Sa ne imaginam ca raiul nu exista,
Este usor daca incercam.
Nici iadul nu este sub noi,
Deasupra noastra este doar cerul.
Sa ne imaginam ca toti oamenii
Traiesc pentru astazi.

Sa ne imaginam ca nu exista tari.
Nu este greu sa nu facem nimic
Pentru a ucide sau a muri
Si nici o religie nu exista.
Sa ne imaginam ca toti oamenii
Traiesc in pace.

Poate spuneti ca sunt un visator
Dar nu sunt singurul
Sper ca intro zi va veti alatura noua
Si toti oamenii vom fi ca unul.

Sa ne imaginam ca nu avem averi,
Ma intreb daca s-ar putea fara
Lacomie sau foamete,
Sa traim in fraternitate.
Sa ne imaginam ca toti oamenii
Din lume suntem egali.

S-ar putea sa spuneti ca sunt un visator,
Dar nu sunt singurul.
Sper ca intro zi sa va alaturati noua
Si toti oamenii vom fi ca unul.

CELLA mi-a trimis un filmulet minunat.

11 useful tips for how to use The Secret !

ZURICH / 21:55, 13.06.2008
România a terminat la egalitate, scor 1-1 (0-0), meciul susţinut, vineri, la Zurich, în compania Italiei, campioana mondială en-titre, în a doua etapă a grupei C la Campionatul European de fotbal, transmite trimisul MEDIAFAX.

Golurile au fost marcate de Mutu '55 pentru România şi Panucci '56 pentru italieni.

România a deschis scorul în minutul 55 prin Adrian Mutu. Zambrotta a încercat să-i paseze cu capul lui Buffon, dar Mutu a urmărit balonul şi a înscris de la 11 metri pe lângă Buffon.

Italienii au restabilit egalitatea după doar un minut, când în urma unei lovituri de colţ, Christian Panucci a înscris în poarta goală, după ce Gabriel Tamaş a ratat degajarea.

Cea de-a doua partidă dintre România şi Italia la un turneu final, a început cu o perioadă de tatonare în primele zece minute, apoi în minutul 13, atacantul Adrian Mutu a avut o intrare decisivă în careu asupra fostului său coechipier de la Juventus Torino, Mauro Camoranesi, jucătorul român deposedându-l perfect pe argentinianul naturalizat italian. Trei minute mai târziu, acelaşi Mutu primeşte o pasă pe culoar pe partea stângă, intră în careu, dar şutul său cu piciorul drept la colţul lung este apărat de Gianluigi Buffon, acesta fiind primul şut pe spaţiul porţii al echipei României la acest turneu final, după 106 minute.(preluare mediafax)

Îţi dau, rebuie să-mi întorci gestul altfel devii dator, prin simplul fapt că primeşti. Legea nescrisă în ceea ce priveşte arta de a oferi/primi afecţiune (sau altceva) ne obligă la ceva. Totul trebuie întors cumva la origini, trebuie închis cercul.

În vânzări, se spune că reuşeşti mai repede să închei o afacere cu cineva dacă-i prezinţi produsul ca şi cum deja ar fi al lui, gata folosit. Pe unii îi prinde, alţi fug.

În celelalte relaţii, lucrurile par a sta mult mai simplu dar de fapt au devenit obiceiuri şi cam atât.

X m-a ajutat cu o problemă, trebuie să fiu disponibil să-l ajut şi eu, Y îmi vorbeşte când se simte singur, trebuie să-l ascult şi eu altfel sunt egoist şi nepăsător. Aici este deja o problemă ce ţine de bunul simţ dar cum rămâne cu politeţea de suprafaţă? De multe ori suntem siliţi de circumstanţe, să le salvăm.

De exemplu, nu-mi place să merg la nunţi. Am fost la foarte puţine tocmai pentru că nu am avut de ales şi am observat ce se mai poartă: nu contează că-ţi este dragă persoana respectivă sau nu, totul e o afacere. Nu contest tradiţiile ci doar bucuriile perimate. Este un exemplu banal, sunt sigură că există şi altele, depinde de evenimente.

Indiferent că oferi sau primeşti, termenul de egalitate va fi sub semnul întrebării. Mereu va exista unul ce a primit prea puţin şi altul căruia nu i se cuvine nimic, cu atât mai mult atunci când în vizor se află sentimentele umane.

                                                                           N. Raducanu

                        PREAMBUL

                        (…)

                        FINALITATILE  NOASTRE  FUNDAMENTALE

            1. A fi socialist inseamna a nu fi multumit cu lumea asa cum este azi. Ideea socialista tine, in acelasi timp, de o revolta impotriva nedreptatilor, ca si de speranta intr-o viata mai buna. Telul actiunii socialiste este emanciparea totala a persoanei umane si salvarea planetei.

            2. Egalitatea este elementul central al idealului nostru. Obtinerea ei nu are sens decat prin si pentru libertate. Egalitatea si libertatea sunt de nedespartit. Nedreptatilor si violentelor lumii, ideea socialista le opune angajamentul in favoarea unei omeniri libere, drepte, solidare si cu respect pentru natura. Ea comporta un mesaj universal  de vreme ce este vorba de aparare a drepturilor fundamentale ale fiecaruia si ale tuturor. Pentru socialisti aceste obiective nu pot fi atinse prin functionarea spontana a economiei si societatii. Redistribuirea permanenta a resurselor si a bogatiilor e necesara pentru a conferi realitate egalitatii in drepturi, pentru a oferi fiecaruia sanse de a-si carmui viata si pentru a reduce diferentele in conditiile de trai.

            3. Pentru a raspunde nevoilor prezentului fara a compromite viitorul noilor generatii e nevoie de o desvoltare durabila. Finalitatile socialismului democratic, emanciparea umana, aduc cu ele vointa de a proteja planeta noastra amenintata astazi, de a reinnoi resursele naturale, de a promova calitatea mediului inconjurator. Aceasta pretinde raspunsuri ce nu cer o rentabilitate imediata, impaca interesele particulare si interesul general, desvoltarea si sistemul ecologic. Constienti de stransa interactiune a activitatilor umane si a ecosistemelor, socialistii pun luarea in consideratie a planetei pe acelasi rand al finalitatilor fundamentale ca si progresul societatilor omenesti si satisfacerea echitabila a nevoilor lor.

            4. Progresul, sinonim cu imbunatatirea vietii omului, este pentru socialisti o valoare fundamentala. Ei considera ca exercitarea ratiunii trebuie sa fie accesibila tuturor si aplicabila la toate. Ei promoveaza cunoasterea, educatia, cercetarea si cultura. Ei vor ca realizarile stiintifice si tehnice sa fie puse in serviciul oamenilur si intregii planete. Desvoltarea nano- si bio-tehnologiilor si ingineria genetica se constitue in probleme esentiale pentru viitorul lumii. Progresul economic si social nu mai poate fi apreciat doar pe baza criteriului cresterii productiei necesare pietii, ci el trebuie cantarit cu indicatori ce reflecta adevarata calitate a conditiilor de viata si de munca a indivizilor.

            5. Democratia este, concomitent, un scop si un mijloc. Ea incarneaza o valoare universala si o lupta universala. Ea este conditia naturii insasi a actiunii socialiste, nu se limiteaza la metoda. A fi socialist inseamna a gandi ca, niste barbati si niste femei decisi sa actioneze impreuna, pot influenta desfasurarea vietii lor, a societatii lor si a lumii. Socialismul nostru este o conceptie si o practica a spiritului cetatenesc in toate domeniile si in toate formele sale. Democratie politica si democratie sociala, democratie reprezentativa si democratie participativa formeaza un tot pentru a permite deliberari si decizii colective.

                        OBIECTIVELE  NOASTRE IN  SEC. XXI

            6. Socialistii fac o critica istorica capitalismului, care e creator de inegalitati, purtator de irationalitati si factor de crize, critica ce ramane actuala in epoca unei mondializari dominata de capitalismul financiar. Socialistii sunt aderentii unei economii sociale si ecologice de piata, supusa insa reglementarii atat de puterea de stat, cat si de cea a partenerilor sociali. Sistemul dorit de socialisti este o economie mixta, care combina un sector privat dinamic, servicii publice de calitate si, un al treilea sector, de economie sociala. Socialistii afirma ca anumite domenii de activitate nu pot apartine modului de functionare al pietii atunci cand ele privesc drepturi esentiale. Socialistii fac din creatia durabila si din distribuirea avutiilor o tema majora a actiunii politice. Ei cred ca politicile vizand obiectivele de mediu trebuie sa fie coordonate de puterea de stat, garantie a termenelor de durata si a respectarii interesului general.

            7. Socialistii apara un model de desvoltare durabil care imbina cresterea economica, inovatia tehnica, imperativul ecologic, crearea de locuri de munca si protectia sociala. Socialistii se preocupa nu numai de cantitatea bunurilor produse si de distributia lor in societate, ci si de felul in care ele sunt produse si de continutul productiei. Este o societate noua pe care socialistii vor sa o edifice, ce trece peste contradictiile capitalismului, facand un larg loc sectorului necomercial. Munca omului este o tinta  fundamentala, un mijloc individual si colectiv de insertie in societate, de recunoastere si de emancipare. Socialistii refuza o societate duala in care unii isi obtin veniturile prin ocupatie, iar altii sunt blocati in asistenta sociala. Calitatea ocupatiei de munca este un obiectiv fundamental ce presupune o plata justa, niste drepturi garantate si respectate, accesul la perfectionare pe intreaga perioada a vietii care sa contribuie la avansarea sociala si in profesie. Munca trebuie sa mearga alaturi de un mod de viata ce confera si timp liber, un acces la cultura si la sport, oferind fiecaruia posibilitatea de a-si fauri viata proprie si de a participa la viata publica.

            8. O tot atat de importanta sarcina este si reactualizarea a ceeace a adus socialismul democratic in ultimul secol, si anume Statul Social, care permite solutiilor colective sa satisfaca nevoile individuale in intreaga lor diversitate. In primul rand el favorizeaza investitia productiva in dauna rentei. El asigura apoi o protectie impotriva riscurilor sociale si se bizuie pe o redistribuire asumata in comun a bunurilor. El trebuie sa garanteze tuturor securitatea persoanelor si bunurilor, fara de care nu exista libertate reala. Deasemenea un tel major al statului este reglementarea, pentru a impaca economia de piata, democratia si coeziunea sociala. In fine, statul modern trebuie sa fie un stat care investeste si emancipeaza, dand prioritate educatiei, cercetarii, inovatiei si culturii.

