Data şi locul naşterii: 1 septembrie 1939, localitatea Sculeni (atestată din 1437!), Iaşi, România.

Mihai C. Gheorghe posedă o licenţă de filosofie (1962) şi o alta de drept (1974) la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi. Este Doctor în filosofie şi drept.

Activitatea didactică iniţiată în anul 1962 i-a adus abia în anul 2005 gradul de Profesor Universitar. De asemenea, Mihai Georghe a obţinut Ordinul Meritul pentru învăţământ, în grad de cavaler. În calitate de profesor titular, s-a ocupat de disciplinele Teoria Generală a dreptului, Drept public, Teorii şi sisteme de drept, Filosofia dreptului şi Logica şi retorica juridică. Ca profesor asociat, este titularul disciplinelor: Drept constituţional, Istoria dreptului românesc, Sisteme parlamentare europene, Drept administrativ (partea specială), Dreptul comerţului internaţional, Drept vamal.

Cariera-i profesională abundă de activităţi ştiinţifice din ’62 până în anul 2005, cu diferite participări cu referate ştiinţifice la aproape 200 de sesiuni ştiinţifice locale, naţionale şi internaţionale, aproximativ 150 de articole şi studii în reviste de gen, mai mult de 150 de articole în reviste şi ziare. Este autorul unic a 12 cărţi şi are în palmares în jur de 20 de participări în edituri centrale. Dintre lucrările considerate reprezentative se poate enumera Elemente constructive de argumentare juridică, Introducere în teoria personalităţii în drept, Argumentare şi interpretare în drept, Optima justitia, Retorica tradiţională şi retorici moderne, Fundamentele dreptului, Teoria dreptului.

Printre articolele sau studiile reprezentative publicate după 1995 se pot enumera Explicare a dreptului, “Audiatur et altera pars”, About Principles, Despre principii în drept, Despre natura dreptului şi ştiinţele juridice, Metoda în drept, Revista de drept comercial, Locul ştiinţelor juridice în sistemul dreptului, Antinomii ale limbajului juridic, Contributii la analiza surselor dreptului subiectiv, Asupra unor antinomii din Teoria dreptului, Cu privire la structura logico-juridică a normei juridice, A Contribution of Objectiv Law.

Mihai Gheorghe este membru în asociaţii profesionale, ştiinţifice, comitete de redacţie, unde statutul Dumnealui variază de la secretar ştiinţific SCRIFS al Filialei Academiei Române din Iaşi, la cel de secretar ştiinţific SCRIFS al Filialei Academiei Române din Timişoara.

În prezent este director al Centrului de Studii Juridice din Universitatea de Vest din Timişoara, funcţie în care se află din anul 2003. Profesorul Mihai Ghe. este membru al Asociaţiei internaţionale de teoria şi filosofia dreptului, membru al societăţii „Rosmini” (Durham), al asociaţiei „Droit et Société” din Bruxelles, editor-coordonator al revistei de cultură juridică „Dike” (1988-1990), redactor-şef al revistei „Ethos”, redactor-coordonator al revistei „Jurisprudentia”, Timişoara, apoi membru în comitetul de redacţie al aceleiaşi publicaţii. Participarea Domnului M.G. în sfera jurnalistică este dată şi de statutul de membru în Consiliul de conducere al Revistei române de Filosofia dreptului şi filosofie socială.

Profesorul moldoveano-timişorean este membrul Comisiei de drept şi ştiinţe administrative în cadrul CNEEA din anul 2000, expert evaluator (cu dosar din iulie 2004) în CNCSIS la Teoria dreptului, Drept Constituţional comparat şi Drept umanitar.

Domnia Sa este Director al Centrului de Studii Juridice din Timişoara (din 2003), membru al Consiliului de conducere al Revistei române de Filosofie a dreptului şi Filosofie socială, Cancelar al Central European Academy of Sciences and Art (1997-2000), profesor asociat la Şcoala de Înalte Studii Europene din Timişoara (din 1999 şi până anul viitor!!!), profesor asociat la Facultatea de ştiinţe economice a Universităţii de stat „Ştefan cel Mare” din Suceava (2001-2003), profesor asociat la secţia de drept din Facultatea de ştiinţe economice a Universităţii de stat „Petru Maior” din Tg. Mureş şi la Facultatea de drept şi ştiinţe sociale a Universităţii de stat „1 Decembrie” din Alba Iulia.

În perioada 1963-2004 a participat la nenumărate conferinţe în ţară şi peste hotare (Copenhaga, Hamilton, Neuchatel, Uppsala etc).

