whatever.

Tot insista Badea cu o chestie foarte desteapta care spune cam asa: "Traim in Romania, si asta ne ocupa tot timpul !"

....sau toata cupa sutienului, dupa caz.

Deseori puteți auzi vreo duduiță exclamînd cu patimă: "Ah, ah, ăsta e bărbatul visurilor mele! Pe el îl vreau!" și îndreptînd degețelul spre ecran de unde trage focuri James Bond, își potrivește mănușile sterile Dr House sau își scutură Rolex-ul de la mînă Sarkozy. Și parcă glumește, da parcă nu. Căci în minte i se derulează deja niște cadre romantico-senzuale de mai mare dragul să le privești și să scapi o lacrimă tulbure de invidie: Iaca ea cu părul despletit aleargă pe malul mării cu șal străveziu și trage cu coada ochiului dacă el o prinde sau încă e departe. Iaca el, cu torsul prăjit ca un toaster și cu pantaloni albi de marinar își întinde brațele ca s-o prindă de talie, s-o strînga patimaș contra lui și…ah-ah, oh-oh, văleleu, vreu și eu! Despre ce scriam eu? Ah, da…să-mi reiau gîndul.

Orice femeie are un anumit standard impus sau subconștient, după care funcționează și după care îi etichetează pe cei din jur. Din păcate, pentru multe femei standartul acesta e construit pe baza imaginilor din filme sau cărți, acolo unde "bărbatul ideal" se plimbă țanțos pe platou, grimat și îmbrăcat de o echipă întreagă, cu replica deja scrisă, redactată și repetată de sute de ori. Gesturile, mimica, intonația vocii și privirile - totul e controlat și adus la perfecțiune. Nimic nu e lasat la voia întîmplării. Ca în filmele de milioane.

Drama începe atunci cănd femeia începe să compare bărbații pămintești cu chipul de bărbat perfect purtat în minte. Nu numai că-și complică viața cu mofturi absurde dar mai și chinuie bărbații care cad în plasa ei din întîmplare.

Ce le ramîne să facă bărbaților reali, vii și cu planuri pămîntești? Cei deștepți și mai ales cei pățiți încep să elaboreze strategii de cucerire. Ca în filme. Uneori chiar și cu decor artificial. Căci imaginația limite nu are și bărbaților le plac jocurile de-a provocarea. Brațe de flori culese pe răcoarea dimineții, concerte cu focuri de artificii, plimbări sub clar de lună cu barca, cupe de șampanie în fața căminului cu flacăra sub geamul înflorit de nea…

End-ul e ca în povești. Happy, adică. Cu nuntași veseli, un munte de cadouri și promisiuni.

Apoi… dar apoi e mai simplu, căci se încep zilele gemene de pe pamînt.

Ghiciți cine rămîne dezamăgit în poveștile acestea de dragoste? Exact. Femeile care caută bărbații perfecți.

M`a lovit direct in creier o idee. Observand evolutia generatiilor, am observat ca barbatii au ramas cat de cat constanti dar femeile s`au degradat rau de tot. Parca nu mai e pic de morala. Nu le mai intereseaza ca barbatul e casatorit, cu copii, daca ii place, direct pe el, daca isi pune in cap ii si strica mariajul. Se saruta in cluburi una cu alta nu ca ar fi bisexuale sau lesbiene ci ca sa atraga privirile barbatilor. Cand eram eu in liceu era foarte grav daca fumai in WC, acuma se face sex in WC sau chiar in sala de clasa si colac peste pupaza se mai si filmeaza cu mobilul unii pe altii in timp ce o fac. Gasiti o groaza de filme pe site`urile CanCan si Atac.

Pot numara tipele mai curve cu care am fost in liceu pe degetele de la o mana, pentru ca acum 8 ani nu erau atatea. Acuma cred ca fetele cuminti, vorba aia, sunt in minoritate. Cand mergeam eu la liceu eram toti imbracati decent, in clasa a 8-a sau a 9-a oja pe unghii si niste suvite vopsite erau privite ca o chestie mai excentrica. Acum toate`s mai goale si mai cu sutiene push`up cu 1 numar mai mic ca sa fie mai stranse, cu chilotii care ies din pantalonii cu talie joasa, machiate ca si cu bidineaua, pacat de ele ca la 14-15 ani se poarta ca niste traseiste expirate.

