Felicitari baietilor din Rasova care au gasit solutia ideala. Daca nu era Dunarea, gaseati voi altceva. Bravo ma baieti, multa voie de acum inainte, de fiecare data cand mai faceti asa, sa aveti spor!

... voie buna este din belsug, pentru toti care folosesc astfel de spalatorii. Va asteptam pe cat mai multi dintre voi sa apareti aici. Asa ca pestisori, verzisori, senzualli, lollexi, sobolani si toti cei care le urati voie specimenelor din pozele de mai sus, va astept cu dovezi.

Ne intalnim pe canale cu pelicani abulici si cufundari abisali, cu nuferi suciti si amenintatori in lumina complice a lunii.

Cu siguranta ne vom mai intalni pe canalele infinite ale Deltei care te duc spre nicaieri, atunci cand Ego-ul meu supraponderal o sa-si trimita tantarii ca sa iti mai din piste reverie.

Asa ca, drum bun!

Totul se va intampla intre 1-10 august in acelasi loc la Dunare, pe insula Inelul de Piatra (Atlantykron)

din judetul Constanta (langa ruinele Cetatii Capidava).

Atelierele acestui an se inscriu in categoriile: stiinta, arta, cultura, comunicatii, muzica, sport.

In sectiunea stiinta va fi un atelier tinut de Dl Florin Munteanu, destinat celor mici (in numar mare pe insula an de an), iar povestea inceputa anul trecut cu Rezonanta Schumann va continua (posibil si cu niste masuratori interesante :D ). Pe langa asta tot la stiinta curiosii vor afla mai multe despre pletismograf si despre fiziologie.

Totul se va pretrece ca de obicei la cort, intr-o atmosfera relaxata si placuta :)

Ne vedem acolo! ;)

Poze din anii trecuti, mai multe date despre "insula", si... APLICA pentru ATLANTYKRON

O sa-mi fie dor de Dunare, de tara, de oameni simpli, de camera de pe beci, de marul meu din gradina, de iedul cel mic si de visinii de la poarta… Stiu insa c-am sa revin si ca voi regasi Dunarea mai frumoasa si mai primitoare ca oricand!

Cele doua bazine de pe raza municipiului Tulcea sunt inchise si nu se intrevede nicio raza de speranta ca in aceasta vara vreunul sa se deschida. Despre strandul din complexul Bididia domnul Chiriac a motivat inchiderea lui prin faptul ca nu e rentabil. Despre bazinul de langa Lacul Ciuperca nici nu se pune problema sa se deschida.

Mai este si solutia bazinului de la Hotelul Delta, dar care este privat si nu intra in discutia de fata.

Tulcenilor nu le ramane decat sa faca plaja la Tudor Vladimirescu, dand peste cap toate planurile autoritatilor, acestea dorind sa interzica accesul in zona.

Plaja (neamenajata) de la Tudor Vladimirescu este locul in care multi tulceni au pierit. Este o zona periculoasa, si daca alegeti sa va relaxati in zilele toride de vara - Aveti Grija!