Moldoveanul Savant-arogant este considerat a fi, datorită titlurilor publicate, o parte din spuma elitelor postsovietice ce, sub fardul noului context geoprofesional contemporan, desluşesc semnele de întrebare ridicate de problemele majore ale domeniului în care activează. Profesorul universitar doctor Moroianu îi apreciază felul de a scrie drept “un dialog pasionant cu marii doctrinari din trecut şi de azi, din ţară şi străinătate”. Bătrânul savant entuziast are tupeul necesar să transforme, într-o viziune unică,  teme comune deosebit de interesante şi complicate, “pe care le dezvoltă uneori de-a dreptul minuţios, cu modestia de a nu decreta că isprava lui e lipsită de unilateralităţi. Acolo unde nu e sigur, străbate cărări bătătorite, acolo unde descoperă posibilităţi de contribuţie teoretică o face curajos” (Emil Moroianu).

                În rest, nu de puţine ori, se comportă ca un despot impertinent suit pe tronul “recunoştiinţelor” asemenea celor enunţate mai sus, afişând aerul de mic burghez oţetit tocmai de vremurile cărora le poartă stigmatul, urmă dezonorantă a unui Sine lipsit de orice apreciere pozitiv-realistă pentru semeni.

Un virus redutabil ce produce efecte distrugătoare, nesănătoase, mascate de nesimţire şi prost obicei. Un morb ce se strecoară în Sinele anonim şi le dăunează acelora ce, accidental, ar trebui să îl ia drept model. În unicitatea-i deja strigată tare şi răspicat reuşeşte să pună bazele unui cult ce se evaporă implacabil, fără agendă şi sătul de orice orizont. Transformă sfidarea adresată învăţăceilor într-o religie personală direcţionată de un cod etic discutabil, de o aroganţă meşteşugită şi ţesută din frustrările adunate probabil de-a lungul demersului personal. Întruchipare a înjurăturii bine ţintite şi a jignirii ce nu ezită o clipă să lovească aproape chirurgical pe oricine intersectează şi nu se încadrează în graţiile socialismului multilateral dezvoltat. Un sictir brutal ce ţinteşte ca prin minune pe oricare dintre aceia care îi ies în cale transformându-i din oameni “de tratament egal” în victimele consacrate şi obligate să ia parte la un spectacol de pâine şi circ gratuite sau, măcar plătite de ei.

Mihai Gheorghe îşi priveşte studenţii cu aerul nobil de erou civilizator ce arborează un soi de lehamite densă, rodul unui prematur blazaj interior. Un obraznic născut, nu făcut după Chipul şi asemănarea colectivului de studenţi pe care ar trebui să-i educe în spirit didactic şi moral. Nu vorbeşte niciodată încet în timpul examenului, mereu răspunde la telefon şi îl înştiinţează pe apelant de situaţia ingrată în care se află, aceea de a duce la bun sfârşit exact îndeletnicirea căreia i-a consacrat întreaga activitate. «Publicul» forţat să asiste, abia dacă izbuteşte să se concentreze la vreun răspuns, în vreme ce bătrânul savant răcneşte în telefon strident şi nu ezită să arunce adjective jignitoare spre martorii involuntari ai convorbirii gălăgioase, corodând fără oprire nervul acustico-vestibular al «amărâţilor», «erori» ale sistemului de Maestru susţinut. Îşi aprinde nestingherit o ţigară, apoi încă una. Tocmai el, ca un exemplu pe viu, îşi bagă bocancii în principiul cu caracter juridic pe care mereu l-a slăvit. E cunoscut, dar nu cunoaşte pe nimeni. Ca în faţa oglinjoarei din basm, împrăştie întrebări semeţe aşteptând orice răspuns care ar putea să-i dea, mai departe, şansa unei jigniri continue la adresa colectivului al cărui Miez este! Un caracter pseudonim al insuficienţei respectului faţă de oamenii la care ar trebui să se raporteze atunci când lucrează cu ei. Dascălul-savant se raportează doar la el afişând semeţ atitudine scârbită şi arogantă faţă de tot ce nu se conformează propriului sistem de «valori», de parcă bunul simţ nu s-ar fi inventat niciodată!

Sistemul care tolerează asemenea modele prost zugrăvite este unul bolnav. Vinovat! La fel ca şi maistorul care a reuşit performanţa de a îmbătrâni degeaba şi va ajunge să iscălească un bilet cu două călătorii doar pentru a se bucura de satsifacţia actului juridic iniţiat.

Eu, de exepmlu, pentru un examen important, niciodata nu m-am limitat la suportul de curs recomandat de profesor, ci am încercat să citesc şi altceva, pentru comparaţii, pentru completări.. pentru o idee mai generală. Totuşi, în multe cazuri, să citeşti mai multe cărţi care tratează acelaşi subiect, îţi dă senzaţia că citeşti aceeaşi carte de mai multe ori. Autorii se citează între ei, achiesează unii la ideile celorlalţi, folosesc aceleaşi exemple, aceeaşi înşiruire de cuvinte. Şi nu pentru că limba română ar duce lipsă de instrumentele funcţionale necesare.. ci pentru că aşa s-a împământenit. Se pare că limbajul juridic este limitat, exemplele doctrinare sunt întotdeauna exhaustive, deşi practica, necontenit, dovedeşte contrariul.