Dupa moda "Sex and the City" femeile de "cariera" vor sa se reguleze cu cat mai multi barbati, ca sa arate ce egale sunt. Aici am o problema. Pe planeta asta nimeni nu`i egal cu nimeni nici ca individ nici ca si sex. Femeile si barbatii nu vor fi egali. Un barbat care a capsat tot orasul este un barbat cu experienta pe cand o femeie prin care a trecut o echipa de fotbal tot o curva ramane. Daca femeile si barbatii ar fi egali atunci hai femeilor sa mergem sa dam cu tarnacopul in mina sau sa lucram intr`o topitorie de otel, vreti?

Observand pe parcursul a acestor 8 ani am tras niste concluzii destul de triste:

• Barbatii au ramas la fel, ei incearca. Daca reusesc bine, daca nu, trec mai departe.
• Gradul de curvasarie al femeilor a crescut exponential, e un lucru de necontestat si e extrem de vizibil si in realitate si in mass-media.
• Femeile nu au simt de solidaritate si ar calca peste prietenie, casatorie si respect pentru a pune mana pe un barbat.
• Fetele tinere din ziua de azi care sar din organ in organ nu`si dau seama ca pe termen lung isi fac rau cu ceea ce ele numesc distractie. Colegii lor de generatie le vor tine minte si la 50 de ani drept mari stricate si barbatii, desi umbla cu ele, nu se casatoresc cu asa specimene.
• HI5`ul e o oglinda destul de clara a lumii in care traim. "Da bine" sa faci poze sexy sa vada tot cartierul ca ai chiloti tanga roz, poze cu bani sa vada saraciile cum se traieste bine, poze de prost gust in WC`uri, poze in tot felul de pozitii ca sa se vada diverse locuri unde lumina soarelui nu bate in mod normal.
• Barbatii nici nu mai trebuie sa se streseze sa cucereasca o femeie ca daca aia nu pica in pat de la prima intalnire probabil ca alte 5 vor vrea.
• Sunt curioasa cat va mai tine toata treaba asta, deja mi se pare ca e prea exagerat totul si cred ca ar trebui revenit la un grad cat de cat de decenta.

Nu urasc femeile sau ceva de genul asta, nu tin cu barbatii ca sa par mai cool, sunt doar unele observatii legate de un tip de comportament care pe mine ma deranjeaza si mi se pare nepotrivit.

*coperta carte

Am iesit azi la lunch cu un grup de femei, pe care nu le stiu de multa vreme si pe care inca n-am avut timp sa le cunosc indeaproape, ca sa zic asa. In fine, eram la masa vreo 5 si se discuta depre varste si ani. Si una se plangea ca ea e mai batrana decat istoria, bla-bla-bla. Ce-i drept, ea era si cea mai in varsta dintre noi toate. As zice io undeva intre 40-45. Si cum nu mi se parea deloc batrana la varsta ei si exagerarile ei cu batranetzea incepeau sa ma irite, o intreb franc si pe cinstite cati ani are.

Ce-a urmat a fost, desigur, momentul cel mai ciudat al zilei. Inca o data- eram intr-un grup de femei, atat, nici un barbat prin preajma, nici macar la masa vecina. Asa, si tipa cu pricina, la intrebarea mea cat se poate de sincera, isi lasa privirea in farfurie pentru cam 10 secunde (secunde de alea ONE-MISSISSIPPI, TWO-MISSISSIPPI, THREE MISSISSIPPI), dupa care se uita direct in ochii mei si imi zice pe un ton foarte serios, ca ei nu-i place sa-si DIVULGE varsta. WTF??? "Pe bune acuma, stai linistita ca nu vreau sa te iau de nevasta", i-am zis. Dar numai in gand, desigur. In realitate, imi venea sa ma bag sub masa.

Si in timp ce io ma chinui sa schimb subiectul, ea ma intreaba ca io catzi ii dau. FUCK! FUCK! FUCK! Cum singura mi-am sapat groapa, musai sa raspund, nu? Si imi amintesc cum, la o asemenea intrebare, regula e ca un domn sa zica varsta pe care-o apreciaza minus 5 ani, ii zic 35. Alt moment ciudat. Se uita iar in farfurie, apoi la celelalte tipe si, in final, la mine si imi zice: "Nu, de fapt am 64". Evident ca n-are 64! Din fericire, cineva a schimbat subiectul.

