Tu stai nemiscata in fata oglinzii si-ti admiri amagitoarele parti ale corpului, care sunt niste simple imagini construite pentru a te deceptiona, si realizezi ca ti-e dor de trecut, ti-e dor de tine din trecut si acest dor dureaza si apasa tot mai mult pe rana.

Trecerea timpului e ca un destin dramatic si departarea de fiinta iubita e ca si cum ai fi condamnat la nefericire pe viata...

Dorul e contopirea durerii cu placerea, e suspinul singuratatii. Izvorul vietii cu timpul seaca, culorile-si pierd semnificatia si intr-o oarecare masura se ajunge intr-o stare cind sunetul ei-si pierde vocea si ramin doar niste urme intacte, controlate de destin...doar dorul iti mai ramine, ultima speranta care te mai tine in viata...

Dorul e el care te salveaza in momentele de disperare, e amintirea care ti-a marcat destinul si-a pus amprenta pe intregul Univers, astfel axindu-l pe cel mai inalt pisc.

Daca as putea cuprinde infinitul... as opri viata pe o clipa, daca as putea atinge inaltul as prinde aripi si as zbura, iar daca as stopa dorul, ar disparea lumea... deoarece oricit de trist si apasator ar fi el, totusi, el e cel care-ti trezeste sentimente, dorul recurge la modul de conceptie a unor stari care-ti demoralizeza fiinta, dorul e esenta sufletului...

Unul dintre amicii mei imi facuse un cadou. Era un CD cu muzica folk. In pustietatea noptii, atunci cand eram aproape de Arad, in urechile mele  rasuna cantecul urmator.

E un cantec trist. Foarte trist! Si nici acum nu stiu de ce acest CD a ajuns la mine si nici macar de ce, in noaptea aceea, am ascultat la nesfarsit piesa Tatianei Stepa. Pur si simplu nu ma puteam satura de ea.

10 aprilie 2008.  Tot noaptea si intunericul ma invaluia inca o data. Nu mai eram singur in masina dar rasuna aceeasi cantare. Conduceam spre Vicov si cantecul devenise laitmotiv al zilelor acelea.

De atunci au trecut mai mult de 3 luni si cantecul a rasunat adeseori. Asa cum "o noua zi" era cantecul vietii, "in  noaptea asta" devenise imnul despartirii. Nu al mortii, pentru ca moartea nu poate zmulge nimic din Mainile Domnului meu, ci al unei dureroase despartiri.

Am hotarat sa continui sa scriu pe blog dar eram dator cu un ultim post celui ce va ramane in mintea, inima si sufletul meu atat cat eu voi mai pribegi prin viata. Iosif nu va putea fi niciodata inlocuit! Acum, cand praful durerii s-a asternut greu in mine, acum imi este mai usor. Dorul revine deseori, dor dupa discutiile cu el, dupa blandetea si sfaturile lui, dupa linistea pe care o raspandea prin simpla prezenta. Revine si parerea de rau ca a lasat asa de putine in urma, el cel ce putea sa ne imbogateasca mai mult. Dar poate ca Stapanul a avut trebuinta de el in alta parte...

La final, in dimineata invierii ne vom reintalni. Nu numai cred asta ci o stiu cu siguranta! Ne vom imbratisa si vom povesti. Nu vom plange, pentru ca acolo nu este locul lacrimilor! Ci doar ne vom fi sfarsit amandoi pribegia si adevarata viata abia va avea sa inceapa!

Pana atunci, adio draga Iosif... dar ramai in mine!

Viata asta e plina de neprevazut si uite cum un mic zambet a starnit in mine un val de emotii. Cum merg mai departe cu o fata de om aerian, pierdut printre norii unor ganduri...Zambesc cu ochii si cu buzele care vor sa spuna din nou te iubesc..Dar nu o voi face, de data asta nu ma mai grabesc. De data asta astept, asa cum am asteptat ca tu sa apari...Insa asteptarea asta nu va fi dureroasa, nu va plina de chin si lacrimi...Astept razand, fara sa imi pese daca el va veni sau nu.  E de ajuns sa stiu ca e acolo, privindu-ma ocazional, timid si retras...e undeva acolo, ascuns printre faldurile viitorului. Fiecare gand ma face sa afisez un zambet de copil tampit, larg, care imi umple toata fata. Sunt usoara ca un fulg si nu am decat un singur gand..baby I learned the way to break a heart, I learned from the best, I learned from you.

