O chema Muie Ana şi era o fată onorabilă. Arăta bine, bruneţică, cu nişte ochi smărăldi, sclipitori şi nişte buze frumoase şi expresive. Avea o minte sclipitoare, şi fuse întotdeauna prima la matematici în clasele ei primare, pe care le făcuse în Târgu Lăpuş. Acum e studentă la facultatea de „Economia turismului si serviciilor”. Îi merge binişor în viaţă. Are prieteni şi duşmani. Şi... familie. Dar să îi lăsam ei cuvântul.

Deobicei când sunt întreabată cum mă numesc mă înroşesc toată şi evit cât pot răspunsul. Dacă la şcoală şi liceu mă cunoşteau profesorii şi evitau să îmi spună pe nume, acum la facultate e cu totul altfel. Mai ales la seminarii unde sunt obligată să îmi spun numele în caz că activez. Ce să mai vorbim despre când se citeşte prezenţa?! Colegii râd toţi în hohote, iar profului îi curg lacrimi de râs. La curs, odată când a citit un prof prezenţa mi-a spus că voi fi exmatriculată pentru că îmi bat joc de condica lui de prezenţă. Mai apoi când i-am dovedit cu cartea de identitate că numele meu este acelaşi cu cel scris pe condică nu i-a venit să creadă.

Dar e numele meu. Şi în fine, de fapt înseamnă gură. Eu l-am primit de la părinţii mei, iar ei de la ai lor, vreme de multe generaţii. Pe mine mă chemă Muie... taică-meu, maică-mea, frate-meu sunt şi ei Muie. Suntem familia Muie şi suntem mândrii. De mică am fost educată să nu îmi fie ruşine de numele meu şi să fiu mândră, oriunde în lume l-aş purta. De fapt, după finisarea studiilor vreau să emigrez în Danemarca. Iar acolo nu cred că voi avea probleme cu nimeni dacă îmi va spune „domnişoara Muie”.

Totuşi în facultate şi în liceu, unii colegi au întrecut limita, de multe ori, când certându-mă cu ei mi-au spus „Muie”. Când am început să mă cert cu ei, mi-au replicat că de fapt mi-au spus pe nume şi că nu ar fi fost, nici vorbă vreo sugestie, cum că ar trebui să le fac o felaţie.

Am avut desigur şi situaţii mai speciale în care trebuia să mă folosesc de nume, precum diverse rezervări. Evident că nu pot să fac o rezervare la telefon pe numele meu. Trebuie să prezint la faţa locului cu cartea de identitate, ca să mă creadă pe cuvânt.

Am ajuns să fac şi câteva farse pe seama numelui meu, farse nevinovate, desigur.

Odată când mi-am cumpărat un costum şi l-am lăsat în magazin pentru a fi retuşat, vânzătoarea mi-a cerut să îi spun numele. I-am spus: „Muie”!

În discotecă, un tânăr foarte drăguţ, dar urât mirositor, îmi dădea târcoale. M-a întrebat cum mă numesc? I-am răspuns: „Muie”!

Eram la volan şi am fost acostată de un organ, care mi-a dat amendă pentru viteză. Când mi-a zâmbit şugubăţ şi mi-a spus:”Actele la control domnişoara...”, i-am zis scurt:”Muie”!

„-M...m...m... uie(bâlbâială) Ana!
-Da, prezentă, Muie domn’ profesor!”

Pentru momentul de "dupa vanzarea creierului", pentru ziua in care nu o sa mai stiu nici macar cate stiu acum, imi notez cateva idei. Le pun aici in speranta ca o sa-mi sopteasca vantul dintre urechi ca am avut odata un blog. Deci:

1. Cand cineva te lauda si te vorbeste de bine, sigur vrea ceva de la tine. Nu exista exceptii, nu e teoria conspiratiei, nu e paranoia. E un fapt dovedit de mii si mii de ori. Daca un lucru s-a intamplat de n ori, fii sigura ca se va intampla si a n+1 oara.

2. Cand cineva te lauda si te vorbeste de bine de fata cu tine, asta nu inseamna ca dupa ce pleci va continua sa spuna aceleasi lucruri bune. Dimpotriva.

3. Daca cineva isi da seama ca esti destept, nu inseamna ca te va aprecia. Inseamna doar ca are si ea un kilogram jumatate de creier.

4. Daca cineva iti va spune ca esti importanta intr-o anumita pozitie, dar tu, cand te-ai aflat in pozitia respectiva, te-ai simtit prost/a, urmeaza-ti instinctul. Azi exista PR. :)

5. Daca esti intr-o situatie aiurea si nu sti ce sa faci, dormi, stai in standby, vezi ce si cum se intampla... lucrurile se vor rezolva de la sine (si intotdeauna orice se va intampla, fie ca va depinde de tine sau de altcineva, este ceea ce trebuia sa se fi intamplat de la inceput).

6. Daca vrei sa spui ceva si ti se sugereaza sa taci, URLA! Ai dreptul sa spui ce vrei, atata vreme cat nu atentezi la securitatea sau demnitatea celor din jurul tau.

7. Daca dupa ce urli nu ramane nimeni langa tine, du-te la Balaceanca, ca sigur ai innebunit si tipi ca dementa aiurea!