Probabil nu o sa ma mai cheme nici dracu' la lunch-urile astea, da' drept sa spui intalnirile numai de dragul socializarii nu prea ma excita si nici maestra in "small talk" nu-s, precum desigur se vede mai sus. Anyway, ce ma irita e reactia exagerata a unei femei, intr-un grup de femei, intr-un mediu relaxat si la o discutie de doi lei, la o intrbare gen "Cati ani ai?". Cum ziceam, n-am de gand sa ma marit cu ea, nici macar s-o scot la un film. Si, da, admit ca in prezenta unor masculi, as tolera probabil secretomania asta legata de varsta, dar mi se pare total aiurea sa faci pe Ileana Cosanzeana intre femei.

Badea, Badea, Badea, Badea...hmm...cand eram mic faceam inot de performanta si printre antrenori era si un gagiu cu mustata pe care-l chema Badea. Eh, Badea asta era un fel de fraier, nu stiu cum pula mea isi alegea elevii pentru ca intotdeauna ii nimerea pe cei mai varzeni. Nu stiu daca vreun elev de la Badea a luat vreodata vreo medalie la vreun concurs oricat de neinsemnat,in toata activitatea lui de antrenor de inot si spun asta pentru ca de fiecare data cand echipajul nostru mai facea cate o intrecere amicala cu cei de la Badea, respectivii o luau rusinos pe coaja. In fine, cand eram mai soareci, dupa ce ieseam de la antrenament si treceam pe la dus, urcam in tribune sa ne schimbam. Bai si intr-o seara cum ma schimbam eu asa in tribuna, imi cad ochii pe chilotii Mirelei, una dintre colegele mele. Fratioare, erau plini de cacat! Sa-nebunesc! Va puteti imagina ceva mai dizgratios decat o pereche de chiloti de dama murdari de cacat? Nu.

Lasand cacatul la o parte, ma uitam azi pe un Pro TV Magazin, pe coperta 2 gagici. Bunicele. Si un pic de tzatze, si o proba de bulan, hai ca merge treaba. Intrigat, rasfoiesc ghidul cu pricina, le mai vad pe fete in cateva poze si aflu ca apar in nush ce serial pe la Pro TV, una din ele urmand sa apara chiar in niste scene "fierbinti". Am dat lovitura, ma gandeam eu, cine stie poate am noroc si pe langa niste tzatze goale mai nimeresc si un serial cat de cat decent, ca tot s-au terminat ale mele. Hai ca nu-s pretentios, poa' sa aiba si un scenariu mai slabutz asa, daca se dezbraca alea de pe coperta, treaba-i buna! Prieteni! O MIZERIE de sitcom, nu stiu cum au avut tupeu scenaristii sa se prezinte cu asa ceva la casa de productie. Si cat de prost joaca actorii, Dumnezeule mare. Nu stiu ce fel de oameni lucreaza la trustul asta, cine a facut casting-ul pentru asa o mizerie, cred ca si in piata Obor daca ar fi cautat, tot ar fi gasit niste "actori" mai naturali. Unde mai pui la socoteala ca fetele din poza nu sunt nici pe departe bune ca in Pro TV magazin si aici vroiam sa ajung de fapt. Photoshopatul a ajuns o manie, baietii nu se mai multumesc cu albirea dintilor si un airbrush la piele ci au ajuns sa refaca TOTUL in photoshop: piele, brate, picioare, abdomen, talie, bust. TOTUL! Incep sa ajung confuz, femeile cu alunite si pistrui pe corp nu-mi mai plac, nu-s ca alea din poze. Daca dau peste una fara alunite si pistrui, din reflex ma gandesc ca-i photoshopata (!!!), apoi imi dau seama ca e chiar in fatza mea, n-are cum sa fie photoshopata. Dar stai, ca femeile se mai dau cu fond de ten! Da boule, dar nu pe spate! O vazusem odata in metrou pe una, n-avea pe ea nici macar o alunita, un pistrui, un cos, nimic! Avea pielea perfecta, exact ca in poze, eu ma uitam cam interzis o.O, bah ce pula mea, care-i smecheria?

