fara-sens « WordPress.com Tag Feed

the punker in me...

Martin — Mon, 07 Jul 2008 13:01:51 +0000

o prosteala pe la bestfest...

Fara sens

breathemein — Sat, 28 Jun 2008 09:12:24 +0000

Trebuia sa ma sune tata azi. Evident, n-a facut-o. Nu ca m-ar fi mirat gestul asta, doar ca voiam sa-mi dea bani. Da, stiu, sunt o superficiala si o materialista. So fvck me!

Am facut un dus, sa-mi alung nervii. Am stat in halatul meu de baie, ala oribil, mare si pufos. Colega mea tine neaparat sa ma informeze despre niste chestii de care oricum nu-mi pasa.

Zahar nu mai am, nu pot sa-mi fac cafea.

Cola nu mai am.

De bere nu am bani si sincer nici chef.

Toata viata e o tampenie. De ce naiba n-am bancomat in camera?!

Mananc o bucatica de ciocolata – nervii tot nu trec…

Ma gandesc sa-mi dau jos halatul. Imi dau jos halatul si raman in chiloti – da, am zis chiloti? Ce, tu nu porti? Ma duc langa geam, sa il mai deschid un pic. Cineva m-a vazut la geam. Fvck you too! Ce te uiti ca idiotul?

Ma uit la cladirea din fata mea – “fata mea” e mult spus. Peste drum de mine, de partea cealalta a Dambovitei, se construieste de la inceputul anului ceva… Zilnic ma uit pe geam, sa vad cum merge treaba pe acolo. Parca mai pun aia un etaj pe zi. Da-i dracu’, oricum. Nu-mi pasa. Ciocolata e buna rau. E dulce.

Am nervi. E prea cald. Tata nu ma suna si ma gandesc sa incetez cu tampenia asta de blog. Vreau cercei!

Imi aduc aminte sa ma imbrac. Arunc un tricou pe mine si o pereche de pantaloni…

Suna tata.

A venit primăvara

Fără Sens — Tue, 08 Apr 2008 21:29:16 +0000

Ştiu că "teoretic" şi practic a ajuns la noi mai demult . De ce am pus între ghilimele cuvântul teoretic ? Fără sens , mă doare burta . Oricum , ideea principală e că a venit primăvara . Îmi place la nebunie mirosul de "iarbă verde" , flori şi pomi înfloriţi . Aerul care parcă nu mai e atât de cotropit de tot felul de molecule "extraterestre" . E o plăcere să te plimbi şi să admiri natura cum îşi schimbă hainele ( sau şi le-a schimbat deja ) .

Dar totuşi sunt câteva lucruri care strică absolutul . Oamenii cretini care se deplasează în turme şi de care nu poţi să treci . Să nu mai zic că se mişcă cu încetinitorul şi îţi vine să le zici ceva de dulce .. Eh , dar asta-i primăvara . Uitasem . Mă pasionează şi idioţii care se "chinuie" să-şi tragă poze de hai faiv prin cele mai "neinteresante" locuri . A , bineînţeles , cu un zâmbet fals .

De ce nu scriu despre îngeri , demoni sau alte căcaturi fără sens ? De ce nu încerc să ies în evidenţă ( nu că as vrea ) cu posturi "emo" sau alte rahaturi lacrimogene ? Azi mă doare , ştii tu unde . Scriu că aşa îmi place mie . Scriu să-mi aduc aminte . Aaa .. uitasem . Am uitat să afişez reclame sub fiecare post să mai prind şi eu un ban , ca na , mi-e lene să muncesc .

