Habar n-am cum sa incep..dar tind sa cred ca am o boala. About guys..

Ok..am inteles..e super "cul" si super ok sa iti faci cate un prieten si sa tina 2-3 saptamani (more or less)..apoi interesul scade...ajungi la o saptamana... si continua sa scada...si ajungi efectiv la o zi..sau chiar cateva ore.

Apare chestia aceea.. nu vreau sa stiu continutul pentru ca nu-mi place ambalajul.

Sunt constienta de faptul ca o femeie cere mult de la un barbat..dar ce se intampla cand femeia ia rolul barbatului.. cand nu ii pasa.. she wants just some fun.. si totusi nu ajunge pana la sex, deci nu poate fi considerata "panarama"..."curva"..etc etc.

Si totusi..de ce cerem asa mult unul de la celalalt..in general. Cum o tipa nu se multumeste doar cu fizicul si imaginea tipului sau.. (sa zicem)... nici un tip nu se va multumi doar cu inteligenta fetei. Aici vorbim de cerintele intr-o relatie.

E total debordanta situatia, mai ales ca acum ceva timp.. o cunostinta mi-a zis: "Tu daca o sa ajungi cu o relatie la o luna cel putin, eu iti fac un premiu." . Initial am ras..mi s'a parut foarte funny, apoi primul impuls a fost sa-i iau vorbele ca si cum as fi pusa la incercare.. dar apoi am realizat ca era o ironie foarte bine "aranjata". si de ce? pentru ca tipa a avut..si inca are in prezent...putine relatii..dar stabile. Insa eu.. hmm, o singura relatie stabila (in care a avut loc cea mai mare monotonie din viata mea) ,iar restul "puncte adaugate in palmaresul meu".

Yuhu.. ce pot sa spun. somebody would die to be in my place... or not.

Cert e ca acum am devenit total lipsita de sentimente, dragalasenii...chestii "cute".."baby talk" and all the bullshit around. Si nu. nu vreau sa mai aud iar porcariile alea.. cand o sa iubesti o sa-ti dai seama. Credeti voi si pentru mine in dragoste , cuz i really don't give a shit. :|

Si oricum..fie ca recunosti sau nu iubirea e tot un interes..si toata lumea inseala pe toata lumea daca nu fizic..psihic e imposibil sa nu. Si nu ma contrazice pana nu iti spun si de ce.

Ok..sa zicem k fizic n-ai inselat. Dar cu partea psihica?...Come on.. sigur ai visat la cineva. ai intors capul pe strada dupa un/o tip/a si ti-ai imaginat gol corpul care tocmai a trecut pe langa tine. Privirile ti s-au dus si in alta parte decat ochii si gura.

De actori ce sa mai zic...sau de sportivi. Tipelor! Recunoasteti?! I'm not the bad one doar pentru ca zic lucrurile pe fatza . Asta e realitatea si vrei nu vrei tre sa o accepti.

Pana si tatal sau bunicul tau inseala cu gandul (cel putin) .. Traim intr-o lume in care sentimentele nu prea mai sunt pe primul loc.

Get Real.

Oamenii care se ataseaza de tine si te cauta mereu. Cine stie de ce. Poate pentru ca obisnuiesti sa porti negru, plete in vant, tenisi "trendy" si vorbesti mult la telefon, pari detasata si in acelasi timp disponibila, nu faci rabat la timp. Poate pentru ca li se pare ca daca ar avea ceva de spus, i-ai asculta, dacar ar avea nevoie de ceva te-ai oferi.wrong.

Oamenii fara viata interioara, care se plictisesc si iti bat mereu la usa, te suna sau se opresc pe strada cu tine, daca se intampla sa te intalneasca, iti trimit mesaje de felicitare pe email cu diverse ocazii, te contacteaza pe messenger pentru mass si bancuri chiar daca ai scris foarte clar la status BUSY.

O fosta colega de generala, reintalnita dupa ani lungi si suficienti de interesanti sa o uiti complet. Pe ea si pe restul gastii. Cu o exceptie. Ai contactat-o pentru a putea revedea pe altcineva. Nu ai restabilit legatura cu persoana dorita. Ea in schimb te cauta mereu la telefon, ca sa iti destainuiasca teribilismele si iubirile fanteziste pentru diversi indivizi dubiosi pe care nu ii cunosti si nici n-ai vrea si cu atributele carora nu ai nevoie sa iti incarci memoria.

O cunostinta relativ recenta si intamplatoare, care revine sistematic pentru a te invita la o cafea si pe care o refuzi la fel de sistematic, cu panica lipsei de inspiratie in materie de pretexte. Are un drac fratior de cinci ani care odata ti-a insirat pe jos toate merele din fructiera, construind cu ele tarcuri pentru nucile in care vedea oi. e un fel de gigi becalli al viitorului. A fost un bun motiv sa instalezi o usa cu vizor si o sonerie, si sa fi vesnic “plecata” de acasa.

Un prieten de-al fratelui/varului (cineva apropiat), mare amator de bere si de anecdote mondene, pe care daca il lasi sa vorbeasca, iti intinde inaintea ochilor un scenariu intreg, cu personaje foarte reale, fiecare cu ticurile si gafele specifice; amuzant la inceput, se repeta curand si o face cu un entuziasm gretos, printre ragaieli si expresii angoide. Imposibil de ocolit; cel putin o data pe luna nu ai unde sa te ascunzi cand va intalniti (intamplator de cele mai multe ori). Si se intampla des. Se plimba incet si sigur prin incapere (sau in jurul tau), scotandu-si burta de betiv inainte, exclama, da ochii peste cap si cere o Stella.