            9. A lupta pentru pace, pentru securitatea colectiva si pentru desvoltarea comuna corespunde vocatiei internationale a socialistilor, orizontul nostru pentru secolul 21. Lupta pentru o comunitate internationala pacifica este indisociabila de drepturile omului. Ea pretinde sa se recunoasca drepturile proprii ale popoarelor si statelor, sa se actioneze pentru scoaterea la iveala a intereselor comune in vederea construirii unei lumi echilibrate, dreapta si sigura. Ea cere deasemenea un dublu efort atat pentru a intari, cat si pentru a reforma institutiile internationale. Pentru aceasta este nevoie de consolidarea Natiunilor Unite si a ponderei si caracterului decizional al Uniunii Europene.

            10. Socialistii francezi voiesc sa contribuie la faurirea unei Frante deschise, respectate in lume, care contribuie la pace, apara drepturile omului si desvoltarea durabila.  Prin insasi istoria sa, Franta este singulara si universalista si trebuie sa fie credincioasa acestei duble mosteniri. Ea trebuie sa-i respecte pe toti cei ce traiesc pe teritoriul ei si sa respinga orice descriminare.

                        PARTIDUL NOSTRU SOCIALIST     

            11. Partidul socialist e un partid republican.(…)

            12. Partidul socialist e un partid laic. (…)

            13. Partidul socialist e un partid reformist. (…)

            14. Partidul socialist e un partid descentralizator. (…)

            15. Partidul socialist e atasat marilor principii ale justitiei. (...)

            16. Partidul socialist pune cultura in centrul valorilor sale.(…)

            17. Partidul socialist este un partid european ce actioneaza in Uniunea Europeana

            18. Partidul socialist este un partid internationalist. (…)

            19. Partidul socialist este un partid popular ancorat in lumea muncii. (…)

            20. Partidul socialist e un partid democratic. (…)

            21. Partidul socialist vrea sa stranga impreuna toate culturile stangii (…)  

3. Creşterea copiilor

Problema mult importantă a educării copiilor, în care Sfântul Ioan Gură de Aur deţine întâietatea în raport cu Sfinţii Părinţi şi scriitorii bisericeşti contemporani şi de până aci, pe lângă multele locuri risipite la întâmplare în opera lui, ocupă şi tratate speciale, de întinderea unei omilii şi chiar şi mai mari (20).

Ceeace ne interesează insă pe noi aci, nu sunt, în prima linie ideile lui pedagogice, sau compararea lor cu cele ale pedagogiei de azi, ci evidenţierea valorii moral-socială a unei alese şi creştineşti educaţii, subliniind astfel tot mai mult marele rol al familiei creştine în lumea valorilor şi principiilor moral-sociale creştine.

Înţelepţii cetăţii pământeşti după Dumnezeu, deţinătorii filosofici supreme, cetăţenii virtuoşi şi buni, se formează, cresc în sânul adevăratei familii creştine, rolul ei fiind deadreptul covârşitor. în ea punându-se temeliile vieţii (21). Să pui o temelie, nu este chiar lucru aşa de uşor, mai ales când este vorba de clădirea ţinui edificiu de mărimea, de frumuseţea şi de importanţa celui creştin. Dacă însă, cu eforturi desigur şi cu suflet mare, ai reuşit să pui această temelie, cele ce se vor ridica pe ea vor fi, oricum, mai uşor de clădit, totul făcându-se ca dela sine.

Familia creştină, în rolul ei de înfăptuitoare a scopului moral-social al vieţii creştine, prin modelarea, prin educarea copiiilor, arc o răspundere şi o misiune covârşitoare. Părinţii înşişi deţin a-cest nume de „părinţi", nu pentru că nasc pe copii, ci pentru că cresc bine pe copii: „Nu natura, ci virtutea lor face părinţi" (22); „nu naşterea de copii face pe cineva mamă.... căci naşterea unui copil aparţine naturii. Prin urmare, nu naşterea de copii face pe cineva mamă, ci creşterea lor în virtute" (23), fapt care depinde exclusiv de libera alegere a celui care naşte, nu de natură (24).

Tot edificiu! este în funcţie de temelie, subliniază Sf. Ioan Gură de Aur, trasând un principiu de bază în buna, în aleasa creştere a'copiiilor. Puitorii acestei temelii sunt părinţii. Ei singuri primesc lauda, la oameni sau la Dumnezeu, de buna sau de reaua creştere a copiiilor, şi prin aceasta a Întregii lumi. De aci porneşte felul de moralitate, de orânduire şi de viaţă a întregii lumi. De aci porneşte felul de moralitate, de orânduire şi de viaţă a întregii lumi (25).

Aci, în această răsadniţă spirituală, în mediul familiei se înfrumuseţează şi creşte creştineşte această plantă spirituală, sau cum spune Sfântul nostru, prin o comparaţiune care merită nedes-minţit să stea în fruntea oricărui manual de pedagogie şi instrucţie creştină, „planta adu:e fructul ei după natura pământului în care a crescut Dacă a crescut într'un pământ nisipos şi sărat, aşa işi aduce şi ea fructul; dacă a crescut intr'un pământ dulce şi gras, iarăşi aduce fruct la fel" (26).

Familia creştină trebuie să aibă deci, drept primă şi ultimă preocupare, grija ca din sânul ei să pornească în societate fructul acesta „dulce şi gras", copilul crescut în lumina exemplului bun, în atmosfera de armonic părintească, în dulceaţa şi seninătatea păcii casnice, pe baza învăţăturilor Sfintei Scripturi şi în împodobirea cu toate virtuţile, ca astfel copilul să fie cu adevărat „chip şi asemănarea a lui Dumnezeu", şi prin aceasta creşterea Iui să ajungă la adevăratul şi ultimul ei sens: un copil desăvârşit prin virtute şi evlavie, membru al unei societăţi condusă după legile puse ei de Hristos.

Răsplătirea pentru izbutirea unei astfel de creşteri (27), garantă succesivă a altor bune şi alese creşteri şi a fericirii neamului omenesc (28), işi are asigurarea supremă şi dela Dumnezeu şi dela oameni.

Creşterea copiiilor arc, desigur, şi o lăture fizică. Ei trebuesc îngrijiţi deopotrivă şi trupeşte. De lucrul acesta nu se prea ocupă însă Sfântul Ioan Gură de Aur, nu pentru că ar fi fost un ascet şi ar fi vrut să introducă în lumea seculară rigorismul vieţii mâ-. năstireşti — a vrut el şi lucrul acesta —, dar pentru că ştia şi zilnic vedea că grija de creşterea lor fizică exista cu prisosinţă, până la exces, chiar în dauna educării lor sufleteşli creştine.

Din contră, grija aceasta era atât de mare, vorbim de părinţii şi copiii creştini, incât chiar şi formarea inteiectuală a copilului era, de cele mai multe ori, pusă în împodobirea şi asigurarea vieţii lui fizice. Şi aci, ca şi în alte multe aspecte ale preocupărilor de prim ordin ale operii sale predicatoriale, Sfântul Ioan Gură de Aur porneşte dela cele văzute în lumea creştină a secolului său din al cărui cli-şeu negativ făureşte el, cu verva şi marele Iui suflet, pe fond scripturistic, liniile mari ale adevăratei vieţi şi moralităţi creştine. Grija unei educări exclusiv profană era curentă. Şi aceasta o vedem din apostrofările făcute de el, mergând ele până acolo, încât să ceară educarea copiiilor creştini în mănăstire, având de magistru un călugăr, un chip adevărat al filosofului, al Înţeleptului, al desăvârşitului creştin.

În felul acesta, educaţia profană a secolului său şi educaţia profană în genere, este privită de Sfântul nostru ca un mare rău pentru viaţa socială. Aceasta nu înseamnă insă că el ar fi fost cumva împotriva contribuţiei literaturii şi culturii profane în formarea personalităţii şi caracterului creştin al omului, şi aceasta fiindcă şi aci erau multe bunuri şi virtuţi. Împotrivă nu au fost dealtfel, nici ceilalţi Sfinţi Părinţi şi Scriitori bisericeşti. Sfântul Va-sile cel Mare, ca să dăm un exemplu, chiar scrie un tratat, o o-milie către tineri, unde, Intre altele, subliniară şi aceasta.

Ceeace combătea el aci, era numai ceeace venea în contrazicere cu principiile fundamentale ale vieţu şi spiritualităţii creştine. Când este cazul insă, ci subliniază, cu acelaş entuziasm şi admiraţiune, bunurile înţelepciunii păgâne şi excelarca în virtute şi simplitate a înţelepţilor de aci, care „şi-au trăit viaţa întreagă în partea filosofici moravurilor" şi ajungând străluciţi, ce fel un Anaharsis, un Crates, un Diogene şi chiar şi Socrate. Şi tot atât de străluciţi, prin simplitatea vieţii lor, au fost şi marii bărbaţi şi sfinţi din vremea de demult, când nu era nici vorbă de oratorie şi de discipline literare. Mărturie stă Sfânta Scriptură. Prin felul acesta de îndeletnicire, ei au strălucit mai mult ca cei din urma lor, fiindcă se îndeletniceau şi cu ceva mai mult decât ei: fiindcă trăiau în adevărata înţelepciune, ale cărei rădăcini stau în temerea de Dumnezeu (29).

Şi răul acesta mare, găsit de Sfântul nostru educaţiei profane, nu sîa în înţelepciunea şi în literele păgâne pur şi simplu, ci în un fapt de metodă: felul acesta de a educa şi de a înţelege e-ducaţia era pus pe scama timpului cel mai fragil şi cel mai receptiv al vârstei copilului. La aceasta se mai adâoga apoi concepţia-curentă a timpului despre omul instruit, de altfel tot o consecinţă, mai ales o consecinţă, a greşitului fel de a concepe educaţiunea.

Mulţi părinţi creştini, deducem din spusele Sf. Ioan Gură de Aur, lăsau educaţia creştină a copiiilor lor pentru vremea bătrâneţii, sub pretext că timpul acela este mai potrivit pentru filosofia morală, sau, în un caz mai fericit, o lăsau în urma celei profane. Răul care putea surveni de aci era dublu: întâi, nu întotdeauna omul trăieşte până Ia bătrâneţe, sau până la o vârstă mai înaintată.

Moartea, cum ştie toată lumea, păgână, creştină, nu prea ţine, sau nu ţine de loc seama de socotelile noastre; al doilea, mai putea exista şi pericolul că, odată ajuns Ia o vârstă înaintată, nu se mai putea şti dacă omul mai putea fi în dispoziţiunea de a se forma şi cu ajutorul Sfintei Scripturi şi al principiilor morale creştine pro-priuzise; faptul se mai complica apoi prin aceea că la o vârstă înaintată o altă educaţie este mai grea. De om se prinde ce a Învăţat el în vârsta lui fragedă. Jugul luat atunci este purtai cu u-şurinţă viaţa întreagă. în vârsta lui tânără, educaţia creştinase imprimă în temperamentul copilului, ca o urmă în plastilină. Acum caracterul lui ia o formă consistentă, definitivă, întocmai ca mărgăritarele, care, extrase de căutători, în formă de gelantină, ele se întăresc după puţină frecătură în palmă şi aşa rămân pentru totdeauna. Atunci deci, în copilăria lui primă, învaţă el legile fundamentale după care să se conducă în viaţă (30). Acum învaţă el cu folos baza filosofiei şi disciplinelor creştine: temerea de Dumnezeu.