Oameni inteligenţi, dar care se copiază unii pe alţii, fără a intra, bineînţeles, pe tărâmul plagiatului.. sau cel puţin asta e impresia pe care mi-o lasă mie. Şi pentru că ne-am obişnuit aşa, devine deja dubios dacă formulările, ordinea sau cuvintele diferă într-o carte faţă de alta. Cam asta e mentalitatea specialistului mediu. Îl închizi dacă schimbi tonul sau întrerupi firul epic.

Iar profesorii (pentru că majoritatea doctrinarilor în drept sunt profesori universitari) care abordează altfel problemele, care nu sunt neapărat de acord cu opinia majorităţii (deşi partea asta cu majoritatea e destul de ciudată.. după părerea mea, la un moment dat în timp a existat un Ilustru, iar următorii iluştrii şi-au dat seama că sunt perfect de acord cu El, şi s-au gândit să ne împărtăşească şi nouă această părere).. spuneam.. de fapt cărţile acestor profesori nu se pot încadra la categoria  "cărţi pentru examen" , ci mai degrabă la categoria "teoria generală a ... " / "studiu aprofundat asupra ... " / "elemente de ... " . De obicei sunt citaţi la contraexemple, iar dacă ai privilegiul ca un astfel de om să-ţi fie profesor, s-ar putea să fi nevoit ca, la un moment dat, să mai citeşti de câteva ori materia.. şi asta fără să fi tocilar. Bine.. eu nu zic că neapărat rău să citeşti de mai multe ori.. dar nah..

Ce vreau să spun e că ne-am obişnuit să ni se dea totul mură-n gură şi că, deşi vrem schimbări şi ne mândrim cu modul de gândire progresiv şi inovator, de fapt ne e frică de noutate, de risc.

Eu zic că ar trebui să nu mai luăm de bun tot ce auzin/citim şi să încercăm să ne formăm propria opinie, cu riscul de a fi un contraexemplu pentru ceilalţi :) 

. (punct)

PS. asta nu înseamnă ca nu o să mai scriu, vroiam doar să-mi reAduc aminte :)

Ok ..Justitia este ciudata...si oarba cum se zice!

De multe ori avem parte de judecatori neexperimentati....sau judecatoria din est care da un verdict total diferit fata de judecatoria din vest la aceasi speta....urat..din cauza lipsei de jurisprudenta ...adunata si studiata.

Si Politia...Siguranta si incredere...mda dar .....nu se stie asta ....de multe ori avem de a face cu politisti corupti, care incalca legea....sau care se ascund legal in inegalitatile comise...e absurd sistemul.

Imi doresc atat de mult sa dispara aceasta mafie iar noi chiar sa fim oamenii care sa protejam cetateanul sa ii oferim siguranta, incredere si dreptate...

Abia astept ....sa scap de corupti cum zicea si domnul Miclea..despre mine..."ea vrea sa dea la Politie, bataie!:)"..asta e o sa scapam....macar sa nu o vad in jurul meu .

Iubesc Adevarul si Dreptatea....!!!

Si am intalnit 2 femeii oarbe la viata mea:Iubirea si Justitia! asta e!

articol de Luna

Si nici rapoarte de constatare

Si poate de aceea nu-mi cunosc propria stare

Nu tine contabilitatea emotiilor niciodata

Si nu a platit impozite vreodata...

Si astfel nu pot afla nicicand adevarul;

Si nici cum mi-as recunoaste alesul!

Nu am pe cap de lista vrun urmarit penal

Ce mi-ar fi sustras inima in mod original.

Si nu pot condamna pe nimeni sa ma iubeasca...

Caci absolut toti vor ajunge sa ma ureasca...

Si nu pot tari fara statistici sentimentale

Caci prin creier imi trec idei si ganduri mortale

Si viata s-ar  desfasura dincolo de ratiune

Daca mi-as lasa inima sa guverneze cu pasiune.

Si poate nu am  cutremura instantele supreme--

Ale Inimii mele insangerate, cu mii de cauze imature

Si nimic nu mi s-ar parea prea devreme

Caci viata e scurta si nu merita irosita de vreme.

Si inima mea incapatanata da verdicte

Pentru miile de esecuri de mine comise

Detinuta in Inchisoarea inimii mele-ndurerate

Inculpata fiind de neimplinitele mele vise

Si durerea emotiilor se exprima in lacrimi grele

Ce le simt pe pielea fetei mele, tot mereu.

Si gandesc mereu la modul acela absurd si greu

Si toate astea insumeaza suferintele mele.

Si inima ce doreste  sa fac ce vrea

Este impiedicata de legislatia ratiunii

Si chiar  de as gasi o unica stea

Tot am supune-o inimii, nu natiunii.