P.S. : pentru lumea care nu ştie că "glumesc" şi despre ce scriu , să tragă un ochi pe blog . Poate ai impresia că sunt mai "ratat" decat încerc să par .

primul stop dintr-o serie nesfarsita

aiurealand — Fri, 22 Feb 2008 21:14:39 +0000

lumea noastra este precum un dependent de droguri care isi cauta o vena neatinsa in care sa mai bage o incarcatura de otrava. un individ golit de sens care isi petrece toate dupa-amiezile intr-un pat plin de propriile dejectii, pe care uneori le si mananca. atatea inutilitati, atatea iluzii, atatea uraciuni ascunse in spatele unor fatade frumoase. traim drama prabusirii imperiului nostru si majoritatea nici nu pricep asta.
am ajuns sa fim guvernati doar de dorinta de a avea mai mult, de a consuma mai mult. in goana omului occidental dupa acumulare uita ca viata inseamna si altceva decat o simpla alaturare de statusuri, de simboluri ale puterii; viata nu este munca intr-un birou. cartitele, caci asa ma voi referi de acum incolo la consumeristii cu minti inguste, sapa in muntele de dejectii spre a deveni in urma mortii lor o alta dejectie. ca si orice sistem, are functia de autoreproducere, dar asta nu inseamna ca nu se poate mistui. tocmai, se consuma pe sine, la fel cum cartitele se consuma in incercarea frenetica de a ajunge in varful muntelui de puroi. cartite, pentru ca nimic din ce reprezinta umanitatea nu este prezent la ele. nici grija fata de ceilalti, nici posibilitatea de a discerne intre bine si rau, si in fapt asta este cel mai important. tot timpul pierduti printre problemele de suprafata, neatenti ca de fapt problemele importante sunt insasi fundamentele societatii.

sunt sigur ca tu, cel care citesti asta te-ai intrebat cel putin odata daca are totul vreun sens. daca lumea noastra mai ofera vreun sens existentei, asta este problema.

T.O.S. In Stores!

pimpstyle — Fri, 04 Jul 2008 00:28:39 +0000

G-Unit a lansat pe 1 iulie 2008 cel de-al 2-lea album. Stiu, nici mie nu mi s-a parut interesant.

Primu' post

pimpstyle — Thu, 03 Jul 2008 11:12:16 +0000

Asta e primu post pe blog, si, dupa cum se obisnuieste, ar trebui sa zic ceva foarte inteligent aici. Ce? A, si mi-am facut blog. De ce? Si de ce stau sa scriu toata chestia asta? A, pentru ca e primul post. Da!

Ploaie

katzy — Sat, 28 Jun 2008 20:06:38 +0000

In ultima mea seara aici s-a decis sa ploua. Cu tunete, fulgere si intuneric s-a naspustit asupra noptii un val de racoare al carui senzatii credeam ca am uitat-o de mult. Dar uite, acum, stau cu geamul larg deschis, privind cu ochi mari jocurile de lumina pe plafonul negru si simtind dulcea racoare navalind prin piele, in suflet. Aveam nevoie de asta. Asa cum aveam nevoie de plecare. O sa fie mica mea furtuna, mica mea racorire spirituala. Voi putea, in sfarsit, sa ma bucur, cateva zile, de o detasare de innabuseala incinsa care, de atata timp, si-a facut cuib in viata mea.
Sper ca, atunci cand ma intorc, sa pot respira din nou.

Apa

katzy — Sat, 21 Jun 2008 07:57:56 +0000

Ca urmare a ametelilor si starilor in principal influentate de caldura, am decis ieri sa fac o baie rece. Nu dus, dusul rece e la ordinea cotidianului in cazul meu. Nu am suportat apa pe deplin rece, putand sa ating numai cu varful piciorului suprafata apei. Dupa ce, ca sa sumarizez, 'am dres-o', am putut, tremurand, sa-mi fac loc in cada. Fara sa imi dau seama, gandul mi-a zburat, de la durerea crunta de cap, la Regina de Gheata a lui Alice Hoffman, la acele bai cu gheata. Apoi la faptul cum unii sfideaza moartea, vrand sau nu. La faptul ca nu e cinstit cum cineva se lupta pentru a trai iar altul, fara motive bazate, renunta la ea.
M-am gandit apoi la Ofelia, la faptul ca, daca nu ar suna asa de ciudat in limba romana, as putea sa-mi numesc (in cazul in care m-as razgandi in ceea ce priveste copii) fiica asa. M-am gandit apoi la cartea pe care vroiam sa o scriu acum un an, la 306, la apele care poarta culoarea innecului.

Reusesc, cu success, sa ma pierd in detalii, aproape in tot ceea ce fac.
Si asa, dezmeticindu-ma, mi-am dat seama ca incep sa arat ca o pruna uscata.