Si uite asa, in loc de "Pizda! Vreau!" ajung sa-mi distrag singur atentia cu tampenii de genul asta. Imi mai cad apoi ochii peste vreo doua-trei bloguri scrise de femei (gen Iohonney), cu niste articole absolut infricosatoare. Badea vorbeste despre dive. Primesc din gros spam cu pitzipoanca.org. Mi se face sila. Ca sa fie cacatul complet, ma mai impiedic pe la servici de vorbarete, frustrate sau attention whores. Una dintre ele abuzeaza de baby-talk. Alta ma suna sa-mi explice ce fata de treaba este si cum s-a dat peste cap cu o zi inainte, ca sa imi fie mie mai usor. Eu ii arunc instinctiv niste complimente dar inevitabil ma incearca o senzatie de greatza. Ce bine ca nu-mi vede fatza in timp ce-i ascult monologul... Maica-mea ma tot fute la cap cu "viata in doi e mai usoara". In jurnalul de pe hi5 al unei prietene de-a sora-mii, pe care nu demult o numeam "mama copiilor mei", vad acelasi lucru, langa alte cateva insemnari gen Iohonney. Ma dilesc la cap. Uit ca si femeile e oameni, ca si ele e curioase si viseaza la pula din primele secunde in care pun ochii pe cate un baiet mai frumusel, ca si ele bea ca sa-si faca curaj si ca in proportie de 99% oamenii sunt la fel, gandesc si se comporta la fel, ca se caca si se pisa exact asa cum o fac si eu...

Cum ar fi sa traiesti cateva zile in pielea lui? Poate ca suntem prea ocupate de ipostaza de a fi femeie incat nu ne dam seama ca... sa fii barbat e destul de nasol... Acestia trebuie sa fie si rai, dar si sensibili, sa aibe masina, casa, catel, etc, dar nici sa nu petreaca mai mult de opt ore la job... Ar trebui sa stie sa ne satisfaca toate poftele, dar sa nu lipseasca o anumita autoritate, sa stie sa se impuna doar atunci cand trebuie... practic ar trebui sa ne ghiceasca gandurile, sau privirile...cu toate ca acest lucru nu e posibil, si stim asta... Hm in cazul in care ni se pare totusi ca acest lucru e posibil... cu siguranta ne lasam inselate, iar barbatilor...le convine aceasta situatie...why not?!?! Te lasa sa crezi ca in compania ta capacitatile omenesti i se maresc... totusi e vorba doar de o pura coincidenta, sau de o experienta in domeniu... o experienta mai dezvoltata...
Practic nici femeia nu poate acest lucru, doar ca aceasta poate sa faca abuz de instinct... care in mod normal nu ar trebui sa dea gres. Daca am avea totusi un astfel de dar... darul de a avea puteri de genu... poate ne-am da seama de faptul ca acestia nu sunt facuti pe aceeasi unda... pentru a putea savura comedii romantice, sau pentru a sta de vorba atunci cand de-abia reusesc sa o faca cu ei insusi... mult prea multa comunicare, care noua ne place, insa barbatii sunt mai...dinamici...
Atatea blablauri... atatea povesti si discutii intre femei legate de mentalitatea masculina... iar in final ajungem la concluzia (probabil eronata) ca barbatii sunt de pe marte...sau jupiter...ei bine saturn?!
Oare cate nopti poate petrece o femeie... nopti nedormite, doar ca sa inteleaga unde a gresit atunci cand a incercat sa il faca mai bun, mai destept, mai puternic... in fond mai altul... Multe nopti... dar toate fara folos, avand in vedere faptul ca ultima chestiune nu se accepta de catre noi... nu vrem sa schimbam nimic, nici pe el, HA! Da nu :) ! Of course we want to, numai ca... nici nu ne dam seama de ceea ce facem defapt... Iar apoi... concluzia ramane aceeasi... barbatii sunt de pe alta planeta.

Daca am sta bine sa ne gandim...da bine de tot... :) acestia...nu sunt atat de extraterestri pe cat ii vedem noi... Si ei au temeri ca si noi, si ei asteapta confirmari pe care uneori nu le primesc, au emotii, nu sunt perfecti... Clar ca iti duce lipsa, cu toate ca nu o arata direct, sau mereu... iar atunci...ce face?! Incearca sa-si aminteasca tactica care odata i-a adus succesul. Oare... ce anume sa fie acest succes pentru ei... hmm greu de definit... not really :) , cred ca raspunsul se afla totusi la noi, respectiv la fiecare femeie... il tinem bine si santajam cu el de fiecare data cand este cazul... iar daca ne intrebam cum obtin barbatii succesul capturat de santaj... hmm probabil uneori mai improvizeaza, uneori mai mint, iar alteori se mobilizeaza... in final ajung irezistibili... mai ales atunci cand privirea lui simulat timida iti spune sa il iubesti tocmai atunci cand o merita mai putin, pentru ca atunci are nevoie cel mai mult...