Si legea inimii este crunta si rece

Chiar de -n mintea ta ilicit se petrece

Acel prejudiciu adus destinului tau

Ce-l condamni doar la ceea ce e mai rau!

Este trist sa te impotrivesti iubirii

Pentru a simti gustul amar al nefericirii

Si nu ar avea rost sa respectam acaesta lege

Caci din asta, numai cu durere ne-am alege.

Si viata si gandul si  mintea te mint

Doar inima si sufletul fac  ceea ce simt...

Si drumul creat de ele doua va putea 

Sa te faca sa zambesti ca ceea mai mandra stea...

Zambeste si nu te lasa doborata

De crunta lege a ratiunii adusa

Ce reduce tot ceea ce este uman

Si nu te ajuta sa poti tari normal.

Si schimba legsilatia dura si restransa

Ce de trupul tau propriu ai fost stransa

Deblocheaza toate iesirile catre frumos...

Iubeste, daruieste si nimic nu va fi dureros!

20:25pm

8.06.2008

de Popescu Mihaela

 !!!

1 Te iubesc din inima, Doamne, taria mea!

2 Doamne, Tu esti stanca mea, cetatuia mea, izbavitorul meu! Dumnezeule, Tu esti stanca mea, in care ma ascund, scutul meu, taria care ma scapa, si intaritura mea!

28 Da, Tu imi aprinzi lumina mea. Domnul, Dumnezeul meu, imi lumineaza intunericul meu.

30 Caile lui Dumnezeu sunt desavarsite, Cuvantul Domnului este incercat: El este un scut pentru toti cei ce alearga la El.

31 Caci cine este Dumnezeu, afara de Domnul, si cine este o stanca, afara de Dumnezeul nostru?

32 Dumnezeu ma incinge cu putere, si ma povatuieste pe calea cea dreapta.

33 El imi face picioarele ca ale cerboaicelor, si ma aseaza pe inaltimile mele

34 El imi deprinde mainile la lupta, asa ca bratele mele intind arcul de arama.

35 Tu imi dai scutul mantuirii Tale, dreapta Ta ma sprijineste, si indurarea Ta ma face mare.

36 Tu largesti drumul sub pasii mei, si nu-mi aluneca gleznele.

[Versete din Biblie, Psalmul 18]

Un ziar elveţian a publicat o caricatură ofensatoare la adresa românilor. În desen apare o cerşetoare in faţa unei bănci , căreia un poliţist ii spune: "Circulaţi". 
Caricatura a aparut la doua zile dupa ce  Elveţia a semnat cu UE un protocol referitor la extinderea acordului privind libera circulaţie a cetăţenilor UE pentru România şi Bulgaria.
Ambasadorul român la Berna, a trimis ziarului un drept la replică, publicat astăzi. Ziarul elvetian a publicat caricatura pe 29 mai.
De ce acest mesaj a apărut la atât de multe zile distanţă după publicarea caricaturii ?
Oricare ar fi motivul întârzierii, acesta nu poate fi unul plauzibil.

pularau: iti fac o poveste
pularau: cu personaje
pularau: uite daca vrei pot chiar acum
pularau: sa iti explic cum e cu patrimoniu si nepatrimoniu
pizdabuna: ia
pularau: gigel se duce la maricica “maricica tu ai scris cursurile astea”
pizdabuna: *aici pizdabuna rade*
pularau: -” da gigel, eu”
pularau: -”vaaai dar ce tare, maricica pot sa imi bag pula in tine”
pizdabuna: *iar rade!*
pularau: -”gigel esti cretin, vaginu’ meu e proprietate personala dobandita la nastere, care nu se lasa mostenire”
pizdabuna: am inteles
pizdabuna: bai io nu scriu asa la examen da?
pularau: -”hai ma maricica te rog facem contract, care e o dovada de echitabilitate in fata legii cum ca pula mea si pizda ta pot intra in contact”
pularau: -”pai gigel daca proprietatea ta, adica pula, se combina cu proprietatea mea adica vaginul meu, atunci vom avea un patrimoniu comun si vom putea infiinta o societate, trebuie doar sa mai avem un nume, un sediu si un scop si devenim persoana JURIDICA”
pizdabuna: *iar rade, sunt amuzant ce plm*
pularau: -perfect, S.C Fute S.R.L cu sediul la mine acasa, si scopul de a ne-o trage pana ne sar creierii….maricico suntem persoana JURIDICa
pularau: ai inteles?

Da, a inteles, pentru ca “explic genial”. Pularau out!