Bancile, intre cosmar si necesitate

luminitamalanca — Fri, 20 Jun 2008 09:02:19 +0000

Am facut un imprumut la ING BANK. E primul meu imprumut, daca nu punem la socoteala un card de credit de la Credit Europe pe care oricum l-am inchis de ceva vreme.

Si, cum sunt la primul imprumut, (sper ca si ultimul in acelasi timp), tare m-am bucurat cand mi-au intrat banii pe card in 5 zile! Ca sa nu mai vorbesc ca n-am avut prea multe acte de dus… e adevarat ca am asteptat mult si bine sa ma sune cineva sa ma anunte ca imprumutul a fost aprobat si ca am banii in cont, ca am asteptat (si inca astept) mult si bine sa-mi soseasca contractul de 11 pagini acasa, dar… traim in Romania, nu credeam ca totul e perfect, asa ca am trecut cu vederea toate. Toate pana cand a sosit data scadenta, pentru plata ratei…. Si eu nu stiam exact ce trebuie facut. Tot asteptam o tidula acasa cu care sa merg la tanti de la ghiseu si sa achit rata, ca un bun platnic ce ma aflu. Am rezistat cu stoicism 3 zile apoi i-am sunat sa ii intreb ce se intampla si cum pot achita rata. Bine c-am facut-o, dar mai bine mergeam direct la sucursala, nu de alta dar poate aveam parte si de primul meci de box din viata mea!

Am dat peste o cucoana care mi-a explicat pe un ton flegmatic, plin de sictir si superioritate, ca si cand te-ai adresa unui retard cu care nu trebuie sa ai niciun pic de rabdare, cum ca eu nu trebuie sa fac nimic, ca banca isi ia de pe card suma aferenta daca sunt bani, si daca nu sunt bani pe card ii depun eu singurica la scadenta etc etc. Am rezistat eroic la primele 2 replici pline de un sarcasm infloritor si total lipsite de bun simt. Apoi, am facut o mica criza. Am tipat putin la tanti care brusc a devenit blanda ca un mielusel si care, deodata, s-a mirat doar ca nu m-a informat nimeni, asa cum de fapt trebuia si si-a cerut scuze. Ah, si mi-a spus sa nu mai astept nenorocitul de contract prin posta, ca nu-l trimite nimeni, trebuie sa vin sa-l ridic personal…

Si dupa acest episod, simplu in comparatie cu alte patanii ale altora pe la diverse banci, nu vreau sa mai fac un imprumut niciodata. Oricata nevoie as avea de banii respectivi. Si astept cu nerabdare sa ma deplasez personal la sediul ING, s-o “salut” printre dinti pe tanti de la ghiseu si sa-i explic cum isi ia ea salariul din banii mei!

Nu in ultimul rand, desi poate nu ar trebui sa fie asa, aceasta tanti lipsita de bun simt ma face sa-mi schimb total parerea fata de ING BANK. Pe mine, m-au pierdut de client pe viitor, asta e clar.

De ce nu-mi plac revistele pentru femei?

luminitamalanca — Fri, 06 Jun 2008 14:28:24 +0000

Azi, am constatat cu mirare ca nu-mi plac revistele pentru femei. Nici macar nu stiu daca mi-au placut vreodata. Si nu ma refer la “Libertatea pentru femei”, ci la reviste / publicatii ceva mai stilate.

Si nu pricep de ce??! Bijuteriile imi plac la fel de mult ca oricarei femei, cosmeticele la fel, moda, shopping-ul, gentile, pantofii si multe alte nimicuri… si totusi… nu-mi plac revistele care le prezinta, nu vreau sa aflu mai multe despre cele de mai sus sau cel putin nu mai mult decat pot afla dintr-o partida de cumparaturi… as vrea sa cred ca revistele cu pricinta sunt prea “usoare”, prea superficiale pentru mine, insa recunosc cu sinceritate ca nu e chiar asa… si atunci? Care sa fie explicatia?