O colega de clasa, pentru care ai scris odata un eseu. Nu pierde nicio ocazie sa iti aminteasca ce bine i-a prins si sa iti multumeasca. Vrea sa te vada. Vrea sa iti spuna…nu conteaza ce, oricum ceva teribil de anost.

Si Tanti, veche absolventa de tehnologia constructiilor de masini, cu accent local, par rosu si nevoie de afectiune, oprindu-te de fiecare data pentru a-ti admira tinuta, gratia si promptitudinea cu care iti platesti micile datorii pe care le ai. Sunand la usa ba pentru zahar, ba pentru ulei, ba pentru o barfa de cartier care o roade, ba pentru o durere de masele cu saga completa a cariilor si perdictia oftata a unei proteze.

Si fostii prieteni, despre care mai bine nu iti amintesc. X, mai ales. care iti strica mereu cheful, intalnindu-te cu el exact in momentele cele mai neplacute si uitandu-se la tine ca la un bibelou, mai ceva si s-ar pune in cap daca l-ai ruga.

Si poate chiar eu, pe undeva, cotitura incomoda

Asa ca nu te trezi tu ala mai destept sa-mi zici sa incetez.

Stii foarte bine si tu si ceilalti: nu-ti convine: 1. e problema ta.

si 2. cred ca te pune cineva sa-ti pierzi timpu pe blogul meu "De Cacat". Asa ca, sper ca te tine vederea sa te duci cu mouse-u acolo sus in coltu' drept si sa apesi pe X-ul ala mare.

Totodata nu ma intereseaza parerea ta. Din momentul in care ai vazut ca acest blog imi aparatine, tu cel care comentezi pentru a parea superior mie , efectiv te rog sa-ti tii gura, pentru ca nimeni nu ti-a cerut parerea si crede'ma ca nu ti-o voi cere.

A-ti spune punctul de vedere e un lucru relativ ok, dar atunci cand iti este ceruta o parere, cand ideea ta isi are locu' nu doar pentru a parea tu mai destept si din lipsa de ocupatie te gandesti ca ai putea sa-mi dai cateva lectii.

Apropo, nici lectiile de viata din partea multora nu ma intereseaza. Ti se pare vre-un moment, ca atat timp cat tu imi povestesti pilde din tineretea ta, vei creste in ochii mei? chiar deloc.

Da. Ma seaca rau faptul ca sunt persoane care incearca sa-mi dea lectii de viata atunci cand ei sunt decat pielea p*lii.

Injur? Asta e.

Nu-ti convine? Problema ta scumpule/scumpo... du-te trateaza-te la un psiholog si pe urma poate mai vorbim.

Acest lucru este valabil si pentru commenturile primite.

Da. Dau accept numai la ce am eu chef. Si poate ca sunt ipocrita. Macar sunt ipocrita pe spatiul meu. Nu vin eu la tine sa-ti indes pe gat ideile si principiile mele.

Multumesc.

later edit: Da. am facut greseli de ortografie. textul de mai sus fiind scris la nervi, nivel maxim. Astept in continuare sa mi se spuna ca mananc cacat.

M-am saturat de invatat pe rupte,

(nu mai suport, pe cuvant, nu mai suport)

Culegerile ma innebunesc.

(zi ce vrei sa fac, ce pot sa fac? )

Aceleasi teste zac tacut pe masa..

(te-am rugat sa-mi rezolvi si mie integrala aia)

Si parca-mi spun ca n-o sa reusesc..

(nu mai inteleg, e clar, nu inteleg)

Si-atuncea vin la scoala, e cald si este vara

Si profa-mi spune: "n-o sa promovezi"

(a, gata, imi vand telefonu`)

Ma intorc acasa..iau 3 carti cu mine si ofteeeez..

.

Refren:

Vara asta o sa-nnebunesc (x3)

De tooooot..

.

Acum stiu ca bacu`ma asteapta

(alo, ba, sunt la birou)

Anu'scolar s-a terminat si el

(la..birou, da!)

De-atata scris am rani pe mana dreapta

(nu stiu, da'plec la mare cum scap)

Pan'la admitere mai e nitel !

(nu. sunt acasa, invat)

Si iar e soare afara, caldura ma omoara

Si-un prof o sa ma lase corigent

O sa-nnebunesc

De-atata invatat si-atata scris!!

.

Vara asta o sa-nnebunesc (x3)

De tooooot...

"dedic aceasta melodie elevilor de clasa a 12a, respectiv a 13a, cei care se apropie de bac si de admitere si vor sa stea pe-o plaja la mare"

SA LUAM BACU!!! <3

Am ramas relativ socata atunci cand am vazut ca mai din toate partile oamenii isi zambesc unii altora. Lumea este deschisa la orice fel de discutie. Nimanui nu ii este rusine sa spuna cu voce tare faptul ca il iubeste pe Dumenezeu.

Eu, sunt o pacatoasa. Recunosc. Initial chiar m-am simtit total in plus, pana in momentul cand am vazut persoane mult mai ciudate care nu se ascundeau sa-si arate iubirea fatza de D-zeu. Punkeri, houseri, rockeri, rapperi ...pana si cativa manelisti care banuiesc totusi ca erau rataciti, sau pur si simplu: cum vine romanu'la tot ce e gratis.

E trist totusi ca multi din cei care au venit la eveniment nu au venit pentru muzica si mesajul pe care cei care au fost pe scena le redau. Multi pusti (incluzand mai ales pustoaice) au venit mai mult pentru "cat de buni sunt baietii". Ok, tre'sa recunosc: ce-i frumos si lui D'zeu ii place..insa nu acesta a fost scopul. Am vazut de vreo 2 ori cand 2 tipi de la "Band without name" au fost asaltati de pusti pentru a face poze cu ei si a le cere autografe, fapt care in general mi s-ar fi parut logic la oricare concert, dar nu la unul crestin.