Atata timp cat voi nu suntetzi fotografi profesionishti sau draq stie ce modele supercunoscute, noi avem dreptul sa facem FIX CE VREM CU POZELE VOASTRE atata timp cat nu incercam sa scoatem bani din asta (deshi daca mah uit bine la unele poze ... cred ca as putea sa i le vand lu' Papa de la Roma si cardinalilor ca material PORNO CU MINORI)

In momentul cand voi va postati o poza pe un site ATZI FACUT-O PUBLICA!!!
Daca vah gasesc pe strada in orice spatziu public AM TOT DREPTUL SA ITI FAC POZE! Libertatea presei! (sa nu uitam ca suntem pe wordPRESS)

Daca doritzi ca pozele in care aparetzi la noi pe site sa dispara suntetzi rugatzi sa facetzi oricate plangeri doritzi. DAR ASTA NU GARANTEAZA CA NOI VOM LUA CEVA IN SERIOS

VREI SA FI SIGUR CA POZE IN CARE APARI NU VOR APAREA LA NOI PE SITE ??? ATUNCI UMBLA DRAQ CU O PUNGA DE HARTIE PE CAP, SI NU ITI MAI EXPUNE MOACA PE NET NICI DACA ESTI PLATIT SA O FACI!!! SI DACA CHIAR SIMTZI NEVOIA SA ITI EXPUI MOACA PE HI5 LIMITEAZA ACCESUL LA POZE STRICT PENTRU PRIETENII TAI. ATATA TIMP CAT ITI FACI RECLAMA PUBLICA, NOI O SA ITI FACEM ANTI-RECLAMA.

Presa a publicat si va publica intodeauna orice fel de poza gasita pe internet. Exemplu : pe ProTV la Happy Hour a fost prezentat siteul www.pitzipoanca.org si au aratat FARA NICI O JENA poze de pe hi5

Totul este atat de simplu, NU MAI APROB nici un comentariu referitor la acest subiect.

BLOGUL ACESTA ESTE COLTZUL NOSTRU DE LUME SI FACEM FIX CE VREM NOI IN EL.
Suntetzi liberi sa intratzi ... sa comentatzi ... si sa radetzi de toata prostia pe care noi o gasim pe internet, DAR DACA NU VAH CONVINE CEVA exista un buton cu un X in dreapta sus care asteapta sa fie apasat!

Semneaza SUPARAT Filosoful Cacatului.
si mai suparat Tipu` de la Dezmembrari.
si foarte suparat Ala Micu Rau.

Mai sunt doar două zile câteva ore până la festivitatea de absolvire a

studenţilor de la Facultatea de Jurnalism, Universitatea din Bucureşti. Generaţia 2004-2008. Adică eu. Miercuri, 4 iunie, de ziua bunicii, la ora 11. În Aula Magna de la Facultatea de Drept.

Ok. Ştiu că nici unul dintre voi nu poate să vină.

Totul ok. De fapt, E nu-i doar un fapt divers... dar lasăăăă, că vă aduc foto.

La 1 iunie, sătmărenii au trei opţiuni la preşedinţia Consiliului Judeţean: candidatul independent Valer Marian, susţinut de şapte partide - PSD, PD-L, PNG-CD, PC, PER, PNţCD şi PRM, candidatul UDMR, Csehi Arpad, şi candidatul PNL, ministrul Ovidiu Silaghi. Sondajele arată un avans pentru candidatul independent Valer Marian, creditat cu 48% din intenţiile de vot, urmat de candidatul UDMR, Csehi Arpad, cu 43% din preferinţele electoratului. Pe locul 3 se situează ministrul liberal Ovidiu Silaghi, care întruneşte doar 5% din opţiunile de vot ale sătmărenilor. În aceste condiţii, este important să votaţi astfel încât votul dvs. să conteze cu adevărat. A vota un candidat fără şanse înseamnă a exercita un vot inutil. Ori tocmai pe acest vot au mizat PNL şi UDMR atunci când au înscris în cursa electorală şi un candidat-clonă, pe agricultorul-sudor Gheorghe Ciocan din Negreşti Oaş, cu scopul de a induce în eroare electoratul, astfel încât să se creadă că este vorba de liderul PSD Satu Mare, care are acelaşi nume şi care îl susţine pe candidatul independent Valer Marian. Continuare în GNV.

- taxe si tarife pentru operatiunile de inmatriculare la Oficiul National al Registrului Comertului prin oficiile registrului comertului de pe langa tribunale;

- taxe si tarife pentru autorizarea functionarii comerciantilor, solicitate la constituire;

- taxe si tarife pentru obtinerea de la administratia publica locala a autorizatiei de desfasurare a unor activitati economice in mod independent;

- taxele pentru publicarea, in extras, in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a, a incheierii de inmatriculare pronuntate de judecatorul-delegat la Oficiul registrului comertului de pe langa tribunal;

- taxele de timbru pentru activitatea notariala, aferente actelor in cazul carora este prevazuta obligativitatea incheierii acestora in forma autentica.