Educaţia profană rămâne deci insuficientă pentru concepţi-unea pedagogică a Sfântului Ioan Gură de Aur: Ea singură şi Ia început de drum nu aiunge să dea un bun cetăţean, fie el chiar al statului păgân. Profundele transformări sufleteşti se fac numai din prima vârstă şi în duh creştin. Crescut în temerea şi în învăţătura Domnului, copilul nu poate fi cândva rău, fiindcă obişnuinţa cultivată are putere de natură (31).

Evident, când Sfântul Ioan Gură de Aur vorbeşte aşa, el vorbeşte ca un creştin conştient, adevărat, însă nu i se poate imputa vreo lipsă de obiectivitate, de partea lui stând documentarea din experienţa zilnică a faptelor. Educatiunea profană, spune el, nu a putut face o societate fericită, adică umanitară, dreaptă şi echilibrată. Cel mult, ca a adus unele avantagii — în sens creştin insă dezavantagii —, de ordin personal pentru omul izolat în egoismul Iui propriu. Şi, când Sfântul nostru face aceasta consideraţie, clse gândeşte mai ales la cele trei mari rele personal-sociale alimentate de ea: setea de averi, dorul de glorie deşartă şi iubirea sensunlă.

Câtă deosebire însă de principiile fundamentale ale creşterii creştine, cu tema finală de a face din orice om un erou moral, iar din neamul omenesc un neam îngeresc. Şi, spune Sfântul Ioan Gură de Aur, dacă educaţia profană exclusivă dată de părinţii creştini copiilor lor ar rămâne numai nefolositoare, ea poate că nu ar fi un rău prea mare. Este ]nsă şi păgubitoare, în unele privinţe, atât omului cât şi societăţii. Când îşi trimiteau copiii Ia învăţătură, spune Sfântul nostru, vorbind de educaţia timpului său, şi când li îndemnau şi Ie înlesneau studierea, părinţii creştini în cauză făceau aceasta mai ales Ia gândul ca fiii lor să ajungă bogaţi şi în funcţii înalte.

Cât priveşte virtutea, completează el, şi cu ca toate bunurile cereşti, nici vorbă de preocupare. Din această cauză, toate bunurile şi seminţele spirituale din sufletul copilului sunt înăbuşite de mărăcinii care cresc din seminţe rele, căzute în un teren favorabil creşterii şi întăririi (33). Căutarea foloaselor materiale era atât de curentă, în cât cel care ar fi susţinut că fără o serioasă educaţie creştină se surpă şi pier toate, era aruncat la o parte.

O educaţie fără grija de suflet şi de virtute nu putea înlătura un mare rău, care vine deobiceiu în vârsta tinereţii omului şi care este legat de multe dureri şi neajunsuri. Răul acesta este desfrânarea, care răstoarnă înţeleptele şi sobrele legi puse creaturilor de natură. Patima aceasta este numită de Sfântul nostru boală nouă şi nelegiuită, fiindcă la început ea nu exista. Şi chiar dacă s'a a-rătat mai apoi, ea a fost îndată pedepsită, cu toate că pe atunci nu erau tribunale şi frică de magistraţi, ameninţarea legii şi corul profeţilor, focul gheenii şi speranţa împărăţiei cerurilor, vreo altă filosofie, sau facerea de minuni în stare să mişte şi să cutremure până şi pietrele.

Acum însă, spune el, vorbind de timpul său, oamenii au ajuns mai jos decât animalele. Acestea nu depăşesc niciodată limitele puse lor de natură. Oameni raţionali, care cunosc învăţătura dumnezeească, care au primii din cer Sfânta Scriptură, nu se ruşinează de inferiori lalea lor faţă de animale. Educaţia cre-ştină trebuie făcută deci pe principiile Cărţii Cărţilor, ale cărei învăţături nu pot fi depăşite de nimic. Să fi fost cumva ocolit acest lucru, pentru că ar fi fost prea greu de realizat? Fără îndoială că este şi acesta un argument, „căci filosofia sufletului este cu atât mai grea şi cu mai multe eforturi, cu cât este mai greu să faci un lucru decât să-l spui şi cu cât sunt mai anevoioase faptele decât cuvintele 13'.)."

Părinţii creştini care dau copiiilor lor o educaţie în primul rând cu gândul la cele lumeşti, stau, atât ei, cât şi educaţia a-ceasta, deadrcptul împotriva Sfintei Scripturi. Spune undeva Sf. Scriptură să iubim averile şi să dorim g/oria deşartă ? Acestea sunt lucruri de râs. Scriptura spune că e vai de cei cari râd (Luca, VI, 24). Ea spune: „Vai vouă bogaţilor" (ibid), pe cât timp părinţii fac lotul ca să aibă copii bogaţi. Ea spune că cel care mâhneşte pe fratele său este vinoval gheenii, iar atari părinţi consideră proşti şi timizi pe copiii lor, când ii văd că suferă injurii şi umiliri dela alţii.

Ea spune că soţia nu trebuie alungată decât numai din pricină de adulter, pe când părinţii care vor ca fiii lor să fie bogaţi, dispreţuiesc legea dumnezecască şi ii fac să-şi alunge soţiile, pentru a lua altele mai bogate. Râul se mai măreşte apoi cu aceea că marilor vicii în care educăm copiii le dăm denumiri strălucite, numind urban talc paiticipoiea Ia jocurile din (teatre şi la hipodromuri, libertate bogăţia, măreţie sufletească iubirea gloriei dejarte, aroganţa încredere, umanitatea dărnicie şi nedreptatea bărbăţie. Şi ca şi cum răul nu ar ajunge, mai punem numiri contrarii şi virtuţii, numind cumpătarea rusticitate, modestia timiditate, dreplalea slăbiciune, dispreţuirea fastului suflet de sclav, răbdarea nedreptăţilor slăbiciune. Şi răul se face lot mai mare, fiindcă nu se rămâne numai la vorbe, ci se trece şi la fapte (35).

Din neglijarea unei adevărate creşteri a copiilor, în sens creştin, evident, vin cele mai multe şi mari rele: morţi premature, boale, pedepse, calamităţi, cea mai marc pedeapsă din partea lui Dumnezeu, pe carc-l face un duşman şi nouă şi copiiilor noştri. Lucrul acesta a vrut să-l înlăture Apostolul, când sfătuieşte să fie crescuţi copiii în învăţătura şi în inţelepţirea fui Dumnezeu (Efeseni, VI, 4). Şi lucrul nu este greu, fiindcă, prin aceasta, nu se cere părinţilor să schimbe natura copiiilor, ci să le formeze voinţa în duh creştin, singura care poate face pe oameni virtuoşi sau decăzuţi.

Cei care neglijează educarea voinţii copiilor în felul acesta, spune Sfântul Ioan Gură de Aur, subliniind un alt mare principiu al e-ducaţiei morale creştine, sunt mai nelegiuiţi decât cei care le-ar omori copiii, fiindcă aceia Ie omoară corpul, care odată are să ln-vieze, pe când ei, părinţii nesinchisitori, Ic omoară şi corpul şi sufletul, aruncându-i în focul de veci. Distrugerea aceasta sufletească a copiiilor este mai dureroasă decât dacă le-ar străpunge corpul cu suliţa (36).

Pentru ca să fie buni, virtuoşi, adevăraţi cetăţeni ai statului creştin-nefericit din vina noastră, fiindcă noi nu vrem să ne instituim viaţa proprie şi obştească pe învăţămintele Sfintei Scripturi—, copiii, spune Sfântul nostru predicator, indicând un alt mare învăţâmânt moral în creşterea copiiilor, ei trebuie să fie educaţi, dela Începutul primei lor vârste, cu ajutorul Sfintei Scripturi. în acest sens, aruncând o privire fugară peste secolul său şi cu o profetică intuire şi peste secole încoace, spune el: „Până când suntem de carne? Pană când ne incovoiem spre pământ? Pe toate Ie punem în rândul al doilea, când este vorba de creşterea copiiilor şi de educarea lor în disciplina şi sfătuirca Domnului. Dacă dela început a învăţat să fie filosof, a căpătat bogăţii mai mari decât oricare alte bogăţii şi o glorie mai puternică. Nimic nu vei îndeplini, in-văţându-i arta şi disciplina din afară, prin care să câştige bogăţii, atât cât dacă l-ai învăţat arta prin care să dispreţuiască bogăţiile. De vrei sâ-I faci bogat, aşa fă. Căci este bogat nu cel care are nevoie de multe bogăţii şi înconjurat de multe, ci cel care nu are nevoie de nimic. Lucrul acesta invaţă-l pe fiul tău, în aceasta sâ-l faci erudit.

Acestea sunt cele mai mari bogăţii. Să nu cauţi să-l faci înfloritor şi de mare preţuire în învăţăturile din afară şi însemnat prin glorie, ci poartă grija să-l faci să dispreţuiască gloria acestei vieţi: în felul acesta, el va deveni mai splendid şi mai strălucitor decât gloria.

Pe acestea poate să Io facă şi săracul şi bogatul. Pe acestea le va învăţa cineva, nu dela doctor, ci din dum-nezccştile cuvântări... Nu te trudi să-l faci orator, ci "invaţă-l ca să fie filosof, căci dacă nu va ajunge orator, nu va fi nicio pagubă. Dacă insă va fi departe de a fi filosof, atunci nu va avea niciun folos din retorică, oricât de multă ar fi ea.

Este nevoie de moravuri, nu de arta de a vorbi; este nevoie de modestia vieţii, nu de repeziciunea cuvântării; este nevoie de fapte, nu de vorbe... Să nu crezi cumva că numai călugării au nevoie de învăţăturile luate din Scripturi, căci de acestea au nevoie mai ales copiii care au să vină în această viaţă a lumii (37)".