O alta chestie care m-a uimit a fost atunci cand cei de la Hillsong le-au spus tuturor sa se aseze pentru cateva momente pe jos...iar aproape tot parcul Izvor statea pe jos in iarba. Recunosc mi-a placut foarte mult sa vad ca nu toti sunt cu o gandire limitata. De asemenea si atunci cand impreuna cu un pastor au fost spuse rugaciuni si din nou, aproape toti prezenti rosteau acele cuvinte.

That night was really touching.

Imi pare rau ca astazi nu am mai putut ajunge din nou la Hillsong, sa sar si sa cant si sa vin iar ragusita acasa.

enjoy! :)

Ade?!?! Cand te apuci de invatat?!?!

Ade?!?! Chiulesti?

Ade?!?! Ai facut subiecte pentru examene?!

Ade?! Te-ai hotarat la ce facultate te duci?!

Ade?! Vreau sa vorbim!

Ade?! De ce asculti muzica aia ?! (rock/punk)

Ade?! De ce iti sta parul asa de prost?!

Ade?! De ce ai fatza aia asa obosita?!

Ade?! Te-ai vopsit?!

Ade?! De ce mananci chestii d'alea?!

Ade?! Du-te la doctor!!

Ade?! Am gasit iar o bricheta in buzunarul tau. FUMEZI?!?!

Ade?! Ti-e rau?!

Ade?! Da-mi si mie 10 mii!!

Ade?! Ai o minte bolnava!

Ade?! Ce citesti?!

.

.

Ade?! FA CEVA CU VIATA TA!!

Si uite asa vreau sa ma mai lasati in chilu`meu in pace. Si da. As vrea sa am un organ genital masculin sa va injur pe toti care ma sufocati pur si simplu cu prezenta si intrebarile inutile.

Asta a fost realitatea..

"Ade..mi-a fost dor de tine. Ade, mi-ai lipsit azi. Ade, esti un dezastru..dar nu conteaza. Ade? Ai cumva chef sa stam si sa tacem impreuna?"

Asta e visul meu ultrasecret.

Iubeste BAIATUL care iti spune ca esti "frumoasa" si nu sexy" . Iubeste baiatul care te suna inapoi, atunci cand tu i-ai inchis telefonul in nas, care sta treaz doar ca sa te priveasca dormind, care te saruta pe frunte, care vrea sa te arate lumii chiar daca nu esti aranjata, caruia ii este indiferent daca pe parcursul anilor te-ai ingrasat sau ai slabit, care in prezenta prietenilor te ia de mana, care iti spune mereu ce insemni pentru el si cat e de norocos sa te aiba. Iubeste-l pe el, deoarece el te iubeste si probabil ca te va iubi mereu.

Hai sa fim seriosi.. cate fete ar aprecia un astfel de baiat? Sa stii ca e la fundul tau mereu ca un catelus, ca sta noaptea sa te priveasca aproape obsedant (exista asa ceva, nici eu ca fata n-as sta sa-l privesc noaptea). mda, baiatul asta despre care se vorbeste reprezinta genul "pampalau". Sunt sigura ca fiecare fata a avut in viata ei macar unul care sa fie capabil de lucruri de care se vorbeste mai sus. L-am ignorat complet pentru ca asa suntem noi: fiinte nehotarate; nici prea prea, nici foarte foarte.. nu vrem baieti care sa ni se ofere pe tava si care sa ne arate zi si noapte ca ne iubesc. Astia sunt mult prea plictisitori, where's the action in this? ... parerea mea.

Oamenii care se ataseaza de tine si te cauta mereu. Cine stie de ce. Poate pentru ca obisnuiesti sa porti negru, plete in vant, tenisi lungi pana la genunchii ososi si vorbesti mult la telefon, pari detasata si in acelasi timp disponibila, nu faci rabat la timp. Poate pentru ca li se pare ca daca ar avea ceva de spus, i-ai asculta, dacar ar avea nevoie de ceva te-ai oferi.

Oamenii fara viata interioara, care se plictisesc si iti bat mereu la usa, te suna sau se opresc pe strada cu tine, daca se intampla sa te intalneasca, iti trimit mesaje de felicitare pe email cu diverse ocazii, te contacteaza pe messenger pentru mass si bancuri chiar daca ai scris foarte clar la status BUSY.

O fosta colega de generala, reintalnita dupa ani lungi si suficienti de interesanti sa o uiti complet. Pe ea si pe restul gastii. Cu o exceptie. Ai contactat-o pentru a putea revedea pe altcineva. Nu ai restabilit legatura cu persoana dorita. Ea in schimb te cauta mereu la telefon, ca sa iti destainuiasca teribilismele si iubirile fanteziste pentru diversi indivizi pe care nu ii cunosti si cu atributele carora nu ai nevoie sa iti incarci memoria.

O cunostinta relativ recenta si intamplatoare, care revine sistematic pentru a te invita la o cafea si pe care o refuzi la fel de sistematic, cu panica lipsei de inspiratie in materie de pretexte. Are un copil de cinci ani care odata ti-a insirat pe jos toate merele din fructiera, construind cu ele tarcuri pentru nucile in care vedea oi. A fost un bun motiv sa instalezi o usa cu vizor si o sonerie, si sa fi vesnic "plecata" de acasa.

Un prieten de-al fratelui/varului (cineva apropiat), mare amator de bere si de anecdote mondene, pe care daca il las sa vorbeasca, iti intinde inaintea ochilor un scenariu intreg, cu personaje foarte reale, fiecare cu ticurile si gafele specifice; amuzant la inceput, se repeta curand si o face cu un entuziasm gretos, printre ragaieli si expresii angoide. Imposibil de ocolit; cel putin o data pe luna nu ai unde sa te ascunzi cand va intalniti (intamplator de cele mai multe ori). Si se intampla des. Se plimba incet si sigur prin incapere (sau in jurul tau), scotandu-si burta de betiv inainte, exclama, da ochii peste cap si cere o Stella.