Pentru a beneficia de aceste scutiri studentul trebuie sa indeplineasca anumite conditii si anume: sa urmeze cursurile unei forme de invatamant superior de lunga sau de scurta durata la o institutie de invatamant superior acreditata; este cel putin in anul II de studiu si a promovat toate obligatiile prevazute de senatul universitatii; nu a depasit varsta de 30 de ani. La depunerea cererii de inregistrare la registrul comertului este obligatorie prezentarea actului doveditor ( adeverinta) emis de institutia de invatamant, din care sa rezulte ca studentul fondator indeplineste toate aceste conditii.

Studentii pot constitui o societate comerciala atat individual, cat si impreuna cu alti studenti.

Facilitatile se acorda o singura data, pentru constituirea unei singure firme.

Daca in decurs de 3 ani de la infiintarea societatii intervine cesiunea partiala sau totala a partilor sociale/actiunilor, societatea este obligata la restituirea tuturor taxelor si tarifelor pentru care s-a acordat scutire.

Mersul la vot e un bun antrenament pentru alte actiuni cetatenesti necesare unui stat ca Romania.

"Sunt uimita ca domnul Nastase isi permite, atat de tupeist, sa vina din nou in prima linie a politicii romanesti, ca si cand nu s-ar fi intamplat nimic, ca si cum nu ar incerca de trei ani sa blocheze un dosar penal, dupa care spune, uitati, nu s-a intamplat nimic cu dosarul acesta, sunt nevinovat!"

Pai deh tanti profesor, daca mai traia iubitul  Lavrenti Pavlovici era rezolvata situatia demult :  pac-pac -  ridicat 2 dimineata - lagar-  pac-pac, INRI, regrete eterne.

Dar cum ( se pare ) ca sunteti absolventa de Facultate de Drept, zic sa va tineti hormoneii in frau , nu de alta dar nimeni nu e etern in scaun si candva alt DNA e posibil sa bata la alte usi.

Si o sa aveti mare nevoie de prezumtia de nevinovatie.

Cu totii traim momente in care ne simtim de parca nu avem nici o perspectiva in viata si asta parca ne darama, nu? Ei .. cel putin eu asa patesc uneori.. Sunt acele momente in care imi intorc fata de la Dumnezeu, si in loc sa ma uit la El si la puterea Lui .. ma uit la mine si la cat sunt de mica si de slaba ... si brusc simt ca imprejurarile ma coplesesc ...

Apoi Domnul ma trage iar langa El .. si cu dragoste si rabdare imi arata ca nu trebuie sa infrunt nimic din viata aceasta de una singura ... El le va infrunta pentru mine ... El ma pazeste si imi panseaza ranile .. apoi imi arata din nou ca eu, candva, am ales sa-mi las toata viata in mainile Lui .. si ca trebuie sa am incredere in El .. ca El este mereu la lucru .. si ca nu trebuie sa ma ingrjorez de ziua de maine .. caci El este deja acolo si are totul pregatit !

... Nu ma astept la o viata usoara si nici nu mi-o doresc caci greutatile ma maturizeaza si ma aduc aproape de Dumnezeu ! si nu conteaza ca sunt mica .. Dumnezeul meu este mare, nu conteaza ca sunt asa de slaba .. Dumnezeul meu este tare, este Dumnezeu dumnezeilor ! El are un plan si o nadejde pentru mine , are un viitor deja pregatit .. si oricat de grele vor fi imprejurarile .. eu sunt la adapost, langa Taticul meu!

.. si la fel are un plan pentru toti care sunt pregatiti sa-si lase viata in mainile lui Dumnezeu, pentru cei ce doresc sa renunte la povara pacatelor lor ...

Fericirea mea este in mainile lui Dumnezeu, care este vesnic bun si drept .. si care nu-si paraseste niciodata copiii si nu-i dezamageste! Dumnezeu nu se schimba, promisiunile Lui sunt reale si nu se schimba, dragostea Lui este totala, puterea Lui la fel ! .. eu sunt nimic, dar Dumnezeul meu este totul ! .. si noi suntem una! Ce gand minunat !

Ieremia 29:11 Caci Eu stiu gandurile, pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, ganduri de pace si nu de nenorocire, ca sa va dau un viitor si o nadejde.

Pe data de 12/13 mai am inceput practica in cadrul judecatoriei sectorului 4....am facut ceva poze si am inceput sa intelegem cum am arata intr-o sala de tribunal,e foarte frumos .dar ar avea nevoie si de anumite imbunatatirii.

Mai avem insa mult si multe de cunoscut....viata e abia la inceput si la fel si experienta noastra in domeniu..asteptam cu toti ziua in care vom putea spune ca suntem cat de cat "experti" in arta juridica, pana atunci incercam sa ne insusim cat mai multe cunostiinte si cat mai multe amintiri din care vom putea s ne descurcam atunci cand vom fi pusi in fata situatiei sau cand ne vom gasi la fata locului.