Intrebari fara raspuns

andreisicezar — Wed, 04 Jun 2008 07:10:56 +0000

Exista o sumedenie de intrebari, la care noi nu gasim raspunsul. Probabil nu odata v-ati intrebat ce a fost prima data: oul sau gaina? sigur v-ati pus macar odata intrebarea daca intr-adevar exista extraterestii sau daca pamantul e rotund si... cat de mare poate fi un ou mic(era o reclama). Sunt intrebari fara raspuns, sau cel putin, majoritatea dintre noi nu putem raspunde la aceste intrebari cu o certitudine maxima.

In acest post am insirat o serie de intrebari fara raspuns:

Cate frunze are un copac?
Cate fire de iarba sunt pe un camp?
Cati copaci se afla intr-o padure?
Cate fire de par avem pe cap?
Cate stele sunt pe cer?
Cate combinatii de culori putem deosebi cu ochiul liber?
Ce viteza poate atinge sunetul? dar lumina?
Cati pesti se afla intr-un ocean?

...si am ales sa insiram doar intrebari mai putin complicate! Vom reveni la aceasta problema in alt post!

Ca am uitat

katzy — Tue, 27 May 2008 14:41:37 +0000

Un om normal, intre examene, mai bea o bere, mai un somn, mai un film, mai un relash. Altii isi trantesc tatuaje, in exces de zel. Temporar, afcors. Insa supriza draguta a fost atunci cand miam dat seama ca henna folosita de fapt lasa o culoare galbena pe piele. Modelul n-a fost insa bine primit de persoanele mai varstnice din casa, evocandu-se vesnica idee ca am o varsta(?!)si cand am de gand sa incetez cu prostiile( cazul de fatza, desenele ce se vor tatuaje) si cerceii(cei 5 din cartilaje). Nu, n-am de gand prea curand.

AMR 4

katzy — Sun, 25 May 2008 06:48:33 +0000

Si uite asa am ajuns spre sfarsitul lunii mai, cu numai 4 examene de dat. Am inceput sa le numerotez invers, asa cum faceam in clasa a opta, cand citeam Baltagul( numai ca atunci, in exces de zel, numerotam paginile). Pana acum am invatat cateva lectii importante. Una ar fi ca nu pot sub nicio forma sa invat noaptea. Sau avand la indemana o carte buna. Daca am un examen ziua urmatoare si mi-am dat seama de importanta faptului abea pe la 7 pm, apai sa dau acatiste si sa ma rog sa-l trec. Cunosc 'n' exemple care pot invata atunci cand eu, in tara viselor, desenez norisori cu 'Zzz'. Alta treaba, notarea poate fi este de multe ori subiectiva( si sa ajunga chiar sa scarbeasca in unele cazuri). Te poti trezi cu lucrari 'de greutate' identica, insa notate substantial diferit. Mai tresa ma agit? Nu. Ma doaren pana. Si, bineinteles, fiecare profesor are propriul sau 'sistem de evaluare'. Astfel, nu la toti merge solutia 'scriu tot ce-mi vine in minte, ceva tresa fie bine'. Ai mari sanse la surprize neplacute.

Alta trebsoara mai importanta. Pentru unele prostii nu merita sa risti. Mai ales cand e vorba de-un examen. Mai bine-l pici cu obraz curat. Insa ceea ce am realizat e ca, spre deosebire de vremea din liceu, cu unele materii, cand ai scapat de ele, sunt bine scapate. Nu ai sa le mai vezi niciodata. Nema. Never. Deloc! ( Si asa m-am trezit eu acum cateva zile vanand foile de statistica de prin camera si rupandu-le cu nesatz. Nota: foile gasite, dat fiind haosul din camera cred ca numai jumatete au fost supuse tratamentului. Restul cand imi voi face curaj sa fac curatenie.) Prima senzatie gen a fost pentru mine cand am terminat cu bacul scris la romana. Oarecum nu-mi venea sa cred ca am terminat cu atatea lucruri pe care le-am acumulat pe parcursul unor ani buni. Nu-mi vor mai folosi decat o parte,in cunostiinte generale, sau in procentajul(infirm) de persoane cu care mai vorbesc despre literatura.