O colega de clasa / de curs, pentru care ai scris odata un eseu. Nu pierde nicio ocazie sa iti aminteasca ce bine i-a prins si sa iti multumeasca. Vrea sa te vada. Vrea sa iti spuna...nu conteaza ce, oricum ceva teribil de anost.

Si Tanti, veche absolventa de tehnologia constructiilor de masini, cu accent local, par rosu si nevoie de afectiune, oprindu-te de fiecare data pentru a-ti admira tinuta, gratia si promptitudinea cu care iti platesti micile datorii pe care le ai. Sunand la usa ba pentru zahar, ba pentru ulei, ba pentru o barfa de cartier care o roade, ba pentru o durere de masele cu saga completa a cariilor si perdictia oftata a unei proteze.

Si fostii prieteni, despre care mai bine nu iti amintesc. X, mai ales. care iti strica mereu cheful, intalnindu-te cu el exact in momentele cele mai neplacute si uitandu-se la tine ca la un bibelou, mai ceva si s-ar pune in cap daca l-ai ruga.

Si poate chiar eu, pe undeva, cotitura incomoda.

Tavanul uitarii. SI unde-ar aluneca mai bine paranteza mea decat intre un ranced à la martie si un crud à la aprilie? Finitele ore sa devina nesfarsite, infinitele cuvinte sa devina tacerea in care se scalda limitatele minti. Doar un lac, rotund de primavara. De-atat am nevoie. Un lac pe care sa-l incercam cu degetul, timizi, dar totusi increzatori. Apa sa-i fie rece, dar treptat, sa devina calda, odata cu trupul nostru umed.

De ce nu ne-am inmuia coloanele vertebrale in apa vindecatoare a prezentului? De ce mereu e alb sau negru, ieri sau maine, eu sau tu, eu sau Universul, eu sau tot, totul sau nimic? Ce s-a intamplat cu griul -singurul gri pozitiv- de azi, griul nostru, griul mediocritatii, dar in acelasi timp al comprimisului cu timpul?

Am devenit pensule incapabile sa picteze-n gri, vazand mereu lumina sau intuneric in loc de apus. Singurul moment ce conteaza, oricat de inspaimantatoare ar fi perspectiva abandonarii tuturor punctelor de sprijin ingropate in trecut sau viitor e prezentul, secunda 0 a orei 0. Secunda echilibrata, secunda balansului perfect static a celor doua talere filozofice: hedonismul si existentialismul. Mi-e scarba de carpe diem, mi-e scarba de memento mori sau de Isaia 22:13 "Mananca, bea, si fi fericit, pentru ca maine murim". Dar daca maine murim? Daca maine nu e? Si in muritorul cu aere de nemuritor secunda nu se va mai zbate niciodata, iar talerele se vor preface în nisipul scurs pe fundul propriei clepsidre. "Cu disperarea incepe adevaratul optimism" si-adevaratul existentialism, pe care-l percep simplist drept dorinta de a fi. Doar tu, cu accesoriile umane sau materiale de rigoare totusi, dar cu propriile picioare drept fundament. In cadrul aceluiasi existentialism, omul e intr-o continua definire, o definitie mereu deschisa. Definirea incepe cu acceptarea imposibilitatii ei, presupun. Cu acceptarea faptului ca "la om -si numai la om- existenta precede esenta". Mereu suntem, mereu sunt, si dupa predicatul meu preferat, apar numele predicative. Pentru mine sunt, pentru lume sunt în van. Esenta ramane captiva existentei, calaul omului, calaul meu. In timp ce existenta isi arata mandra fata, esenta se-ascunde in spatele ei si ma întreb care e adevarata masca. Desertaciunea traiului sau traiul desertaciunii? Care dintre cele doua cere abandonul? Care va ceda? Fara nimic fix, fara macar o zi definita concret drept a mea, a lui aprilie sau a noastra cum reusesc de fiecare data sa plantez samantele certitudinii? Poate ca certitudinea nu e decat fructul pasivitatii, fructul unei mame neafectate de consecintele gustului amar al propriului fruct. Pana la sfarsitul lunii, raman Aprilia. Pana la final raman om. Tot ce se intampla intre cele doua capete e al meu. Nu poarta niciun nume.

Ce este un habarnist? Este un om care practică sportul datului cu părerea. Nu, asta nu este o activitate rea în sine. Detestabil devine doar atunci când după ce ascultăm sau citim un habarnist singura senzație pe care o avem este aceea că ... am pierdut vremea.

Așa că voi completa puțin înțelesul conceptului de habarnist. Un habarnist este un om cu o gandire plată (la figurat, că la propriu... mai bine nu ma exprim!). Un habarnist este acela care nu are nimic de spus, dar totuși vorbește într-una. Și cum fudulia își bagă mereu codița, habarniștii sunt absolut convinși că ceea ce debitează este o firimitura din adevărul universal. Este aproape inevitabil ca acest persoane să se creadă atotștiutoare.

Acum să explic titlul -Cum am ajuns să-i detest? A fost un proces ajutat în primul rând de o cvasi-deformație profesională. Se știe că jurnaliștii sunt cinici și caută senzaționalul. Curg acuzațiile că presa oferă un spectacol dramatic și informație puțină. Însă presa măcar vine cu ceva nou. Un jurnalist își ciulește urechiel cât poate ca să audă știrea. Dacă e doar la început, consemnează totul și lasă pe alții mai pricepuți să comenteze. Dacă nu, se avântă singur. Oricum, el caută întotdeauna noul chiar dacă nu este vorba despre un eveniment, ci despre o părere, o idee revoluționară. În al doilea rând, zilele astea am avut un pitic pe creier. Un pitic care mi-a arătat cât timp pot să pierd citind sau ascultând platitudini. Sunt sufocant de multe discursuric are nu aduc nici informații noi, nici viziuni geniale. Toate fără rost (poate doar de manipulare, așa, ca un fel de picătură chinezească).