Nu mi-am dorit nicicand sa se termine asa, si totusi asa a fost, dar viata e plina de surprize. Mie mi-a adus-o pe cea mai placuta, cea in care am aflat daca exista iubire dupa iubire. DA! Exista, nu e doar un gol imens, nu e doar pustiu si nu e doar durere. Si e atat de bine sa privesti inainte, la un cer senin, la o mare albastra, si la un drum in care cuvintele sunt de prisos. E exact ce am nevoie...cat mai putine cuvinte cu putinta, fara explicatii pentru orice, doar gesturi si o liniste care spune mai mult decat mii de vorbe...un drum lung in fata mea, dar pe care l-am asteptat cu sufletul la gura. Finalul lui poate nu a fost cel pe care mi-l doream sau imaginam, dar a fost plin de speranta.

Ne plac sentimentele... dar abia asteptam ca ele sa se sfarseasca , iar daca nu se intampla asta in mod natural, le omoram noi , scuzandu-ne ca nu mai putem indura suferinta.... pana la urma o omoram si pe aceasta, in cele mai pure forme ale ei ... dar nu ne place moartea, ne place viata !!!

Traim si facem diverse lucruri, crezand, lasand impresia ca ne-ar placea, cand defapt tot ce ne place e linistea, tot ce iubim e moartea...

Cu toate acestea o negam... de cate ori nu ai inselat-o, de cate ori nu ai crezut ca alte femei sunt mai dulci ca ea, doar pentru a te intoarce sa plangi in bratele ei, doar pentru a-i cere indurare si iertare inca o data... iar ea te asculta, ea te intelege, ea te iarta... si stie c-o vei mai insela, ca nu te dezveti, dar te va ierta din nou, pentru ca ei chiar ii pasa de tine... ti-a aratat-o de atatea ori... te cunoaste atat de bine... atunci cand voiai sa te legi pe veci de ea, ea te-a amanat... tie ti-a trecut pasa... ea a zambit calm si te-a privit matern cum te duci sa te joci iar de-a placerea iubirii cu alte femei... dar iarasi ai revenit in bratele ei... si iarasi te-a iertat...

De cate roi nu ai lasat-o plangand in urma ta, cand tu ii spuneai ca ai gasit fericirea in bratele alteia? Toate acele lacrimi ale ei le asteptau pe ale tale, atunci cand realizai ca defapt ea e perfecta, ea n-are cusur, ea te ademeneste mereu, si iar veneai sa plangi in bratele ei... pe care acum le gaseai mai fierbinti decat sangele ce-ti clocoteste in vene...

Ea e mereu suava , tandra , nu-si pierde unduirile odata cu varsta... o stii de cand erai mic, te-a  sarutat cand ai adormit prima data ... ai iubit-o de atunci, cu toate astea ai tinut neaparat sa o inseli, sa crezi ca poti trai fara ea... sa crezi ca esti un zeu... dar ai uitat ca numai in bratele ei te simteai un zeu, ca numai acolo puteai face orice, ca doar langa inima ei ce bate molcom simti ca traiesti, ca din ce esti mai aproape de ea, sa-i simti rasuflarea racoroasa, pielea fina, buzele rosii, parul balai... din ce simti ca traiesti mai mult... doar cand esti pe punctul de a-i ceda simti ca traiesti, ca sangele iti curge prin vene, ca tamplele sunt pe cale sa-ti pocneasca...

Iar daca nu-i cedezi, revii aici... cauti alta femeie, alt piept la care sa te adapostesti... si iar crezi ca l-ai gasit... dar nu trece mult si o chemi sa-ti aline durerea, sa ia cu ea anumite dorinte, anumite placeri, anumite idealuri... ea te asculta si te priveste cu ochii ei mari si negri, si se supune, de parca ar fi sclava ta, cadn defapt ea te-a subjugat pe tine , complet, doar ca tu nu o stii inca, nici ea nu o stie inca... dar va priviti in tacere si va zambiti ... inchizi ochii si te simti in bratele ei... ii simti rasuflarea , calduta de aceasta data, in ceafa... si un impuls iti strabate sira spinarii... adormi stiind ca ea va avea grija de tine... mereu... stati imbratisati si va iubiti...