Cu aceste învăţături se fac a-devăraţii filosofi. Şi adevăraţii filosofi înţeleg să trăiască în virtute, în modestie şi cinste; ei se mulţumesc numai cu cele care Ie aparţin, fără să jinduiască după cele ale altora; se mulţumesc cu un singur servitor, sunt umani şi blânzi; nu se luptă să câştige onoarea şi gloria mulţimii; se supun stăpânirilor şi se numără printre cei din urmă, pedepsind astfel în ei puterea brută şi neraţională a patimilor; se mulţumesc cu mâncare simplă; nu doresc întinderi de pământ; rup poliţele nedrepte; hrănesc din cele ce au pe cei care duc lipsuri; meditează asupra nimicniciei firii omeneşti; se înfrânează până şi faţă de propia soţie. Crescuţi astfel, cu ajutorul învăţăturilor Sfintei Scripturi, copiii pot fi mâine lumini 'puternic strălucitoare în intunerecul lumii seculare (38).

Biserica, matroana aceasta a bunelor moravuri, are la rându-i, o efectivă înrâurire asupra formării sufleteşti a copilului. Aci, mai mult ca în oricare alt Ioc, se prind învăţăturile divine de sufletul lui. Aci copiii intră ca inir'un sanatoriu duhovnicesc, unde au sub fragedele lor priviri un splendid spectacol spiritual. „Nimic nu este aşa de temut diavolului şi cugetărilor puse de el în om, ce fel o minte care meditează la cele dumnezeeşti şi care se adapă în Biserică dintr'un asemenea izvor" 39.

De altfel, orice împrejurare trebuie căutată, spre a face pe fiii noştri fiii lui Dumnezeu, ca astfel ei să fie cu adevărat ai noştri. Să-i facem să trăiască în cer cu îngerii şi cu arhanghelii. Să ne trudim, oricum, să fim părinţi ai unor copii virtuoşi, sâ-i facem famuli Iui Dumnezeu, să le lăsăm averi de pietate, ca astfel ele să-i însoţească şi dincolo; să ne facem ziditori de temple ale lui Dumnezeu, să facem din ei atleţi, ca astfel să ne facem şi noi pârtaşi Ia coroanele lor (40). Acum, când sunt plăpânzi, să Ie imprimăm iubirea şi temerea de Dumnezeu: să uscam spinii câmpului când munca agricolă este mai uşoară. Să facem cum spune Scriptura: „Indoieşte-i grumajul din copilărie" (Ecclesiast. VII, 25).

Folosul unei astfel de creşteri va fi şi al copiiilor, şi al tău şi al lumii întregi: al lor, fiindcă se fac oameni vrednici de numele de creştin, asigurându-li-se, aci jos, liniştea, mulţumirea sufletească şi adevărata fericire şi prosperitate, care însoţesc pe omul cu minte filosofică şi cu suflet virtuos, iar dincolo, în cer, bucuria de a fi cu îngerii, de a fi iubit de Dumnezeu, încununat cu nenumărate coroane ; al tău, fiindcă ai făcut şi ai moderat în virtute un om după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, făcându-i-te şi tu plăcut, asigurându-ţi mântuirea şi linişte din partea copiiilor tăi, care nu vor ajunge nici ci şi nu te vor duce nici pe tine în situaţii dureroase şi ruşinoase; apoi vei fi preţuit şi de semenii tăi, cărora le ai dat un bun concetăţean; al lumii întregi, fiindcă educarea copiiilor în frica, în iubirea lui Dumnezeu, în evlavie, este o educare în respectul tuturor, o creştere care va fi „ca o urmare şi ca un lanţ al cetăţeniei celei mai bune", care cuprinde pe toţi, nemai sim-ţindu-se nevoia de legi şi de corecţii, fiindcă, cum spune Scriptura, „pentru omul drept, nu este nevoie de lege" (I Timotei 1, 9) (41).

În educarea evlavioasa a copiiilor, rolul se împarte deopotrivă la amândoi părinţii. Şi unul şi altul trebuie să lucreze la înjghebarea acestui vas sfânt, care să plutească sigur pe mare şi să ajungă teafăr în port (42). Şi unul şi altul au datoria să-şi Întărească copiii, din fragedă copilărie, cu arme spirituale (43), deprinzându-i cu citirea Sfintelor Scripturi, primul tor abecedar, ca de mici să lie înzestraţi cu marea şi singura adevărată bogăţie: cu bogăţia evlaviei (14). Dar rolul covârşitor aci îl are mama. Ea este din fire mai apropiată de sufletul copilului şi stând mai tot timpul în casă, ea are pe copil continuu sub priviri (45). Această deosebită grijă a ei trebuie să fie mai ales în vârsta cea mai dificilă a lor, spre a-i feri de desfrânare.

„Să-i păstrăm în înfrânare... Pentru aceasta este nevoie de multe lupte, de muliă atenţiune. Să Ie a-ducem de timpuriu soţii, ca mireasa să primească corpurile lor curate şi neatinse. Acestea sunt iubirile mai aprinse. Cel care a fost înfrânat mai înainte de căsătorie, cu atât mai mult este înfrânat după căsătorie. Cel care este deprins cu desfrânarea înainte de a se căsători, va face lucrul acesta şi după căsătorie, căci zice Scriptura: „pentru bărbatul desfrânat orice pâine este plăcută". Pentru acesta se pun pe cap cununiile, simbol al biruinţei, deoarece fiind nelnvinşi, se apropie astfel-de patul căsătoriei, fiindcă nu au fost Învinşi de plăcere" (46).

O grijă tot mai mare se cere dela mame, când este vorba de educarea evlavioasă şi în castitate a ficelor lor, punând astfel legile viitoarelor mame. „Mamelor, sfătuieşte Sfântul Ioan Gură de Aur, conduceţi-vă mai ales ficele. Păzirea aceasta este uşoară. Purtaţi de grija ca să stea acasă. Mai înainte de toate. Invăţaţi-Ie să fie evlavioase, ordonate, să dispreţuiască averile, să nu se Impodobiască. Aşa să Ie căsătoriţi.

Dacă le formăm astfel, le veţi salva nu numai pe ele, ci şi pe bărbatul pe care va trebui să-l ia; nu pe bărbat numai, ci şi pe copii; nu pe copii numai, ci şi pe nepoţi, fiindcă atunci când rădăcina este frumoasă, ramurile se vor ridica în chipul cel mai bun posibil şi veţi primi răsplată din partea tuturor" (47).

În felul acesta, părinţii sunt cei mai mari binefăcători ai copiiilor şi vor avea recunoştinţa dela familiile viitoare şi dela societatea cea mare, la a bună întocmire au conlrimit, prin frumoasa şi evlavioasa creştere a copiiilor lor. Recunoştinţa cea mai mare avea-o însă dela Dumnezeu, pentru efortul de a imprima chipul lui în sufletele lor şi de a fi contribuit la aşezarea lumii pe bazele ei cele mai naturale şi morale.

Copiii, la rândul lor, sunt datori să-şi iubiască şi să-şi respecte părinţii, prin o ascultare desăvârşită. Această ascultare, ei pot s'o cunoască din Sfânta Scriptură, unde sunt scrise principiile ei şi poate fi întreţinută mai departe de buna şi evlavioasa lor a-şezare sufletească, ca unii care sau bucurat de a avea adevăraţi părinţi creştini. Supunerea aceasta, spune Sfântul nostru, este o robie care işi are izvorul în natura omenească, în primul rând, nu în păcatul original.

„Vreţi să vă vorbesc despre un fel de stâpânie, care nu-şi are ocazia în păcat, ci în natura omenească?... Este cea a copiiilor faţă de cei care i-au crescut. Căci felul acesta de cinstire este o răsplătire a durerilor naşterii". Iar pentru respectul acesta datorat de copii faţă de părinţii lor, el va aduce evidente şi instructive învăţături din Sfânta Scriptură : „Slujeşte celor care te-au născut, ca la nişte stăpâni" (Eccles. III, 8), „căci ce le vei da tu lor în felul în care ţi-au dat ei ţie" (Eccles. VII. 30)? „Cei ce a blestemat pe tatăl sau pe muma sa, de moarte să moară (Eşire, XI, 17); „Cinsteşte pe tatăl tiu şi pe mama ta, ca să-ţi fie bine şi să trăieşti mult pe pământ" (Eşire, XX, 12) (48).

O ascultare însă şi mai mare faţă de părinţii lor, o fac copiii prin viaţa lor frumoasă, în faţa oamenilor şi a lui Dumnezeu. Este şi aceasta o mare recompensă dată de ei părinţilor lor, pentru toate câte au făcut pentru ci, născându-i şi crescându-i (49).

- Arunc cu pietre, deoarece ei sunt aparati de legile care ar trebui sa-i condamne.

- Arunc cu pietre, deoarece ei stau in vile somptuase in interiorul carora nu razbate strigatele de disperare ale amaratilor care i-au votat.

- Arunc cu pietre, deoarece ei au imunitate olimpiana, si nimic din lumea muritorilor nu-i atinge.

- Arunc cu pietre, deoarece ei au soriciul gros, si poate asa au sa simta si ei loviturile vietii la care ei ne-au condamnat.

- Arunc cu pietre, deoarece ei s-au ridicat pe lesurile nenorocitilor care au avut naivitatea sa se-ncreada in ei, si poate asa au sa coboare si ei privirea si au sa vada ce carnagiu au savarsit.

- Arunc cu pietre, deoarece e singurul mod de a-mi striga disperarea si a fi cat de cat auzit, atfel ei ar da-o mai departe cu ursul.

- Arunc cu pietre, deoarece ei ne-au ingropat sub un munte de bolovani si legea compensatiei cere sa dai inapoi ce ai primit.

- Arunc cu pietre, deoarece ar trebui sa nu uite ca pe lumea asta mai traim si noi, nu numai ei.

 "Tema noua: Ce m-ai intreba daca as fi persoana publica?"

 Intrebarea mea ar fi: "Ei bine, ce ai facut/face ca sa iti cresti punctajul?". :) Asa-i ca nu ati inteles? E OK, sunt obisnuita sa trebuiasca sa explic ce a fost in mintea mea incalcita, in momentul in care ii vad pe ceilalti derutati... Iata la ce m-am gandit (va prezint desfasurata):

Ma intereseaza foarte mult daca o persoana publica crede in Dumnezeu sau nu pentru ca, vrem sau nu, ei sunt modele pentru copiii nostri; asadar, prima parte a intrebarii ar fi fost: "Crezi in Dumnezeu?". Urmare: cei care cred in El, cred si in Judecata la care vom fi supusi "Apoi"... Asadar, urmatoarea parte a intrebarii era: "Pe un punctaj de la 1 la 100, daca maine te-ai prezenta in fata Lui, cate puncte crezi ca ai obtine?" (am pus un fel de semn de egalitate intre Judecata si un examen, ca sa fie mai usor de inteles). Iar ultima parte a intrebarii mele era cea de mai sus: "Ei bine, ce ai facut/face ca sa iti cresti punctajul?". Asta, presupunand ca este firesc ca orice om sa isi doreasca sa obtina un punctaj cat mai mare (daca este cineva care simte ca nu intelege la ce ma refer, pot incerca sa detaliez ;) ).