Oricum, aș face cu siguranță mult mai multe lucruri în viață dacă nu mi-aș pierde vremea cu prostiile unora. Tocma de asta voi încheia postul ăsta altfel decât mă gândeam la început. Nu voi zice nimănui să tacă. Doar e democrație ... vedeți câte clișee folosesc și eu? Dar le voi spune celor care gândesc ca mine - cruțați-vă viețile! Nu le mai irosiți pe prostii habarniste! 

Ca eu sunt lumea, asta e evident, ca doar nu s-o fi nascut lumea inaintea mea. Dar, pot eu oare sa tratez problema altora ca problema mea? Macar la modul medical si tot trebuie sa o tratez altfel.

Pai, veti zice: stai asa,vere, ca la organism functionam cu totii la fel!..Eu stiu?! Da, dar nu pot trata un alt om ca pe propria persoana.. Stiu, avem aceleasi organe, dar cotul meu este unul..pe cand cotul vecinului este cu totul alt cot , nu? Acum nu ca vorbeam despre durerea in cot, adica despre ea vorbeam, dar in acceptiune medicala, nu colocviala, nu??

Sau durerea din suflet, ca tot avea dreptate conu`Creanga .. "mila mi-e de tine, dar de mine mi se rupe inima".. pai si aici e aceeasi chestiune, sufletele nu pot fi ca un vorba aia: "toata lumea e un hot". Sau ce e ala hot? Sau altceva.. Nu ati observat ca de obicei folosim aceleasi cuvinte dar de fapt ne referim la lucruri diferite? (fac o paranteza si mentionez reactia unui taximetrist la vorba mea: "schimbati genul muzical(manelele)"..raspunsul lui: esti roacher?.. raspunsul meu:definiti "roacher" si apoi spuneti daca e de rau sau de bine sa stiu de la ce notiuni si concepte plecam).

Acum deja am pierdut firul "eseului" (vin de la toaleta)..

In sprijinul aberatiilor mele de pana acum vin cu o amenintare la posibila ignoranta a dumneavoastra: "sa nu dea dracu sa fugiti de raspundere ca va caut si-n sapa de lemn!" (am citat un elev de scoala speciala).

- In cine ai tu incredere oarba de pe lumea asta?

Am stat...am incercat sa ma gandesc si in acelasi timp ma uitam prin el.

Raspunsul meu a fost:

- Stii...tin un jurnal.

- Nu inteleg legatura..

- Am obiceiul sa tin jurnale de cand eram doar o copila;cred ca aveam vreo 11-12 ani.

- Pai si cum poti avea incredere intr-un jurnal?

- S-a lasat citit de altii exact cand a fost momentul.

- Pai si?... Tot nu inteleg. e decat un obiect.

- El ma asculta in orice problema am. Rade orice gafa as face si e langa mine in orice moment..uneori cred ca ma sustine in orice alegere as face.

- ...

- Dar uneori ma face sa plang.

- Sa plangi? Ma, tu vorbesti serios?

- Da. Foarte. Mereu gasesc amintiri care ma ranesc intr-un anumit fel, anumite persoane, anumite intamplari..si uneori parca totul se repeta.

- Nu ma asteptam sa-mi vorbesti despre un jurnal.

- Are si cheitza.

...

On-topic

Intrebare: de ce unele lucruri pe care le facem sunt ratate din start? Sau daca nu par, dupa un numar de zile care-si are origina in intervalul [2,10] devin..worse..and worse..and worst?!?! Se tarasc..

Apoi o iau vectorial si ireversibil in jos; O curba descendenta continua; Fara sanse prea mari de reabilitare dincolo de linia minimala de plutire.

Am vrut sa scriu si sa nu ma mai opresc; gandurile sa nu aiba pagini iar cuvintele sa nu aiba spatiu.

I'll run away today..am soseaua mea, doar c-un singur sens..ma va duce undeva :)

And love said...no shit.

" nu ma poate ajuta decat o singura persoana si persoana aceea..nu poate" ..nu poate acum dar sper sa poata mai incolo.. acum, sa o spun aici si nicaieri din pacate..

Stiu si sper ca o sa fie bine, stiu ca o sa fie asa cum vreau eu, asta mi-a dat aripi.. E fenomenal cum te agati de o idee, care de fapt nici nu stii exact cand sau cum o sa o pui in practica, doar ca e acolo si tu crezi in ea, poate fi si imposibila dar tu crezi in ea.. Asta inseamna ca sunt putin nebuna sau doar mult prea naiva, asa cum imi tot repeta un amic?

Ce fiinta ciudata e omul..

In fine, in ultima vreme iubesc diminetile, le si urasc dar le iubesc pentru ca in primul moment cand deschid ochii, nu-mi amintesc nimic de ieri, de alaltaieri, nimic..atunci parca totul e bine si parca viata mea e un paradis si toate sunt asa cum imi doresc eu sa fie, si le urasc pentru ca apoi imi amintesc de toate si chiar mai mult de atat.. .. si pentru ca nu dorm destul, dar secundele alea in care nu stiu nimic... alea merita totul!

Incet, incet, am observat ca viata merge inainte, cu bune, cu rele.. nu pot opri cursul evenimentelor.