Livia

La volan? Ei, da, era tare sa fie un barbat, dar nu. Era, evident, o femeie.

In primul rand, nu cred ca barbatii au inventat zdranganelele. Poa' sa vina ce antropolog vrea si sa zica ceva cum ca el a descoperit barbatii in fuste si cu cercei in urechi si ca si azi, in unele triburi de nu-stiu-unde, barbatii sunt cei blizblizuiti. Paranteza: barbati in fuste as descoperi si eu. Revenind, si chiar daca barbatii le-ar fi inventat, de ce le poarta femeile? Ai? Lasand si asta la o parte (shhht, am si eu zdranganele), ma gandesc asa. Sa fi venit la mine Barbatul sa-mi zica, acu' cateva sute de ani - "Femeie, am inventat dunga la nadragi! Acuma, calca!" Mhm. I-as fi pus fierul de calcat in cap. Sau poate de asta sunt barbatii predispusi la chelie... Sau: "Femeie, eu, care sunt mic de statura dar zau mare prin alte locuri, am inventat niste pantoafe cu toc, ce-mi vor face monturi, imi vor rupe oasele spatelui si ma vor cocarja inainte de vreme. Vrei si tu?"

Pai femeia a calcat nadragii, camesile, unele au calcat si chilotii... si a adoptat instantaneu moda pantofilor cu toc, nu de alta, dar in ciuda monturilor si durerilor de picioare, fac, ai dracu, gleznele fine. Da' stiti de ce? Pentru ca, daca isi pune pantofi cu toc, orice tzoapa are sansa sa para "finutza". Glezna subtire cu monturi se tine. Si daca troacele sunt si de firma... ehei! Femeia va zice femeii, de la inaltimea papainoagelor ei: "Sunt Calvin Klein, unicat..." Femeia va gandi privind femeia: "Vai, sunt de rasul lumii! Maine ma duc sa-mi iau si eu!" Iar CK isi vor freca manutele fericiti ca au multe cliente proaste si ei pot s-o frece pe banii lor, si sa continue sa vanda accesorii de 2 bani la preturi exorbitante. Nu-i prost cine cere! E prost cine da!

Revenind la oile noastre, oile femeile au adoptat moda in speranta de a arata mai cu motz decat restul gainilor din poiata femeilor. Unde sunt vremurile cand toata taranca purta opinci sau alte astfel de incaltari comode, bune pentru munca si mers? Pai, s-au dus! Taranca zilelor noastre nu e aia nascuta la sat, aia e sateanca, poate inca n-a parasit-o common sense-ul. Taranca zilelor noastre e proasta care isi rupe picioarele pe tocuri de 14, de dimineata pana seara, si se ambitioneaza sa si conduca un Jeep incaltata cu pantofii cu etaj. Ce daca ajunge acasa dupa ce era sa omoare, ca i-a alunecat tocul sub pedale, 4 pietoni, un caine de pe trotuar si un melc de pe scoarta pomului de pe marginea drumului? Ce daca ajunge acasa si sta o juma' de ora sa-si maseze si cremuiasca talpile indurerate? E "chic"! E "moderna". E "cocheta". E... "femeie" (nu, zau? din asta-s facute femeile...) Sa fie clar, nu zic de femeia care se conformeaza cerintelor in uz (generate de majoritatea stupida) cu un scop practic, adica de a nu dezamagii alti prosti pentru care conteaza tzolul mai degraba decat materia cenusie (femeia de afaceri, care ar fi privita stramb daca ar veni la vreo negociere in pantofi cu talpa la sol sau cu tocuri micute, de 2 sau femeia de podium, care din asta face bani, asa ca trebuie sa pastreze aparentele, femeia de televiziune, pe care daca o prind "jurnalistii" cu garda jos o tiparesc in mii de exemplare si asa mai departe). Vorbesc de femeia care nu are niciun motiv sa se chinuie. Femeia care are si barbat acasa, care oricum nu da nici mucii pe tocurile ei, care e casnica fiindca isi creste plodul, care lucreaza intr-un birou unde se poate conforma tinutei obligatorii chiar si daca vine in mocasini si isi pune tocurile, pe care le scoate din sertar, numai pe perioada programului. Vorbesc de femeia care se chinuie fara sa fie nevoie, fara sa aiba vreo satisfactie din treaba asta si fara macar sa-i placa.