Pentru oricine doreste sa participe la acest "exercitiu de sinceritate", regulile sunt foarte simple: daca raspunsul la prima intrebare e NU, te auto-descalifici (doar la aceasta proba :) , nu definitiv!); daca e DA, trebuie mentionat punctajul de la punctul 2 (daca vreti, fara explicatii, fara detalieri; sunt optionale, nu obligatorii); la punctul 3, fiecare raspunde atat cat crede de cuviinta... Toate raspunsurile trebuie sa fie reale, sa reflecte intocmai parerea sincera a respondentului... Altfel, nu are nici un sens... Raspunsurile pot fi cat de amanuntite doriti, cu limite lejere (dar fara a depasi bunul simt! ;) )

Ce ziceti, ne bagam?! ;)

Ca intotdeauna, voi sluji drept "voluntar" si voi raspunde eu prima (asa, de incurajare): 1. DA; 2. sper ca min 50% (macar o sa ma straduiesc sa devina atat, in cazul in care ma insel, daca nu va fi chiar maine ZIUA!);  3. in fiecare zi, ma lupt cu slabiciunile si temerile mele si incerc - in aceasta hartuiala cu mine insami - sa imi fac aliati de nadejde din ceea ce Dumnezeu mi-a daruit bun si frumos...

Cu alte cuvinte se fac planuri pe seama blanii ursului din padure (cei ce de fapt conduc societatea si care la o adica nu s-ar da la oparte pentru o fireasca succesiune biologica) , mos Martin traindu-si bine mersi senectutea vinovata...

Ca o parere personala consider ca orice reforma se poate face exclusiv cu voia reformatului...si asta cel putin in Romania, unde respectivul (reformabilul) detine drepturile de autor pe epicul "rau ram", iar in rest cainii vor latra in continuare la luna, in timp ce caravana sinistra va merge mai departe...

1=

Dumnezeu pe toate le-a rânduit cu înţelepciune. Pe bărbat l-a înzestrat cu un fel de harisme, iar pe femeie cu un alt fel. I-a dat bărbatului bărbăţie, pentru ca să se descurce în situaţiile grele şi pentru ca femeia să se supună lui. Căci, dacă ar fi dat şi femeii aceeaşi bărbăţie, nu s-ar fi putut menţine familia.

Când eram în Epir, se vorbea despre o femeie cum că era înfricoşătoare. Purta o cămaşă albă până jos şi avea totdeauna un iatagan la ea. Tâlharii o luau în tovărăşia lor. Gândiţi-vă, să aibă o femeie în ceata lor. Odată a mers mai multe ceasuri pe jos într-un sat îndepărtat, ca să ia de ginere un fiu de vlah pentru fiica ei. Şi fiindcă acela se împotrivea, l-a răpit, l-a pus în spate şi l-a adus în satul ei. Desigur, acestea sunt excepţii. Astăzi însă, dacă ai mobiliza femei şi ai face cu ele o companie, atunci când ar vedea cercetaşi venind înspre ele, ar lua-o la fugă toate, crezând că este duşmanul.

Scriptura spune că: "Bărbatul este capul femeii”. Adică Dumnezeu a rânduit ca bărbatul să stăpânească peste femeie. Iar a stăpâni femeia peste bărbat este o ocară adusă lui Dumnezeu. Căci Dumnezeu a plăsmuit mai întâi pe Adam şi el a spus despre femeia sa: "Iată acesta-i os din oasele mele şl carne din carnea mea”. Evanghelia spune că femeia trebuie să se teamă de bărbatul ei, adică să-1 respecte, iar bărbatul să-şi iubească femeia5. În dragoste există respect şi respectul se află în dragoste. Căci cel pe care îl iubesc, îl şi respect. Şi cel pe care îl respect, îl şi iubesc. Adică nu este altceva una şi altceva cealaltă, ci amândouă sunt acelaşi lucru.

Oamenii însă se depărtează de această armonie a lui Dumnezeu, neîntelegând ceea ce spune Evanghelia. Şi astfel bărbatul, interpretând greşit cele pe care le spune Evanghelia, îi spune femeii sale: Trebuie să te temi de mine". Dar dacă s-ar fi temut de tine, nu te-ar fi luat în căsătorie. Sunt şi unele femei care spun: "De ce să se teamă femeia de bărbat? Cu asta nu sunt de acord. Ce fel de religie este aceasta? Nu există egalitate?". Dar, vezi ce spune Sfânta Scriptură? "începutul înţelepciunii este frica de Domnuls. Frica de Dumnezeu înseamnă respectul faţă de Dumnezeu, evlavia, sfiala duhovnicească. Frica aceasta te face să simţi teamă. Ea este ceva sfânt.

Egalitatea cu bărbaţii pe care o cer astăzi femeile poate fi valabilă numai până la un punct. Astăzi femeilor, deoarece lucrează şi votează, le-a intrat în cap un duh bolnăvicios şi cred că sunt egale cu bărbaţii. Fireşte sufletele sunt la fel. Dar dacă bărbatul nu-şi iubeşte femeia, iar femeia nu-l respectă pe bărbat, atunci se creează scene neplăcute în familie. Mai demult era considerat un lucru foarte grav faptul de a vorbi împotriva bărbatului. Astăzi a intrat în lume un duh de răzvrătire.

Ce frumos era mai demult! Am cunoscut odată o pereche de soţi. Bărbatul era foarte mic, iar femeia lui era voinică şi înaltă până colo sus. O sută optzeci de ocale de grâu le descărca singură din căruţă. Odată un lucrător - înalt şi acela - a făcut o glumă cu ea. Atunci aceea îl înhaţă şi-l aruncă cât colo ca pe un băţ de chibrit. Dar să fi văzut ce ascultare făcea de bărbatul ei, cum îl respecta! Astfel se ţine familia, altfel nu se poate.

3    Efes. 5, 23.
4    Fac. 2, 23.
Vezi Efes. 5, 33.

Sa traiesti sau sa mori? Este o alegere, la care unii mediteaza destul de mult… Impinsi de evenimentele de zi cu zi, de valoarea pe care viata si-o pierde secunda cu secunda… Cum am mai spus si in alte articole, oamenii pretind a fi, specia cea mai inteligenta de pe pamant, se mandresc cu tot ce au construit si se declara mai presus decat orice altceva… Atat de presus incat majoritatea au uitat cat de mici suntem fata de ceea ce ne inconjoara… Atat de mici incat majoritatea nici nu reusesc sa gandeasca la faptul ca exista pentru ca cineva, candva, undeva cu ajutorul altor legi, altor forte, altor puteri a dorit sa ne creeze…

Uitandu-ma in jur zi de zi, vad lucruri marete, vad munti, vad rauri, vad cerul si stelele, vad mii de animale, insecte, aud vantul, aud ploaia… si nu pot sa nu ma gandesc la faptul ca cineva sau ceva, a creat aceste lucruri… Poate nu voi intelege in viata asta cine si de ce a facut toate astea, poate nu voi intelege cum… dar nu ma pot indoi de faptul ca am fost creati, la fel cum si noi stim sa creem lucruri in jurul nostru. E putin probabil, e chiar o minciuna faptul ca s-a intamplat din nimic sa existam pur si simplu… Pune nimic intr-un pahar si spune-mi daca in acel pahar gol se va forma vreodata ceva singur?! E o teorie egoista, o teorie manipulativa care incearca sa adune adepti pentru ca aceasta teorie si multe altele sunt doar o metoda de educatie a oamenilor intr-o lume bazata pe productie… Nu are rost sa dau definitii ce nu vor fi intelese niciodata asa ca prefer sa privesc si sa enumar faptele…

Niciun om care nu este egoist si care intelege faptul ca in jurul sau exista multe lucruri pe care nu le poate explica nu va crede ca am aparut pur si simplu, ca viata e o intamplare…

Viata noastra, a oamenilor ca specie, exista de mult timp… Lasand la o parte teorii puerile si basme precum Adam si Eva, care au rol educativ sau teorii cum ca pamantul si viata a fost facuta in sapte zile, gasim in spatele acestor idei, ideea creatiei… Dar ce legatura are asta cu subiectul articolului?

Suntem in anul 2008, mileniul 3, aproximativ 2000 de ani de cand religia ne vorbea despre Iisus Hristos… Am atins o perioada in care nu exista limite teoretic… Putem zbura, putem vorbi cu persoane aflate la mii de kilometri, putem vedea stelele si pasi pe luni, si multe alte lucruri pe care tehnologia de azi ni le ofera… Dar doar teoretic, pentru ca de fapt suntem limitati… Viata oamenilor de azi, se rezuma la munca multa, la distractii antrenate si la efectul de turma… Majoritatea oamenilor nu pot vedea mai departe decat li se spune sau li se arata… Daca exista candva o perioada in care majoritatea se bucura de constientizare, acum totul s-a schimbat in inconstienta… Lumea a devenit o fabrica condusa de oameni fara scrupule, a caror inteligenta a devenit utila in manipularea si epuizarea resurselor oferite de natura prin epuizarea resurselor fizice a fiecarui om… traim mai putin, murim din mii de motive in ziua de azi, mii de boli… si pe langa acestea, exista razboaiele nefondate, ale unei specii egoiste, fara suflet…

Iubirea a fost inlocuita cu placerea, divertismentul cu mijto-urile, bunul simt cu tupeul, iar constiinta si discernamantul cu prostia si indiferenta…

Lumea in 2008 e creata din fabrici si banci, slavi si patroni care sunt intr-o continua campanie de epuizare a tot ce exista in jur din motive egoiste si neintemeiate, din placeri bolnave… Bineinteles sunt multi, de fapt majoritatea care vor lua vorbele mele ca pe niste vorbe in vant, altii ar spune celor care gandesc asa ca sunt bolnavi si ca ar trebui sa traiasca viata… mai sunt si cei pe care nu-i suport care traiesc dupa motto-ul “Traieste-ti viata, fute, bea, mananca, distreaza-te!”… Celor care ii judeca pe cei care se regasesc in vorbele mele nu pot decat sa le spun ca sunt prea limitati ca sa vada mai departe… Se apropie mai mult de maimutele de la care au plecat in loc sa aspire la perfectiunea spirituala…

Sa incerci azi sa ai o constiinta e o aventura, pentru ca ori te integrezi in lumea asta, ori esti un outsider…

Ce se intampla daca esti o persoana care priveste seara la stele? O persoana care vede frumusetea in roua diminetii si rasaritul de soare?! Ce se intampla daca vrei sa traiesti, sa iubesti, sa ajuti oamenii din jur, sa fii liber? Ce se intampla daca esti o persoana care isi cauta linistea, care se bucura de liniste, de adierea vantului si de stropii de ploaie?