Si acum vine o intrebare, in opinia mea, importanta. De ce atata stres, chin si lacrimi pentru niste materii pe care nu le vei folosi, sub absolut nicio forma, in viata?(excludem aici limba romana, biensur). Oricum se stie ca in viitorul nostru domeniu de activitate vom folosi, in cel mai bun caz, foarte putin din ceea ce cu luni/ani in urma ne-a creat nopti albe si ne-a crescut nivelul cofeinei din sange( bine, in afara de persoanele ca mine, avand cafea in loc de sange). Am primit raspunsuri gen, "pentru exercitiul de invatare". Apai bine domne, pentru exercitiu, dar n-as putea sa-mi exersez mintea cu ceva ce mi-ar folosi? *word*.

In alte cuvinte, sistemul nostru de invatamant e câh.

Si daca faci un eseu pe tema asta la pedagogie este impropriu si fara sens.

Pese: mie tot nu-mi vine sa cred ca aproape a trecut primul an.

Azi

katzy — Tue, 20 May 2008 09:16:56 +0000

Azi m-am trezit tarziu, din nou.

Azi cafeaua a fost rece si naspa. Avea un gust fad si gretos.

Azi e urat afara. Cerul e gri. Azi e plumb.

Azi imi tremura mainile pe taste. O fi de la cafea, o fi de la plumb.

Azi am facut dus rece pentru ca apa calda a fost oprita.

Azi mi-am pierdut rabdarea cu mine.

Azi ma simt mai complexata nemultumita nesigura de mine decat de obicei.

Azi m-am taiat cu forfecuta de manichiura( vezi tremurat de maini)

Azi am de facut doua eseuri. Pentru unul din ele nici nu mi-am ales tema.

De azi intr-o luna e ziua mea.

Am zis ca azi e plumb?

Prolog. Din nou

katzy — Sat, 17 May 2008 03:59:24 +0000

N-am somn. Nu pot intelege clar ce mi-a determinat organismul sa nu aibe nimic impotriva unei treziri la ora 6 am (ora care, vrand nevrand, mi-aduce aminte de examenele din iarna). Nici nu mi-am baut cafeaua, fapt ce determina o stare asemanatoare cu mahmureala, insa mai usor de combatut. Diminetile nu sunt punctul meu forte, si asa zisa mea 'ora de trezire' este sfanta indiferent de situatie. Ca si cafeaua bauta in aceasta ora, sau muzica ascultata, sau, sau. Oricare ar fi treaba, m-am invatat sa am aceste momente numai pentru mine. Sa ma trezesc, sa-mi fac curaj sa infrunt ziua sau sa pierd timpul, pur si simplu.

Buna dimineata

"La revedere!"

luminitamalanca — Mon, 12 May 2008 15:40:03 +0000

Nu, nu plec nicaieri… E doar un titlu al unui post ce pleaca de la melodia Madonnei The Power of Goodbay. Mai mult ca sigur, nu e prima, nici ultima care a zis-o, dar e cat se poate de adevarata afirmatia: nu exista sentiment mai puternic decat acela al unui ramas bun… Mi se pare cel mai greu momentul in care-ti iei La revedere, cu atat mai mult cu cat te desparti de cineva drag… sigur, ma refer la adevaratele despartiri, nu la cele de cateva ore, desi uneori si astea pot fi foarte dureroase.

Fireste, pentru unii, mai dificil e momentul in care-si cer iertare… sau pentru altii, mai rar poate, momentul in care spun Te iubesc….

Dar de ce oare, ma intreb, sunt cuvintele mereu mai puternice decat faptele? N-ati observat? E intotdeauna mai greu sa spui ceva decat sa faci ceva si prin cuvinte poti lovi mult mai dur decat prin orice gest… la fel si prin lipsa cuvintelor. Sa fie oare doar din cauza faptului ca atunci cand te auzi rostind ceva cu voce tare, constientizezi de fapt realitatea acelui “ceva”? Dar cum poti face asta, mai mult decat prin actul in sine? Poate aveti voi un raspuns…

In plus, voua ce vi se mare mai greu? Sa accepti o greseala sau sa te desparti de cineva drag?