Omoram sentimente, ganduri, dorinte si chiar sufletul din cadn in cand... si doar ea ne accepta si ne iarta... de ce nu recunoastem c-o iubim???

Pana unde poate merge cruzimea am vazut. Experimentul de la Pitesti e un capat de lume. Prima oara cand am citit despre el am avut insomnii si m-au cuprins gandurile negre. La fel s-a intamplat si cand am citit despre ororiile comunismului. Si despre lagarele naziste de concentrare. Si despre Inchizitie.

Am vazut acum cativa ani filmul 1984, realizat dupa romanul lui George Orwell. M-am inspaimantat. Desi nu am citit cartea, imi dau seama ca a avut o baza reala. REALA!

Astazi am dat peste un articol care mi-a readus aminte de unul din subiectele tratate in filmului/cartea mai sus amintite. M-am gandit la Big Brotherul care stie in permanenta ce vorbeste si ce face poporul. Ascultarea telefonului si interceptarea corespondentei electronice nu reprezinta un pas inainte spre destramarea intimitatii persoanei?

Personalitatea unama este complexa si n-am sa reusesc sa o inteleg niciodata pe deplin. N-am sa inteleg niciodata ce i-a determinat pe unii oameni sa actioneze cu atata sadism asupra celor din jur. Ce intamplari nefericire i-au facut sa adopte asemenea atitudini nedemne a se numi umane. De fapt, reflecta exact opusul umanului, sensibilului si bunului.

In fine, nu sunt eu in masura sa judec ce s-a intamplat atunci si nici in masura sa influentez in vreun fel (mai ales pozitiv) ce se va intampla de acum incolo. Probabil ca maine, prinsa in vartejul minicurilor cotidiene, voi uita ce am simtit acum: tristete, compasiune, deznadejde.

   Văd , simt şi cred că mă doare . Carnea coaptă-mi de Soare . Blestemat , clepsidră fără nisip , pardon , sunt plictisit . Materie , te urăsc . Cutie ! Visez c-o sărută , o atinge .. şi-o aruncă . El doar o foloseşte , n-o iubeşte . Eu mă lupt şi cred că-mi prieşte . Animalul vestejeşte . Mă împunge mişeleşte . Orbul lui peşte .Două sfere mici , culoare . Alte sfere mari , sfârcuri . Colţuri , canibal .. o linge şi joacă la ţambal . Miresme , salivă şi spermă-npuţită . Viermii cotrobăie maţu-i gros , mititica . Balerina entropiei , blestemul evoluţiei .

   Presărat cu sens , realitate şi iubire totul e frumos . Sclave pentru-n os . Excitarea cu-n baros . Gaura din dos . Lichide , urină , animalul digeră fără de folos . Nu-ţi place , naratorul nu mai tace . Imaginaţie . Destinul plin de tentaţie . Prejudecata naşte reprize de felaţie . Durere , articulaţie . Rimă , aliteraţie . O altă cheie face senzaţie . Dispare .

   Rămas singur într-o cutie , în nicăieri . Sună şi este urât . Ar fi rimat de-aş fi vrut . N-are sens să lupt . Sunt liber , maşină de orgame şi spermatozoizi fără de speranţe . Robot , fără lanţuri . Cutie , fără şanţuri . Discuţii fără de cuvinte . Sensuri şi maţe lipite .. pe verticală . Smoală ! Tunete haotice . Cuvinte periodice . Creionul încă scrie , pe aceeaşi margine de hârtie . Oceanul pluteşte în marea care se zăreşte .. nu ! nu există . Persistă , speranţa . Curcubeu , non-culori , împuţit . Naratorul sictirit . Decupat din armonie , cubul e doar o ironie . Arogant destinat mie . Personajul cel defect . Naratorul e perfect .