TULCEA
"Varda!" Majă şi punţile se trag cu zgomot. Roata izbeşte puternic în valuri, începe malul să fugă dinaintea noastră — casele parcă se-nvârtesc. Tot mai în fund, tot mai departe, se văd pe cheiul plin de lume fluturând batistele, ca nişte aripi de porumbei. În stânga ne desparte de nemărginita oglindă a lacului Brateş un val de pământ clisos şi fără vegetaţie, de-a lungul căruia se aşterne albă vechea şosea a Prutului spre Reni. În dreapta învălesc malul desişuri de lozii şi de trestie. De după munţii Dobrogiei soarele s-arată, în ceaţa dimineţii, ca o ghiulea de foc. Dunărea s-abate din drum, ca şi cum ar vrea să mai arunce-o privire — cea din urmă — înspre câmpiile Moldovii, şi-n larga îndoitură pe care-o face-n ţărmul Dobrogiei, ne pomenim din nou trecând prin faţa Galaţilor. De astă dată vedem pe deal tot oraşul ca într-o panoramă. Un vânt rece suflă dinspre miazănoapte — e crivăţul Rusiei. Dintre maluri umbrite de sălcii iese Prutul, tulbure şi mâlos, cea din urmă solie pe care-o mai primeşte Dunărea de la Carpaţi. De-aici până în furca Ciatalului ţărmul stâng nu mai e al nostru. Neapropiem de munţii Isaccei. Vârfurile lor vinete, pleşuve trag linii colţuroase pe albastrul cerului, brâiele sunt îmbrăcate-n codru, iar jos, pe poale, se-ntind semănături, imaşuri şi livezi. Un braţ mic se rupe din Dunăre. Pe malu-i trăgănat se vede orăşelul Isaccea, vechiul Noviodunum, încunjurat de lanuri de grâu, şi mai în jos, fortăreaţa Eschi-cale, în preajma căreia au avut turcii, pe vremuri, multe războaie cu ruşii, care năvăleau aici uşor prin vadul Isaccea. Tot prin vadul acesta a fost venit şi Dariu împotriva sciţilor, cu cinci sute de ani înainte de Cristos; dar cum a venit, aşa s-a întors, căci sciţii s-au retras departe spre munţi, şi Dariu şi-a ostenit oastea zadarnic căutându-i.Ceva mai la vale, la furca Ciatalului, Dunărea se desface-n două mari braţe, cari, încovoindu-se pe după o rarişte de sălcii, se depărtează, pentru a nu se mai întâlni niciodată. Braţul Chilia, râpos şi sălbatec, fuge la stânga şi spală hotarul nostru dinspre Rusia până la mare, unde-şi descarcă apele prin şapte guri. Noi apucăm la dreapta pe braţul Sulina, şi peste-o jumătate de ceas suntem în faţa portului Tulcea. Aici Dunărea face o curbă largă spre miazăzi şi-mpinge oraşul între două dealuri uscate, pietroase, pe spinarea cărora morile de vânt, puse la rând, se arată în zarea albastră a cerului ca nişte cerşetori gârboviţi, cu braţele-ntinse. E o căldură năbuşitoare. Pe cheiul încins de soare, oamenii, caii de la trăsuri au o înfăţişare tristă, obosită şi de-abia se mişcă. În tot oraşul e o tăcere, o linişte de noapte. Casele dorm cu perdelele lăsate. Negustorii se-ntind şi cască în fundul prăvăliilor fără muşterii. Mă primblu pe ulicioarele înguste ce se ridică din piaţă şi nu văd decât zaplazuri înalte, şi porţi închise, înnegrite de ploi şi de vechime. Mi se pare că mă aflu într-o mănăstire. Pe deasupra coperişurilor de şindrilă răsar mari şi rotunde turlele verzi ale bisericilor. Şi-n aerul acesta cald, încropit, mă urmăreşte pretutindeni un miros de muşeţel şi de piele rusească. Lungi, nespus de lungi îmi par cele trei ceasuri pe cari le petrec aici.