M-am obisnuit cu multe idei, cu multe faze care m-au afectat mai mult decat trebuia. Am acceptat realitatea..asta este, nu mai lupt cu morile de vant, desi asta imi doresc!

Trebuie sa merg inainte cu capul sus, chiar daca am inima stransa de teama si de emotie, am acceptat ca asta trebuie sa fac.

Prostul meu obicei de a ajuta pe toata lumea nu face decat sa-i lase pe ceilalti sa se foloseasca de aceasta "prietenie". Free.. all day,every day 24/7. Si vreau sa spun ca nu-mi mai pasa si ca imi bag picioarele si fiecare sa se descurce cum poate, insa nu e felul meu, imi spun de fiecare data: "gata. a fost ultima data. nu ma mai las prostita de nimeni." si imediat revin la starea de dinainte.

Am obosit. Sincer. I wanna go back to the start. Vreau sa stiu si eu raspunsul la cateva intrebari: de ce imi mai bat capu`? merita? pentru cine?

Hai da-o-n ma'sa de treaba. Oricum, cert e ca ma bucur pentru voi, cei care stiti sa folositi o persoana pana o terminati psihic si cand isi revine , reveniti si voi ca deeeh.. "iar vreau ceva si nu gasesc alta ratata". E trist. Mai ales ca mereu am cautat partea pozitiva, mereu am ales sa inchid ochii atunci cand cineva ma mintea.. mereu am zis "lasa ma, nu e nici o problema, se mai intampla, nu tre sa-i scot acum ochii cu orice chestie".

Si culmea e..ca tot voi va suparati atunci cand intr-un final cedez nervos.

Eu nu mai inteleg nimic. sincer. absolut nimic.

Dar as da orice sa nu va fi cunoscut niciodata.

Un mare, mare bullshit. stiu.

Am așteptări mari. Din nou! Poate că voi reuși, în sfârșit, să scriu într-un blog mai mult de 10-11 texte fără să îl trec pe privat sau, eventual, să îl șterg. Îmi este mult mai ușor să încep un proiect decât să îl duc la bun sfarșit. Fenomenul, din păcate, se manifestă în toate sectoarele vieții mele, de la relații personale până la profesie.

Mă culc cu speranța că mâine nu voi abandona ce am început azi.  Și poate îmi adun puterile să scriu cum îl aplaudă presa pe Putin. Asta a fost ceva nou, că mingi la fileu de la așa-ziși jurnaliști au mai primit și alții.

Cele mai frumoase momente..

1. sa te indragostesti

2. sa razi pana nu mai poti

3. sa gasesti multe mailuri cand te intorci din vacanta

4. sa conduci prin locuri cu peisaje superbe

5. sa asculti melodia preferata la radio

6. sa te pui in pat ascultand ploaia

7. sa iesi de sub dus si sa te invelesti intr-un prosop cald

8. sa iei ultimul examen

9. sa iei parte la o discutie interesanta

10. sa gasesti bani in niste pantaloni pe care nu i-ai mai purtat demult

11. sa razi de tine insuti

12. sa mananci cu prietenii

13. sa razi fara motiv

14. sa auzi din greseala pe cineva care te vorbeste de bine

15. sa te trezesti in mijlocul noptii si sa iti dai seama ca mai poti dormi cateva ore

16. sa privesti un apus de soare.

17. sa asculti melodia care iti aminteste de persoana speciala din viata ta

18. primul sarut

19. sa simti "fluturasi" in burtica atunci cand vezi persoana speciala.

20. sa petreci niste momente frumoase cu prietenii

21. sa vezi ca oamenii la care tii sunt fericiti

22. sa porti bluza persoanei iubite si sa miroasa inca a ea

23. sa faci o vizita unui/unei vechi prieten/e si sa iti dai seama ca ati ramas la fel de buni amici

24. sa auzi ca esti iubit(a)

25. sa nu ai regrete pentru nimic.

Dupa vestile de ieri si cateva opinii m-am decis ca ar fi ok sa incep deja sa imi schimb putin asa-zisa alimentatie..insa nu stiu cat de bine a fost.

Avand in vedere ca ajunsesem saptamanile trecute intr-un stadiu in care fumam foarte mult, iar incet incet revenisem la aproape un pachet pe zi si azi am fumat decat 6 tigari, eu cred ca este un pas destul de bun.

Lipsa cafelei...a fost un moment foarte foarte prost. Nelipsita cafea zilnica..astazi a ramas ademenitoare in the coffee machine. De dimineata faceam ce faceam si mai dadeam ture prin bucatarie uitandu-ma cu jind dupa o gura de cafea, dar am zis NU. Foarte greu, foarte neinspirat. Am fost foarte ametita toata ziua..inca sunt. Am plecat de acasa cu parul exact cum ma trezisem.. in toate directiile, in toate modurile, si o "coada" aruncata intr-o parte prin parul meu. Am observat exact inainte sa cobor din autobuz, aproape de liceu. Am scos o agrafa, am prins ce mai puteam salva si m-am gandit ca o sa bag iar textul: "Hai sictir ca sunt junky."

Se pare ca a mai mers inca o data faza asta. Desi au fost cateva capete seci care inca intrebau insistent: "da` ce'ai ma in cap?" ..."o vizuina de nurci."

Am ametit toate cuvintele scoase pe gura. In loc de doctor am spus profesor.. am repetat acelasi cuvant intr-o propozitie de cel putin 2 ori + mai aveam momente cand pur si simplu ramaneam cu privirea-n gol. si nu ma gandeam la absolut nimic. macar mi-am pastrat umorul.