Astea sunt proastele fara noroc prea mult (in afara de aia cu jeep, dar am dubii si de norocul aleia). Am vazut una care s-a dat jos dintr-un Matiz pe niste papainoage... de-abia mergea, dar era demna. Eleganta.

Urmeaza chintesenta prostiei femeiesti - femeia cu haina de blana in toiu' verii si geanta Vuitton (na! ca tot ma obsedeaza Vuittonii astia). Pai bine, fai... proasto. Pe spatele tau stau 70-80 de chinchille moarte, si pe dedesubt ai o carpa cu strasuri, pe eticheta careia scrie YvesSaintLaurent. In picioare ai cele mai moderne instrumente de tortura marca Versace. Ai dat pe toate astea vreo 40000 de euro, ca sa poti asuda la 35 de grade linistita. Si sa-ti rupi si picioarele, atarnata de bratul lui. Ala, banosu', barosanu', care ti-o trage. Ai dat 40000 de euro din banii lui, pe care, in caz ca nu te-ai prins, ti i-a dat ca sa fii draguta si sa stai capra si iti cumpara o vreme tot ce vrei tu, chiar daca il doare capul cand vede ce ii ceri. Pai, fai, proasto... Stii tu ca iti poti deschide o afacere zdravana din care sa castigi tu, banul tau, muncit, numai din 3 blanuri, 5 hantze de firma si 3 posete si ca numai cu tocurile de la pantofii tai urati, dar de firma, poti sa platesti salariile a 3 angajati pe cateva luni bune? Ai?

Creierul tau galinaceu a intrevazut vreodata posibilitatea ca Mosh Craciun care ti-o trage acuma si iti cumpara vulpi argintii moarte si fiare pretioase sa ti le insiri pe degete o sa se care dupa alta proasta ca tine intr-o zi? Creierul tau galinaceu a mers vreodata cu prospectia pana in momentul in care Revlon si Garnier nu vor mai face fata, si nici bisturiul lu' Dom' Doftor Plastician? Ce dracu' faci atunci, cand or sa-ti atarne pieile pe tine?

N-am vazut barbat, fie el si homosexual, care sa se bazeze pe partenera sa-i cumpere toate alea, si numai prostii frivole. Un barbat, daca nimereste peste vreuna cu bani si el n-are, face cumva si-si face dracu' un bisnis. Din care sa-si faca banul LUI, din care sa-i mearga mai departe bisisul LUI. Numai femeilor le place sa fie parazite. Si paraziteaza stupid - isi iau numai si numai prostii si nu se uita o secunda in viitor.

Da' de ce ma mir eu, cand toata femeia e targetata, de la reclamele atat de stupide la detergenti si iaurturi minune care stimuleaza digestia, la "proteine de perle si lapte de masline" (de cuc n-au?), "pentru ca meritati" si "eu nu sunt infailibila, fondul meu de ten este!". Eu cred ca nu-i targetata asa degeaba.

Ma scuzati, aici inchei. Stiam ca-s femeie, dar cum treburile astea destinate mie imi sunt imposibil de inteles, ma duc sa ma mai uit o data.

Ziarul Click ne spune ca "bombele sexy" au invadat plajele. Ia spune tu Mircea Badea, cea din imagine este bomba ...........sexy? Poate altfel de bomba :lol:

Cladiri ce nu-si au rostul in Vama Veche

Un hotel de 2 lei, cam gol.

Mai multe despre femei şi (ne)înţelesurile lor pe blog la iubika.

Si ne jucam desi avem responsabilitati, desi avem motive sa fim ingrijorati, desi avem persoane care depind de noi. Pentru ca uneori este mai simplu sa te joci decat sa infrunti realitatea. In cuplu, jocul de-a mama si de-a tata din copilarie ia o multime de alte forme menite sa asigure participantilor amuzamentul insa si prilejul de a castiga. 

"Jocul de-a suparatul". Ma prefac ca sunt suparat ca sa obtin ce vreau de la partener. Alternativa adulta ar fi sa ai o conversatie care sa lamureasca punctele de vedere si motivele fiecarui participant astfel incat sa se ajunga la un compromis echitabil. In schimb, fac pe suparatul, celalalt joaca pe impaciuitorul, eu imi primesc rasplata (am obtinut ce am vrut) iar el pe-a lui (a reusit sa ma inveseleasca).