Ei bine, raspunsul pentru aceia care inca sunt astfel… nu ati gasit lumea potrivita pentru asa ceva…

Si atunci… Sa traiesti sau sa mori? Asta e intrebarea… Lasand la o parte stupidele motive inventate de o metoda de manipulare in masa numita religie cum ca moartea e trista si sufera foarte multi oameni, cum ca dupa moarte ajungi in rai sau in iad, judecata de apoi si altele, vorbim aici despre o alegere… Pentru ca fiind un om constient, cu suflet mare, care cunoaste iubirea si cauta mereu sa gaseasca raspunsuri despre tainele universului iti vei da seama ca viata si lumea de astazi asa cum e ea, e total gresita…

Cum te vei putea integra vreodata in ceva ce nu iti place, intr-un sistem facut sa distruga valori sufletesti si sa antreneze nevoile materiale?! Pentru ca in final dupa moarte vom avea ce? Daca nu sufletul si constiinta noastra… Si aici intervine marea alegere pe care o putem face, sa traim sau sa murim? Sa cautam o alta lume… Bineinteles ca fiecare om ajunge pe pamant cu un scop… Fiecare isi are locul si rolul sau, viata fiecaruia isi are un anume scop… Dar scopul nostru poate nu e realizabil in lumea noastra, poate unii sunt trimisi doar pentru a vedea la ce s-a ajuns… Motivele, motivatiile, explicatiile pot fi infinite si de negasit…

Un lucru cert e faptul ca viata pe care lumea de azi o ofera, nu e ceea ce unii isi doresc…

In final e vorba de o decizie, de un pas si de un bilet pentru o calatorie noua… Moartea e un nou inceput sau o un alt episod al vietii, unora li se pare o drama, pentru altii e o eliberare… Poate ca sunt si eu printre cei care vor sa ia o decizie, cei care ma vor considera nebun le spun ca nebunia pe care ei o vad e doar o imitatie a ceea ce au vazut si au auzit, un antrenament psihic, un stereotip, o limitare a gandirii, un lucru pe care nu il vor intelege niciodata continuand a avea acelasi nivel de constientizare… Eu vad nebunia oamenilor in sistemul social pe care l-au creat, vad nebunia oamenilor in orice porc taiat si facut parizer, in orice padure defrisata, sau in orice mall construit pe spatiul unui parc… Exemplele sunt foarte multe si nu voi continua o lista aici, dar aceasta e ideea, nebunie nu inseamna sa fii diferit sau sa gandesti diferit… Nebunia e ceea ce ii transforma pe oameni mai mult in animale decat fiinte create de, hai sa zicem un Dumnezeu…

Concluziile nu isi au rostul, pentru ca aceasta meditatie desi isi incheie randurile scrise aici, va continua in sinea fiecaruia care a citit-o si a inteles rostul…

Trebuie sa recunosc ca pentru meciul asta dadeam un pronostic de 2-0 pentru francezi. Dar se pare ca m-am inselat. Ar fi tare ca aceasta "surpriza" sa dureze mai mult de 3 zile (avem meci vineri asa ca nu prea ne-ar ajuta).

Azi dimineata in toate ziarele "romanii fac supa de cocos francez". WTF??? Franta e o tara cu traditie in fotbal, disciplina, talente puternice, si nu ca noi doar o tara cu vointa (si daca ma gandesc mai bine si aia ne lipseste), si totusi noi suntem aia tari ("am vazut pe net"). Oricum am reusit destul de mult am atacat si am castigat un punct. Din meciul asta noi suntem castigatori, iar francezii sunt pierzatorii. Noi am castigat un punct, iar francezii au pierdut doua.

Dar nu asta vream sa discut aici. Ci talentul roamnilor la declaratii cand vine vorba de fotbal.

1) Oricine se pricepe la fotbal. Interviuri pe strada: "cine castiga?"; tipa blonda (si nu la par), incepe sa spuna ca adversarii sunt tari, dar mutu e si mai tare, si o sa castigam. tipa "blonda": jucator dragut=>victorie sigura.

2) Ziarele sunt optimiste: "Ciorba de cocos francez", "supa de cocos francez" si alte delicatese de "cocos francez". Cocosul a castigat un campionat mondial, noi o cupa prin anii 80.

3) Antrenorul da declaratii: "suntem cei mai prosti, francezii o sa castige". Ok, asta o stiam si eu, asta o stia si mutu, dar ca antrenor tu trebuie sa spui... De fapt trebuie sa spui ca antrenorul francez: "echipe echilibrate", "se poate intampla orice", "speram sa castigam". Declaratie care nu spune ca o sa piarda ca sa nu demoralizeze lumea, nu spunce a o sa castige, ca sa nu se faca de rahat daca pierd. Noi suntem ori demoralizati, ori ingamfati. Daca ne gandim mai bine, pestele de la cap se impute, daca base poate sa faca declaratiile sale, atunci....

            In pregatirea Conventiei sale nationale din luna iunie, partidul socialist francez a dat publicitatii proiectul unei declaratii de principii ce aduce niste idei ce pot interesa si stanga romaneasca. Odata cu prabusirea comunismului sovietic si dupa scaderea la numai cateva procente a ponderei partidului comunist francez, P.S. doreste sa reprezinte singura forta politica ce se poate opune pretentiei capitalismului de a organiza societatea conform intereselor sale. Concepandu-se ca un mare partid al salariatilor si al tuturor celor ce vor o lume mai justa, mai putin supusa constrangerilor pietei, partidul socialist francez are in proiect reactualizarea statului social in conformitate cu modelul social-democrat. Consider util deci a prezenta mai jos cele mai importante pasagii din acest document programatic.   N. R.

Nota. - Preambulul acestei declaratii poate fi citit pe blogul

constantingheorghe.blogspot.com

                        PREAMBUL

                        (…)

                        FINALITATILE  NOASTRE  FUNDAMENTALE

            1. A fi socialist inseamna a nu fi multumit cu lumea asa cum este azi. Ideea socialista tine, in acelasi timp, de o revolta impotriva nedreptatilor, ca si de speranta intr-o viata mai buna. Telul actiunii socialiste este emanciparea totala a persoanei umane si salvarea planetei.

            2. Egalitatea este elementul central al idealului nostru. Obtinerea ei nu are sens decat prin si pentru libertate. Egalitatea si libertatea sunt de nedespartit. Nedreptatilor si violentelor lumii, ideea socialista le opune angajamentul in favoarea unei omeniri libere, drepte, solidare si cu respect pentru natura. Ea comporta un mesaj universal  de vreme ce este vorba de aparare a drepturilor fundamentale ale fiecaruia si ale tuturor. Pentru socialisti aceste obiective nu pot fi atinse prin functionarea spontana a economiei si societatii. Redistribuirea permanenta a resurselor si a bogatiilor e necesara pentru a conferi realitate egalitatii in drepturi, pentru a oferi fiecaruia sanse de a-si carmui viata si pentru a reduce diferentele in conditiile de trai.

            3. Pentru a raspunde nevoilor prezentului fara a compromite viitorul noilor generatii e nevoie de o desvoltare durabila. Finalitatile socialismului democratic, emanciparea umana, aduc cu ele vointa de a proteja planeta noastra amenintata astazi, de a reinnoi resursele naturale, de a promova calitatea mediului inconjurator. Aceasta pretinde raspunsuri ce nu cer o rentabilitate imediata, impaca interesele particulare si interesul general, desvoltarea si sistemul ecologic. Constienti de stransa interactiune a activitatilor umane si a ecosistemelor, socialistii pun luarea in consideratie a planetei pe acelasi rand al finalitatilor fundamentale ca si progresul societatilor omenesti si satisfacerea echitabila a nevoilor lor.

            4. Progresul, sinonim cu imbunatatirea vietii omului, este pentru socialisti o valoare fundamentala. Ei considera ca exercitarea ratiunii trebuie sa fie accesibila tuturor si aplicabila la toate. Ei promoveaza cunoasterea, educatia, cercetarea si cultura. Ei vor ca realizarile stiintifice si tehnice sa fie puse in serviciul oamenilur si intregii planete. Desvoltarea nano- si bio-tehnologiilor si ingineria genetica se constitue in probleme esentiale pentru viitorul lumii. Progresul economic si social nu mai poate fi apreciat doar pe baza criteriului cresterii productiei necesare pietii, ci el trebuie cantarit cu indicatori ce reflecta adevarata calitate a conditiilor de viata si de munca a indivizilor.

            5. Democratia este, concomitent, un scop si un mijloc. Ea incarneaza o valoare universala si o lupta universala. Ea este conditia naturii insasi a actiunii socialiste, nu se limiteaza la metoda. A fi socialist inseamna a gandi ca, niste barbati si niste femei decisi sa actioneze impreuna, pot influenta desfasurarea vietii lor, a societatii lor si a lumii. Socialismul nostru este o conceptie si o practica a spiritului cetatenesc in toate domeniile si in toate formele sale. Democratie politica si democratie sociala, democratie reprezentativa si democratie participativa formeaza un tot pentru a permite deliberari si decizii colective.

                        OBIECTIVELE  NOASTRE IN  SEC. XXI

            6. Socialistii fac o critica istorica capitalismului, care e creator de inegalitate, purtator de irationalitate si fauritor de crize, fapt care ramane actual in epoca unei mondializari dominata de capitalismul financiar. Socialistii sunt aderentii unei economii sociale si ecologice de piata, supusa insa reglementarii atat de puterea de stat, cat si de cea a partenerilor sociali. Sistemul dorit de socialisti este o economie mixta, care combina un sector privat dinamic, servicii publice de calitate si, un al treilea sector, de economie sociala. Socialistii afirma ca anumite domenii de activitate nu pot apartine modului de functionare al pietii atunci cand ele privesc drepturi esentiale. Socialistii fac din creatia durabila si din distribuirea avutiilor o tema majora a actiunii politice. Ei cred ca politicile vizand obiectivele de mediu trebuie sa fie coordonate de puterea de stat, garantie a termenelor de durata si a respectarii interesului general.

            7. Socialistii apara un model de desvoltare durabil care imbina cresterea economica, inovatia tehnica, imperativul ecologic, crearea de locuri de munca si protectia sociala. Socialistii se preocupa nu numai de cantitatea bunurilor produse si de distributia lor in societate, ci si de felul in care ele sunt produse si de continutul productiei. Este o societate noua pe care socialistii vor sa o edifice, ce trece peste contradictiile capitalismului, facand un larg loc sectorului necomercial. Munca omului este o tinta  fundamentala, un mijloc individual si colectiv de insertie in societate, de recunoastere si de emancipare. Socialistii refuza o societate duala in care unii isi obtin veniturile prin ocupatie, iar altii sunt blocati in asistenta sociala. Calitatea ocupatiei de munca este un obiectiv fundamental ce presupune o plata justa, niste drepturi garantate si respectate, accesul la perfectionare pe intreaga perioada a vietii care sa contribuie la avansarea sociala si in profesie. Munca trebuie sa mearga alaturi de un mod de viata ce confera si timp liber, un acces la cultura si la sport, oferind fiecaruia posibilitatea de a-si fauri viata proprie si de a participa la viata publica.