Multumim statului birocratic roman…

luminitamalanca — Fri, 25 Apr 2008 13:31:49 +0000

O sa fiu concisa: am incercat sa caut adresele de contact pentru RATB, sediul oficial si Primaria sectorului 1, Bucuresti. Speram eu in sinea mea ca le voi gasi chiar pe site-urile proprii. Nu le-am gasit acolo. Pentru ca niciunul din aceste site-uri nu functiona. De ce oare???????????????????????????????????

Blogging-ul poate fi letal

luminitamalanca — Wed, 09 Apr 2008 14:58:59 +0000

Cel mai idiot articol pe care l-am citit in ultima vreme. Dau de el mai intai pe frenews.ro, care l-a preluat din Gandul, care la randul lui l-a preluat de la Mediafax.

In fine, ce zice articolul: potrivit New York Times, stresul de a tine la zi un jurnal online (blog), sedentarismul, lipsa de somn si o dieta alimentara nesanatoasa constituie o combinatie potential letala care a inceput sa faca victime pe internet.

Cine sunt victimele? Russell Shaw, un prolific blogger american interesat de teme tehnologice, care a facut brusc infarct la varsta de 60 de ani. In decembrie, un alt blogger, prieten al acestuia, Marc Orhant, a murit din cauza unui atac coronarian masiv. Un al treilea, Om Malik, in varsta de 41 de ani, a supravietuit unui infarct caruia i-a cazut victima in aceeasi perioadă. Banuim doar ca si cel din urma era un blogger prolific, s-a sarit peste aceasta minuscula precizare…

Sa ma iertati, dar si Pruteanu a murit de infarct in jurul varstei de 60 de ani, oare sa fi fost un prolific blogger si noi nu stiam???

Mergand mai departe cu lectura dezarmantului articol, acesta aminteste de lamentarile altor bloggeri care au pierdut mult in greutate sau au devenit obezi, care sufera de insomnii sau cad epuizati cu capul pe tastatura computerului. Wow, deci aici o sa ajung….

Articolul aduce cu sine si ceva bun totusi: o intrebare catre voi. Ce v-a adus blogging-ul, dragilor? Lucruri bune, lucruri rele? Merita sa mergeti mai departe si daca da, de ce?

Sursa (una din ele) aici

Libertatea de exprimare

apaplataculamaie — Tue, 08 Apr 2008 15:38:37 +0000

Libertatea de exprimare.
In trecut, un concept inimaginabil. In prezent, o obligatie.
Acum cateva decade, era un concept ce putini indrazneau sa il puna in actiune. Represaliile erau crunte. Pana la urma, acesta este unul dintre motivele principale pentru care dictatura comunista a fost data jos.
Imediat apoi, lumea a primit dreptul la libera opinie. Nu conta faptul ca nu te asculta nimeni, insa aveai dreptul sa urli din strafundurile plamanilor: Suntem liberi! Avem mai multe tipuri de salam in magazine! Sa vina blugii de la turci! Votul nostru conteaza!
Din nou, nimeni nu te baga in seama, dar erai fericit. Aveai libertatea ta.

Si apoi, a inceput epopeea blogurilor. Repede ca fierul si iute ca otelul, Romania s-a impanzit de bloguri. Unul dupa altul mai plin de culori, poze, litere aranjate mai mult sau mai putin corect in cuvinte ce la randul lor formau mai mult sau mai putin corecte propozitii, fraze, s.a.m.d.

Si toata lumea era fericita. Ce ne mai exprimam noi opiniile. Ce mai scriem noi. Ce formatori de ganduri suntem(aplicabil pentru multi). Vox populis pe steroizi. Si ce pacat ca majoritatea pot fi observati dimineata lecturand adanc din Libertatea. Sau Can-Can. Sau Atac.

La ce bun sa poti vorbi, daca nu ai nimic de spus?

Bine ati venit. Pe acest blog se vor rosti multe.

Ioana Maria Vlas este libera!

luminitamalanca — Fri, 04 Apr 2008 12:31:30 +0000

Conform Realitatea TV, ultimul termen din dosarul FNA a fost judecat miercuri, iar tribunalul a decis eliberarea Ioanei Maria Vlas. Ea nu are insa voie sa paraseasca tara….