"Jocul de-a asediul". Femeia respinge avansurile barbatului, "plays hard to get" cum spun americanii, se face greu accesibila, raspunde la telefon selectiv, nu accepta intalniri pentru ca este ocupata, nu cedeaza insistentelor de a face sex decat dupa a "N" intalnire. Barbatul participa la joc, gandindu-se de doua ori inainte sa sune, facand pe nepasatorul insa dand dovada de perseverenta si siretenie. Cand asediatorul intra pe poarta cetatii ambii au primit ce au vrut: unul - placerea cuceririi si confirmarea puterii, celalalt - imaginea puritatii si confirmarea atractivitatii.

"Jocul de-a victima si agresorul". Unul dintre parteneri joaca rolul victimei (nu e neaparat necesar sa fie femeia cum s-ar putea crede), se plange tot timpul, cere ajutorul, nu poate sa se descurce singur, reproseaza fiecare neatentie celuilalt, timp in care isi evidentiaza cu fiecare ocazie altruismul, grija si generozitatea. Partenerul agresor traieste un permenent sentiment de vinovatie din care incearca sa se rascumpere in diverse modalitati. 

"Jocul de-a divortul/despartirea" este printre cele mai des jucate. Unul dintre parterenri agita buzduganul despartirii deasupra capului, fara intentia de a o face intr-adevar. Celalalt se sperie si incearca sa spulbere motivele invocate prin gesturi si vorbe adecvate.

Probabil va suna cunoscut si:

"Jocul de-a nu stiu despre ce vorbesti". 

"Jocul de-a eu sunt destept si tu esti prost"

"Jocul de-a capul familiei"

Cele doua caracteristici comune pe care le au toate jocurile sunt divertismentul si posibilitatea de a castiga. Un fel de: daca nu joci nu castigi. La nivel constient, putini recunosc ca joaca un joc cand sunt surprinsi asupra faptului. Adultul din noi nu poate sa recunoasca ca ar face ceva atat de copilaresc si irational. Iar unele jocuri au fost ridicate la rang de cutuma. Regulile lor nescrise sunt cunoscute de catre toata lumea. Pana si parintii ti-ar putea spune cum sa joci un joc pentru ca si ei il joaca.

In acest context nu e nimic surprinzator ca oamenii nu mai pot actiona in afara jocului. Confruntati cu interlocutori care nu vor sa intre in joc, isi iau jucariile si pleaca.

Oamenii sunt un accident genetic. Un accident major, aş putea spune.  Să fim seriosi: nu cred ca a dorit cineva existenţa unei civilizaţii care să se autodistrugă. Nu prin războaie, care până acum, nu au reuşit decât să decimeze într-o oarecare măsură populaţia unor popoare (mai fraiere măi fraiere!), ci printr-o distrugere consecventă, aproape obsedantă a tot ceea ce e frumos - natura, principii, cultură etc.

Aşadar, într-o zi cu soare, Dumnezeu se plimba prin cea mai frumoasă creaţie a sa - Pământul. O planetă albastră, cu multă verdeaţă, cu animale - o mare gradină zoologică cu aer proaspăt doar pentru El. Lucrurile progresau încet, totul era frumos şi perfect. Doar că, Scaraoţchi, stimabilul, în loc să se bucure de Q7-ele din stânga si de virgina din dreapta, în loc să-şi mângâie burta si să-şi răsucească mustăţile de plăcere, a răsucit catenele de la ADN-ul cimpanzeilor. Cimpanzei care, pana atunci, nu aveau nicio dorinţă de a deveni oameni (de-ar fi ştiut ei ce-i aşteaptă...). Ăştia, în timp, au început să se mişte, să se organizeze şi să descopere chestii, cum ar fi focul, roata, tribul dar mai ales şefia tribului, la care toţi se pricep, lenea, bârfa, şpaga. Apoi, a urmat firesc, o puternică dorinţă de a se reproduce, de a vorbi (mult şi de cele mai multe ori prost), de a se înconjura de lucruri inutile ( vile, edificii de beton, corporaţii, mâncare de căcat, ziare şi reviste naşpa, maşini prea mari si prea puternice pentru nevoile lor) şi de a deveni foarte, foarte egoişti.

Iată aşa, a ajuns Dumnezeu, în plimbarea Lui zilnică pe Pământ, să se împiedice de zgârie-nori,  mall-uri şi mânăstiri obscure construite fără autorizaţii în parcuri naţionale.