"All Around Me"

My hands are searching for you
My arms are outstretched towards you
I feel you on my fingertips
My tongue dances behind my lips for you

This fire rising through my being
Burning I'm not used to seeing you

I'm alive, I'm alive

I can feel you all around me
Thickening the air I'm breathing
Holding on to what I'm feeling
Savoring this heart that's healing

My hands float up above me
And you whisper you love me
And I begin to fade
Into our secret place

The music makes me sway
The angels singing say we are alone with you
I am alone and they are too with you

I'm alive, I'm alive

I can feel you all around me
Thickening the air I'm breathing
Holding on to what I'm feeling
Savoring this heart that's healing

And so I cry
The light is white
And I see you

I'm alive, I'm alive, I'm alive

I can feel you all around me
Thickening the air I'm breathing
Holding on to what I'm feeling
Savoring this heart that's healing

Take my hand
I give it to you
Now you own me
All I am
You said you would never leave me
I believe you
I believe

I can feel you all around me
Thickening the air I'm breathing
Holding on to what I'm feeling
Savoring this heart that's healed.

Cuprins de spume timpul e răsfirat în larg
Cum, nimeni nu mai ştie, când ploi îl scrijelesc,
Mai poate ţine-ntr-însul înfipt al meu catarg...
Condori bătrâni şi palizi în inimă lovesc.

Posaca stea a morţii clipeşte nemilos
Şi parcă nu e alta pe cerul de departe.
Talăngi de neputinţă mai surpă un colos
Din bâiguiala lumii cu ţipete deşarte.

S-a dezlipit o pală de frică dintr-un om,
O inimă albastră s-a pietruit în altul...
O cruce creşte largă în fiecare pom,
Iar cerul de departe şi-a adâncit înaltul.

Mă plec în pulberi spume, atât mi-a mai rămas,
La început iubirea sfielnică-i şi-ar vrea
Să mă agăţ de litere, să mă prefac în glas
Şi să-mi îngrop durerile plângând 'naintea Ta.

When I get to Warwick Avenue...
Meet me by the entrance of the tube.
We can talk things over, a little time...
Promise me you won't step outta line.

When I get to Warwick Avenue...
Please drop the past and be true.
Don't think we're okay, just because I'm here...
You hurt me bad, but I won't shed a tear.

I'm leaving you for the last time baby...
You think you're loving but you don't love me.
I've been confused outta’ my mind lately...
You think you're loving but I want to be free.
Baby you've hurt me.

When I get to Warwick Avenue...
We'll spend an hour, but no more than two.
Our only chance to speak, once more...
I showed you the answers, now here's the door.

When I get to Warwick Avenue...
I'll tell you baby, that we're through.

I'm leaving you for the last time baby...
You think you're loving but you don't love me.
I've been confused outta’ my mind lately...
You think you're loving but you don't love me.
I want to be free, baby you've hurt me.

All the days spent together, I wished for better,
But I didn't want the train to come.
Now it's departed,
I'm broken hearted, seems like we never started.
All the days spent together, when I wished for better,
And I didn't want the train to come

You think you're loving but you don't love me.
I want to be free, baby you've hurt me.
You don't love me,
I want to be free,
Baby you've hurt me.

Apogeul l-am atins seara, cand am vrut sa-mi astern un zambet pe buze cu gustul cald al caruia sa adorm... nu am reusit.. in loc de fericirea ce o asteptam, am primit o reimprospatare a suferintei... mi-am amintit de toate frustrarile , de toate defectele , de toate limitarile mele...

Partea buna (pentru mine personal e extrem de proasta) e ca mi-a revenit dorinta, nevoia de a scrie... sau poate e de la ploaia marunta de afara, ploaie ce se arunca nemiloasa asupra orasului inconjurat de coline ... sau poate doar caut un motiv  pueril, fiind prea las pentru a-mi recunoaste lipsurile, chiar si doar in fata mea.

Dar, cum spunea si Mavrodin, celebrul personaj al lui Mircea Eliade, "scriem cand avem un neajuns, lipsuri, frustrari..." si cand ele nu mai incap in sufletul nostru, as adauga eu.

Ochii mi se inchid, vederea mi se incetoseaza, trupul cere odihna... da, acum o sa-i ofer lui odihna, iar sufletului si mintii libertate... voi pune capul jos si voi dormi...

Dentists scare the shit out of me!!!

Eh.. uite ca mi-am luat inima-n dinti si si am facut o vizita da dentist si nu pt ca as fi avut dureri insuportabile dar chiar era cazul, altfel puteau urma niste dureri insuportabile. Din 2 rele l-am ales pe cel mai mic. Din punctul meu de vedere ambele sunt la fel de rele.

