va rog, nu-i spuneti ce am, sa nu-i spuneti ca o sa mor... va rog, spuneti-i ca nu mai vreau sa-l mai vad, ca nu mai pot sa traiesc cu el, ca nu-l mai iubesc. Nu vreau sa stie ca mor... Soaptele i se stinsera incet, lasandu-i pe medicii si asistentele din jurul mesei in asteptare. Monitorul din dreapta sfida linistea cu piuituri stridente din ce in ce mai rare pana cand totul se transforma in ceva ireal de liniar. Urma o usoara agitatie. Intr-un final, unul dintre medici, se indrepta care un om in alb, care statuse deoparte si privise in tacere, si-l intreba: - Anunti tu?

 Capul ii era din ce in ce mai greu, mainile obosite nu-l mai puteau sustine. Ridica privirea si-l vazu din nou pe cel in alb in fata lui. Mirat, il intreba daca are nevoie de ajutor. Intrebarea i se paru ridicola cateva secunde mai tarziu cand incerca sa-si ridice corpul care parea de plumb, de pe scaunul in care zacuse ore in sir. Isi privi ceasul dupa care compara ce vazu cu ora de pe ceasul mare din capatul holului. Erau in concordanta. Atunci de ce avea impresia ca pierduse timpul pe undeva? Se intreba ce cauta acolo si de ce statuse atat de mult. Raspunsul veni ca o maciuca in moalele capului: -Am facut tot ce-am putut, nu a mai putut fi salvata. Daca ar fi venit mai devreme... Imi pare rau, pot sa va ajut cumva?

Il iubise! A vrut sa-l protejeze! Nu i-a spus nimic! Cancerul omoara, stia asta, dar nu vroia ca el sa stie. Il iubea prea mult! Acum ea nu mai era. El era o epava, cu carma rupta, plutind in deriva printre mormanele de mizerie omeneasca, fara singurul lucru frumos, dragostea ei. Si o singura intrebare, nebuna, nu-i dadea pace: De ce?

Zgomotul fermoarului desfacut paru ireal in linistea masinii scumpe care rula cu viteza mica in noapte. Isi intoarse capul si o privi fara sa opuna rezistenta. Ea chicoti incet si continua explorarea, desfacu si nasturele de sus, dupa care se apleca deasupra lui. Se concentra cu greu sa conduca printre aburii alcoolului si gemetele ei infundate de leganarea masinii... Denivelarile drumului faceau placerea mai intensa, scurtand drumul. Dupa o vreme, frana lin si ramase intins cu o mana pe volan si alta odihnindu-se pe spatele ei. Barbatul de pe bancheta din spate se ridica, se uita la cei doi, fara ca pe fata lui sa se miste ceva, se intinse la loc si adormi la fel de repede cum se trezise. Pentru o clipa, soferul paru lucid si vru sa o indeparteze, dar ea nu-l lasa. Isi continua miscarile acompaniata acum de gemetele slabe si privirea nauca a tanarului.

Soneria ceasului il trezi amintindu-i o groaznica durere de cap si o mahmureala teribila. Se ridica in capul oaselor, inchise ochii orbit de lumina din ferestre si o vazu pe jumatate goala, cu parul despletit, cu urme ciudate pe fata si gat, intinsa la picioarele lui. Privi o vreme cum pieptul ii urca si cobora ritmic, dupa care se ridica si cazu imediat impiedicandu-se de trupul gol al barbatului de langa pat. Incerca sa-si aminteasca ce se intamplase seara trecuta si nu reusi. O ceata totala se asezase pe mintea lui si nu reusea sa o indeparteze. Pleca spre baie, intrebandu-se cine e cel de langa pat si de ce ea dormea la celalalt capat al patului, pe jumatate goala si cu urmele acelea bizare pe fata si gat...

Cand deschise usa, o gasi goala, aplecata dupa cioburi, cu sangele navalit in obraji. Ramase mut in cadrul usii, contempland-o. Intr-o clipa, toata enervarea lui disparu. Nu putea sa fie suparat pe fiinta ingenua, dulce, goala din fata lui. Lasa jos plasa si geanta de serviciu, o lua in brate si se mutara in dormitor, umpland patul cu gemete.

Dupa o vreme, usa se deschise din nou. Terminasera de putin timp si fumau impreuna o tigara mentolata. Tanarului din cadrul usii nu-i veni sa creada. Pentru moment, crezu ca fusese o gluma, apoi ca fusese invitat la o partida in 3. Isi dadu seama ca nu avea ce sa mai caute acolo, dar inainte sa iasa, vocea ei, il chema inapoi. "Asteapta doar o secunda, acum ne imbracam si iesim la terasa..."

Se gandea la ea. Cum a putut? De ce-o mai iubea inca? Atat de dulce si totusi asa de perfida! Il iubea sau vroia doar sa-l faca sa sufere? De ce nu se putea rupe? Atatea intrebari care-i sfasiau sufletul si asa zdrentuit. Era cald dar lui ii era frig, se asternuse promoroaca peste inima lui...

Ce spune  www.dexonline.ro:

Perfida:  Care, sub o înfăţişare binevoitoare sau indiferentă, ascunde răutate, viclenie, necinste; care vatămă pe cel care îi acordă încredere.

Ingenua:  Care vădeşte simplitate, naturaleţe împletită cu sinceritate şi cu naivitate, plin de ingenuitate; candid. 2. S.f. Rol, personaj, eroină care reprezintă o fată inocentă, pură, candidă;

(Continuarea in numarul viitor)

Te trezesti cu o erectie de toata frumusetea in mijlocul sedintei in care seful iti vorbeste de eficientizarea proceselor, in timp ce tu te gandesti la ultima discutie telefonica in care ea-ti spunea cat de plina de dorinta e, cat de mult te vrea... Si seful se uita crucis la tine si te intreaba: "Cand crezi ca terminam de implementat...?" Tu habar n-ai despre ce s-a vorbit si faci eforturi disperate sa te concentrezi, dar strigatul animalului din tine nu te lasa. Cand in sfarsit reusesti sa te detasezi cat de cat si sa participi la discutii, vibreaza telefonul. E un mesaj in care-ti spune ca e fierbine si te asteapta jos in parcare sa va faceti de cap... Gata, s-a dus cu totul bruma de concentrare, te ridici rapid, aplecat, cu mapa in fata si te scuzi cum ca o problema fara amanare reclama prezenta ta in alta parte. Iesi repede printre colegi, prin fata sefului care nu apuca sa mai spuna nimic, si o iei la fuga spre parcare.

Acolo, nimeni! Te ernervezi, pui mana pe telefon si ea, candida, zice: Draga, era doar o gluma, cum credeai ca pot pleca de la serviciu in mijlocul zilei ca sa vin la tine, lasa pisi, ca ne iubim toata noaptea...

 Ce se intampla cu tine? Esti dat total peste cap! Chiar credeai ca e in parcare! Nu ti-a trecut nici o clipa prin cap ca esti orbit de propria-ti nebunie.

Erotism? Sau obsesie?