In orice caz avem o meserie dura, una care instituie ordine, care "se joaca" cu soarta unor oameni , care pot aduce prejudicii morale, pecuniare sau de alt fel....si totusi la urma  urmei suntem oameni ,,,chiar de uneori luam/dam  decizii care pot afecta viata altor concetateni....sa speram ca totul va fi bine!

Cum spune si piesa...asa cum : exista stele ce stralucesc dar nu se vad , exista orase ce inca nu l-am putut cunoaste...si cand voi scapa de atata prostie, poate imi voi gasi drumul spre lumina"  asa si noi luptam pentru dreptate  si luam lucrurile personal si tot ceea ce nu este drept ne face as luptam mai mult .

Cu cat nedreptatea va creste mai mult

cu atat noi vom lupta mai mult!!!

De fapt, mai bine zis, ce probleme poate avea un om, in general? Are rate de platit? Nu. Are un job care-i pune la dispozitie masina si telefon mobil? Are. Se duce cu voucher luat de la agentie in Grecia, Turcia sau Bulgaria? Se duce. Face o petrecere apocaliptica, dezgustatoare la botez si la nunta? Face. Atunci nu are probleme si aia care au sunt nebuni sau “Emo”. Cam tot aia in mintea romanilor. Nu exista depresie, nu exista tristete, nu exista. Vecinii o “cunosteau” pe fata. Spunea “saru’mana” foarte respectuos. Dar se imbraca in negru. Ma rog, se trece cu vederea negrul daca spunea “saru’mana”. La un moment dat nu a mai spus “saru’mana” cu veselie ci “mai suparata”. Probabil vecinii s-au enervat, se stricase armonia vietii lor marunte care se hraneste din povestile de viata si de moarte ale scarii. Au iesit toti cand a venit duba de la serviciile funerare. Vesnicul circ: sicriul se zdruncina, statea stramb, cei care-l carau nu prea puteau sa-l tina bine, duba era murdara, lumea se ingramadea, un preot canta plictisit ceva, mama fetei scoatea niste sunete stranii. “Jelea”, cum se spune. Lumea se stransese ca sa vada inca o ciudatenie. Ce dracu o mai fi si asta? E suficient de multa mizerie in moartea asta cat sa avem si noi un subiect de conversatie? O fi cu viol, incest, crima, stafii? Nu, e cu “Emo”.

Ca orice lucru nou, complex, cu implicatii emotionale puternice, la fel, a adopta stilul Emo este pentru romani ceva teribil. Fara sa stie ce e. Dar este ingrozitor, cu siguranta. Nu ai voie sa fii. Nu ai voie nici sa te imbraci in negru. Nu ai voie nici sa asculti muzica sofisticata cu versuri inteligente. Industrial, goth, punk, electro: toate aduc numai necazuri. Cat despre tristete: ea nu exista. Exista doar cea scabroasa care cerseste bani, doar aia e tristete. Noi nu luam in calcul depresia, tristetea rafinata, nuantele, profunzimea. Imediat cum ceva incalca barierele stramte ale mediocritatii, cautam catalogari pe care le prezentam ca fiind periculoase. Daca, “Doamne fereste” invatam ceva, simtim ceva, capatam o noapte de insomnie pe o tema grea, daca admitem ca avem o problema?

Eu ascult zilnic rock industrial, ma fardez cu negru si ma imbrac din cand in cand cu haine negre. Ba mai mult, am si o freza ciudata. Ma consuma tristetea conditiei umane si resimt durerea fiecarei fiinte din jur. Nu am o parere extraordinara despre mine. In general, am o dispozitie lucida, constienta, prin urmare destul de proasta. Ce-o fi cu mine? Sa nu fiu, Doamne fereste, “Emo”. Ca asta se termina cu sinucidere, maica.

Cam cum vine asta? Păi dacă tu, nenea Gheorghe din capul satului, care nu ştiai de legea asta, nu ai trecut pe la medicul de familie să îl anunţi că nu vrei să se atingă nimeni de organele tale, vei fi tranşat ca la carte. De ce? Pentru că parlamentarii au presupus că dacă nu ai zis nici nu, nici da, e da.

Dincolo de idioţenia evidentă pentru oricine, această iniţiativă legislativă adoptată de Parlament ascunde şi o idioţenie juridică. Ea se leagă de mecanismul de funcţionare al prezumţiilor.

Juridic vorbind, o prezumţie este - cum spune şi denumirea - o presupunere. Dar e o presupunere căreia legea îi dă o anumită valoare, în general una probatorie. Şi, ceea ce e mai important, nu e o simplă presupunere de dragul presupunerii. Ea apare deoarece o experienţă îndelungată a arătat că, în marea majoritate a cazurilor, ea e valabilă. De aceea, pentru a simplifica lucrurile, legea o transformă în prezumţie.