Ajung eu pregatit sa astept sa imi vina randul si cand intru surpriza... sunt poftit direct pe scaun. Urmeaza discutii simple, anestezie. Mai vine cineva sunt poftit sa astept pe alt scaun pana isi face efectul anestezia.

Si urmeaza tipul. Eu deja ma simteam bine, fara pic de durere totul ok, relaxat si nu incepe asta de pe scaun sa faca ca toti dracii, ca il doare ca nu mai poate, intoarce capul spre mine si vad o privire desfigurata de durere. In capul meu ceva de genul... "Imi bag pula eu fug acasa" .

Incerc sa ma incurajez sa raman, asta facea si mai rau gata plec... nu nu nu si nu eu nu pot suporta asa ceva.

Il pofteste sa se ridice de pe scaun si pe mine pe scaun... eu: "De ce nu am plecat dracu acasa" Muream de cald transpirat tot, deja eram ametit. Ma asez...

Inchid ochii incerc sa respir, buza superioara nu o mai simteam, cand ma dezmeticesc "gata pe ziua de azi".

In seara asta am avut parte de 2 plombe si o extractie.

To be continued...God please help me!!!!!!

P.S nu m-a durut nimic dar tot mor de frica :(((

NU UITATI DE CONCURS

Chiar experiente asemanatoarea aveti?

Durerea - Dr. Rodica Tănăsescu, preşedinte AMF-B

Emisiunea poate fi vizionata la categoria Medicina de Familie.

Sinopsis: Durerea este o stare de disconfort, o acuză subiectivă a pacientului, care descrie ceea ce simte. Este în mod clasic percepută ca un semn al bolii şi este cel mai frecvent motiv de prezentare la medic. Durerea furnizează date importante pentru diagnosticul pozitiv şi este folosită pentru evaluarea răspunsului la tratament. Cauzele durerii sunt extrem de numeroase, mergând de la o banală colică până la dureri severe de tip neoplazic. Potrivit OMS, există 3 trepte de tratament cu analgetice în funcţie de 3 tipuri de durere: uşoară, moderată şi severă.

"Cât o să mă doară...?"

E o întrebare pusă de o inimă care jeleşte.  Şi raspunsul e la fel de dureros şi izbitor ca şi realitatea.. "Toată viaţa...". Nu uităm niciodată cu adevărat, indiferent de câţi ani or să treacă.

Pierderea cuiva drag e ca o operaţie majoră.. o parte din noi este înlaturată.. şi rămânem cu o cicatrice pentru tot restul vieţii. Dar totodată asta nu înseamnă că durerea va fi mereu aceeaşi. La început.. ne vine greu să credem, şi pentru o scurtă perioadă nu simţim aproape nimic.. e ca atunci când ne tăiem accidental: vedem sângele cum curge.. dar durerea încă nu s-a instalat.. Aşadar când suntem loviţi.. nu simţim imediat.. dar când începem să simţim.. durerea e spulberătoare.. ne loveşte pe neaşteptate şi ne loveşte tare..

O să treacă timp... şi apoi rana începe să se vindece. E ca şi cum am merge printr-un tunel.. rar ridicăm capul din pământ şi observăm lumina de la capatul lui.. şi uneori pare de neatins, dar în final intrăm în acea lumină. Putem râde.. putem zâmbi.. putem trăi din nou. Scoatem aţele şi suntem din nou întregi. Rana s-a vindecat.. într-un fel. Dar nu.. cicatricea e incă acolo.. şi sub ea se ascund rămăşiţele unei răni extrem de dureroase... Pe măsură ce trec anii, ne descurcăm.. avem lucruri de făcut, oameni de iubit.. şi asta necesită toată atenţia.. Deşi durerea e încă acolo.. nu departe de suprafaţă. Vedem un chip care seamănă, auzim o voce cu un ecou cunoscut, vedem o fotografie.. vedem canapeaua pe care stăteam împreună.. şi e ca şi cum cuţitul e din nou în rană.. dar nu e la fel de dureros şi parcă de data asta e şi o picătură de fericire prin rană.. Acum putem să ne aducem aminte momente fericite.. care nu ne provoacă doar durere.. ci şi fericire.. Şi încet încet ne aducem aminte cu bucurie de ce a fost. Avem ritualuri religioase periodice.. zile memoriale.. vizite la cimitir.. şi deşi toate astea provoacă durere, prin diferite amintiri.. tot acele diferite amintiri.. sunt şi plăcute.