            8. O tot atat de importanta sarcina este si reactualizarea a ceeace a adus socialismul democratic in ultimul secol, si anume Statul Social, care permite solutiilor colective sa satisfaca nevoile individuale in intreaga lor diversitate. In primul rand el favorizeaza investitia productiva in dauna rentei. El asigura apoi o protectie impotriva riscurilor sociale si se bizuie pe o redistribuire asumata in comun a bunurilor. El trebuie sa garanteze tuturor securitatea persoanelor si bunurilor, fara de care nu exista libertate reala. Deasemenea un tel major al statului este reglementarea, pentru a impaca economia de piata, democratia si coeziunea sociala. In fine, statul modern trebuie sa fie un stat care investeste si emancipeaza, dand prioritate educatiei, cercetarii, inovatiei si culturii.

            9. A lupta pentru pace, pentru securitatea colectiva si pentru desvoltarea comuna corespunde vocatiei internationale a socialistilor, orizontul nostru pentru secolul 21. Lupta pentru o comunitate internationala pacifica este indisociabila de drepturile omului. Ea pretinde sa se recunoasca drepturile proprii ale popoarelor si statelor, sa se actioneze pentru scoaterea la iveala a intereselor comune in vederea construirii unei lumi echilibrate, dreapta si sigura. Ea cere deasemenea un dublu efort atat pentru a intari, cat si pentru a reforma institutiile internationale. Pentru aceasta este nevoie de consolidarea Natiunilor Unite si a ponderei si caracterului decizional al Uniunii Europene.

            10. Socialistii francezi voiesc sa contribuie la faurirea unei Frante deschise, respectate in lume, care contribuie la pace, apara drepturile omului si desvoltarea durabila.  Prin insasi istoria sa, Franta este singulara si universalista si trebuie sa fie credincioasa acestei duble mosteniri. Ea trebuie sa-i respecte pe toti cei ce traiesc pe teritoriul ei si sa respinga orice descriminare.

                        PARTIDUL NOSTRU SOCIALIST     

            11. Partidul socialist e un partid republican.(…)

            12. Partidul socialist e un partid laic. (…)

            13. Partidul socialist e un partid reformist. (…)

            14. Partidul socialist e un partid descentralizator. (…)

            15. Partidul socialist e atasat marilor principii ale justitiei. (...)

            16. Partidul socialist pune cultura in centrul valorilor sale.(…)

            17. Partidul socialist este un partid european ce actioneaza in Uniunea Europeana

            18. Partidul socialist este un partid internationalist. (…)

            19. Partidul socialist este un partid popular ancorat in lumea muncii. (…)

            20. Partidul socialist e un partid democratic. (…)

            21. Partidul socialist vrea sa stranga impreuna toate culturile stangii (…)  

In vremuri de demult erau lautari pe la curtile regale diferenta e ca acum si-au facut post tv si radio, deh… evolutia asta…

Nu vreau sa ma intelegeti gresit, nu sunt rasist, am televizor color(at) si imi plac jazz-ul si R’n’B-ul. Eu pun problema din punctul meu de vedere. O echipa de filmare din Franta (parca) sa faca un reportaj intr-un sat din Romania mioritica, sa vada cum se traieste la noi, daca scenele din Borat (urmeaza un articol si despre el) sunt veritabile sau doar show. Scenele prezentate dupa ce si-au recuperat camera de filmat au fost brutale. Pentru cei care au vazut “Hostel”, tineti minte scena cu copiii care erau ca niste piranha, exact aceiasi reactie au avut-o tiganii din acel sat.Au sarit la modul propriu pe acei jurnalisti si le-au furat camera de filmat, telefoanele mobile si portofelele. Jurnalistii au reusit la un moment dat sa dea de seful de post sa ii explice(probabil desenand) ce s-a intamplat, iar acesta i-a CONVINS pe tigani sa le inapoieze aparatura(banii … nu se mai gaseau)…Bineinteles pirandele cu explicatii ca puradeii se jucau, ca erau altii, nu de la ei din sat…etc. Ce a fost acolo se numeste talharie +/- vatamare corporala. Iar seful de post le explica acum jurnalistilor romani ajunsi acolo ca nu are ce face daca francezii nu ii pot identifica pe tiganii care i-au atacat…Sa cad pe jos in momentul ala! Nu sunt adeptul epurarii entice ( :-“ ) dar acolo trebuia intrat cu excavatorul si agatati tiganii de gratiile de la puscarie si apoi pusi la munca.

Asta e doar unul din multele capitole ale povestilor cu tigani.Fiecare stie cel putin una sau doua.

Ii inteleg pe saracii (inca) minoritari o duc greu.Au locuri gratuite la facultate iar eu trebuie sa invat 4 ani ca sa am sansa unui examen de admitere…ca sa nu mai spunem ca Partidul romilor sau cum s-o mai chema, mai vine adeverinte cum ca faci parte din minoritatea lor, chiar daca esti la fel de brunet ca Peter Schmeichel.

Va inteleg, va place muzica, dar nu in intersectii, nu vreau sa imi cantati in autobuz, nu vreau sa va aud ca voi n-aveti mama, n-aveti tata si ca sunteti facuti din flori…Poate din scoarta de copac ca aia e de culoare mai cacanie.

Am vazut cazuri absurde in care familii de tigani care aveau 3-4 masini de 50-100 mii euro si palate cu turnulete, primeau ajutor social deoarece nu aveau loc de munca si venit(official si legal) si primeau si alocatii pentru intretinerea copiilor pt ca aveau si cate 5-6 puradei…

In tabara de rromi de langa Roma, unde isi ducea traiul celebrul Mailat, tiganii spun ca nu vor sa vina in tara ca e mult mai rau decat acolo si ca in tara mor de foame.

Din partea mea ar fi ok sa muriti toti de foame, cat timp munca va este straina(cu exceptiile aferente).Auzeam un interpret popular Napoleon, cum argumenta existenta sa “daca romanul are de mancare, avem si noi” !Sa nu ii deportezi in insula serpilor?!?

Nu sunt de acord cu minoritatile care primesc drepturi doar fiindca sunt mai putini, nu sunt de acord cu faptul francezii ii trimit inapoi in Romania si le dau bani sa vina.Nu sunt de acord ca ei sa primeasca ajutor din partea statului din moment ce nu au o zi lucrata in viata asta. Sunt tolerant, ii tolerez, nu ii lovesc cu masina pe strada, nu pun cainii pe ei, nu ii lovesc. Eu muncesc, le platesc lor ajutoarele sociale.Recunosc, sunt si romani in aceiasi situatie cu aceiasi moralitate si spirit civic. Dar la ei majoritatea este asa.

    Vad prin Brasov multi tigani care lucreaza la curatenia spatiului public. Ii respect.E o meserie, ca oricare alta.Faci ceva inafara de o turma de puradei. Dar sunt muuult mai multi tigani la o periferie a Brasovului in care din 3 blocuri de locuinte lucreaza 3 oameni…si media familiilor este de 4 membrii.

    Trecand de la Adam si Eva catre teoriile darwiniste stau si ma gandesc, vorba unui prieten, ca eu si tiganul de peste drum ne-am tras din maimute diferite, si ca pe mine evolutia m-a coborat din pom, nu gravitatia.

    Vreti egalitate in drepturi, castigati-o, vreti libertate, munciti, vreti fraternitate, aici mai aveti de asteptat 3-4 sute de ani si vorbim dupa aceea.Sunteti o rasa cu un trecut gri si un viitor fierbinte, chiar arzator... dupa parerile unora.

Nu neg rolul femeii in societate, istorie sau langa barbat. Ea este vitala din toate punctele de vedere. Nu putem trai fara ele, desi e foarte greu de trait cu ele. Barbatii nu le pot intelege asa cum nici ele nu ne pot intelege pe noi. Si asta este normal pentru ca suntem doua regnuri animale total diferite.

Femeile se bazeaza pe instinct si sentimente, iar barbatii pe ratiune si logica. Cum ar putea vreodata sa fie egale aceste animale opuse? Cred ca omul perfect este o combinatie egala a celor doi. Orice barbat are o latura feminina mai mult sau mai putin dezvoltata, asa cum orice femeie are o latura masculina. Diferenta o face doar proportia de feminitate sau barbatie din noi.

De aceea mi se pare o utopie aceasta lupta pentru ca nu poti schimba natura. Suntem diferiti si nu vom putea fi niciodata egali. Ca sa nu mai spun ca egalitatea in general este o utopie, fiind doar un concept. De fapt, ele vor doar o egalitate in drepturi, nu si in obligatii. Aici se da lupta cu adevarat; acesta este scopul real.

Se plang ca sunt discriminate. Si barbatii sunt. Spun ca nu au aceleasi drepturi. E adevarat, dar nici obligatiile nu sunt aceleasi. Daca vom analiza varfurile din istoria omenirii (femei si barbati) vom vedea ca acolo unde au ajuns unii nu pot ajunge ceilalti si invers. Tocmai datorita caracteristicilor opuse care ne diferentiaza. Asadar, nu mai luptati pentru o cauza pierduta!

Ca sa echilibram balanta cred ca ar trebui sa vorbim si despre femei. OK, cavalerii se gasesc deja mult prea rar, sunt pe cale de disparitie si se vorbeste din ce in ce mai putin despre ei. Dar unde-s printesele de odinioara? Acele femei fragile si sensibile, care-si stiu exact locul, care vorbesc doar cand trebuie sa vorbeasca, tac cand trebuie sa taca? Una din acele rare printese (sper sa nu fi fost si ultima) imi este acum sotie.

De ceva timp femeile au intrat intr-o noua era, aceea a "emanciparii", sau mai bine spus a iesirii de sub autoritatea barbatului. Acum ea nu se mai ocupa de casa, de copiii, ci este manager. Copiii ei cresc cu cheia de gat iar ea este la lucru 12-14 ore pe zi. Nu mai gateste, nu mai calca, nu se mai ocupa de nimic in casa, ca ea nu e "proasta".  Chiar erau la un moment dat niste panouri publicitare prin oras care sunau cam asa "EU, sa calc si sa gatesc?" samd...