Să luăm un exemplu simplu. Probabil că una dintre cele mai vechi prezumţii este cea de paternitate: se presupune că soţul mamei este tatăl copilului pe care acesta îl naşte în timpul căsătoriei. Dacă tu eşti căsătorit şi nevastă-ta naşte un plod, n-ai ce face. Legea presupune că e al tău. Până la dovada contrarie, evident, pe care tot tu trebuie să o faci, arătând de ce copilul este de fapt al vecinului de la trei şi ce poamă de nevastă ţi-ai găsit.

De ce a apărut această prezumţie? Pentru că, în marea majoritate a cazurilor, copilul chiar este al soţului mamei. Şi atunci ar fi inutil şi enervant să se dovedească de fiecare dată asta pentru a se stabili paternitatea copilului. E mai uşor ca, în cazurile mai rare când nu e aşa, să se dovedească de ce nu e aşa şi să se înlăture prezumţia de paternitate.

Revenind la Parlamentul şi organele noastre, veţi înţelege acum mai bine câtă tehnică legislativă ştiu minunaţii noştri aleşi. În ciuda faptului că nimic nu a dovedit vreodată că majoritatea românilor ar muri de dorinţa de a-şi dona organele, ei presupun că aşa e.

Dar vorbind de "acord prezumat" ei îşi mai dau o dată cu tot sistemul juridic în cap. Cazurile în care un acord, la orice, este prezumat sunt rarissime. Ca regulă, se prezumă dezacordul. Adicătelea, dacă eu te întreb pe tine dacă vrei să îmi faci cadou apartamentul tău şi tu nu zici nimic, ce trebuie să cred? Orice om normal ar presupune că nu vrei.

Din păcate, normalitatea nu e punctul forte al parlamentarilor. Prin urmare, în curând probabil vom avea o altă sarcină sâcâitoare. Să trecem musai pe la medic înainte de a muri şi să îl anunţăm că vrem ca organele noastre să rămână la locul lor. Aferim!

Asta pentru ca eu chiar apreciez barbatii si am pretentia ca sunt argumente cu adevarat plauzibile care sa sustina barbatia lor, numai ca dansii s-au luptat cu mintea mea si mi-au adus o multime de "argumente" care mie , personal, nu mi se par tocmai demne pentru sustinerea afirmatiei "Sunt barbat, merit o zi a mea!"

Anul trecut chiar m-am bucurat de ziua Dumneavoastra domnilor, anul asta din pacate doar am tanjit dupa atmosfera de petrecere din Parcul Tineretului, pentru ca dupa minivancanta de Pasti (Hristos a Inviat!), prelungita de 1 Mai, nu imi permiteam inca o zi libera de la serviciu, anul asta "fara motiv", la anul sa speram ca va fi legal :D

Peste toate astea domnilor, va rog frumos sa imi spuneti ca ceea ce am citit eu pe site-ul dedicat zilei voastre nu este tocmai ce va face pe voi sa va simtiti barbati si indreptatiti sa aveti o zi a voastra.

Drepturile pe care Dumneavoastra, domnilor, le cereti pe site-ul ZiuaBarbatului.ro mi se par absolut deplasate si rasiste :D

Am ales, la intamplare, 4 dintre "drepturile" pe care Dumneavoastra le vreti :

"Am dreptul sa fac ce vreau" - noi, femeile nu avem voie? - daca faceti ce vreti sunteti barbati, sau pur si simplu oameni?

"Am dreptul sa am si eu macar pe 5 mai o amanta" - noi femeile nu avem voie sa avem un amant? (in orice zi a anului, nu neaparat pe 5 mai sau 8 martie :D) - daca aveti o amanta sunteti barbati?

"Am dreptul sa beau oricat vreau" - pentru astfel de drepturi lupta barbatul din voi?

"Am dreptul sa imi inchid telefonul de ziua mea si ziua barbatului" - noi femeile putem face asta oricand, fara sa facem din asta un drept pe care sa il cerem in gura mare :D

Lista e prea lunga, poate le iau eu adliteram, dar nu am vazut macar un "drept" cerut de Dumneavoastra domnilor, care sa ma faca sa spun :"Da domnule, asta da drept, sunt alaturi de voi!" si asta nu din cauza ca sunt feminista, ci din cauza ca toate drepturile pe care le vreti sunt legate de bere, femei, televizor, prieteni, frecat menta si alte chestii de genul :|

Va rog frumos dragii mei Domni spuneti-mi 4 motive care va fac pe voi sa va simtiti barbati!

Au mai scris despre asta : Catalin si Mihai, poate si altii, dar nu am mai citit eu :D

P.S. (Venit la cateva ore dupa publicarea postului) Nu sunt invidioasa, cum spun unii, pe faptul ca aveti o zi a voastra, chiar ma bucur pentru voi, problema mea e alta si sper sa o intelegeti din continutul postului, ca sa nu ma repet.

Descarca

Deacarcă