Ioana Maria Vlas a fost condamnata in urma cu 2 ani la 7 ani inchisoare, dar dosarul ei a fost trimis ulterior spre rejudecare.

Decizia nu este insa definitiva si poate fi atacata cu recurs la Curtea de Apel. Rezultatul il putem afla in aproximativ o saptamana. Tot atunci vom afla ce compensatii vor primii pagubitii in acest dosar…

Cam atat pentru cei 13.200 de naivi care au investit la FNA, cam atat pentru o paguba de 25 de miliarde de lei vechi… asta si un Sorin Ovidiu Vantu care-si vede in continuare linistit de treaba.

A mai cazut o stea!

luminitamalanca — Fri, 28 Mar 2008 05:48:53 +0000

George Pruteanu s-a stins aseara din viata. Avea numai 60 de ani. Nu am cuvinte sa descriu mirarea…. Nu am cuvinte sa descriu durerea… sau tristetea…. Imi dau seama pe zi ce trece cat de saraci suntem, cat de saraci devenim sau cat de repede trec minutele pe langa noi…. si ma infior. Dumnezeu sa-l odihneasca!

Bucurestiul peticit sau cum pacalesti ochiul occidentalului

luminitamalanca — Thu, 27 Mar 2008 14:35:23 +0000

Da, stim deja cu totii de marele Summit Nato care se apropie. Restrictii peste restrictii si agitatie la toate nivelurile. Eu sincer, nu m-as fi obosit sa scriu despre acest subiect daca nu as fi, oarecum fara voie, in mijlocul evenimentelor. Adica pur si simplu, sediul firmei la care lucrez este exact langa Cotroceni.

Asadar, multe mi-a fost dat sa vad in ultimile zile, dar nu asta ma mira, nu e prima oara cand se intampla… ma mira repeziciunea cu care se intampla lucrurile: trecerile de pietoni si marcajele stradale au capatat dintr-o data culoare, forma (inca putin si capata si sens), au aparut steaguri din 2 in 2 mp, politisti din 5 in 5 mp si culmea, niciun maidanez in zona…. In schimb personal de la ADP care-si face cu sarg treaba, din belsug am tot vazut….. Ce rau imi pare ca domnii care ne viziteaza nu ajung prin cartiere ca Ferentari sau Rahova, macar o data sa se faca curatenie pe acolo…

Toata treaba asta imi aduce aminte de o vorba: “Ulciorul nu merge de multe ori la apa.” Poate pentru moment o sa ii pacalim, sau cel putin asa vrem sa credem, insa nu vom ajunge niciodata la nivelul tarilor civilizate, ale caror sefi ne trec acum, de voie de nevoie, pragul tarii…. Si asta nu pentru ca nu putem, pur si simplu pentru ca nu vrem!

Incep saptamana de marti

luminitamalanca — Tue, 18 Mar 2008 14:29:26 +0000

N-ar fi mai bine asa? Ca toate saptamanile sa inceapa de fapt de marti? Si cea de scoala si cea de munca…. Si pentru ca imi permit si pot, asa voi face, cel putin in materie de blog. Promit sa recuperez pentru ziua de luni. Marti insa imi suna mult mai bine totul si mai ales in aceasta marti, cand totul imi prieste si-mi zambeste. Asa, ca si sufletul meu.

The show must go on

luminitamalanca — Mon, 10 Mar 2008 13:51:26 +0000

De multe ori, nu stiu sa exprim prea bine ce simt… nu stiu sau pur si simplu nu pot. Sau nu am cui. Sau nu am de ce.

Alteori, gasesc in jur cuvinte care pot exprima foarte bine ce simt si care transmit parca ce gandesc… azi, le-am gasit si nu pot sa spun decat atat:

Empty spaces - what are we living for

Abandoned places - I guess we know the score

On and on… does anybody know what we are looking for...?

Another hero, another mindless crime

Behind the curtain, in the pantomime

Hold the line… does anybody want to take it anymore?!

The show must go on

Inside my heart is breaking

My make-up may be flaking

But my smile still stays on.

Whatever happens, I'll leave it all to chance

Another heartache, another failed romance

On and on… does anybody know what we are living for?