SULINA
Pe la toacă ne urcăm pe un vapor mai mic şi plecăm înainte. De-abia am pierdut din ochi morile de vânt de pe dealurile Tulcii, şi iată că din ramul Sulinii se desparte un al treilea braţ — Sfântul Gheorghe — a cărui linie albă se-ndoaie spre dreapta şi se-nfundă-n stufăriş. În această rupere şi împrăştiere de valuri peste delta Dobrogiei, Dunărea pare c-ar încerca să s-ascundă, să fugă de puterea covârşitoare a mării, care o atrage, o cheamă de departe cu strigătul talazurilor ei. De jur împrejur, cât bate ochiul, e o luncă mlăştinoasă, acoperită de papură şi de sălcii. Braţul Sulina, în mare parte canalizat, cu malurile pierdute, s-aşterne drept şi alb ca o trâmbă peste netezişul acesta verde, pustiu, nemărginit. Unde şi unde vezi pe mal câte-un conac de pescari, o hrubă lungă învălită cu malduri de stuh. Câte o barcă, cu pânzele-ntinse, se iveşte, ca o pasăre din alte lumi, în dunga argintie a apei. Cai slobozi, cu coame lungi, ies din desişuri, scutură din cap şi se uită ţintă la noi cu un aer mirat, întrebător. Pustietatea, sălbătăcia acestor locuri neumblate, întinsele păduri de trestii cari-şi leagănă în vânt vârfurile arămii, tăcerea aceasta adâncă, stăpânitoare pe-ntregul cuprins, toate fac să te crezi departe de pământ, într-o planetă nelocuită.
Cătră seară zărim înaintea noastră, mai întăi, câteva suluri de fum risipindu-se molatic în albastrul limpede, străveziu, al cerului, apoi catarguri ascuţite, din ce în ce mai multe, din vârful cărora atârnă reţele de frânghii ca nişte pânze de păiajin, apoi coşuri înalte, turnuri de biserici, coperişuri de case, — un oraş care iese din apă şi se ridicăncet, încet, atras în vază ca de puterea unei vrăji. Este Sulina, limanul fericit în faţa căruia trag corăbiile mării şi ale Dunării — poarta largă prin care trec bogăţiile tuturor continentelor, purtate de la un capăt la altul al lumii pe drumul neted şi fără pulbere al apelor.
De-a lungul cheului sunt înşirate, cu privirea spre mare, otelurile, agenţiile, palatul Comisiunei dunărene şi toate clădirile mai de frunte ale oraşului. Două diguri largi de piatră călăuzesc valurile canalului înlăuntrul mării. Aici se sfârşeşte lunga şi glorioasa călătorie a bătrânului Istru. Aici mândria şi puterea fluviului-rege se farmă de talazurile grele ale mării, învălmăşind în vuietul acestei izbiri undele şi strigătele întregului popor de râuri pe cari le-a smuls din coapsele munţilor. Şi în sfada aceasta de ape neliniştite, deasupra volburei aceştia îngrozitoare, se leagănă pururea un clopot, a cărui bătaie dă de ştire marinarilor, pe vreme de ceaţă, să fie cu luare-aminte.
E noapte. Sub cerul negru, fără stele, oraşul doarme. Ascult plescăitul somnoros al valurilor — vecinica şi deşarta frământare a mării. Departe, cele două faruri de la capetele digurilor licăresc în întuneric ca două candele-ntr-un cimitir. Din când în când mi se pare că aud glasuri tânguitoare bocindu-se pe valuri. Dangătul clopotului răsună rar, înduioşat, în fioroasa împărăţie-a nopţii.

geez, esti cat Dunarea cand se umfla

puii mei, go low on the beer woman

( stiu ca ii emo pt ca ea singura a zis-o, plus ca are profil cu nume EMO, plus ca am luat-o dintr-un grup just for emos)

a asta imi aminteste, PE TOTI de aici v-am luat din grupuri cu nume de genu "just for emos"
"emo lovers" "we are emo" "emo kids from etc "

ati putea si mie sa imi explicati

sunteti niste ipocriti! niste magari ! , niste retardati !, sunteti in nefolosulul societatii, consumati consumati dar nu produceti nimic !

Astept aprecieri (pozitive si negative) cu privire la fotografii.

Si cum ea este o printesa, nici ca se putea sa-si gaseasca un loc mai bun de "nastere" decat in curtea Castelului Fürstenberg.

Orice nou nascut are un certificat de nastere, asa ca este normal ca si Dunarea sa aiba.

Si acum, la drum. Dunarea este al doilea fluviu ca marime din Europa si singurul fluviu european care curge de la vest la est. Are o lungime de 2840 km.

si strabate 10 tari

Dupa ce ne-am emotionat, am admirat-o, i-am facut poze si i-am urat "drum bun",

o "mica" inghetata este binevenita.

In rest ce sa spun. Orasul Donauquelle este foarte cochet, curat, linistit, precum toate micile orase din Germania.

Izvorul Dunarii la Donauquelle

Castelul Chenonceau

Holgate (Normandia)

Deauville (Normandia)

Le Havre

Moint de Saint Michele

Pas de Calaes

Am facut cateva popasuri pentru a imortaliza frumusetea peisajului.

Cerna, limpede, cu miros de gratar si mici.

Cateva cabanute la intrarea in Herculane.

Asa arata fosta perla a Bailor Herculane.

E tot ce a ramas din emblema statiunii.

Dupa o tura prin statiune, printre ruine si "noutati", printre saraci si bogati, pe strazi inguste si foarte aglomerate (tarziu ne-am dat seama ca aglomeratia se datoreaza si vestitei "spirale"), am plecat spre Orsova. O zona frumoasa, dar saraca, dupa parerea mea. In Orsova caldura mare, mon cher. Am trecut urgent prin oras, pentru ca destinatia era Dunarea la Cazane prin Eselnita. O zona plina de cabane, cabanute, pensiuni, case si casute. Toate cu iesire la Dunare. Va dati seama ca sunt a oamenilor cu stare din zona si nu numai. La intrarea in Cazane ne intampina falnic Decebal.