"Cât o să mă doară...?"

Toată viaţa... durerea pierderii e preţul pe care-l plătim pentru dragostea vieţii..

Condoleanţe sincere!

I-am cerut lui Dumnezeu sa-l vindece pe copilul meu bolnav Dumnezeu a spus NU Spiritul sau este intreg, iar corpul sau este trecator.

I-am cerut lui Dumnezeu sa-mi dea rabdare. Dumnezeu a spus NU Rabdarea este un derivat al durerilor; ea nu se acorda, ea se invata.

I-am cerut lui Dumnezeu sa-mi dea fericire. Dumnezeu a spud NU. Eu iti dau binecuvantare; fericirea este in tine.

I-am cerut lui Dumnezeu sa ma scape de durere, Dumnezeu a spus NU Suferinta te face sa lasi la o parte grijile lumesti si te aduce aproape de mine.

I-am cerut lui Dumnezeu sa creasca spiritul meu Dumnezeu a spus Nu Tu trebuie sa te cresti pe tine insuti dar ma voi ingriji ca sa fii roditor

I-am cerut lui Dumnezeu toate lucrurile care ar putea sa-mi incante viata Dumnezeu mi-a spus Nu Eu ti-am dat viata, asa ca poti sa te bucuri de toate lucrurile.

I-am cerut lui Dumnezeu sa ma ajute sa-i IUBESC pe altii, asa de mult cat ma iubeste El pe mine. Dumnezeu a spus... Ahhhhh, in sfarsit ti-a venit ideea cea buna.

Preluat de AICI

Articolul ăsta este cel mai ciudat, abstract, idiot şi amuzant din cele scrise până acum, şi probabil va rămâne aşa cât blogul ăsta va exista.

Pornocilină... nu, nu e un medicament, e o metodă revoluţionară de a ameliora durerile, o nouă terapie atât plăcută (sau poate nu), cât şi eficientă. Cum e cu terapia asta? Păi e simplu... un film porno te poate scăpa de dureri. Un analgezic excelent. Nu, nu e o glumă şi nici nu îmi bat joc de vreo careva.

Probabil prima reacţie la citirea titlului şi a primelor rânduri din articol, a fost o reacţie de genu "WTF?!". Până şi spre surprinderea mea, treaba asta e adevarată şi procesul e demonstrabil ştiinţific. Cum? Imediat se explică ↓

Umblă vorba de ceva vreme că dacă te doare capul, o partidă zdravănă de sex, te scapă de dureri de cap.. cel puţin pe durata actului sexual. Probabil unii din voi au şi avut ocazia de a experimenta treaba asta şi au văzut că uneori chiar merge. Există o explicaţie perfect logică: cât eşti "excitat", se eliberează, în creier, dopamină. Din articolele anterioare ştim că dopamina este "hormonul plăcerii". Ce treabă are dopamina cu toate astea? Cât la creier ajung semnale de durere, dopamina e transformată în noradrenalină, şi mai apoi în adrenalină. Pentru cei care nu ştiu adrenalina, într-un fel sau altul, inhibă durerea.

În concluzie: Faci sex → te "exciţi" → nu te mai doare capul

Revenind la filmele porno. Cum te poate ajuta un film porno să scapi de durere? Pai schema e la fel de simplă ca şi în cazul sexului: Te uiţi la un film porno → te "exciţi" → nu te mai doare capul

Grijă mare totuşi, pornografia poate provoca dependenţă, dar asta e cu totul altă poveste, despre care vom discuta în alt articol, pe viitor.

To be continued...

Avem la îndemână tot ceea ce ne trebuie pentru a ne apropia de noi şi de Dumnezeu, dar refuzăm categoric şi constant aceste unelte. Maleficul din noi ne induce oroare de faţă tot ceea ce ne-ar ajuta să fim mai buni. În felul acesta ne pierdem vremea cu tot felul de nimicuri nefolositoare pe care le exagerăm pentru a ne amăgi cu gândul că nu trăim degeaba. Cei care sunt cei mai înverşunaţi în a ne manipula şi minţi suntem noi înşine.