Azi era o zi perfecta pentru o cana mare cu cafea, pachetul de tigari si foile pentru ca sunt foarte presata de timp cu interviurile pentru revista. Avand si un timp foarte scurt sa il fac. gen 2 zile. iar eu..evident am zis ah lasa ma, am timp il fac pe mess.. ii prind eu p'astia de la a 12a si a 13a ca deh, mereu sunt online, fie si la 8 dimineata. Si ce sa crezi? Abia am gasit 2 persoane. Sunt in criza de timp, in pana de idei si inca ma mai bantuie sentimentul de ieri.

Nu stiu ce e cu mine. E foarte dubioasa situatia..si ma framanta. Parca as fi un aluat pentru cozonac. Ma ia prin toate partile, ma suceste, ma invarte dar nu ma duce aiurea (Coma - Canta-mi Povestea) . Ouf. Credeam ca intr-un final, lasand trecutul in trecut acum o sa fie totul bine si frumos. Dar nu. Si nu. Nu are treaba cu trecutul, asta ma framanta cel mai rau. Newsflash! it's a new kind of fear. si nu. inca nu mi-e frica de intuneric, doar de singuratate , si sa am incredere in oameni in care n-ar trebui, si sa fiu mintita si ... mi-e frica. Gata ajunge.

Vai, ce as fuma. Nici unghii de ros nu mai am. Seminte nu pot manca (Nu am voie). Bine cel putin ca inca mai pot asculta muzica. As lua-o razna de tot daca si asta mi s-ar taia de pe lista.

Gata. i quit.

Ma duc sa stau in pat si sa citesc.

Simt ca explodez .

Frica ma'tii.

Ea: imi tziuie urechile de ce?

Eu: iti si flutura sau numai tziuit simplu?

~*~

Ea: Alfabetul

Eu: a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v w x y z

~*~

Ea: De ce ploua?

Eu: De ieri

~*~

Ea: Cum se face felatia?

Eu: Intreaba-le pe alea cu feedback :))

~*~

Ea: Mi-a atins usor sanii

Eu: Cu ce? e bine de precizat!!

~*~

Ea: Saburex A ce virus e?

Eu: d`ala rau, de calculatoare, nu de oameni :D

~*~

Ea: Cum face cainele iarna?

Eu: Ham-ham

~*~

Ea: A disparut run din start

Eu: sa mori tu?

~*~

Ea: Pe ce continent se afla Europa?

Eu: mori ba!

~*~

Ea: Cat doarme un caine?

Eu: Sincera sa fiu, cre'ca mult al dracului

~*~

Ea: Ce faci cu o iubita?

Eu: in principiu sex, dar poti sa faci si plimbari si alte chetii d'astea :))

~*~

Ea: De ce aspirina?

Eu: Pentru ca te doare capul,maica, d'aia.

~*~

El: Nume de porcusor de guineea.

Eu: Gigi :>

El: Vasile porcul

Eu: Vasile e ratza nu porc! Porcule

~*~

El: Te urasc

Eu: si eu ;;)

~*~

El: Futaiuri cu maimuta

Eu: Ok :))

~*~

El: Femei basinoase

Eu: Dumnezeu o sa le ierte :))

~*~

Ea: Spalat rufe sportiv

Eu: Aia inseamna la modul repede? :D sa treci si pe la mine!!

nu-mi pot plange alegerile.dar le pot judeca pana la o asprime.care-mi frange obiectele iubirii marunt.marunt.

mi-e frica sa-ti scriu pe limba ta.atat de severa si lipsita de emotie.

mi-e frica sa-mi ascult cuvintele uneori atat de aspre.

m-am saturat sa ma iubesc.

m-am saturat sa-mi iubesc viata pana la lesin.

si apoi sa o detest.

vroiam un singur lucru. si acela mi-e interzis. pai nu-l mai caut.ca stiu unde e.si nici nu-l mai cer.pentru ca nu-i al meu.nu-mi apartine.dar mi-ar fi placut.

lumea pe care`am lasat`o`n urma.n-a fost de fapt lumea mea.

ca n-am platit chirie.si n-am platit curent.

m-am contopit in schimb.cu toate greselile din ea.

acum imi curge nasul.il sterg.doar e al meu.

am simtit mai puternic ca-n alte dati.sau poate de fapt de data asta am simtit.si-atunci am simulat.

cum imi adun toate dezamagirile.si incerc sa le arunc in capul tau.

iti privesc ceafa de-aici.si e rosie de la saruturi murdare.

si ma vad plecand.si pe tine stand in acelasi loc pentru totdeauna.

de nu te-ai mai misca.

si de-as putea intelege plecarea mea.sa mi le explici doar tu.

vreau sa plec la inceput.

vreau doar atat.

Anul in care a luat fiinta acest suflet este incert, a suferit modificari majore din cauza factorilor externi (familie ,prieteni ,sentimente si sperante neimpartasite..).

Am incercat reconditionarea prin neglijarea acestor aspecte insa nu a iesit niciodata asa cum mi-am dorit si oricum nimanui nu i-a pasat daca se schimba ceva sau nu.

E un suflet bun, stie sa ierte, cunoaste bucuriile alea mici de tot care fac din viata un dar divin. Pana acum sufletul acesta a avut puterea de a intelege si a separa naivitatea de prostia umana, raul de bine, realitatea de iluzia..greselile neintentionate de cele intentionate..insa aceasta putere s-a diminuat atunci cand a devenit evident ca nimanui nu i-a pasat intradevar de pietrele aruncate ..ci dimpotriva toti aveau pretentia ca acest suflet nu merita recunostinta greselilor a caror tinta directa a fost mereu.

In final m-as declara multumita daca sufletul acesta ar ajunge intr-un loc in care i s-ar putea oferi mai multa nesimtire si indiferenta la ceea ce se intampla in jur.

Accept si plata in rate.