Dupa ce l-am salutat pe Decebal, l-am intrebat de sanatate si i-am dat instructiuni pretioase legat de paza Dunarii, am plecat putin mai departe in defileu. La manastirea Mraconia sau Manastirea de sub Ape se auzea slujba de duminica.

Manastirea Mraconia a fost ridicata pe locul unui fost punct de observatie si dirijare a vaselor de pe Dunare, caci datorita reliefului, prin ingustimea din loc in loc a defileului nu puteau trece simultan doua vase. Din cauza acestor ingustari si largiri ale fluviului, locul a primit numele de Cazanele Dunarii. Este un loc superb.

Este, cred locul cel mai ingust al Dunarii, cel mai aproape de malul vecinilor de peste Dunare, sirbii.

Se vad de o parte si alta tunelurile de pe malul calalalt al Dunarii. Uitandu-te la aceste locuri gandul iti zboara spre alte vremuri, cand Dunarea a inghitit in apelei involburate suflete omenesti, suflete care doreau libertate. Daca ar putea vorbii, cred ca ar avea multe de povestit. Acum vemurile sunt altele, poti trece in voie atat pe aici cat si pe malul celalalt. Nu te opreste nimeni, pentru nimic. Poti fotografia in voie, poti sta la soare, te poti uita intr-o parte si alta fara teama. Totul este minunat. Am trecut prin aceste zone si inainte de '89 si granicerii cereau acte de identitate si te atentionau sa nu stationezi prea mult. Alte vremuri....

Parca si vegetatia este mai frumoasa. Te imbie la meditatie, la voie buna si relaxare. Dupa ce ne-am incarcat bateriile pentru inca o saptamana, am plecat spre casa, de data aceasta prin Turnu Severin. O excursie frumoasa pe care o recomand celor dornici de plimbare, relaxare si nou.

Dunarea m-a primit in acelasi fel, si parca totusi altfel: n-am mai vazut-o primavara… e mareata… parca mai vie ca oricand si mai colorata. Impune respect. Cel mai puternic sentiment pe care mi l-a inspirat zilele astea. 

Si copacii… care sunt proaspat infloriti…. Putini au scapat de mine, eram mai ceva ca o albina printre flori… promit sa revin si cu poze, pacat insa ca ele nu exprima nici jumatate din sentimentul care m-a invaluit o data cu ea, cu Dunarea….

În credinţa populară, berzele sunt aducătoare de sănătate, prosperitate, noroc. Ceea ce-mi doresc şi mie. Şi vouă.

Mai multe despre berze citiţi aici.

Avem o ţară, o datorie,
O misiune de veacuri de îndeplinit.
Duşmanii ţării şi ei să ştie
Că sîntem stîncă de granit.

ia uite unde erau fosilele. si noi le cautam in alta parte. cred ca o sa intram in cartea recordurilor la fosile, dar si la fosile vii, ca e plin treisuteshaishoptu' de fosile vii dimineata. bravo inginerului !

Familia Jugurt

Melc, melc codobelc,
Tu te duci la baltă
Azi bei apă caldă
Tu te duci la Dunăre
Azi bei apă tulbure

Cu traducere în engleză la Mama Lisa:

Snail, Snail
You go to the pond
And you drink warm water

You go to the Danube (river)
And you drink muddy water.

4 scrumbii

sare

piper

1 lămâie

1 legătură de pătrunjel

hârtie pergament.
PREPARARE:
Scrumbiile se curăţă de maţe,apoi se crestează des pe lăţime după obiceiul de la Dunăre,ca să se pătrundă. Se freacă cu sare şi piper. Se înveleşte îngrijit fiecare peştişor în hârtie pergament. Se pune în cuptor, la foc mic sau direct pe grătar la jar potolit. Când e gata,cam după 30 minute, se desfac din hârtie cu grijă să nu se piardă sosul.
Se aşează în farfurie şi se presară cu pătrunjel verde tocat. Sosul fierbinte se amestecă cu zeamă de lămâie separat şi se toarnă peste peşte.
Se poate face la cuptor sau grătar şi fără hârtie pergament,dar atunci scrumbia trebuie unsă bine cu ulei, la fel tava sau grătarul. Nu e la fel de bună ca atunci când e învelită , pentru că se usucă şi prinde gust de untdelemn. Alţii o învelesc în aluat dar făina absoarbe sucul fin al peştelui.
Un vin alb ar fi in vis

POFTA BUNA!!!