Femeile si-au dorit egalitate, si barbatii le-au oferit-o. Acum cand sunt egale cu barbatii sunt jignite atunci cand barbatii le trateaza de la egal la egal, replicand "ai grija, eu sunt o Doamna". Pai stai asa... ori suntem egali ori nu suntem.

Acum cativa ani era o moda la femei care pe mine m-a bulversat. Se purtau bocancii tip US ARMY in plina vara. Nu vreau sa ma gandesc ce se intampla seara, cand ajungeau acasa "gingasele domnisoare" si se descaltau. 

Acum doua saptamani am desfasurat un proiect bancar in licee. Eu am terminat liceul acum 10 ani, si ori am uitat eu, ori asa s-a ajuns... Am constatat ca fetele sunt cele care deranjeaza orele si sunt cele mai obraznice. Am intrat la clasa a 12-a impreuna cu colega mea sa prezentam o oferta care-i interesa direct si am costatat cu stupoare ca rusine fatza de diriginte nu mai exista de mult dar nici macar rusine de doi oameni straini, bine imbracati, reprezentanti ai bancii. Au fost cateva fete care chiar s-au "tutuit" cu mine. Notiunea de respect a disparut, nu mai exista. Cum sa le respecte baietii cand ele nu ofera respect? Am iesit in pauza... fetele se bat (literalmente) cu baietii cot la cot, sunt mai vulgare in vorbire decat baietii si se imbraca exact ca fetele de la marginea strazii. Iar aceste fete vor fi femeile de maine, care vor pretinde respect ca deh... doar sunt doamne. In acelasi fel, acei baieti care uneori isi iau bataia de la fetele de la scoala cresc, devin barbati si raman cu mentalitatea ca femeile sunt la fel de badarane ca si el, la fel de bataioase, si astfel apare si noua generatie de badarani.

Mamicile baietilor intrucat sunt la munca, asa cum am mai spus, 12-14 ore, nu au timp sa-si educe baietii si sa ii invete ce inseamna sa fie cavaleri, si ce asteapta de la ei o adevarata "printesa". Astfel se formeaza un lant vicios care merge doar din rau in mai rau. Copiii lor vor vedea un tatic badaran si vor dori sa ajunga si ei ca taticii lor poate mai badarani, si asa mai departe.

Ce am constatat insa, este faptul ca femeile demne de respect sunt respectate chiar si de cei mai badarani barbati. Curios nu... ? 

Elena Rădescu, procuror inspector la Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), şi Alexandru Chiciu, fost procuror DNA, actualmente avocat, sunt urmăriţi penal pentru represiune nedreaptă, abuz în serviciu şi cercetare abuzivă.

Potrivit unor surse judiciare, cei doi procurori ar fi fabricat în anul 2002 un dosar penal judecătorilor orădeni Traian Munteanu şi Adrian Popa. Metodele folosite sunt şantajul şi ascunderea unor probe care erau favorabile acuzaţilor. Denunţătorul celor doi judecători era Viorel Ştiube. Acesta era încolţit de anchetatori în 9 cauze penale, fiind arestat la acea vreme pentru săvârşirea mai multor infracţiuni economice.

Subscribe to Punct de vedere

Eu cred ca realitatea nu este doar in alb si negru, nu se poate da un raspuns simplist dar nu cred in egalirate dar cred in complementaritate.

Femeile primesc în conti­nua­­re salarii mai mici decât băr­baţii, arată un raport adoptat de Comisia Europeană.

Raportul asupra egalităţii dintre bărbaţi şi femei va fi trans­mis liderilor europeni cu oca­zia unui summit ce va avea loc în­tre 8 şi 9 martie şi arată că femeile be­ne­ficiază de mai puţine locuri de mun­că şi au salarii mai mici. Piaţa forţei de muncă a crescut semnificativ în ultimii ani, dar problemele sunt mai degrabă ca­litative decât cantitative.

DIFERENŢE. Pe de o parte, mai bine de 7,5 milioane, din cele 12 milioane de noi joburi create după anul 2000, au fost ocupate de femei şi 59% dintre absolvenţii de universitate angajaţi sunt de sex feminin. Rata angajării femeilor de peste 55 de ani este mai mare ca a bărbaţilor cu aceeaşi vârstă. Pe de altă parte, rata ocupării forţei de muncă a femeilor este cu 14,4 procente mai mică decât în cazul bărbaţilor. Mai mult, femeile câştigă pe ora de muncă cu 15% mai puţin decât bărbaţii.

Raportul arată că femeile ocupă doar 33% dintre funcţiile de con­ducere din companiile eu­rope­ne. 32,9% dintre femei lucrează part-time, în vreme ce doar 7,7% dintre bărbaţi au un job cu ju­mă­tate de normă.

Desi vroiam, ca la inceput, sa va zic ceea ce ne invata preotii despre icoane, am sa trec peste aceasta, deoarece altceva este mai important in problema prezentei icoanelor in scoli.

Eu nu inteleg de ce, unii care militeaza pentru pluralism, in loc sa lupte pentru ca elevii care apartin altor orientari religioase sa aiba curajul sa isi exprime apartenenta la religia lor, discuta despre excluderea icoanelor din scoli, adica pentru ca cei crestini ortodoxi sa faca un pas in a-si ascunde identitatea religioasa.

Pe mine nu m-ar deranja deloc ca sa vad intr-o scoala atat simboluri ale religiei crestin-ortodoxe cat si simboluri ce apartin altor religii (indiferent ca apartin blocului crestin sau nu), la urma urmei, aceasta inseamna pluralism (acceptarea tuturor indiferent de religie) si nu ascunderea in case a simbolurilor religioase (ceea ce inseamna izolare).

Eu am sa va spun cum au ajuns icoanele in scoli (eram elev atunci cand au inceput sa ajunga icoanele in scoli). La inceput cineva a scapat, fara sa vrea, o iconita pe jos. Din respect, cel ce o gasea (indiferent ca apartinea sau nu dintr-un cult care sa agreeze icoanelor), o punea in picioare, pe rama de deasupra tablei de scris; asa a aparut prima iconita in clasa in care eu am invatat atunci. Mai apoi cineva a adus o iconita in rama... Asa s-a ajuns aici, iar ceea ce este mai important: ICOANELE AU FOST ADUSE IN SCOLI DE CATRE COPII.

Acum haideti sa vorbim despre „mesajele subliminale” despre care zic unii.

Preotii zic ca, cinstea pe care o dăm sfintelor icoane se îndreaptă către persoanele înfăţişate în ele aşa cum atunci când privim fotografia mamei sau a tatei, mintea noastră se îndreaptă către aceste persoane (mama sau tata). Deasemenea Sf. loan Damaschinul spunea ca „prin icoane suntem conduşi cu mintea la ceea ce este divin şi spiritual. Prin păstrarea memoriei celor pictaţi în icoane, suntem inspiraţi să-i imităm pe sfinţi". Cu alte cuvinte, din punct de vedere al preotilor icoanele sunt niste usi spre o persoana sfanta sau preasfanta.

Parapsihologii initiati pe lumina spun ca, la nivel astral, pe locul unde se gaseste icoana apare figura persoanelor si entitatilor de lumina care sunt pictate pe ele, ceea ce face ca in locul respectiv sa apara un zid energetic prin care demonii nu pot intra.

Eu am sa va spun altfel. Cereti-le copiilor vostrii sa inchida ochi, dupa care sa va scrie pe o foaie de hartie ceea ce au vazut in momentul in care au tinut ochii inchisi, sau spuneti-le sa scrie ceea ce le apar in gand atunci cand se duc la culcare si inchid ochii. Cei ce joaca un anume joc de calculator cu regularitate va va descrie scene din acel joc. Cei ce sunt microbisti va va spune ca au vazut un fotbalist preferat. Cei ce sunt cinefilmi, va vor spune ca au vazut un actor sau o scena de film. Fetele carora le place sa se joace cu papusi, va vor zice ca vad papusa preverata sau cea la care viseaza. Cei care au o formatie preferata, va vor zice ca vad formatia preferata (eventual posterul de deasupra patului) sau ultimul concert la care au participat...

Nu, nu vreau sa va ridic problema cum ca copiilor ar trebui sa le apara in gand cu usurinta o icoana. Ceea ce vreau sa va spun este o intrebare: UNDE SUNTETI VOI, IN GANDURILE COPIILOR VOSTRII?!

Poate ca unii dintre voi imi vor zice acum ca copii trebuie sa viseze. Nu am nimic de comentat. Intradevar copii trebuie sa viseze, dar uitati-va mai bine: PE FOILE PRIMITE DE LA COPII, NU SUNT NISTE VISE SAU NISTE PRODUSE ALE IMAGINATIEI! SUNT DOAR NISTE REPRODUCERI!!! Daca nu ma credeti, ceretile sa inchida ochii si sa incerce sa isi imagineze ceva ce doriti dumneavoastra (de exemplu sa vizualizeze o plimbare cu parintii sai), si veti vedea ca nu vor putea; nu vor putea decat ceea ce vad inainte de a merge la culcare (posterele, acelasi videoclip iar si iar, acelasi actor, acelasi fotbalist, acelasi joc...), iar cu timpul acolo va fi si inima lor!

Va veti intreba de ce copilul vostru este violent, dar eu va zic: priviti ce joc de calculator joaca astazi. Va veti intreba de ce vi se raspunde urat, dar eu va zic: vedeti ce filme vede el astazi. Va veti intreba de ca fata voastra vrea sa arate ce un picamar, dar eu va zic: priviti starul preferat al ficei voastre. Va veti intreba ce ce copilul vostru nu se imbraca adecvat cu vremea de afara, dar eu va zic: priviti posterul de deasupra patului. Va veti intreba de ce isi pierde timpul, dar eu va zic: astazi de ce ii lasati sa se uite ore in sir la aceleasi videoclipuri pe care le-a vazut de n ori...

Stiu oameni, care desi nu apatin unui cult religios care este deacord cu icoanele, pun icoane in camera copiilor, deoarece doresc ca inainte de culcare, copilul lor sa vada imaginea unui chip bland. Oricum, iconomia este prezenta si in biblie: cand Dumnezeu i-a poruncit lui Moise sa faca chipuri de heruvimi si serafimi pe perdeaua ce separa Sfanta Sfintelor de Sfanta (nu i-a carut sa faca idoli ci icoane), cand Mantuitorul isi lasa amprenta fetei pe naframa Veronicai, precum si cand Sf. Evanghelist Luca (doctor si pictor) picteaza chipul Maicii Domnului cu Pruncul in brate.

• • P.S. Indarjirea cu care lupta unii pentru a scoate icoanele din scoli imi aduce aminte de teoriile umanismului laic, care nu este nimic altceva decat o conceptie aflata intre comunism si nazism...