Ei stiu cand vine factura de la tel si cand tre`sa te primeasca la ei sa dormi in caz ca mama face urat (asta se voia a fi o gluma)!! pe scurt astia`s prietenii..dar..cum toate nu pot fi asa de ROZ .. apare si o problema: exista prieteni adevarati?! exista o retea a prieteniei? nu ar fi normal ca fiecare om sa isi doreasca sa aiba alaturi pe unul din oamenii despre care am vbit mai sus?!..asa ar fi normal.. pai si atunci..daca asa e normal..de ce nu toti pot oferi ceea ce isi doresc? daca avem nevoie de prieteni,de ce nu putem fi chiar noi prietenii altora? ..da da da..si aici devin profunda si..cu toate astea..(si am facut aceasta paranteza trecand la lucruri mai putin dragute pt ca toata lumea se intreaba la fiecare pas 'daca exista sau nu prieteni adevarati'?!...ar fi logic sa existe daca noi am sti sa fim prieteni..dar noi suntem mai mult egoisti).. exista prieteni adevarati! trebe doar sa stii sa`i gasesti..sau sa te gaseasca..si..sunt sigura..ca pt un prieten adevarat (a carui definitie am dat-o mai sus) ai putea sa mergi chiar si pana la capatul lumii..

Cand il gasesti..trebe doar sa reusesti sa-l pastrezi..!!..cel mai important e ca..bazele unei prietenii se pun atunci cand doi oameni isi descopera lucruri pe care le au in comun..iar aceasta incepe sa dea roade doar atunci cand sunt descoperite si acceptate diferentele individuale..(aceasta nu imi apartine...doar mi se pare foarte tare)..Si cam asta e tot pentru azi..nu stiu de ce am scris..asa ma apuca pe mine...da`cre`k mi-a placut ideea de a scrie o pagina de jurnal..pt ca am suferit "traume" in copilarie (imi mai gasea mama jurnalu ) ..si de atunci..TOT scriu ..doar ca il ascund..pe unde pot si nu pot ..si am scris pentru ca ..repet..am inteles cat de importanti sunt prietenii..si eu vreau sa cred ca am cativa prieteni buni..si mai vreau sa cred ca si ei se simt cu musca pe caciula..si ca..n-o sa uite niciodata ca..."je suis la plus belle fille de cette pays"!!!! (prietenii sunt aia care iti accepta fitsele..dar iti zic cand e cazu`sa incetezi ) ..

LUV YOU PPL ....(bn..doar cateva persoane.... )

Sa mai dorm..sa mai lenevesc..sa mai fac nazbatii de copil..sa imi julesc genunchii..sa ma indop cu acadele, inghetate si bomboane fara sa ma tem de cantar..kile sau priviri dubioase..

Sa ma rasfat. Sa ma bat cu zapada..cu pernele si sa zboare fulgi. Sa fie iarna si sa desenez cu degetul pe geamuri aburite..sa alunec pe gheata..sa mananc vata de zahar in parc.

Sa cant fara frica. Sa fac baloane de sapun si sa le sparg. Baloane de ciunga si sa scriu cu carioca pe pereti.

Sa am camera mea batuta de soare si primavara..in camera sa fie o singura iubire, radianta si frageda si electrica si pe pereti sa creasca vise din globuri mari.

Sa ma indragostesc de viata jucandu-ma ca un copil cu creta colorata in miiiiiiiiiiiiii de chipuri superbe si stange.

Sa-ti fur obrajii si sa-i sarut..

Sa suflu in vise ca in papadii si ele sa ne uite de lume.. Refuz sa cresc.

Si totusi inca zac monoton in fata calculatorului si astept sa se intample ceva. Orice.

Credeam ca nu exista in Romania om sa nu strecoare cu placere cateodata [a se citi de cel putin 2-3 ori pe zi] niste vorbe deocheate care te scapa de naduf instantaneu.

Doar..vorba aia..sunt date spre racorire. Nu te poti lipsi de injuraturi cum nu te poti lipsi de aer. Daca nu se imprastie zilnic din abundenta peste ogoare, recolta e compromisa. Ogoarele sunt oamenii, recolta e viata lor - ca sa vedeti ce metafora data naibii am putut sa scornesc numai pentru a vizualiza beneficiul real pe care ni-l aduc vorbele urate.

Increderea in tine creste cand stii ca unor injuraturi banale le-ai raspuns cu altele plastice, mai stufoase, mult mai pline de venin.

Vorbele astea trebuie sa taie adversarul, sa-l buimaceasca, sa curga sange, dupa ce te-a sfichiuit un specialist in domeniu. Pe de alta parte, esti garnisit cu asa ceva, cariera ti-e consolidata, perspectivele inmuguresc, rezultate nemaipomenite apar ca ciupercile, nu esti - ramai un spectator al ascensiunii si prosperitatii celorlalti.

Vrei?..Nu vrei, normal. Nici tu. Oh..nuu, nici eu, bineinteles. Cum sa vrei asa ceva?

Trebuie injurat peste tot cu sete, cand te simti apasat, oprimat, obidit, nedreptatit, sufocat, terminat...pate'de ficat. Esti totusi tu la mijloc - aduna-ti puterile si da-le o lectie celor care te supara: INJURA-I!

Uite, de pilda, eu imi dau frau liber la vorbit murdar. E cum sa dau exemple... Nu-s facute pentru a fi asternute pe hartie asemenea vorbe. De fapt..sunt cateva tari de tot.. si sunt la indemana oricui..ca si eu le-am invatat tot de la televizor.

Cel mai rau e sa zici "shit" ..adica pe romaneste, asa-zisul "drace"..si "holy shit"..cum ar veni..."Sfinte Sisoe!" (nu ca ar avea vreo legatura!)

Asa se traduc...asa zic.

Aprig de tot.